Decizia civilă nr. 8860/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8860/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR :A. M. C. JUDECĂTOR: M. S.
G.: V. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul I. R. V. împotriva sentinței civile nr. 7230 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M., în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE S. M., având ca obiect anulare act administrativ decizie F.N.U.A.S.S.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurent, avocat A. Ș. și pentru intimată, consilier juridic Tiut M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care s-a solicitat respingerea recursului din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul recurentului.
Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate și dovada cheltuielilor de judecată și arată că nu solicită termen pentru studierea întâmpinări.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte solicitări.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., raportat la art. 10 alin 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constată că întâmpinarea a fost depusă în termenul legal și că s-au achitat taxele de timbru datorate și reținând că nu mai sunt de formulat alte solicitări declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată pentru fond în cuantum de 1244 lei reprezentând: onorariu avocațial și taxe de timbru și în recurs în cuantum de 1652 lei reprezentând: onorariu avocațial, taxe de timbru și cheltuieli de deplasare conform dovezilor depuse la dosar, totalul cheltuielilor fiind de 2896 lei, pentru motivele detaliate pe larg în scris și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. Susține că reclamantul locuiește din 2001 în Nigeria, unde are locuință și loc de muncă, venind sporadic în țară. Recurentul deține o asigurare de sănătate în acea țară, pentru întreg mapamondul, inclusiv pentru România. Fiul recurentului de 2 ani vine în vacanțe în România la bunici, dar asigurarea de servicii medicale pentru minori de până la 18 ani este independentă de faptul dacă tatăl acestuia plătește sau nu contribuția la asigurări.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele invocate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în fața instanței. Susține că sunt asigurați potrivit legii toți cetățenii români cu domiciliul în țară. Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu, recurentul nu și-a pierdut dreptul de domiciliu în România, acesta neavând domiciliu în străinătate, permisul de rezidență emis de autoritățile din Nigeria acordă recurentului dreptul de a se
stabili temporar în acel stat, fiind evident faptul că domiciliul recurentului este în com. Recea, sat Mocira, județul M. . Prin domiciliu fiscal se înțelege domiciliu reglementat potrivit dreptului comun. Fiul recurentului a beneficiat de serviciu medicale în țară.
Deliberând reține că,
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7230 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul I. R.
V. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia de Impunere nr. 9604/1250/_ s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a contribuției la FNUASS a sumei totale de 16.928 RON, reținându-se ca temei de drept art. 83 alin. 4 din OG 93/2003.
Conform art. 211 alin. 1 și 2 din Legea 95/2006 sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi; în această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație; calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România.
Reclamantul nu și-a pierdut dreptul la domiciliul sau la ședere în România.
Astfel cum reiese din adresa depusă de către reclamant la fila 9, acestuia i s-a acordat un permis de rezidență în Nigeria, "atâta timp cât rămâne angajat la Starcomms Plc.";.
De asemenea, conform adresei Direcției Județene de Evidență a Persoanelor
M., (fila 47), reclamantul figurează cu domiciliul în com. Recea, sat Mocira, str. 1 Decembrie, nr. 34, jud. M. .
Reiese din aceste considerente că reclamantului nu îi sunt aplicabile prevederile art. 214 alin. 3 din Legea 95/2006, acesta neavând domiciliul în străinătate, ci, conform adreselor și actelor depuse de acesta, doar un drept temporar de ședere, și acela condiționat de deținerea calității de angajat la o anumită societate comercială.
Nici prevederile art. 257 alin. 2, lit. f din Legea 95/2006 nu au putut fi reținute ca atrăgând scutirea reclamantului de la plata contribuției CAS, această exceptare aplicându-se doar celor care, fiind salariați în România, contribuie la plata contribuției calculată la cuantumul salariului.
În ceea ce privesc susținerile legate de definiția locuinței, extrasă din prevederile art. 31 din OG 92/2003, instanța a reținut că din chiar textul acestei dispoziții legale reiese diferența pe care legiuitorul înțelege să o facă între noțiunile de locuință, domiciliu și domiciliu fiscal.
Pe de altă parte, instanța a avut în vedere faptul că fondul național unic de asigurări de sănătate este construit pe baza principiului solidarității, tocmai această solidaritate permițând asigurarea de servicii medicale, printre altele,
minorilor, considerați asigurați din oficiu, așa cum este și fiul reclamantului și care a beneficiat de sistemul de sănătate; or, dincolo de dispozițiile legale incidente ar fi cel puțin nedrept ca la cheltuielile necesare asigurării serviciilor medicale pentru fiul reclamantului, să contribuie toți cetățenii, mai puțin reclamantul.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că deciziile de impunere atacate și prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a contribuției la FNUASS, calculată în raport de veniturile rezultate din
închirierea de bunuri, sunt legale și temeinice, sens în care a respins acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. R. -V., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului si, în consecință: anularea deciziei de impunere
nr. 9604/1250 din_, privind stabilirea obligațiilor de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate cu privire la persoana subsemnatului; anularea Deciziei nr. 2/1250/D116/_, prin care s-a soluționat recursul grațios împotriva deciziei de impunere nr. 9604/1250 din_ . Cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
In motivele de recurs se arată că sentința recurată este nelegală și "dincolo de dispozițiile legale" profund nedreaptă.
Aplicarea legii de către organele catalogate mai mult sau mai puțin fundamentat ca fiind fiscale și de către instanță este necesar a fi făcută în mod logic astfel ca persoana supusă unei contribuții să aibă în lumină justificarea acestei contribuții, interpretarea textului de lege aplicabil trebuind a fi făcută în mod logic, astfel încât obligarea contribuabilului să-și găsească reflectarea în prestația statului în contrapartida respectivei contribuții, atunci când aceasta este cu destinație specială.
Fără o asemenea interpretare persoana impozitată va fi supusă unei nedreptăți, nedreptate pe care o va resimți atât material cât și moral astfel încât își va pierde încrederea în utilitatea prestațiilor sale pentru bunul mers al societății.
În cazul de față situația analizată este simplă și pentru o perioadă de timp strict delimitată: Decizia de impunere din oficiu nr. 9604/1250 din 2011 care stabilește în sarcina recurentului o contribuție la FNUASS pentru perioada _
-_ în valoare de 16.928 lei, inclusiv accesorii.
Problema de drept supusă judecății este interpretarea ce trebuie dată noțiunii de domiciliu prevăzută de art. 211 din Legea nr. 95/2006, mai precis dacă în perioada analizată recurentul avea domiciliul în România sau în străinătate.
Menționează că locul de muncă stabil al reclamantului este în străinătate, respectiv în Nigeria, acesta fiind singurul loc interpretabil pentru "domiciliul" stabil în acea perioadă. Tocmai de aceea legiuitorul a prevăzut că asiguratul va plăti contribuția raportat la drepturile sale salariale, domiciliul său fiind indisolubil legat de locul de muncă.
Apreciază că ar fi nefiresc ca o persoană care are locul de muncă în țară să nu fie obligat la plata de asigurări de sănătate pentru venituri din chirii iar o persoană cu locul de muncă în străinătate să fie obligată la o astfel de contribuție. Nu acesta este sensul legii.
Sensul legii se raportează în primul rând la efectiva potențială beneficiere de contraprestația aferentă, respectiv de servicii medicale în sistemul sanitar românesc. Ori această contraprestație era evident exclusă cu caracter curent raportat la distanța mare a domiciliului reclamantului față de Statul Român.
Consideră că principiul solidarității, invocat de instanța de fond nu intervine în prezenta situație.
Acest principiu operează, astfel cum îi spune și numele, în cazul unei contribuții solidare și a unui beneficiu solidar la contraprestația constând în servicii medicale. Or, în cazul de față este neîntemeiat a se participa la în mod solidar la finanțare, în condițiile în care beneficiul contribuției nu se manifestă solidar. Acesta este și sensul legii care condiționează calitatea de asigurat de domiciliul stabil în țară.
Reclamantul-recurent arată că, după cum s-a dovedit era asigurat de sănătate în acea țară, unde lucra, pentru întreg mapamondul, inclusiv România.
Interpretarea instanței de fond "dincolo de dispozițiile legale" cu privire la faptul că fiul reclamantului locuiește și la bunicii din România, beneficiind de servicii medicale în această țară, nu este justificată, legea fiind explicită în acest sens, acesta fiind asigurat de drept fără plata vreunei contribuții.
Drept pentru care este necesar a se înlătura o interpretare nelogică și fără finalitate a textelor de lege și a se statua pe cale judecătorească faptul că o persoană ce este stabilită în străinătate, unde are locul de muncă stabil, unde, locuiește în mod stabil și unde este asigurat de sănătate, chiar dacă nu a renunțat la cetățenia română nu este obligat a avea o asigurare de sănătate în România, asigurare de care îi este imposibil a beneficia.
În acest sens, apreciază că este necesară modificarea sentinței recurate, astfel cum a solicitat.
Pârâta C. de A. de S. M. prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului ca neîntemeiat si nefondat, si menținerea sentinței atacate.
Analizând recursul declarat de reclamantul I. R. V. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041CPC, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr. 9604/1250/_ s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a contribuției la FNUASS a sumei totale de 16.928 RON aferentă perioadei_ -_, temeiul juridic al acestor contribuții fiind art. 83 alin. 4 din OG 92/2003, pârâta procedând la stabilirea din oficiu a contribuției pentru veniturile obținute din cedarea locuinței.
Problema ce se impune a fi lămurită în speță este aceea dacă reclamantul datorează aceste contribuții câtă vreme lucrează în străinătate începând cu anul 2001.
Potrivit art.211 alin.1 și 2 din Legea nr.95/2006, sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și au obținut prelungirea dreptului de ședere temporară ori au domiciliul în România, (…). Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România (…).
Conform art.214 lit.c din același act normativ, asigurarea socială de sănătate este facultativa pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în țară.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că toți cetățenii români cu domiciliul în țară precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și au obținut prelungirea dreptului de ședere temporară ori au domiciliul în România sunt asigurați potrivit legii, excepție făcând cetățenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în țară.
În speță, reclamantul este cetățean român cu domiciliul în țară, împrejurare confirmată prin adresa emisă de Direcția Județeană de evidență a persoanelor M. .
Întrucât reclamantul nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute de art.214 din Legea nr.95/2006 acesta avea obligația de a depune la casa de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile datorate fondului național de sănătate. De asemenea, deoarece reclamantul nu a depus declarațiile pe care legea îl obligă să le depună, pârâta a procedat la stabilirea din oficiu a contribuției pentru veniturile obținute din cedarea locuinței.
Susține reclamantul că acesta nu datorează contribuțiile imputate întrucât lucrează în străinătate de mai mulți ani și are domiciliul acolo.
Din înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul nu are domiciliul în străinătate ci doar un drept de rezidență temporară, pe durata angajării sale, dovadă fiind permisul de rezidență în Nigeria, permis care asigură reclamantului dreptul de a se stabili temporar în acel stat.
Curtea reamintește că din cuprinsul prevederilor art.31 alin.1 din OG nr.92/2003, aplicabil în cauză, rezultă că în înțelesul legii fiscale domiciliul fiscal este, pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, legiuitorul făcând distincție între locuință, domiciliul și domiciliul fiscal al contribuabilului.
Așadar, întrucât în speță reclamantul este cetățean român și are domiciliul în România, pentru veniturile realizate în țară datorează contribuțiile la fondul unic al asigurărilor de sănătate, susținerile contrare fiind nefondate.
De altfel, chiar reclamantul a admis că domiciliul său fiscal este în România, com. Recea, sat Mocira, str. 1 Decembrie, nr.34, jud. M., în declarațiile depuse de contribuabil (declarația 20 și 220) fiind menționată această adresă.
Nu în ultimul rând trebuie subliniat că în România, asigurările sociale de sănătate funcționează potrivit principiului solidarității, principiu consacrat prin art.208 din Legea nr.95/2006.
Potrivit art.208 din Legea nr. 95/2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii si funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele acestui sistem - protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident si asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a FNUASS - se realizează in baza mai multor principii, printre care participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea FNUASS si principiul solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor.
De altfel, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că "obligativitatea asigurării si a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizata în legătura cu principiul ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarității. Astfel, datorita solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenta medicala pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se afla in imposibilitatea de a contribui la constituirea fondului de asigurări de sănătate. Dispozițiile art.208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății si a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția sociala a cetățenilor."
De altfel, în considerarea acestui principiu și ca expresie a aplicării sale, fiul minor al reclamantului, care are calitatea de asigurat, fără plata contribuției conform art.213 alin.1 lit.a din Legea nr.95/2006, a avut acces la serviciile medicale din România (11 consultații la nivelul cabinetului medicului de familie, cu eliberare de prescripții medicale în regim gratuit și 2 consultații clinice la Spitalul Județean de Urgenta "Dr. Constantin O. " B. M. ).
Nu în ultimul rând, trebuie menționat faptul că între România și Nigeria nu este încheiat niciun acord internațional în domeniul sănătății, în sensul prevederilor Anexei 3 la Ordinului Ministrului Sănătății si al Președintelui Casei Naționale de A. de S. nr._, astfel încât asigurarea încheiata de către reclamant în Nigeria la data de_ să asigure scutirea de plata contribuției la FNUASS raportat la veniturile realizate in România din cedarea folosinței bunurilor, în calitate de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, ca cetățean roman cu domiciliul in România.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 CPC îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I. R. V. împotriva sentinței civile nr.7230 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||||
A. M. ION A. | M. | C. | M. | S. | V. D. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond: F. V.
