Decizia civilă nr. 859/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr.859/R/2013
Ședința publică din data de 21 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. P.
Judecător: R. | M. | V. |
Judecător: B. | G. | Z. |
Grefier: A. | T. |
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenta A. N. PENTRU P. C. - COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU P. C.
C.
împotriva sentinței civile nr.16270/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, cauza având ca obiect plângerea contravențională formulată de intimata SC D. I. SA împotriva procesului verbal de contravenție întocmit de recurent.
La apelul nominal făcut în cauză, atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, raportat la împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, în temeiul art.242 alin.2 C.pr.civ., instanța reține cauza în pronunțare asupra recursului.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 16270/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. D. I. S.R.L. în contradictoriu cu intimata A.
N. PENTRU P. CONSUMATORULUI - COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU P. C. C. si a fost înlocuită amenda contravențională de 1000 lei aplicată prin procesul verbal seria ANPC nr. 0494987 încheiat la data de_ de către organul constatator A. N. PENTRU P. CONSUMATORULUI - COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU P. C. C.
, cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ANPC nr. 0494987 încheiat la data de_, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 20 alin. 2 și art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 449/2003, reținându-se că, în urma cercetării unei reclamații, s-a constat la data de_ că, certificatul de garanție aferent produsului reclamat nu este întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Astfel, s-a consemnat că, în certificatul de garanție, nu se menționează durata medie de utilizare, condițiile de întreținere a produsului, denumirea și adresa unității specializate de service(f. 18). Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate
absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa. Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999). Conform
jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de
autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Prin prisma celor expuse, instanța arată că, din analiza conținutului certificatului de garanție (f. 31, 34), raportat la lipsurile reținute în procesul verbal, reiese că, în mod întemeiat s-a constatat lipsa informațiilor privind durata medie de utilizare a produsului. Pe de altă parte, însă, instanța observă că, în certificatul de garanție, contrar celor constatate de
intimată, există informații legate de condițiile de întreținere a produsului, indicate în mod expres, f. 31 și f. 34 din dosar, iar în ceea ce privește unitatea de service, aceasta apare ca fiind asigurată de petentă. Astfel, ținând seama de lipsurile certificatului de garanție, așa cum au fost reținute în procesul verbal, instanța apreciază, că în fapt din certificat lipsesc doar mențiunile privind durata medie de utilizare, existând în schimb date privind condițiile de întreținere și unitatea de service. Instanța mai arată că, cele susținute de intimată în întâmpinare, referitoare la modalitățile de asigurare a garanției, chiar dacă ar fi întemeiate, nu pot fi luate în considerare, cât timp nu au fost constatate în procesul verbal, ca fiind lipsuri din certificatul de garanție. Astfel că, starea de fapt din procesul verbal nu poate fi completată prin întâmpinarea intimatei și reținut în sarcina petentei că din certificatul de garanție ar lipsi și datele privind modalitate de asigurare a garanției, ori a termenului de acordare a garanției, acestea nefiind consemnate de către agentul constatator. Având în vedere că, cele reținute de agentul constatator în procesul verbal privind durata medie de utilizare sunt conforme cu realitate, fiind dealtfel și recunoscute de petentă, instanța consideră că nu se impune anularea procesului verbal. După cum s-a indicat anterior, cât timp modalitățile de asigurare a garanției nu au fost constatate prin procesul verbal, instanța nu se poate pronunța asupra acestui aspect. Instanța va avea în vedere, însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora
sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Față de aceste criterii instanța reține că în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din
O.G. nr. 2/2001. Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din
O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză. În acest sens, instanța reiterează că, așa cum s-a reținut în procesul verbal și comparativ cu mențiunile din certificatul de garanție, petenta nu a menționat durata medie de utilizare, fapt recunoscut, iar mai mult cele susținute de petentă, în sensul că durata medie de utilizare apare și în documentele tehnice ce însoțesc produsul sunt întemeiate, raportat chiar la definiția noțiunii de "durată medie de utilizare";, conform art. 2 lit. h Legea nr. 449/2003, astfel că aplicarea unei amenzi contravenționale apare disproporționată. Pe baza criteriilor menționate anterior instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului prevăzută de art. 5, 6, 7 din OG nr. 2/2001 este suficientă pentru a atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea în viitor a unor fapte de același gen. În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța a atras atenția petentei că în cazul săvârșirii unei fapte contravenționale de același gen i se va aplica o sancțiune mai aspră, recomandându-i ca pentru viitor să aibă un comportament ireproșabil în societate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU P. C. C., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivare, a arătat în esență că Legea nr. 449/2003 a intrat în vigoare la data de_ și reprezintă cadrul special pentru vânzarea produselor și acordarea garanțiilor asociate acestora. Astfel garanția este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant și trebuia să includă toate mențiunile prevăzute la art. 20 din Legea nr. 449/2003. De asemenea, a susținut că certificatul de garanție eliberat de intimată nu menționa modalitățile de asigurare a garanției revăzute de lege, nici durata medie de utilizare a produsului, nici denumirea și adresa unității specializate de service. A subliniat că individualizarea sancțiunii a fost în mod legal și just realizată de către agentul constatator.
Intimatul a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
A susținut că în realitate din certificatul de garanție nu lipsește decât mențiunea cu privire la durata medie de utilizare a produsului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent, precum și din oficiu, tribunalul reține că acesta este nefondat și urmează a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ANPC nr. 0494987/_, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 20 alin.
2 și art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 449/2003, reținându-se că, în urma cercetării unei reclamații, s-a constat la data de_ că, certificatul de garanție aferent produsului reclamat nu este întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Astfel, s-a consemnat că, în certificatul de garanție nu se menționează
durata medie de utilizare, condițiile de întreținere a produsului, denumirea și adresa unității specializate de service.
T. ul constată că, în speță, criticile recurentului vizează în principal măsura înlocuiri sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, aplicată de prima instanță.
Sub acest aspect, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a analizat și a concluzionat asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și a procedat la reindividualizarea sancțiunii amenzii în cuantum de 1000 RON aplicate intimatei. Astfel, tribunalul achiesează la raționamentul instanței de fond cu privire la faptul că singura mențiune care lipsește din certificatul de garanție eliberat de aceasta este cea cu privire la durata medie de utilizare a produsului, iar această mențiune este suplinită de documentele tehnice care însoțesc produsul. Celelalte mențiuni la care face referire recurentul se regăseau în cuprinsul certificatului de garanție (f.31 și 34 dosar fond), astfel
încât nu pot fi reținute susținerile recurentei.
Prin urmare, raportat la faptul că singura mențiune care lipsește din certificatul de garanție este cea referitoare la durata medie de utilizare a produsului, că aceasta informație rezultă din documentele tehnice ce însoțesc produsul și față de atitudinea de recunoaștere a intimatei, în mod corect instanța care a soluționat fondul cauzei a apreciat că în speță este justificată înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceasta din urmă fiind de natură a îndeplini scopul sancțiunii contravenționale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de A.N.P.C. - COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU P. C. C. împotriva sentinței civile nr.16270/_ pronunțată în doasrul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.P.C. - COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU P. C. C. împotriva sentinței civile nr.16270/_ pronunțată în doasrul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecători,
P. R. M. V. B. G.
Z.
Grefier,
T.
Red./Dact. RMV/_ Jud. fond: Ș. T. an
