Decizia civilă nr. 8636/2013. Obligare emitere act administrativ

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 8636/2013

Ședința publică din data de 16 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. RUS JUDECĂTORI: V. G.

A. A. M. GREFIER: M. V. -G.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind contestația în anulare formulată de contestatoarea pârâtă A. N. A F. P. împotriva Deciziei civile nr.4641 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. D. J., având ca obiect obligare emitere act administrativ - acordare aviz ANAF de modificare a calității postului în funcție publică.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A :

Prin decizia civilă nr.4641 din_ a Curții de Apăel cluj, pronunțată în dosar nr._ * s-a admis recursul declarat de A. N. A F. P. împotriva sentinței civile nr. 833 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația recurentei de a răspunde la petitul 5 din scrisoarea reclamantului nr.879353/_

, instanța de control judiciar menținând restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința civilă nr. 833 din 6 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată, precizată și completată de reclamantul T. D. J. cu domiciliul în localitatea B., str. P. Ispirescu, nr. 7, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta A. N. A F.

P. cu sediul în B., str. Eforie, nr.5, sector 5 și în consecință :

S-a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa în mod real petitele 3,4, și 5 din scrisoarea reclamantului nr.879353/_ și în consecință :

A fost obligată pârâta să soluționeze aceste solicitări ale reclamantului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral cauzat.

S-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea avizului privind modificarea calității postului de natură contractuală a reclamantului în funcție publică.

S-a respins capătul de cerere privind nelegalitatea raportului de control nr.1335/I/_ întocmit de A. N. A F. P. precum și cel privind plata daunelor cominatorii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1040 din 22 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei invocată de pârâta A.

N. a F. P. și s-a declinat competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul T. D. J. în contradictoriu cu pârâta A. N. A F. P., având ca obiect obligație de a face în favoarea CURȚII DE APEL CLUJ.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bistrița Năsăud a reținut că p

rin acțiunea înregistrată inițial sub nr._, reclamantul T. D. J., a chemat în judecată Instituția Prefectului - Județul B. -Năsăud, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se anuleze ca nelegal Ordinul Prefectului de B. - Năsăud nr. 192/_, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr. 43/2011, al subsemnatului, în cadrul prefecturii, începând cu data de_ ; în principal să se constate nulitatea absolută a demisiei fără preaviz a reclamantului, înregistrată la prefectură sub nr. IC 15855/_ ; în secundar să se anuleze demisia fără preaviz înregistrata la prefectura sub nr. IC 15855/_ ; sa dispună instanța repunerea reclamantului în situația anterioară înregistrării demisiei sale fără preaviz din data de_ ; să se constate refuzul nejustificat al prefecturii privind transformarea postului contractual al reclamantului în funcție publică; să se constate încălcarea dreptului la muncă al reclamantului în calitate de funcționar public.

Pentru termenul de judecată din data de_ reclamantul a formulat o cerere de modificare a acțiunii civile introductive si de chemare în judecată a pârâtei A.

N. a F. P., solicitând completarea obiectului inițial al acțiunii (cuprinzând 6 petite) cu următoarele 7 petite suplimentare, prin care solicită instanței

să fie obligată

A. N. a F. P. la acordarea avizului privind modificarea calității postului de natura contractuală a reclamantului în funcție publică, solicitat de către prefectură prin adresa nr. l/C/16311/_ sau prin adresa nr. 15000/_ ; sa fie obligată A. N. a F. P. să-i răspundă la petitele 3 și 4 pe care i le-a solicitat în scrisoarea înregistrată sub nr. 879353/_

; sa fie obligată prefectura la numirea lui în funcția publică de execuție de consilier I, grad I, în cadrul instituției prefectului în baza art. 107, 111 din Legea nr. 188/1999, republicată sau în baza Ordinului Prefectului nr. 370/2000; să fie obligată prefectura la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu era obligat să demisioneze forțat (contrar voinței sale) si de care a fost lipsit în perioada_ (data desfacerii contractului de muncă nr. 43/_ ) - până la data numirii efective în f uncția publ ic ă de cons il ier I, gr ad I

în cadrul prefecturii, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății; să fie obligată prefectura la plata către bugetul consolidat al statului, a contribuțiilor datorate de către angajat și angajator, a majorărilor de întârziere si a penalităților de întârziere, calculate pentru perioada_ - până la data numirii efective în funcția publică arătată, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății; sa fie obligată prefectura la întocmirea si depunerea declarațiilor lunare de buget, conform prevederilor legale, către toate instituțiile abilitate ale statului pentru perioada_ - până la data numirii efective în funcția publică; să fie obligată prefectura la întocmirea fișelor fiscale pe numele subsemnatului pentru perioada_ - până la data numirii efective în funcția publică.

Prin încheierea din data de_ instanța a dispus disjungerea petitelor 1 și 2 din precizarea de acțiune și formarea prezentului dosar nr._ având ca obiect obligație de a face și în calitate de părți pe reclamantul T. D. J. și pe pârâta A. N. a F. P. .

Privind aceste două capete de cerere reclamantul a arătat că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta A. N. a F. P., având în vedere că această instituție si-a ignorat în formă continuată propriile atribuții cu care este investită, în conformitate cu prev art 22 alin 1 si 3 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Având în vedere că, teoretic, ANFP "monitorizează și controlează modul de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici în cadrul autorităților și instituțiilor publice" reclamantul arată că a solicitat sprijinul legal al pârâtei ANFP adresându-i 3

scrisori prin care am informat-o în privința abuzurilor grave săvârșite de către prefectura împotriva lui.

Potrivit art. 22 alin 3 lit. a, b din Legea nr. 188/1999, republicată, pârâta ANFP avea obligația să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă, în privința refuzului prefecturii de a aplica prevederile legale în domeniul funcției publice și al funcționarilor publici. În acest sens solicită a se reține că, deși ANFP a constatat că prefectura si-a încălcat flagrant (timp de 3 ani) obligațiile pe care le avea în legătură cu numirea subsemnatului în funcția publică (fila 16 din dosar), totuși pârâta ANFP a refuzat să-si exercite atribuțiile cu care este investită potrivit prev. legale susmenționate, în condițiile în care a fost sesizată în mod expres în acest sens de către reclamant prin scrisoarea înregistrată la ANFP sub nr. 879353/_ .

Pentru a simula respectarea legalității ANFP a efectuat (la solicitarea expresă a reclamantului) un control formal si părtinitor la sediul prefecturii în urma căruia a întocmit Raportul de control nr. 1335/1/_, raport care conține numeroase dezinformări si omisiuni intenționate.

Constatările consemnate în raportul susmenționat sunt în flagrantă contradicție cu constatările consemnate în scrisoarea nr. 879353/_, comunicată subsemnatului de către ANFP (pe care o depune în probațiune). În opinia reclamantului acest raport este evaziv și lacunar, ANFP a omis în mod intenționat, în ciuda tuturor evidențelor, să răspundă la petitele 3 și 4 din

scrisoarea susmenționată, prin care i-a solicitat în mod expres să-și prezinte punctul de vedere în privința refuzului abuziv al prefecturii de a da curs solicitărilor repetate ale ANFP și ale lui, de a recunoaște calitatea sa de funcționar public.

Sarcina ANFP de a monitoriza îndeplinirea obligațiilor legale ale prefecturii, incidente funcției publice, s-a dovedit a fi o sarcină pur iluzorie în condițiile în care "rezolvarea" în bătaie de joc a sesizărilor sale printr-un control tardiv (după 2 ani!), formal și lipsit de imparțialitate, a încurajat prefectura să persevereze în disprețuirea si încălcarea flagrantă a drepturilor pe care i le conferă Legea nr. 188/1999, republicată.

Reclamantul a considerat că procedând în acest mod ANFP a devenit practic complicele prefecturii, în condițiile în care a refuzat să ia măsurile legale împotriva funcționarilor publici din cadrul instituției prefectului care au determinat condamnarea României la CEDO si care au produs Statului Român însemnate prejudicii materiale si morale.

Pentru a crea o aparență de legalitate, ANFP a consemnat în mod nejustificat că "Instituția Prefectului Județul B. -Năsăud prin Adresa nr l/C/16311 din_ a solicitat ANFP modificarea unor posturi de natură contractuală în funcție publică" (paragraful 4.2 din Raport) ignorând în disprețul tuturor evidențelor că această solicitare s-a făcut pentru un post inexistent care era deja desființat încă din data de_ (fapt cunoscut de către ANFP). Asa zisele "verificări si constatări" consemnate la pct 4.1 din Raport nu au nicio relevanță având în vedere că ANFP a ignorat intenționat faptul că la data întocmirii Raportului (_ ) reclamantul trebuia sa fie reintegrat pentru a doua oară în cadrul prefecturii, prin aplicarea Sentinței civile nr. 1185/_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosarul nr. 8044/2010. În opinia reclamantului, intenția ANFP de a tolera încalcarea drepturilor sale de către prefectura este pe deplin dovedită si datorită acestei împrejurări.

S-a susținut în continuare că ANFP a ignorat în mod inadmisibil si faptul că reclamantul a fost victima unei concedieri abuzive dintr-un post contractual în condițiile în care ar fi trebuit să beneficieze de prevederile incidente încetării raporturilor de serviciu ale unui funcționar public. Totodată ANFP a refuzat să se pronunțe în privința refuzului prefecturii de a aplica prevederile OP 370/2000 cu privire la echivalarea funcțiilor contractuale cu funcții publice.

Pârâta A. N. a F. P. a formulat întâmpinare, prin care solicită ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se respingă cererea reclamantului T.

D. J. ca neîntemeiată.

Astfel se arată că pretențiile reclamantului referitoare la obligarea Agenției Naționale a F. P. să acorde avizul pentru modificarea calității postului său de natură contractuală în funcția publică, nu mai au relevanță în cauză. Se învederează instanței că A. N. a F. P. și-a îndeplinit obligația de acordare a avizului prin care a fost transformată funcția reclamantului de natură contractuală în funcția publică de consilier, clasa I, grad profesional superior în acest sens, subliniază că, în urma solicitării Instituției Prefectului - Județul B. -Năsăud nr. 1500/_ și înregistrată la A.N.F.P. sub nr. 9. /18.10.2011, instituția pârâtă a acordat Avizul în discuție nr. 9. în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 111 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere aceste aspecte, apreciază că cererea reclamantului a rămas fără obiect.

Tribunalul, după punerea în discuția contradictorie a părților, a dispus disjungerea petitelor 1 si 2 din precizarea si completarea de acțiune formulate în contradictoriu cu A. N. a F. P., fiind format prezentul dosar nr. _

Analizând cu prioritate excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile art.

137 C. proc. civ., tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată pentru considerentele care urmează a fi relevate.

Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Se are așadar în vedere criteriul poziționării autorității în sistemul autorităților publice.

Reclamantul se poate adresa, potrivit art. 10 alin. 3 al legii menționate, instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Având în vedere că petitele disjunse au natura juridică a unei acțiuni în contencios administrativ, că actul se solicită a fi emis de o autoritate centrală, tribunalul în baza art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/20004 raportat la art. 158, art. 159 alin. 2, 5 C.proc.civ. a admis excepția necompetentei materiale invocată de pârâta A. N. a F. P. și în consecință a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj.

În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.

Examinând acțiunea în contencios administrativ cu care a fost investită instanța de fond, C urtea de Apel a reținut următoarele:

Reclamantul a sesizat această instanță, urmare a declinării de competență, inițial prin acțiunea introductivă cu trei capete de cerere, respectiv obligarea pârâtei ANFP la acordarea avizului privind modificarea calității postului de natură contractuală a reclamantului în funcție publică, solicitat de către Prefectura Bistrița Năsăud prin adresa nr. 1/C/16311/_ sau prin adresa nr. 15000/_, obligarea aceleași pârâte să răspundă solicitărilor formulate la petitele 3 și 4 din scrisoarea înregistrată sub nr. 879353/_ .

Ulterior în fața acestei instanțe reclamantul a formulat o completare la acțiune, la data de 9 octombrie 2012 (f.5-7) prin care a solicitat obligarea ANFP la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de reparații pentru prejudiciul moral suferit din culpa exclusivă a pârâtei iar pe calea concluziilor scrise a solicitat constatarea neegalității raportului de control nr.1335/I/_ întocmit de ANFP precum și plata unor daune cominatorii de 50.000 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la executarea efectivă a tuturor obligațiilor, în conformitate cu prevederile art. 18 alin.5 din Legea nr. 554/2004.

Dreptul reclamantul de a fi ocupat o funcție publică începând cu data de_ a fost indiscutabil recunoscut în justiție. Această împrejurare se desprinde din însăși considerentele reținute în cauza "T. contra României"; unde au fost constate încălcări ale dreptului reclamantului de a ocupa o funcție publică în cadrul instituției prefectului începând cu data de_ când acesta era suspus primei concedieri de către Instituția Prefectului B. .

Pentru o înțelegere exacta a situației juridice a reclamantului se impun următoarele precizări: raporturile de serviciu ale reclamantului cu Instituția Prefectului județului B. Năsăud s-au derulat în trei perioade distincte fiind întrerupte prin concedieri constatate ca fiind abuzive de către instanță. O primă perioadă este cea cuprinsă între_ -_ finalizată prin concedierea reclamantului dispusă prin Ordinul prefectului nr. 290/2000 dar anulată de către Judecătoria Bistrița prin sentința civilă nr.837/2001 pronunțată în dosarul nr. 5661/2001 desființată de Curtea Supremă de Justiție prin Decizia nr. 1485 din_, în recursul în anulare, declarat de procurorul General al Parchetului de pe Lângă această instanță. Încadrarea reclamantului pe postul de consilier grad I A a intervenit ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii din_ în Cauza "T. contra României"; ( în dosarul nr.29762/02). Cea de a doua perioadă este cuprinsă între_ -_ finalizată prin cea de a doua concediere dispusă prin Ordinului prefectului nr. 220/2010 măsură însă anulată de către Tribunalul Bistrița Năsăud urmare a pronunțării sentinței civile nr.1195/_, în dosarul nr. 8044/2010. Cea de a treia perioadă este cuprinsă între_ -_ finalizată prin demisa fără preaviz a reclamantului.

Prin urmare dreptul reclamantului de a fi ocupat o funcție publică începând cu data de_ a fost recunoscută în justiție.

Conform jurisprudenței CEDO, o hotărâre în care se recunoaște o încălcarea unui drept impune statului pârât obligația juridică, în baza convenției de a pune capăt acestei încălcări și de a asigura repararea consecințelor încălcării dreptului subiectiv. Una dintre consecințele încălcărilor constatate de CEDO în cauza " T. contra României"; o reprezintă vătămarea gravă a dreptului acestuia de a ocupa o funcție publică în cadrul Instituției Prefectului, începând cu data de_ . Deși reclamantul a obținut în justiție recunoașterea dreptului de funcționar public Instituția Prefectului a refuzat în mod abuziv să respecte acest drept fundamenta, motiv pentru care între părți s-au derulat mai multe acțiunii, unele dintre ele finalizate prin hotărâri judecătorești.

Instanța a fost sesizată cu capătul de cerere privind obligarea pârâtei ANFP la acordarea avizului privind modificarea calității postului de natură contractuală a reclamantului în funcție publică. Cum această obligație legală a fost îndeplinită de câtre pârâta ANFP încă din data de 24 iulie 2000 prin acordarea avizului nr.562/_ acest capăt de cerere a rămas fără obiect, urmând a fi respins în consecință.

Cu toate acestea acțiunea în contencios administrativ are și alte capete de cerere, în primul rând privind constatarea existenței unui refuz nejustificat al pârâtei. Pentru identificarea existenței sau insistenței refuzului nejustificat, Curtea are în vedere în primul rând îndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor

legale ce îi revin potrivit Legii nr. 188/1999 republicată, privind Statutul F.

P. . Printre atribuțiile acesteia se regăsesc și acelea de a monitoriza si controla modul de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici în cadrul autorităților și instituțiilor publice (art.22 alin.1 lit. c), fiindu-i recunoscută legitimarea procesuală activă în acțiunile cu care investește instanța de contencios administrativ competentă cu privire la refuzul autorităților și instituțiilor publice de a aplica prevederile legale în domeniul funcției publice și al funcționarilor publici( art.22 alin.3 lit. b).

De asemenea, pârâta ANFP în calitate de autoritate centrală are obligația de a verifica în mod real și efectiv modul de aplicare al legislației privind funcția publică și funcționarii publici, în vederea reparării de către Instituția Prefectului - județul B. Năsăud a consecințelor încălcării art.6.1 al CEDO, datorită refuzului privind reintegrarea reclamantului, constată de CEDO în cauza " T. împotriva României";

Reclamantul a purtat o vastă corespondență cu pârâta ANFP pentru respectarea dreptului său legitim și punerea lui efectivă în aplicare, printre care și scrisoarea nr. 879353/_ și alte adresate anterior, respectiv scrisoarea nr. 1901164/_ și respectiv scrisoarea nr. 469825/_ prin care i s-a solicitat, printre altele sprijinul legal real și efectiv în vederea numirii reclamantului în funcția publică de consilier grad I A din cadrul Direcției Afaceri Europene a Instituției Prefectului.

În condițiile în care în decurs de doi ani pârâta ANFP s-a mărginit să adreseze Instituției Prefectului doar două solicitări formale în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art.111 din Legea 188/1999 republicată, reclamantul nemulțumit de atitudinea pasivă a pârâtei i-a adresat și cea de a treia scrisoare cu nr. 879353/_ ce face de astfel și obiectul prezentului litigiu. Din corespondența purtată de părți rezultă fără dubiu că pârâta nu a oferit reclamantului un răspuns cu privire la solicitările cuprinse în petitele 3,4 și 5 din această cerere, respectiv formularea unui punct de vedere asupra atitudinii abuzive a Instituției Prefectului referitor la refuzul de ai recunoaște calitatea de funcționar public și de ai răspunde la petiție. Refuzul de a da curs solicitărilor repetate ale ANFP de a recunoaște calitatea de funcționar public a acestuia și în privința remedierii consecințelor grave ale abuzurilor prefecturii și respectiv efectuarea unei anchete, reale serioase iar nu formale în vederea identificării persoanelor vinovate de încălcarea dreptului fundamental al reclamantului.

Reclamantul nu a primit un răspuns la toate aceste cererii, Curtea constată că în speță ne regăsim în ipoteza existenței unui refuz nejustificat care se impune a fi constat și prin urmare înlăturat prin aceea că pârât va fi obligată să soluționeze în mod real, concret și efectiv aceste solicitări ale reclamantului.

Constat fiind refuzul nejustificat, instanța a apreciat că în speță sunt îndeplinite și condițiile necesare reparării prejudiciului moral cauzat reclamantului.

Astfel conduita ilicită, culpabilă a pârâtei manifestată prin aceea că într-o perioadă relativ lungă de timp, începând cu anul 2009 și până în prezent nu a luat măsurile adecvate pentru protejarea dreptului fundamental al reclamantului recunoscut printr-o hotărâre CEDO i-a creat acestuia, în mod cert un prejudiciu moral grav care a constat și constă în sentimentul de gravă insecuritate pe care l- a resimțit acesta și îl resimte și în prezent, din cauza atitudinii de desconsiderare din partea unei autorități publice care i-a încălcat dreptul fundamental de a accede la funcția publică.

Sarcina pârâtei ANFP de a urmării îndeplinirea obligațiile legale incidente funcției publice de către angajator, s-a dovedit a fi o sarcină pur iluzorie, în condițiile în care și în prezent reclamantul este lipsit de dreptul recunoscut. Totodată prin refuzul de a se răspunde solicitărilor, i-a fost cauzat reclamantului

prejudiciul moral și datorită frustrărilor provocate acestuia de sentimentul de suspiciune și neîncredere în pârâtă care a acționat vădit împotriva interesului său legitim când avea posibilitatea obligării Instituției Prefectului la respectarea drepturilor incidente carierei de funcționar public.

Mai mult decât atât, spectrul declanșării unor noi proceduri extrem de anevoioase și îndelungate în vederea obligării angajatorului la plata despăgubirilor pentru încălcarea drepturilor aferente funcției publice (în dosarul nr. 5181._ ) reprezintă un element suplimentar al disconfortului psihic pe care reclamantul îl resimte în situația în care acest demers putea fi evitat dacă pârât și-ar fi respectat prerogativele. Toate aceste elemente au determinat la adoptarea concluziei că, în speță reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu moral existând o legătură de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei (refuzul nejustificat de soluționare a cererii) și prejudiciul așa încât, instanța apreciază ca fiind întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei, la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 20.000 lei pentru repararea prejudiciului moral cauzat.

Întrucât capetele de cerere privind neegalitatea raportului de control nr. 1335/I/_ întocmit de ANFP și plata dunelor cominatorii au fost formulate pentru prima dată cu ocazia concluziilor scrise, fără a fi pusă în dezbaterea contradictorie a părților, acestea au fost respinse.

Împotriva sentinței a declarat recurs A. N. a F. P. .

În motivarea recursului recurenta arată că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul în care prin cererea lui T. D. J., astfel cum a fost modificată, acesta a solicitat obligarea Agenției Naționale a F. P. să răspundă la petitele 3 și 4 ale adresei înregistrată sub nr. 879353/_ .

În dispozitivul hotărârii însă, instanța de fond a obligat recurenta să răspundă nu numai la petitele 3 și 4, dar și la petitul 5 al adresei în cauză, deși acesta nu se regăsește în cuprinsul cererii intimatului - reclamant. I

Arată că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii.

În esență, apreciază că punctul de referință în motivarea sentinței civile nr. 833/_ este reprezentat de hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza "T. împotriva României", hotărâre care este străină de obiectul juridic dedus judecății. Acțiunea lui T. D. J. ce constituie obiectul prezentului litigiu, se referă la o adresă înaintată recurentei cu privire la demersurile acestuia, concretizate inclusiv în acțiuni civile în contradictoriu cu Instituția Prefectului B. -Năsăud, în vederea dobândirii calității de funcționar public.

Hotărârea C.E.D.O. a constatat încălcarea de către Statul Român a dreptului lui T. D. J. la un proces echitabil în fața unei instanțe, astfel cum este garantat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, Hotărârea CEDO a obligat Statul Român să execute hotărârea judecătorească din data de_ prin care Judecătoria Bistrița dispusese ca Prefectura B. să îl reintegreze pe reclamant în postul de pe care fusese disponibilizat în anul 2000, respectiv acela de consilier gradul IA.

Referitor la postul de pe care T. D. J. a fost concediat în anul 2000, arată că îl ocupa începând cu anul 1997 și era un post de natură contractuală.

În susținerea acestui fapt arată că în anul 1997, la nivelul instituțiilor publice nu erau stabilite structuri de funcții publice, neexistând la acea dată o legislație adoptată în acest sens, respectiv Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și nici alte acte normative conexe.

Astfel, reintegrarea dispusă prin hotărâre de Judecătoria Bistrița a lui T.

D. J. a presupus repunerea acestuia în situația anterioară concedierii sale în

anul 2000 și încadrarea acestuia pe postul de natură contractuală de consilier gradul IA.

În aceste condiții, Hotărârea CEDO nu atestă vătămarea gravă a dreptului lui T. D. J. de a ocupa o funcție publică în cadrul Prefecturii B. - Năsăud, întrucât reîncadrarea acestuia nu a fost circumscrisă legislației în domeniul funcției publice și al funcționarilor publici.

Ulterior acestui moment al reîncadrării și deci, independent de punerea în executare a Hotărârii CEDO, intimatul-reclamant a solicitat recunoașterea calității sale de funcționar public în cadrul Instituției Prefectului B. -Năsăud.

Față de cele ce preced, nu se poate stabili o conexiune între refuzul calificat de instanța de fond ca fiind nejustificat ca recurenta să-i răspundă intimatului - reclamant la petitele 3, 4 și 5 in adresa nr. 879353/_ și o pretinsă încălcare a prevederilor art. 6.1. din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, atâta timp cât această hotărâre a instituției europene a fost pusă în executare de Instituția Prefectului B. -Năsăud prin reintegarea sa pe postul de natură contractuală de consilier gradul IA.

Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

S-a arătat că, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

i) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, reținând în cauză existența unui refuz nejustificat de soluționare a petitelor 3 și 4 din adresa intimatului-reclamant înregistrată la ANFP sub nr. 879353/_ și totodată îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare reparării prejudiciului moral.

În înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, refuz nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

În speță nu există nicio situație dintre cele enumerate de textul de lege mai sus invocat după cum urmează:

Astfel, contrar celor susținute de instanța de fond, recurenta a soluționat cererea intimatului - reclamant în sensul în care și-a îndeplinit în mod concret, real și efectiv obligațiile recunoscute de lege, aceasta aducând la cunoștința Instituției Prefectului B. -Năsăud necesitatea punerii în aplicare a prevederilor art. 111 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor P., republicată, cu modificările și completările ulterioare.

O dovadă în acest sens sunt adresele ANFP nr. 1901164/2009 și nr.469825/2010 înaintate Instituției Prefectului B. -Năsăud. De asemenea, ANFP a avut un rol activ în raport de situația lui T. D. J., materializat prin dispunerea unei activități de control la sediul acestei instituții publice potrivit art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (r2), cu modificările și completări le ulterioare coroborat cu art. 8 din HG nr. 1000/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale a F. P., cu modificările și completări le ulterioare.

Nici în cuprinsul actului normativ de organizare și funcționare al ANFP, respectiv HG nr. 1000/2006, cu modificările și completările ulterioare și nici în cuprinsul Legii nr. 188/1999, nu i se recunoaște acesteia competenta legală de a deschide anchete cu privire la persoanele considerate vinovate de o încălcare a dreptului intimatului-reclamant de a fi numit într-o

funcție publică, o dovadă în acest sens fiind și împrejurarea că instanta de Fond nu a motivat convingerea sa pe baza unui text de lege.

N. a F. P. a răspuns solicitărilor intimatului- reclamant din adresa care constituie obiectul litigiului în măsura în care acestea au putut fi raportate la un cadru legal și la natura activității ei.
În aceste condiții, apreciază că petitele nr. 3 și 4 din adresa nr. 879353/_ prin care recurenta este obligată să se pronunțe asupra atitudinii Instituției Prefectului B. -Năsăud considerată ca abuzivă de intimatul-reclamant sau asupra împrejurării că această instituție publică nu a răspuns unei adrese, nu se înscriu în categoria solicitărilor rezonabile, obiective și în acord cu natura activități desășurate de ANFP.
Aspectele mai sus prezentate denotă imposibilitatea obiectivă a ANFP de a da curs solicitărilor de natură subiectivă ridicate de intimatul - reclamant și pe cale de consecință nu se poate reține în sarcina acesteia existența unui refuz nejustificat de a răspunde tuturor petitelor din adresa nr.879353/_ .
Mai mult decât atât, recurenta arată că nu dispune de nicio abilitare legală de a analiza sau de a ancționa atitudinile instituțiilor și autorităților publice considerate abuzive de către petenți, în speță de către T. D. J. .
Asupra săvirșirii unor presupuse abuzuri de către conducătorii instituțiilor publice, in speță, a Instituției Prefectului B. -Năsăud, în situația refuzului acestora de a aplica anumite măsuri sau a aplicării defectuoase a acestora, sunt competente să se pronunțe organele de cercetare penală sau instanțele judecătorești, după caz.
Totodată, în contextul în care nemulțumirile intimatului-reclamant cu privire la refuzul Instituției Prefectului B. -Năsăud de a-l numi într-o funcție publică au fost soluționate prin intermediul instanței judecătorești, acesta are la dispoziție mecanisme legale de punere în executare a hotărârilor judecătorești.
Astfel, eventualele abuzuri ale acestei instituții au fost înlăturate pe cale legală și nicidecum nu puteau fi înlăturate în baza unui punct de vedere solicitat de către d-nul T. D. J. recurentei.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a identificat refuzul considerat nejustificat de soluționare a petitelor 3 și 4 din cererea intimatului-reclamant cu faptul că recurenta nu ar fi protejat dreptul fundamental al reclamantului recunoscut printr-o hotărâre Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prezentul litigiu nu are ca obiect un drept al intimatului-reclamant recunoscut printr-o hotărâre CEDO.
În cauză instanța de fond face referiri la un prejudiciu viitor și incert, printr-un presupus conform psihic pe care intimatul-reclamant l-ar resimți în cazul unei noi proceduri generate de soluția pronunțată în dosarul nr. 5181._ de obligarea Instituției Prefectului B. Năsăud la plata despăgubirilor, proceduri pe care tot instanța de fond le consideră fără temei legal ca fiind anevoioase și îndelungate.
Prin întâmpinarea formulată, T. D. J. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimatul arată că prezenta cauza se impune a fi judecata in acord cu doctrina si practica CEDO.
Este real faptul ca CEDO a dispus reintegrarea intimatului in postul contractual din care a fost concediat abuziv la data de_, dar la fel de real este si faptul ca, la data de_, postul contractual respectiv a fost echivalat (transformat) de drept in funcție publica, chiar la solicitarea expresa a recurentei- parate (prin Ordinul prefectului nr 370/2000, care se regăsește la fila 65 din prezentul dosar disjuns, nr._ ).
Or, recurenta-parata isi ignora nejustificat obligația sa imperativa privind repararea de catre statul pârât, prin autoritățile sale competente a consecințelor încălcării art 6.1 al Convenției, obligație izvorâta din paragraful 97 al hotărârii CEDO pronunțate in cauza "T. impotriva României" si anume :
Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale art. 6 alin. 1 din Convenție din cauza neexecutării unei hotărâri judecătorești definitive care dispunea reintegrarea reclamantului și plata de despăgubiri, precum și din cauza anulării acestei hotărâri pe calea unui recurs în anulare. De asemenea, ea reamintește că o hotărâre ce constată o încălcare atrase pentru statul pârât obligația juridică, față de Convenție, de a pune capăt încălcării si de a-i înlătura consecințele."
Așadar, in soluționarea prezentei cauze, chiar daca CEDO a dispus in mod explicit reintegrarea subsemnatului intr-un post contractual, totuși nu pot fi ignorate obligațiile suplimentare ale statului, recte ale ANFP, care au caracter imperativ, privind repararea consecințelor încălcărilor constatate de CEDO.
Cu alte cuvinte, vătămarea grava a dreptului său de a ocupa o funcție publica in cadrul instituției prefectului, incepand cu data de_, reprezintă o consecința inca nereparata a concedierii sale abuzive din postul contractual, coroborata cu refuzul reintegrării subsemnatului in postul arătat.
Dreptul acestuia de a fi funcționar public, incepand cu data de_, recunoscut de instanțele interne, in temeiul hotărârii CEDO pronunțate in cauza "T. "împotriva României".
Mai învederează că ca dreptul de a fi funcționar public i-a fost recunoscut, in mod explicit, in justiție, de către instanțele interne, in temeiul Hotărârii CEDO, prin sentința civila irevocabila nr 1014/2011 a Tribunalului B. -Nasaud, modificata prin decizia civila irevocabila nr. 3244/2012 a Curții de Apel Cluj, ambele pronunțate in dosarul nr. 5181._ .
Așadar, obligația legala a Prefecturii B. -Nasaud, de numire a intimatului in funcția publica de execuție, subzista inca din data de_ si nu s-a născut numai ulterior reintegrării subsemnatului in postul contractual, asa cum greșit susține recurenta-parata, contrazicandu-si propriile demersuri pe care le-a intreorins in anul 2000 si incalcand totodată principiul restitutio in integrum.
Pe cale de consecința, si obligația legala a ANFP, de a monitoriza si controla modul de aplicare a legislației privind funcția publica si funcționarii publici, in cazul particular al intimatului, subzista cel puțin din data de_, având in vedere dispozițiile art. 22, alin (1), Ut c) din Legea 188/1999.
De altfel, acesta este chiar motivul pentru care instanța de fond a respins, ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea paratei la acordarea avizului privind modificarea calității postului de natura contractuala a subsemnatului, in funcție publica, având in vedere ca un asemenea aviz exista inca din anul 2000, recte Avizul nr. 15/_ .Având in vedere toate cele ce preced, arată că, pentru a fi exonerata de răspundere si pentru a induce in eroare instanța de recurs, ANFP omite nejustificat imprejurarea esențiala ca, inca din anul 2009, prin scrisoarea nr. 1901164/_ intimatul i-a invederat paratei dreptul de a ocupa o funcție publica de execuție, in cadrul Prefecturii B. - Nasaud, începând cu data de_, reamintindu-i astfel ANFP toate detaliile pe care le-a "uitat", cu privire la propria sa activitate din anul 2000, dupa cum urmează: "Subsemnatul am deținut funcția de Director al Direcției Resurse Umane din cadrul Prefecturii B. -Nasaud, funcție din care am fost concediat abuziv in data de 28 iunie 2000. CEDO a dispus reintegrarea mea, in cadrul prefecturii (redenumita - instituția prefectului), pe un post contractual de consilier gradul I,A.
Referitor la petitul 5, nesolutionat de ANFP arată că recurenta-parata nu a soluționat nici petitul 5, prin care intimatul i-a solicitat sa dispună efectuarea unei anchete reale, serioase si nu formale, la instituția prefectului si, totodată, sa fie identificați funcționarii publici vinovați de încălcarea dreptului meu fundamental de a fi funcționar public, pentru următoarele motive :
Raportul de control nr. 1335/1/_ reprezintă un document nelegal, întocmit pro cauza de către ANFP cu scopul de a exonera prefectura de răspunderea pentru refuzul numirii subsemnatului in funcția publica.
In subsidiar, arată că raportul arătat nu are nicîo relevanta in cauza, in condițiile in care prin pretinsul "control", parata a inteles sa investigheze exclusiv fapte petrecute in anul 2010.
Parata i-a răspuns la cea de-a treia scrisoare cu o intarziere de 106 zile, abia in data de_, înțelegând sa-i comunice asa-zisul Raport de control nr. 1335/1/_ care, reprezintă un document întocmit in mod formal si cu rea credința, cu scopul de a simula ca parata si-ar fi îndeplinit obligațiile legale pe care le avea in baza dispozițiilor art 22 alin (1) lit. c) din Legea 188/1999 (r2).
In asa-zisul raport se regăsesc numeroase constatări pro cauza, neadevarate, din care rezulta fara niciun dubiu lipsa de imparțialitate a paratei care, prin pretinsul control efectuat la instituția prefectului a musamalizat abuzurile săvârșite in forma continuata de către prefectura impotriva subsemnatului si totodată i-a "validat" demersurile privind încălcarea sî pe viitor a drepturilor mele.
Parata isi contrazice flagrant propriile constatări pe care i le-a comunicat in scrisoarea nr. 879353/_ .
Deși in data de_, parata a constatat încălcarea flagranta de către prefectura a dispozițiilor art. 111 din Legea nr. 188/1999 (r2), totuși in data de_ parata invoca la pct. 4.2 din raport, in mod hilar si complet lipsit de logica, Adresa nr. IC/16311 din_ prin care prefectura a solicitat modificarea postului său contractual in funcție publica, in condițiile in care postul arătat fusese desființat la o data anterioara, prin Ordinul prefectului nr. 188/_
Cu alte cuvinte, prefectura a solicitat avizul ANFP, in data de_, in vederea modificării unui post desființat inca din data de_ .
In plus, daca recurenta - parata era de buna credința, ar fi trebuit sa observe ca prefectura a solicitat avizul arătat, abia in data de_, deci cu o
întârziere de 1 an si 8 luni de la data "reintegrării" intimatului,_, dispusa de CEDO.
Or, daca Tribunalul a dispus in data de_ reintegrarea subsemnatului, ulterior celei de-a doua concedieri, in mod evident ANFP trebuia sa dea curs, cu maxima celeritate, solicitării de aviz din data de_ .
Parata a "constatat", in mod părtinitor, ca "Nu sunt abateri si incalcari ale reglementarilor privind funcția publica si funcționarii publici" contrazicandu-si astfel propria constatare potrivit căreia "prefectura a inteles sa nu dea curs solicitărilor ANFP [...]".
La pct 6 "Cerințe (recomandări, masuri, acțiuni corective si indrumari de specialitate" Parata a consemnat, la fel de părtinitor (in data de_, deci la 10 zile dupa ce Tribunalul B. -Năsăud a dispus reintegrarea sa prin sentința civilă nr. 1195/_, pronunțata in dosarul_ ) ca "Nu sunt recomandări", in condițiile in care se impunea cu maxima celeritate ca parata sa- si dea avizul necesar transformării postului meu contractual in funcție publica, solicitat in data de_ .
Examinând recursul, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 304 (6) Cod proc.civ., " modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori a acordat ceea ce nu s-a cerut";.
În speță, reclamantul a investit instanța cu soluționarea cererii prin care a solicitat obligarea pârâtei să răspundă solicitărilor formulate la punctele 3 și 4 din scrisoarea înregistrată sub nr. 879353/_ . Prin hotărârea recurată instanța a obligat pârâta recurentă să răspundă la pct. 3,4 și
5 din scrisoare.
Numai că petitul prin care cerea să răspundă și la pct. 5 a fost precizat doar prin concluzii scrise (f. 49), nefiind soluționat în condiții de contradictorialitate cu pârâta recurentă și astfel fiind încălcate prevederile art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.
Celelalte motive de recurs sunt nefondate, deoarece în mod nejustificat recurenta nu a răspuns solicitărilor intimatului precizate prin acțiune, neluând măsurile adecvate și necesare pentru protejarea unui drept al reclamantului recunoscut prin Hotărârea C.E.D.O., ceea ce a dus la producerea unui prejudiciu.
ANFP încearcă sa acrediteze ideea greșita ca hotărârea CEDO, prin care a fost reintegrat intr-o funcție contractuala, nu ar avea nicio relevanta in prezenta cauza
Ori, este evident ca, numai ulterior pronunțării hotărârii CEDO, a fost posibila recunoașterea dreptului său de a fi funcționar public (prin echivalarea de drept a funcției contractuale pe care a pierdut-o prin concedierea abuziva din anul 2000 si pe care a redobândit-o numai gratie Hotărârii CEDO).
In acest sens sunt cele doua acte, care au fost emise in anul 2000 chiar de către recurenta-parata, si care au un rol esențial in dezlegarea prezentei pricini, respectiv avizul ANFP nr. 15/_ emis de pârâtă în vederea transformării posturilor contractuale (deci inclusiv postul intimatului) in funcții publice și adresa ANFP nr. 50/_ prin care recurenta-parata ii învedera prefecturii obligația numirii funcționarilor încadrați pe perioada nedeterminata in funcțiile publice corespunzătoare, anterior datei de_ .
Cele doua acte de mai sus au stat la baza emiterii Ordinului prefectului nr 370/_, privind stabilirea funcțiilor publice de conducere si execuție, precum si echivalarea acestora cu funcțiile (contractuale) existente pentru Prefectura jud.
-Nasaud.
Referitor la petiele 3 si 4, nesolutionate de ANFP, ANFP susține nejustificat ca si-ar fi îndeplinit obligația legala fata de intimat, aducând - anual - la cunoștința Instituției Prefectului B. -Nasaud, necesitatea punerii in aplicare a prevederilor art 111 din Legea 188/1999.
Aceasta conduita de pasivitate a recurentei-parate nu poate fi admisa pentru următoarele considerente :
Reprezintă o măsura inadecvata, adică inutila notificarea formala adresata prefecturii, o singura data pe an in sensul de a solicita avizul necesar transformării postului intimatului, in condițiile in care parata insasi a emis avizul respectiv, inca din anul 2000, respectiv Avizul nr. 15/_ .
De asemenea, instanța de fond a reținut corect îndeplinirea in cauza a condițiilor necesare reparării prejudiciului moral pe care l-a suferit intimatul.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 304 (6), art. 312(3) Cpr.civ, instanța a admis recursul declarat de A. N. A F. P. împotriva sentinței civile nr. 833 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o va modifica în parte în sensul că a înlăturat obligația recurentei de a răspunde la petitul 5 din scrisoarea reclamantului nr.879353/_
, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva Deciziei nr.4641 din_ a Curții de Apel Cluj a formulat contestație în anulare pârâta contestatoare A. N. A F. P.
, pentru motivul prevăzut de art. 318 Cod proc. civ. potrivit căruia "hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare se arată de către pârâtă că, acțiunea domnului T. D. J. ce constituie obiectul prezentului litigiu, se referă la o adresă înaintată instituției noastre cu privire la demersurile acestuia, concretizate inclusiv în acțiuni civile în contradictoriu cu Instituția Prefectului B.
-Năsăud, în vederea dobândirii calității de funcționar public.
Prin adresa menționată, înregistrată la A.N.F.P. sub nr. 879353/_, intimatul a solicitat instituției să i se comunice puncte de vedere cu privire la:
1. "atitudinea abuzivă a Prefecturii B. -Năsăud referitor la refuzul de a-i recunoaște calitatea de funcționar public și de a-i răspunde la o petiție pe care i-a adresat-o în data de_ ";
2. "atitudinea abuzivă a Prefecturii B. -Năsăud referitor la refuzul de a da curs solicitărilor repetate ale Agenției Naționale a F. P. de a recunoaște calitatea de funcționar public a intimatului și totodată în privința remedierii consecințelor grave ale abuzurilor prefecturii";
3. Totodată, a solicitat "obligarea A.N.F.P. la acordarea avizului privind modificarea calității postului de natură contractuală a intimatului în funcție publică, solicitat de Prefectura B. -Năsăud prin adresa nr. I/C/16311/_ sau prin adresa nr. 15000/_ ". se precizează că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, întrucât A.N.F.P. a emis și comunicat Avizul favorabil nr. 9.
  /_ (anterior comunicării cererii de chemare în judecată a A.N.F.P., respectiv, anterior datei de_ ), pentru stabilirea funcțiilor publice din cadrul Instituției Prefectului-Județul B. -Năsăud, astfel cum a solicitat instituția publică menționată prin adresa nr. 15000/_ înregistrată la A.N.F.P. subnr. 9. /_
  .
4. De asemenea, intimatul a solicitat obligarea A.N.F.P. la plata sumei de

lei cu titlu de reparații pentru prejudiciul moral suferit.
Practic, au fost reținute spre soluționare și în final admise capetele de cerere de la punctele 1, 2 și 4 mai sus indicate.
1. Raportat însă la motivarea instanței de judecată, se apreciază că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât instanța de judecată în mod greșit a reținut faptul că obiectul cererii de chemare în judecată 1-a constituit, astfel cum a motivat, obligarea Agenției Naționale a F. P. de "a lua măsurile adecvate pentru protejarea dreptului fundamental al reclamantului recunoscut printr-o hotărâre CEDO de a accede la funcția publică După cum se poate observa din capetele de cerere formulate de către intimat

împotriva instituției noastre, acesta solicită puncte de vedere cu privire la situația sa privind cadrul relațiilor de serviciu cu Instituția Prefectului - Județul B. - Năsăud, nu realizarea unei operațiuni administrative.

Prezentul litigiu nu are ca obiect un drept al intimatului recunoscut printr- o hotărâre CEDO.

Se reiterează că soluția pronunțată la CEDO se referă la dreptul intimatului de a fi reintegrat într-o funcție de natură contractuală, pe când prezentul litigiu are ca obiect o adresă referitoare la demersurile intimatului- reclamant de a fi numit într-o funcție publică.

De asemenea, având în vedere că punctele de vedere nu sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, raportat la acest fapt, apreciem că stabilirea obligației în sarcina A.N.F.P. la plata daunelor morale în cuantumul imens de 20000 lei are un caracter injust și abuziv, cu atât mai mult cu cât intimatul nici nu mai avea interes în promovarea acțiunii împotriva instituției noastre, întrucât nu mai avea calitatea de angajat al Instituției Prefectului-Județul B. -Năsăud la momentul introducerii cererii de chemare în

judecată (intimatul și-a comunicat demisia fără preaviz, înregistrată la sediul acestei instituții sub nr. IC 15855/_ ).

De asemenea, se apreicază că instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare, și în consecință a aplicat greșit și în recurs dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, reținând în cauză existența unui refuz nejustificat de soluționare a petitelor 3 și 4 din adresa intimatului înregistrată la A.N.F.P. sub nr. 879353/_ și totodată îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare reparării prejudiciului moral.

In înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, refuz nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; se învederează că în speță nu există nicio situație dintre cele enumerate de textul de lege mai sus invocat.

A. N. a F. P. a răspuns solicitărilor intimatului din adresa care constituie obiectul litigiului în măsura în care acestea au putut fi raportate la un cadru legal și la natura activității instituției noastre.

în aceste condiții, apreciem că petitele nr. 3 și 4 din adresa nr. 879353/_ prin care instituția noastră a fost obligată să se pronunțe asupra atitudinii Instituției Prefectului B. -Năsăud considerată ca fiind abuzivă de intimat sau asupra împrejurării că această instituție publică nu a răspuns unei adrese, nu se înscriu în categoria solicitărilor rezonabile, obiective și în acord cu natura activității desfășurate de A.N.F.P.

Instituția contestatoare nu are responsabilități recunoscute de lege pentru verificarea activității de soluționare a petițiilor primite de instituțiile publice și nici de a răspunde solicitărilor care au caracter pur subiectiv.

Aspectele mai sus prezentate denotă imposibilitatea obiectivă a A.N.F.P. de a da curs solicitărilor de natură subiectivă ridicate de intimat și pe cale de consecință nu se poate reține în sarcina instituției noastre existența unui refuz nejustificat de a răspunde tuturor petitelor din adresa nr. 879353/_ .

Mai mult decât atât, instituția noastră nu dispune de nicio abilitare/reglementare legală de a analiza sau de a sancționa atitudinile instituțiilor și autorităților publice considerate abuzive de către petenți, în speță de către d-nul T. D.

J. .

Asupra săvârșirii unor presupuse abuzuri de către conducătorii instituțiilor publice, în speță, a Instituției Prefectului B. -Năsăud, în situația refuzului acestora de a aplica anumite măsuri sau a aplicării defectuoase a acestora, sunt competente să se pronunțe organele de cercetare penală sau instanțele judecătorești, după caz.

Totodată, instanța de judecată a omis să analizeze faptul că, în contextul în care nemulțumirile intimatului cu privire la refuzul Instituției Prefectului B. - Năsăud de a-1 numi într-o funcție publică au fost soluționate prin intermediul instanței judecătorești, acesta are la dispoziție mecanisme legale de punere în executare a hotărârilor judecătorești.

Astfel, eventualele abuzuri ale acestei instituții au fost înlăturate pe cale legală și nicidecum nu puteau fi înlăturate în baza unui punct de vedere solicitat de către d-nul T. D. J. instituției noastre, punct de vedere despre care reiterăm că nu este producător de efecte juridice.

In raport de aspectele prezentate, se apreciază că instituția și-a îndeplinit în mod real, concret și efectiv obligațiile sale legale față de intimat, în cauză neexistând un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în înțelesul

prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, față de cele mai sus arătate, consideră că instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare, instanța de fond a dat o interpretare greșită capătului de cerere privind plata despăgubirilor morale, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 Cod civ.

Astfel, în cauză nu există faptă ilicită, prejudiciu si nici legătură de cauzalitate între cele idouă elemente.

In materia răspunderii civile delictuale, fapta ilicită a fost definită ca fiind acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.

In pronunțarea hotărârii, instanța a identificat fapta ilicită cu refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

Cum în cauză nu există un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, pe cale de consecință nu există o faptă ilicită care să fie reținută în sarcina instituției contestatoare.

Se mai adaugă și faptul că că A. N. a F. P. nu a adus nicio încălcare intereselor iegitime ale d-lui T. D. J., întrucât acesta le-a valorificat personal, prin sesizarea instanței de judecată.

In ceea ce privește prejudiciul, acesta este o condiție necesară și esențială a răspunderii civile delictuale, deoarece atâta timp cât o persoana nu a fost prejudiciată, ea nu are dreptul de a pretinde nici o reparație, pentru că nu poate face dovada unui interes.

În speță, intimatul nu a adus dovezi cu privire la prejudiciul suferit de acesta ca urmare a .răspunsului primit la adresa 879353/_, pentru că nu există, întrucât, reiterează faptul că "punctele de vedere solicitate de către acesta nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu nasc, nu modifică și nu sting raporturi juridice, deci nu există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

În cauză prejudiciul este doar, în mod greșit, prezumat de instanțe, considerându-1 că în cazul intimatului, acesta îmbracă forma unor frustrări, sentimente de suspiciune și neîncredere sau de gravă insecuritate, cu toate că nu au fost dovedite de intimat și acesta nici nu mai avea calitatea de angajat al Instituției Prefectului Județului B. -Năsăud la momentul introducerii acțiunii, încetarea raporturilor de serviciu ale acestuia realizându-se prin demisie, deci prin voința sa unilaterală.

De asemenea, se arată că prejudiciul invocat de instanța de fond nu este cert. Acest fapt presupune ca prejudiciul să fie sigur, atât în privința existenței, cât si în privința posibilității de evaluare.

Este întotdeauna cert prejudiciul actual, deci prejudiciul deja produs la data când se pretinde repararea lui.

Ori în cauză, instanța face referiri la un prejudiciu viitor și incert.

Totodată, se apreciază că instanța nu a cercetat practica judiciară indicată în speță, respectiv, Decizia nr. 2356/2011 pronunțată de înalta Curte de C. și Justiție. Potrivit acestei hotărâri, daunele morale sunt apreciate ca reprezetând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele moralcj suferite.

Consideră că daunele morale la plata cărora ANFP a fost obligată prin hotărârea contestată au fost evaluate în mod eronat de către instanțele de

judecată prin corelarea acestora cu dreptul recunoscut intimatului de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului

În acest sens, subliniază că prezentul litigiu nu are ca obiect un drept al intimatului-reclamant recunoscut printr-o hotărâre CEDO, întrucât hotărârea instituției europene nu a fost pronunțată în considerarea dreptul său de a fi numit funcționar public, ci în considerarea dreptului său de a fi reintegrat într-o funcție de natură contractuală.

Față de cele precizate, se desprinde concluzia că există o distincție clară între cele două drepturi ale intimatului la care am făcut referire și care nu poate fi ignorată de instanța de judecată.

Consideră totodată că prin obligarea Agenției Naționale a F. P. la plata de daune morale către intimat, instanța nu a respectat în cauză un criteriu al echității.

În acest sens, se precizează că există o disproporție vădită între obiectul acțiunii, acela al obligării instituției publice la emiterea unui punct de vedere pentru petitele 3 și 4 din adresa nr. 879353/_, punct de vedere care prin natura sa nu produce efecte juridice și soluționarea litigiului în sensul acordării de daune morale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky împotriva Regatului Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Sub acest aspect, învederează că A. N. a F. P. nu a adus atingere dreptului d-lui T. D. J. de a fi numit într-o funcție publică și nu i-a adus niciun prejudiciu, iar dispunerea obligării A.N.F.P. la plata daunelor morale în cuantumul imens de 20000 lei, raportat la obiectul dedus judecății nu este numai exagerată și abuzivă, dar este si injustă.

Pentru aceste considerente solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, împotriva Deciziei nr. 4641/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a Il-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, pentru motivul prevăzut de art. 318 Cod proc. civ.

In drept, invocă art. 318 Cod proc.civ., HG nr. 1000/2006 privind organizarea și funcționarea A.N.F.P., cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 alin. (1) lit. c) și i) din Legea nr. 554/2004 ^privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul reclamant T. D. J. a depus întâmpinare

la dosarul cauzei la fila 11 solicitând respingerea contestației în anulare formulată în cauză.

În dezvoltarea motivelor întâmpinării, intimatul invocă excepția lipsei de obiect a contestației in anulare, excepție pe care solicită a fi admisă si, pe cale de consecința, solicită respingerea contestației care nu are un obiect real, fiind deci inadmisibila.

In acest sens, solicită a se observa ca ANFP nu a formulat nicio solicitare consecutiva unei eventuale admiteri a contestației in anulare

Cu alte cuvinte, contestatoarea-parata a omis sa precizeze in mod expres SCOPUL urmărit in eventualitatea admiterii prezentei contestații in anulare, scop care diferă în funcție de motivul pe care contestatoarea și-a întemeiat cererea.

Astfel, consecutiv solicitării privind anularea hotărârii contestate, ANFP avea obligația de a solicita in mod expres fie rejudecarea totală a pricinii (dacă s-a invocat săvârșirea unei greșeli materiale la dezlegarea recursului) fie rejudecarea în totalitate ori în parte a recursului (daca s-a invocat omisiunea de cercetare a unora dintre motivele de casare și modificare cu care recurenta a învestit instanța)

De altfel, se mai solicită a se observa ca ANFP nu a solicitat in mod expres nici măcar anularea deciziei nr. 4641/_, pronunțata de către Curtea de Apel Cluj.

In cazul in care se va respinge excepția lipsei de obiect a pretinsei contestații in anulare, se solicită a se avea in vedere ca in prezenta cauza nu sunt incidente prev art 318 din Cod proc civ.

Referitor la PUNCTUL A, privind pretinsa săvârșire de către instanța de recurs a unei greșeli materiale (art. 318 alin (1) din Cod proc civ) ANFP formulează critici nefondate cu privire la calificarea juridica data de instanța de recurs obiectului dedus judecații in prezenta acțiune.

Or, pretinsa calificare juridica greșita pe care ar fi dat-o instanța de recurs obiectului dedus judecații, chiar daca ar fi reala, nu reprezintă o greșeala materiala (care sa conducă la incidența prev art 318 alin (1) din Codul de proc civ.) ci o greșeala de judecata care nu mai poate fi îndreptata pe calea contestației in anulare.

Cu alte cuvinte, la punctul A din contestația in anulare, ANFP invoca o pretinsa greșeala de judecata si nicidecum o greșeala materiala de ordin procedural, care ar fi fost comisa de instanța de recurs

De asemenea, referitor la motivul contestatoarei întemeiat pe dispozițiile art. 318 alin (1) din Codul de procedura civila, constând în aprecierea ca: "[...] dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale întrucât instanța de judecata, in mod greșit a reținut faptul ca obiectul cererii de chemare in judecata l-a constituit, astfel cum a motivat, obligarea ANFP de "a lua masurile adecvate

pentru protejarea dreptului fundamental al reclamantului recunoscut printr-o hotărâre CEDO de a accede la funcția publica" intimatul solicită a se observa, că, aceste susțineri coroborate cu toate celelalte considerente care se regăsesc in cuprinsul punctului A din contestație reprezintă veritabile critici ce privesc soluționarea în fond a recursului, critici care vizează stabilirea situației de fapt în urma apercierii probelor sau a interpretării faptelor, care însa nu poate deschide contestatoarei prezenta cale de atac.

Cu alte cuvinte, in cauza nu poate fi nicidecum vorba despre o eroare materiala, in sensul acreditat de contestatoare, ci despre o veritabila critica adusa unei judecați făcute de către instanța de recurs printr-o hotărâre irevocabila.

In practica soluționării contestațiilor in anulare s-a arătat ca, a da unei parții din proces posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele si a stabilit raporturile dintre parii, ar însemna sa se deschidă dreptul pârtii de a provoca rejudecarea caii de atac, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinara de atac, un veritabil recurs la recurs.

De altfel, solicită ca instanța de recurs a da o corecta calificare juridica obiectului dedus judecații in prezenta acțiune.

Practica si doctrina in materie au statuat ca, in exercitarea rolului său activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, instanța este nu doar îndreptățită dar chiar și obligată să dea obiectului dedus judecații calificarea juridică corespunzătoare, după scopul urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii și nu după natura termenilor folosiți de acesta.

In acest sens, din preambulul scrisorii intimatului nr 879353/_, rezulta fara echivoc ca subsemnatul i-am reiterat paratei, timp de 3 ani, încălcarea dreptului meu fundamental de a accede la funcția publica precum si

"rugămintea de a ma sprijini in mod real si efectiv" in vederea ocrotirii acestui drept.

Așadar scopul urmărit de subsemnat prin scrisoarea susmentonata si prin promovarea prezentei acțiuni, este acela de a obliga ANFP sa ia masurile adecvate

in vederea ocrotirii dreptului meu fundamental de a accede la funcția publica si, pe cale de consecința, sintagma "formularea unui punct de vedere" nu poate fi scoasa din context si interpretata in mod independent de scopul urmărit de intimat.

Mai mult decât atat, raționamentul juridic al contestatoarei este trunchiat si omisiv, in condițiile in care ANFP susține nejustificat ca intimatul nu ar fi solicitat realizarea unei operațiuni administrative, fiind contrazisa chiar de constatarea instanțelor privind refuzului paratei de a soluționa petituil 5, aspect necontestat in recurs de către ANFP.

Or, petitul 5 reprezintă o veritabila solicitare privind efectuarea unei operații administrative constând in efectuarea unei anchete reale si serioase la instituția prefectului.

Referitor la punctele B sî C, privind pretinsa omisiune a instanței de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare (art. 318 alin (2) din Cod proc civ).

Prin prezenta cerere contestatoarea reiterează in mod nejustificat toate apărările formulate in fata instanței de recurs.

Or. pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată sau de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Se apreciază de intimat, că instanța de recurs a răspuns tuturor motivelor de nelegalitate invocate de recurenta-parata (reglementate de art 6, 7 si 9 din Codul de proc. Civ.) si a examinat cauza sub toate aspectele, astfel că nu se poate reține că a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare sau modificare.

De altfel, contestatoarea nu a indicat concret care anume dintre motivele de recurs prevăzute la pct 6, 7 sau 9 ale art 304 din Codul de proc civ (in baza cărora a fost promovata calea de atac a recursului) ar fi rămas necercetate de către instanța de recurs.

Pe cale de consecința, instanța investita cu soluționarea petitelor B si C din prezenta contestație in anulare nu poate exercita controlul judiciar prin prisma dispozițiilor art. 318 alin (2) din Codul de proc civ.

Mai mult, când invocă omisiunea de cercetare a unor motive de casare sau de modificare, contestatorul trebuie să aibă în vedere unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în care se încadrează criticile din cererea sa de recurs, și nu argumentele de fapt și de drept ce se subsumează acestor motive, întrucât legiuitorul deschide calea contestației în anulare pentru necercetarea motivului de recurs, și nu a argumentelor pe care el se sprijină.

In acest sens, intimatul învederează ca pretinsa omisiune privind cercetarea aspectelor menționate la punctele B si C, nu se încadrează în textul art 318 alin (2) din Cod proc civ, ca și motiv al contestației în anulare, instanța de recurs nefiind obligată să examineze toate aspectele și argumentele invocate de părți pentru susținerea unui anumit motiv de recurs, în contextul în care, fiind grupate, acestea au fost încadrate într-un anumit motiv de recurs apreciat ca nefondat iar argumentele decisive pentru soluționarea cauzei își găsesc reflectare în hotărâre.

Se mai solicită a se reține că art. 318 Cod pr.civila nu permite instanței sa dispună reformarea unei hotărâri pe baza unor argumente de fapt sau de drept, indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care-l sprijină, deoarece instanța de recurs este în drept sa grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun.

In subsidiar, intimatul învederează si hotărârea CEDO pronunțata in Cauza "Mitrea vs. România", la 29 iulie 2008 (dosar 26105/03) in care s-a apreciat ca o cale extraordinara de atac, fie ea si introdusa de una din părțile procesului, nu poate fi admisa pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre

este atacata a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, In absenta unui "defect fundamental" care poate conduce la arbitrariu.

Faptul ca instanța care soluționează contestația si instanța a caret hotărâre este contestata au (sau ar putea avea) doua puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea si relevanta probatoriului este un caz tipic in care nu se justifica desființarea unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile.

Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și cu prioritate excepția invocată de intimatul T. D. J., Curtea de Apel constată următoarele:

Intimatul în întâmpinarea depusă a invocat excepția lipsei de obiect a contestației in anulare, excepție pe care solicită a fi admisă si, pe cale de consecința, solicită respingerea contestației care nu are un obiect real, fiind deci inadmisibilă, solicitând a se observa ca ANFP nu a formulat nicio cerere consecutiva unei eventuale admiteri a contestației in anulare

Intimatul consideră că, contestatoarea consecutiv solicitării privind anularea hotărârii contestate, ANFP avea obligația de a solicita in mod expres fie rejudecarea totală a pricinii (dacă s-a invocat săvârșirea unei greșeli materiale la dezlegarea recursului) fie rejudecarea în totalitate ori în parte a recursului (daca s-a invocat omisiunea de cercetare a unora dintre motivele de casare și modificare cu care recurenta a învestit instanța)

Intimatul mai susține că, contestatoarea ANFP nu a solicitat in mod expres anularea deciziei nr. 4641/_, pronunțata de către Curtea de Apel Cluj.

Curtea analizând cu prioritate excepția invocată de intimat, consideră că deși contestatoarea nu a indicat în mod expres o solicitare de anulare a Deciziei atacate pe calea contestației în anulare, aceasta a indicat textele de lege referitoare la contestație, precum și motivele acestei contestații, descriind pe la pct. A,B și C aspectele de justificare a contestației în anulare.

De altfel nici textul de lege ce reglementează instituția contestației în anulare nu prevede în mod expres o soluție a instanței în cazul admiterii contestației, fiind evidentă consecința unei asemenea admiteri, respectiv anularea în tot sau în parte a hotărârii instanței pronunțate cu încălcarea dispozițiilor art.317 și 318 Cod pr.civilă și pronunțarea unei noi sentințe cu respectarea prevederilor legale încălcate anterior.

Pentru aceste considerente, Curtea consideră neîntemeiată excepția lipsei de obiect a contestației în anulare invocată de intimat, motiv pentru care urmează a o respinge.

Referitor la fondul contestației în anulare, Curtea reține că, contestatoarea ANFP și-a argumentat criticile aduse Deciziei nr.4641/_ a Curții de Apel Cluj sub aspectul încălcării dispozițiilor art.318 Cod pr.civilă, prezentând la pct. A, B, C,din contestație aspectele de nelegalitate.

Curtea constată că art.318 Cod proc. civ. invocat de contestatoare, prevede că, "hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".

Astfel la pct.A din contestație se invocă faptul că, dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât instanța de

judecată în mod greșit a reținut faptul că obiectul cererii de chemare în judecată 1-a constituit, astfel cum a motivat, obligarea Agenției Naționale a F. P. de "a lua măsurile adecvate pentru protejarea dreptului fundamental al reclamantului recunoscut printr-o hotărâre CEDO de a accede la funcția publică

După cum se poate observa din capetele de cerere formulate de către intimat împotriva instituției noastre, acesta solicită puncte de vedere cu privire la situația

sa privind cadrul relațiilor de serviciu cu Instituția Prefectului - Județul B. - Năsăud, nu realizarea unei operațiuni administrative.

Prezentul litigiu nu are ca obiect un drept al intimatului recunoscut printr- o hotărâre CEDO.

De asemenea, se arată că, având în vedere că punctele de vedere nu sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, raportat la acest fapt, se apreciază că stabilirea obligației în sarcina A.N.F.P. la plata daunelor morale în cuantumul imens de 20000 lei are un caracter injust și abuziv, cu atât mai mult cu cât intimatul nici nu mai avea interes în promovarea acțiunii împotriva instituției noastre, întrucât nu mai avea calitatea de angajat al Instituției Prefectului - Județul B. -Năsăud la momentul introducerii cererii de chemare în judecată (intimatul și-a comunicat demisia fără preaviz, înregistrată la sediul acestei instituții sub nr. IC 15855/_ ).

Curtea reține că, în practica soluționării contestațiilor in anulare s-a statuat că, a da unei parții din proces posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele si a stabilit raporturile dintre parii, ar însemna sa se deschidă dreptul pârtii de a provoca rejudecarea caii de atac, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinara de atac, un veritabil recurs la recurs.

Curtea apreciază că, instanța de recurs a dat o corecta calificare juridica obiectului dedus judecații in prezenta acțiune, în condițiile în care practica si doctrina in materie au statuat ca, in exercitarea rolului său activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, instanța este nu doar îndreptățită dar chiar și obligată să dea obiectului dedus judecații calificarea juridică corespunzătoare, după scopul urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii și nu după natura termenilor folosiți de acesta.

In acest sens, instanța de recurs a calificat corect petitele acțiunii reclamantului, în condițiile în care reclamantul a prezentat pârâtei pretinse aspecte de, încălcare a dreptului acestuia de a accede la funcția publica precum si rugămintea de a fi sprijini in mod real si efectiv in vederea ocrotirii acestui drept.

În consecință în mod corect s-a reținut că, scopul urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii în justiție, era acela de a obliga ANFP sa ia masurile adecvate in vederea ocrotirii dreptului acestuia de a accede la funcția publica si, pe cale de consecința, sintagma "formularea unui punct de vedere" nu poate fi scoasa din context si interpretata in mod independent de scopul urmărit de intimat.

Se reține că în mod corect intimatul reclamant a susținut că, raționamentul juridic al contestatoarei este trunchiat si omisiv, in condițiile in care ANFP susține nejustificat ca intimatul nu ar fi solicitat realizarea unei operațiuni administrative, fiind contrazisa chiar de constatarea instanțelor privind refuzului paratei de a soluționa petituil 5, aspect necontestat in recurs de către ANFP.

Or, petitul 5 reprezintă o veritabila solicitare privind efectuarea unei operații administrative constând in efectuarea unei anchete reale si serioase la instituția prefectului.

Celelalte aspecte de la pct.A au fost reiterate și în recursul declarat fiind analizate corect de instanța de control judiciar.

Referitor la punctele B si C, privind legat de pretinsa omisiune a instanței de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, art.

318 alin (2) din Cod proc civilă, Curtea reține că prin prezenta contestație în anulare se reiterează in mod nejustificat toate apărările formulate in fata instanței de recurs, în condițiile în care așa cum s-a arătat mai sus pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată sau de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Astfel la pct.B se invocă faptul că instanța de recurs a aplicat greșit dispozițiile art.2 alin.1 lit.i din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, reținând în cauză existența unui refuz nejustificat de soluționare a petitelor 3 și 4 din adresa intimatului înregistrată la A.N.F.P. sub nr. 879353/_ și totodată îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare reparării prejudiciului moral.

La pct. C se susține că, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare, instanța de fond a dat o interpretare greșită capătului de cerere privind plata despăgubirilor morale, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 Cod civ.

Se susține că în cauză nu există faptă ilicită, prejudiciu si nici legătură de cauzalitate între cele două elemente, în cauză nu există un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, pe cale de consecință nu există o faptă ilicită care să fie reținută în sarcina instituției contestatoare.

Se mai arată că, în speță, intimatul nu a adus dovezi cu privire la prejudiciul suferit de acesta ca urmare a .răspunsului primit la adresa 879353/_, deci se susține că nu există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

De asemenea, se arată că prejudiciul invocat de instanța de fond nu este cert și actual, instanța făcând referiri la un prejudiciu viitor și incert.

Totodată, se apreciază că instanța nu a cercetat practica judiciară indicată în speță, respectiv, Decizia nr. 2356/2011 pronunțată de înalta Curte de C. și Justiție. Potrivit acestei hotărâri, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.

Consideră că daunele morale la plata cărora ANFP a fost obligată prin hotărârea contestată au fost evaluate în mod eronat de către instanțele de judecată prin corelarea acestora cu dreptul recunoscut intimatului de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea analizând motivele recursului și considerentele instanței de control judiciar avute în vedere în pronunțarea Deciziei contestate, apreciază că aceasta a răspuns tuturor motivelor de nelegalitate invocate de recurenta-parata reglementate de art 6, 7 si 9 din Codul de proc. Civ. si a examinat cauza sub toate aspectele, astfel că nu se poate reține că a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare sau modificare.

De altfel, contestatoarea nu a indicat concret care anume dintre motivele de recurs prevăzute la pct 6, 7 sau 9 ale art 304 din Codul de proc civ in baza cărora a fost promovata calea de atac a recursului) ar fi rămas necercetate de către instanța de recurs.

Pe cale de consecința, instanța investita și cu soluționarea petitelor B si C din prezenta contestație in anulare nu poate exercita controlul judiciar prin prisma dispozițiilor art. 318 alin (2) din Codul de proc civ.

Curtea reține că atunci când invocă omisiunea de cercetare a unor motive de casare sau de modificare, contestatorul trebuie să aibă în vedere unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în care se încadrează criticile din cererea sa de recurs, și nu argumentele de fapt și de drept care au fost avute în vedere de instanță la soluționarea recursului, întrucât în caz contrar s-ar deschide calea contestației în anulare și pentru argumentele instanțelor pe care își bazează soluțiile pronunțate.

Curtea apreciază că, pretinsa omisiune privind cercetarea aspectelor menționate la punctele B si C, nu se încadrează în textul art 318 alin (2) din Cod proc civ, ca și motiv al contestației în anulare, instanța de recurs nefiind obligată să examineze toate aspectele și argumentele invocate de părți pentru susținerea unui anumit motiv de recurs, în contextul în care, fiind grupate, acestea au fost încadrate într-un anumit motiv de recurs apreciat ca nefondat iar argumentele decisive pentru soluționarea cauzei își găsesc reflectare în hotărâre.

În mod corect intimatul a menționat în susținerea cererii de respingere a contestației și hotărârea CEDO pronunțata in Cauza "Mitrea vs. România", la 29 iulie 2008 (dosar 26105/03) in care s-a apreciat ca o cale extraordinara de atac, fie ea si introdusa de una din părțile procesului, nu poate fi admisa pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacata a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, In absenta unui "defect fundamental" care poate conduce la arbitrariu.

Pentru considerentele arătate, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile și situațiile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 318 Cod pr. civilă, aspectele invocate de contestatoare neputând conduce la anularea deciziei contestate, astfel că urmează în baza textului de lege menționat mai sus să respingă contestația în anulare declarată de A. N. A F. P. împotriva dec. civile nr.4641 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge excepția lipsei de obiect a contestației în anulare.

Respinge contestația în anulare declarată de A. N. A F. P. împotriva deciziei civile nr.4641 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din _

PREȘEDINTE		JUDECĂTOR			JUDECĂTOR
S. L. RUS	V.	G. A.	A.	M.

fiind în concediu, semnează Președintele Curții de Apel

V. M.

GREFIER

M. V. -G.

Red. V.G./M.N.

2 ex./

Decizia civilă nr. 8636/2013. Obligare emitere act administrativ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 8636/2013. Obligare emitere act administrativ