Sentința civilă nr. 3954/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3954
Ședința publică din 12 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. I. - judecător
G. ier: A. O.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la acțiunea, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, formulată de reclamantul L. T. E. R. , cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat M. M., cu sediul în B. M., str.
G. C., nr. 23/13, în contradictoriu cu pârâtul M. B. M. -P. B. M. PRIN P. -D. DE V. B. M. , cu sediul în B. M., str. Gh. Ș., nr. 37, județul M. .
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile reprezentantei reclamantului fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de_ și respectiv la data de azi când, în urma deliberării s- a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ fiscal înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta Colegiul Tehnic Carmen Sylva în prezent Colegiul E. R. din B. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. B. M. - Primăria Baia Mare prin P. - D. de V. B. M. solicitând anularea raportului de inspecție fiscală nr. 5949 din_, a deciziei de impunere nr. 1554/_ și a dispoziției nr. 1616 din_ emise de Primăria Baia Mare - D. de V. prin care s-a reținut obligația reclamantului la plata sumei de 331.933,12 RON stabilită cu titlul de venituri din închirieri și majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat că potrivit art. 8 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale și instituțiile de învățământ pot obține și utiliza autonom venituri proprii iar potrivit Legii 273/2006 a finanțelor publice locale, art. 68, veniturile proprii ale instituțiilor publice finanțate în condițiile art. 67, alin. 1 lit. b și c (unde se include și reclamantul) se încasează, se administrează, se utilizează și se contabilizează de către acestea iar veniturile proprii ale bugetelor
instituțiilor publice finanțate potrivit art. 67, alin. 1 lit. b și c provin din prestări de servicii, chirii, manifestări culturale, etc.
Față de dispozițiile art. 3 rezultă indiscutabil că veniturile proprii provenite din închirierea bunurilor pe perioada_ -_ puteau fi reținute de către unitatea școlară și utilizarea lor potrivit necesităților în condițiile în care s-a asistat în acest interval de timp la o subfinanțare a învățământului iar Primăria Baia Mare - Consiliul Local avea obligația de a finanța activitatea de învățământ.
Reclamanta a susținut că anual a întocmit bugetul de venituri și cheltuieli care a fost aprobat de Primăria Baia Mare la care se anexa și contul de execuție bugetară atât din venituri proprii cât și din bugetul local. Rezultă deci că sumele în discuție au fost obținute și cheltuite cu aprobarea ordonatorului de credite și a consiliului de administrație. Mai mult, în toată această perioadă s- au făcut verificări și de Curtea de Conturi și niciodată nu a fost reținut faptul că în mod incorect s-a încasat și utilizat în interesul colegiului sumele obținute din chirii, obținând descărcarea de gestiune pentru această perioadă.
Din faptul că în tot acest interval de timp pârâta nu a stabilit dreptul de a încasa un procent din chirie, fapt care l-a realizat abia în anul 2011, cât și aspectul că anual a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli, rezultă că pârâta a înțeles să lase aceste venituri la dispoziția reclamantului în vederea finanțării activității colegiului. Astfel că, în mod greșit, prin raportul de inspecție fiscală și decizia atacată, reclamantul a fost obligat să plătească suplimentar la bugetul local suma de 331.993,12 RON reprezentând 191.706,56 RON venituri din închirieri și 140.226,56 RON penalități de întârziere, motiv pentru care se solicită admiterea cererii așa cum a fost ea formulată.
Prin precizarea din 9 XI 2012, reclamantul a solicitat suspendarea actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii pe fond, invocând prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a arătat că suspendarea actelor administrative a căror anulare se cere, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, se impune cu evidență, având în vedere că pârâtele pot solicita punerea în executare a actelor administrative emise, astfel că reclamanta ar putea fi pusă într-o situație grea, condițiile normale de desfășurare a activității de învățământ ar avea mult de suferit, cunoscut fiind și faptul că, și în condiții normale, activitatea de învățământ este subfinanțată.
Prin întâmpinare, M. B. M. a solicitat respingerea acțiunii pe cale de excepție pentru lipsa calității procesuale pasive, respingerea cererii de suspendare a actelor administrative, respectiv respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe excepție a susținut că având în vedere că actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de P., M. B. M. nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la suspendarea executării actului administrativ fiscal, pârâtul a arătat că nu au fost dovedite condițiile de admisibilitate în sensul existenței unui caz bine justificat.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat instanței că reclamantul a reținut integral sumele obținute cu titlu de chirii deși potrivit art. 16 al. 2 din Legea nr. 213/1998, suma trebuia virată la bugetul local, nefiind adoptată o hotărâre de consiliu local care să stabilească o cotă parte din sumele încasate care ar fi putut fi reținute de către unitatea de învățământ.
Având în vedere că, terenurile și clădirile închiriate, aflate în administrarea unității de învățământ sunt proprietatea publică a M. ui B.
M., închirierea bunurilor și încasarea veniturilor din chirii trebuia să se realizeze cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de M. B. M., tribunalul constată că aceasta este nefondată raportat la faptul că se solicită anularea raportului de inspecție fiscală al M. ui B. M. - D. de V.
.(f.6-7)
Examinând acțiunea prin prisma susținerilor reclamantului, din coroborarea apărărilor pârâtului, a probelor existente la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 1554 din_ emisă de P. M. ui B.
M. - D. de V. s-a stabilit în sarcina reclamantului Colegiul Tehnic Carmen Sylva, obligații de plată suplimentare în cuantum de 331.933,12 lei cu titlu de venituri din închirieri pentru perioada_ -_ (f.4-5).
Împotriva acestei decizii, care a fost emisă urmare inspecției fiscale ale cărei concluzii sunt consemnate în raportul de inspecție fiscală nr. 5949 din _
, debitoarea a formulat contestație administrativă care a fost respinsă ca nefondată prin dispoziția nr. 1616 din 21 mai 2012 emisă de P. ul M. ui B. M. (f. 10 - 11).
Se impune precizarea că inspecția fiscală a fost efectuată în baza Deciziei nr. 42/2011 emisă de Camera de Conturi a județului M., în urma misiunii de audit realizată în perioada septembrie - octombrie 2011 la Primăria Baia Mare, în speță neinvocându-se împrejurarea că acest act administrativ unilateral ar fi fost anulat de instanțele de judecată.
Nu s-a contestat faptul reclamantul a primit în administrare bunurile imobile în natură teren și construcții, ce constituie proprietatea publică a municipiului B. M., pe care le-a închiriat și a obținut venituri în acest mod.
Potrivit dispozițiilor art. 16 al. 1 și 2 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale iar în cazul în care contractul de închiriere este încheiat de către titularul dreptului de administrare, cum este în litigiul
pendinte, acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă parte între 20 - 50%, stabilită prin hotărâre a consiliului local prin care s-a aprobat închirierea.
Față de normele legale imperative menționate anterior, nu poate fi primită apărarea reclamantului conform căreia veniturile realizate din chirii ar fi venituri proprii în sensul art. 68 al. 1 și 2 din Legea nr. 273/2006 a finanțelor publice locale.
Dat fiind faptul că bunurile închiriate nu constituie proprietatea reclamantului iar din raportul de inspecție fiscală reiese că verificarea se referă la perioada ianuarie 2007 - 30 iunie 2011, tribunalul consideră că reclamanta nu se poate prevala cu succes de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 1/2011 privind educația națională.
Este nefondată apărarea reclamantului privind incidența prevederilor art. 166 al. 6 din Legea învățământului nr. 84/1995, atâta vreme cât prin Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică s-a stabilit expres care este destinația veniturilor obținute din închirierea acestora, în situația în care titularul contractului are bunurile doar în administrare.
În considerarea aspectelor arătate, sunt lipsite de relevanță susținerile reclamantei cu privire la controalele efectuate de Camera de Conturi în anul 2010.
În contextul celor descrise anterior și reținând că începând cu anul 2006 nu a existat o hotărâre de consiliu local care să stabilească procentul pe care reclamantul ar fi putut să îl rețină din chirii, în sensul art. 16 al. 2 din Legea nr. 213/1998, actele administrativ fiscale atacate sunt temeinice și legale, situație în care acțiunea vizând anularea acestora este neîntemeiată.
Referitor la precizarea de acțiune depusă la fila 20, pentru suspendarea actelor administrativ fiscale până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, tribunalul constată că aceasta nu îndeplinește cerințele privind existența unui caz bine justificat, respectiv paguba iminentă în sensul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contencios administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept expuse, acțiunea formulată și precizată va fi respinsă în temeiul dispozițiilor art. 18 al. 1 din Legea privind contenciosul administrativ, modificată raportat la art. 218 din OG nr. 92/2003 republicată și modificată ulterior, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.
B. M. .
Respinge acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată și precizată de reclamantul Colegiul Tehnic Carmen Sylva în prezent Colegiul E.
R. cu sediul procesual ales în B. M. str. G. C. nr. 23/13 în
contradictoriu cu M. B. M. - Primăria Baia Mare prin P. - D. de
V. B. M. .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. I. A. O.
Red. VI/_
Tred. /_ - 4ex
