Decizia civilă nr. 8563/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 8563/2013
Ședința publică din data de 16 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR :A. M. ION JUDECĂTOR :A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul M. Z. - PRIN P. împotriva încheierii din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimata SC O. S., având ca obiect suspendare executare act administrativ - dispoziția nr. 784/2013 emisă de M.
Z. prin primar - art. 14 Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimată, avocat N.
P. Zoița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei SC ROMA O., prin care s-a solicitat respingerea recursului, întâmpinare care a fost comunicată recurentului la data de_ .
De asemenea, în data de_, recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 131 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 483 și art. 96 alin. 1 C.pr.civ. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Pune la dispoziția reprezentantei intimatei dosarul cauzei în vederea semnării întâmpinării depuse la dosar.
La solicitarea instanței reprezentanta intimatei, arată că societatea intimată se numește ROMA O., că în dosarul de fond nr._ a Tribunalului Sălaj s-a îndreptat eroarea materială în ceea ce privește denumirea societății sens în care depune la dosar extras de pe Portalul Tribunalului Sălaj ( f. 39 -40) și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimatei în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
R. intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Susține că cererea de suspendare a fost formulată în baza dispozițiilor art. 15 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.
Deliberând reține că,
C U R T E A
Prin încheierea din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj, s-a admis cererea formulată de contestatoarea SC O. S. și s-a dispus suspendarea dispoziției 784/_ întocmită de intimata M.
Z. - prin primar până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.15 din L.554/2004, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.";
Conform art.14 alin.1 ,,În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Prin caz bine justificat L.554/2004 a avut în vedere potrivit art.2 lit. t împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar paguba iminentă a fost definită de art.2 litera ș ca fiind prejudiciu material viitor și previzibil.
Raportat la dispozițiile legale mai sus amintite suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ care intervine la cererea părții interesate . Aceasta este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat de o hotărâre judecătorească.
În prezenta cauză prin raportul de inspecție fiscală întocmit la data de_ de către M. Z. contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 53270,98 lei.
Împotriva acestui act de control s-a formulat în termen legal contestație care a fost respinsă prin dispoziția 784/_ și care face obiectul prezentei cauze.
Cererea formulată de reclamantă a fost îndreptățită având în vedere următoarele considerente .
În ce privește paguba iminentă ce s-ar putea crea în patrimoniul contestatoarei prin executarea actului este evident că executarea imediată a acestei creanțe ar putea crea în patrimoniul acesteia un prejudiciu greu de reparat în viitor.
Referitor la cea de a doua condiție respectiv existența cazului bine justificat așa cum este el definit de prevederile art. 2 alin.2 lit. T din L.554/2004, instanța a reținut că suma considerată datorată de reclamantă nu este certă atâta vreme cât există discuții referitoare la data la care se poate reține că imobilul a intrat în proprietatea contestatoarei.
Nici până la primul termen de judecată nu a fost depusă o copie a procesului verbal de predare primire pentru nici un exemplar al sentinței civile pronunțată de Judecătoria Zalău având ca obiect constatarea dreptului de proprietate iar aceste aspecte fac să existe incertitudini în legătură cu valoarea creanței datorate.
Față de aceste aspecte - instanța a constatat îndeplinite prevederile art. 14 și 15 din L.554/2004 și a admis cererea formulată de contestatoarea SC O.
S. și s-a dispus suspendarea dispoziției 784/_ întocmită de intimata M.
Z. - prin primar până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs M. Z. în ce privește admiterea cererii de suspendare a actului administrativ- Dispozița nr.784/2013, potrivit prevederilor art.488 alin.l punctul 8 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia și în consecință rejudecand pe fond cererea de suspendare, respingerea acesteia ca fiind netemeinică
.
În motivele de recurs se arată că cererea de suspendare este neîntemeiată, întrucât motivele reținute de către instanța de fond în pronunțarea acestei soluții nu vin să demonstreze îndeplinirea celor două condiții imperative și cumulative reglementate, respectiv condiția cazului bine justificat și prejudiciul iminent al contestatoarei.
Cu privire la prima condiție instanța de fond a reținut că este întrunită această condiție prin simplul fapt că nu a fost stabilită data la care s-a realizat transferul dreptului de proprietate astfel încât este necesar a se administra probe suplimentare în acest sens. Ori acest aspect ține exclusiv de cercetarea fondului cauzei, iar instanța avea obligația de a verifica doar aparența de nelegalitate a actului administrativ.
Cu privire la fondul cererii, arată că în ce privește condiția prejudiciului iminent, faptul că s-a stabilit o obligație legală în sarcina contestatoarei nu constituie un prejudiciu iminent.
În susținerea cererii de suspendare contestatoarea - intimată invocă dispozițiile art. 211 alin 2 și 3 din Legea 92/3003, care probabil vizează de fapt dispozițiile OG 92/2003 - Codul de procedură fiscală.
Aceste dispoziții legale, respectiv art. 211 alin 2 și 3 din OG 92/2003 - Codul de procedură fiscală, indică în mod foarte clar faptul că actul prin care se soluționează contestația de către organul fiscal competent trebuie să cuprindă:
în preambul "denumirea organului învestit cu soluționarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a contestației la organul de soluționare competent, obiectul cauzei, precum și sinteza susținerilor părților atunci când organul competent de soluționare a contestației nu este organul emitent al actului atacat."
în considerente "motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de soluționare competent în emiterea deciziei."
Din cuprinsul Deciziei nr. 784/_ se poate lesne observa că acest act cuprinde toate elementele impuse de dispozițiile legale invocate, și prin urmare susținerile contestatoarei sunt nefondate.
Un alt aspect invocat de către contestatoarea-intimată în susținerea cererii de suspendare este acela că "Temeiurile de drept prin care se susține dispoziția sunt străine de reglementarea juridică a raporturilor în baza cărora se naște obligația de plată a impozitului pe clădiri", aspect care are un caracter generic și nu prezintă motivele de fapt și de drept care să-l susțină.
Pentru a asigura unitatea regimului juridic al suspendării executării actelor administrative unilaterale, art. 15 alin 2 din Legea 554/2004, face trimitere la dispozițiile art. 14 alin 2-7, care se aplică în mod corespunzător.
In doctrină se apreciază că instanțele care sunt chemate să decidă măsurile de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există argument juridic aparent valabil referitor la pretinsa nelegalitate a actului administrativ.
Or, nu se poate vorbi de o pagubă, și cu atât mai puțin iminentă, care ar putea să afecteze contestatoarea-intimată, întrucât, actele emise în ceea ce o privește vizează stabilirea impozitului pentru bunurile pe care aceasta le-a dobândit. O obligație fiscală nu poate fi considerată o pagubă pentru contestatoare, iar neachitarea acestor obligații ar priva bugetul local de sumele respective.
Textul de lege cere reclamantei-intimate ca pe lângă "iminența pagubei să înfățișeze instanței și alte împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, împrejurări care să fie de natură a argumenta faptul că este vorba de "un caz bine justificat".
Legea prevede că suspendarea se poate cere "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente". Acestea sunt, așa cum s-a conturat în doctrină, dar și în practică, două condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.
Astfel că, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, deci, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu respecta legea, ceea ce este de neconceput într-o ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative este considerată ca o situație de excepție, iar pentru admiterea unei astfel de cereri se impune îndeplinirea a două condiții concomitent, condiții care în opinia noastră nu sunt îndeplinite.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului și în consecință rejudecand cererea pe fond să dispuneți respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.
S.C. ROMA O. a depus întâmpinare, prin care în temeiul art. 496 C.proc. civ. solicită respingerea recursului ca nefondat si menținerea ca legala si temeinica a încheierii de ședința pronunțata de Tribunalul sălaj la data de 4 iulie 2013 in dos. nr._ .
Analizând recursul declarat de către pârâtul M. Z. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.488 pct.8 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, suspendarea unui act administrativ individual presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.14 alin.1, întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.
Curtea constată că prezenta cerere de suspendare este fundamentată de către reclamantă pe prevederile art.15 din Legea nr.554/2004.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține că instanța de fond a reținut corect că ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin dispozițiile legale enunțate este întrunită.
Astfel, Curtea reține că în speță, reclamanta a justificat care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii suficiente care să înlăture prezumția de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube. Împrejurarea că există neconcordanțe cu privire la sumele pretinse, la cuantumul acestora precum și a exigibilității lor constituie temeiuri suficiente care să justifice un caz bine justificat.
De altfel, este cunoscut faptul că procedura de suspendare a actelor administrativ-fiscale nu permite cenzurarea temeiniciei deciziei de impunere, ci numai o verificare a aparenței dreptului din perspectiva art. 14 din Legea nr. 554/2004, aparență care operează în favoarea reclamantei.
Curtea va achiesa statuărilor instanței de fond și va admite că analizarea motivelor de nelegalitate a actelor administrative contestate sub aspectul datorării sumelor contestate prin prisma dispozițiilor legale incidente se va face de instanța investită cu cenzurarea legalității actului întrucât procedura suspendării executării actului administrativ este o procedură sumară, în care se verifică numai aparența dreptului, neputând fi prejudecat fondul litigiului.
Se poate conchide, așadar, că reclamanta a adus suficiente elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cere a fi îndeplinită cumulativ, respectiv cazul bine justificat astfel cum este acesta definit prin dispozițiile Legii nr.554/2004.
De altfel după cum rezultă din înscrisul existente la fila 40, instanța de fond, investită cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ, a admis cererea reclamantei și a anulat actele contestate.
Cât privește paguba iminentă, Curtea va constata că potrivit art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Rezultă, așadar, că pentru a fi în prezența pagubei iminente, în înțelesul legii, nu este necesar un prejudiciu efectiv, ci doar unul previzibil, iminent, care impune luarea unei măsuri de suspendare urgente menite a împiedica producerea unui astfel de prejudiciu, împrejurare dovedită în speță.
Susținerea reclamantei potrivit căreia prin lipsirea de sumele de bani care li s-ar fi cuvenit s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert în patrimoniul acestora nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul bine justificat precum și paguba iminentă apreciat ca circumscrise noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, noțiune consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Așadar, Curtea va constata că, analizând sumar aparența dreptului, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr.554/2004, situațiile de fapt și de drept evidențiate sunt în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actelor administrative contestate în măsură să justifice adoptarea măsurii suspendării acestora.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.20 din Legea nr.554/2004 îl respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
Trebuie subliniat că adoptarea unei astfel de soluții este, de altfel, în concordanță și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile care însoțesc aplicarea acestei soluții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge recursul declarat de M. Z. cu sediul în Z., P-ța I. M., nr.3, CF 4291786 prin primar Căpîlnașiu S.V.R., împotriva încheierii f.nr. din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. SA MIHELA ION A. M. C.
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.P. R.
