Decizia civilă nr. 866/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ nr. 866
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. G.
J. ecător: M. P.
J. ecător: M. H.
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-contestatoare
D. G. R. A F. P. C. -N. pentru fosta DIRECȚIE G. A
F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 1033 din_ a Judecătoriei
B. M. pronunțată în dosarul cu nr. mai sus, în contradictoriu cu intimata SC
M. S., cu sediul social în B. M., A. N., nr. 1/32, județul M., cu sediul ales la Cabinet avocat Fericean F., B. M., str. N. Iorga, nr. 6, ap 47, județul M., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din decizie. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie.
T.
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1033 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare pronunțată în dosarul nr._ s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea D. G. A F. P. M. în contradictoriu cu intimata SC M. S., cu sediul în B. M., str. Aleexa N. ,bl.1, ap.32, jud. M., împotriva procesului-verbal întocmit la_ în dosarul execuțional nr.232/2012, de SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE
EXECUTORI J. ECĂTOREȘTI M. I ȘI ASOCIAȚII, prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, și împotriva somației întocmită la_ în dosarul execuțional nr. 232/2012, de SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE
EXECUTORI J. ECĂTOREȘTI M. I ȘI ASOCIAȚII în sensul că s-au redus
cheltuielile de executare de la suma de 7879,85 lei la suma de 2100 lei. Prima instanță a respins capătul de cerere privind anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional mai sus menționat și a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoarea D. G. A F. P. M. și a obligat pe contestatoare la plata către intimată a sumei de 413 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:"; La data de 5 aprilie 2012, creditoarea SC M. S. a solicitat S.C.P.E.J. M. I SI ASOCIAȚII, executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3148 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Prin încheierea nr.3742/11 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea silită solicitată de creditoarea SC M. S. împotriva debitorului A. F. P. M. a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3148 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
S.C.P.E.J. M. I SI ASOCIAȚII a întocmit în dosarul execuțional 232/2012, la_, procesul-verbal privind cheltuielile și onorariul în acest dosar menționând cheltuielile de executare ca fiind în cuantum de 7879,85 lei și a emis către debitoare somația prevăzută de 387 C.p.c, art.411 C.p.c și art.3 din Legea 110/2007 privind modificarea OG 22/2002.
În conformitate cu art. 372 Cod procedură civilă, executarea silită se efectuează numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Cu toate că onorariul stabilit de executorul judecatoresc se încadrează în prevederile art.1 din Ordinul nr._ privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, instanța apreciază că acesta este exagerat de mare raportat la actele îndeplinite de catre executorul judecatoresc în vederea punerii în executare a sentintei civile mai sus mentionate.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însa în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei si a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate și munca prestată.
Instanta apreciază astfel că raportat la actele de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr.232/2012 nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevazute de lege.
Pe de alta parte, în conditiile în care în ceea ce priveste posibilitatea reducerii onorariilor practicate de catre avocati există un text legal constituit de dispozitiile art.274 alineat 4 cod procedura civila, instanta apreciază că, pentru identitate de ratiuni, aceste dispoziții pot fi aplicate și în cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc. Aceasta întrucât, acolo unde
există aceleași rațiuni se aplică aceleași principii. Or, activitatea prestată de executorii judecătorești este similară activității prestate de avocați, executarea silită fiind o etapă a procesului civil.
În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, în detrimentul debitorului urmărit, apreciind că în speța de față, un onorariu în cuantum de 2100 lei este suficient.
F. a de considerentele expuse mai sus instanta va admite în parte contestatia la executare în sensul că reduce cheltuielile de executare de la suma de 7879,85 lei la suma de 2100 lei.
În ceea ce privește capetele de cerere privind anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional mai sus menționat, instanța le va respinge ca neîntemeiate.
Potrivit art. 2 din OG 22/2002, "dacã executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuã din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligatã ca, în termen de 6 luni, sã facã demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de platã. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de platã comunicatã de organul competent de executare, la cererea creditorului";.
În cauza de față, executorul judecătoresc a emis somația prevăzută de aceste dispozii legale, nemaiîntocmind niciun alt act de executare. Obligația contestatoarei era de a achita suma de bani datorată intimatului, obligație stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă mai sus arătată. Întrucât contestatoarea nu s-a conformat acestor dispoziții, nicio dispoziție legală nu împiedică creditorul să obțină executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, instanța o va respinge ca rămasă fără obiect, urmare a soluționării contestației la executare.
În temeiul art. 274 C.p.c, va obliga debitoarea la plata sumei de 413 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea
D. G. A F.
P. M. solicitând casarea sentinței, reținerea spre rejudecare a cauzei și admiterea contestației la executare.
În cuprinsul motivelor de recurs recurenta susține că nu este de acord cu cheltuielile de executare silită și consideră că acestea nu sunt datorate întrucât creditorul nu a respectat termenele prevăzute de OG 22/2002 și dispozițiile Codului de procedură civilă, culpa aparținând exclusiv acestuia.
Se susține că potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la
îndeplinire de bunăvoie. Doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită (alin.2).
Astfel, creditorul trebuia să se adreseze instituției debitoare în vederea încasării creanței stabilite prin titlul executoriu, astfel cum dispun prevederile art.371 alin.1 și art.371 alin.4 Cod procedură civilă, cu respectarea termenelor prevăzute de OG nr.22/2002. Se mai arată că D. generală a F. P. nu refuză punerea în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile, existând posibilitatea achitării acestora.
În motivarea recursului se mai arată că în baza unei hotărâri definitive și irevocabile a instanței judecătorești competente, contribuabilul are dreptul la restituirea sumelor reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cheltuieli bănești stabilite de aceste instanțe, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită. Pentru recuperarea acestor sume se depune la organul fiscal competent o cerere în vederea restituirii, al cărei model este prevăzut în anexa nr.4 la Ordinul MMP 85/2012.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a cheltuielilor bănești, precum și a oricăror alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, este cea prevăzută de Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1899/2004 (pct.5.1 și pct.5.2 din Ordin MMP nr.85/2012 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art.7,9 și 12 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile).
Legea 9/2012 și Ordinul MMP 85/2012 erau acte normative în vigoare la data formulării cererii de executare silită respectiv la_ .
Recurenta mai arată că având obligația de a formula cerere pentru restituirea sumelor datorate în temeiul hotărârilor judecătorești conform actelor normative anterior menționate și după procedura stabilită în aceste acte, efectuarea actelor de executare silită la cererea creditorului nu este necesară, în special fiind nejustificate cheltuielile privind onorariul de avocat și onorariul executorului judecătoresc.
Se concluzionează că actele de executare nu se impuneau a fi efectuate decât după parcurgerea procedurii prevăzute de Ordin MFP 85/2012 și Ordin 1899/2004 iar cheltuielile de executare silită evidențiate în procesul verbal privind cheltuielile și onorariul în dosarul de executare 23/2012 și în procesul verbal de îndreptare eroare materială/completare, omisiune, nu sunt necesare și justificate neducând decât la grevarea bugetului de stat cu alte cheltuieli, în condițiile neîndeplinirii de către creditorul intimat a obligațiilor stabilite de actele normative ce reglementează procedura de restituire a taxei de poluare.
Recursul este motivat în drept pe art.304 pct.9 și art.304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimata SC M. S. și-a exprimat poziția procesuală de respingerea a recursului ca nefondat prin întâmpinarea depusă la data de_ 3(f.10-14), solicitând și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial. În apărare, intimata susține că argumentele invocate de către recurentă sunt lipsite de temeinicie, fiind totodată inadmisibilă invocare în mod direct în recurs a nerespectării procedurii de restituire reglementată de Ordinul MFP nr. 1899/2004 cu privire la care prima instanță nu s-a pronunțat.
În recurs și nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă de la 1865,
T. constată următoarele:
Potrivit art.371 ind.1 alin.1 Cod procedură civilă de la 1865, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinirea de bunăvoie iar potrivit alin.2 în cazul în care debitorul nu execută obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel.
În cazul executării obligațiilor de plată de către instituțiile publice, prin somația emisă în dosarul execuțional 232/2012 la data de_ potrivit art.3 din Legea 110/2007 s-a respectat perioada de grație acordată prin lege debitoarei pe un termen de 6 luni, potrivit art.2 din OG 22/2002.
T. reține că executorul judecătoresc a emis somația prevăzută de aceste dispozii legale, fără a întocmi ulterior niciun alt act de executare.
Obligația recurentei-contestatoare era de a achita de bună voie suma de bani datorată intimatei, obligație stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3148 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, condiții în care creditorul este îndreptățit să obțină executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, cu respectarea rigorilor procedurale pe care dreptul intern le-a impus.
Pe de altă parte, prima instanță a cenzurat și redus cu respectarea limitelor maximale onorariul executorului judecătoresc și celelalte cheltuieli de executare silită pe care recurenta-contestatoare le datorează potrivit art.39 alin.4 din Legea nr.188/2000, fără a se justifica vreo vătămare de către recurentă sub acest aspect iar intimata-creditoare nu a declarat recurs.
În ceea ce privește invocarea de către recurentă a procedurii de restituire reglementată de Ordinul MMP nr.85/2012, T. reține că și în faza executării silite își găsește aplicarea principiului disponibilității, situație în care rămâne la latitudinea creditorului de a opta și de a alege între formele de executare reglementate de dispozițiile legale, în situația de față, creditorul înțelegând să inițieze procedura executării silite reglementată de Codul de procedură civilă.
Recunoașterea acestui drept se impune și din perspectiva dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 CEDO, cu incidență directă în dreptul intern în temeiul art.20 și art.21 din Constituția României, în condițiile în care faza executării silite face parte din procesul civil și se impune a fi recunoscute toate garanțiile specifice, inclusiv în această fază..
Pentru toate aceste considerentele în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art.316 coroborat cu art.298 și art.274 Cod procedură civilă de la 1865 recurenta-contestatoare va fi să plătească intimatei SC M. S. suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezetând onorariul avocațial achitat potrivit extrasului d econt și facturii depuse la filele 19-21 în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurenta-contestatoare
D. G. R. | A F. | P. | C. -N. | , în calitate de continuatoare a | |
fostei DIRECȚII G. | A F. | P. | M. | , împotriva sentinței civile nr. |
1033 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare pronunțată în dosar nr._ .
Obligă recurenta-contestatoare să plătească intimatei SC M. S. suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | J. ECĂTOR, | J. ECĂTOR, | |
C. G. | M. P. | M. | H. |
GREFIER,
E. -A. I. C.
Red. M.H./_
Tehnored. E.A.I.C./_ /2ex.
J. . la fond M. E. M.
