Sentința civilă nr. 8731/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 8731/ 2013Ședința publică din data de 20 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. | G. | C. |
Grefier C. | S. |
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant M.
S. -M. - C. DE A. și pe pârât A. F. P. A M. C. -N., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat M. S., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța pune în discuție reprezentantului reclamantului cererea de repunere pe rol formulată de reclamant.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii de repunere pe rol. În temeiul art. 245 C.pr.civ., instanța dispune repunerea cauzei pe rol.
Reprezentantul reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune ori probe de administrat, acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziei prin care s-a respins contestația fiscală. Arată că prin decizia de compensare a fost stinsă creanța față de A.F.P.C., însă compensarea este complet nelegală. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: | ||
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul "M. | S. -M. | "; C. |
de avocat a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta A. F. P. | a M. | C. - |
N. să se dispună anularea Deciziei nr. 9/_, a Deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 777164264/_ și a Deciziei de restituire nr.60939/_, emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr.9/_, pârâta a respins contestația formulată împotriva Deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr.777164264/_ și a Deciziei de restituire nr.60939/_ . Reclamantul a învederat că decizia de soluționare a contestației nu răspunde practic motivelor de fapt și de drept invocate în contestația prealabilă, iar prin decizia de compensare atacată a fost stinsă în această modalitate creanța reclamantului față de pârâtă, creanță ce a luat naștere în baza sentinței civile nr.1707/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ .
Reclamantul apreciază că această compensare este nelegală, deoarece pârâta a compensat o creanță care nu îi aparține, născută în contra unei persoane fizice, cu o creanță împotriva sa deținută de o persoană juridică. Astfel, titularul creanței născută în baza hotărârii judecătorești susmenționate este C. ul de avocat M. S. -M., având CIF 20070760 iar cabinetul de avocat este un subiect de drept distinct, autonom, cu patrimoniu profesional propriu, cu drepturi și obligații proprii și la baza înființării sale stă un act de înființare înregistrat la barou și autorizat de consiliul baroului. Mai mult, pe baza deciziei consiliului baroului, cabinetul de avocat primește de la administrația financiară un cod fiscal, devenind astfel un subiect de drept fiscal distinct de cel al persoanei fizice, care are calitatea de avocat. Reclamantul a susținut că pentru a fi legală compensarea, trebuia ca obligația compensată să se fi născut în patrimoniul cabinetului de avocat, ceea ce nu s-a întâmplat în speță, așa cum reiese chiar din decizia de compensare. Obligația către FNUASS s-a născut în patrimoniul persoanei fizice M. S. -M., conform art.215 din Legea nr.95/2006. De asemenea, s-a arătat că titularul creanței împotriva persoanei fizice M. S. M. este Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, acesta fiind deci creditorul și nu A.F.P.
C. -N. iar din prevederile art.V din OUG nr.125/2011 reiese că ANAF preia aceste creanțe nu în calitate de titular, ci în calitate de administrator însărcinat cu colectarea, astfel că sumele colectate nu intră in contul ANAF, ci în contul FNUASS. În opinia reclamantului creanța deținută în conta persoanei fizice de către FNUASS este lipsită și de caracterul cert, fiind atacată în contenciosul fiscal, formându-se dosarul nr._ al Tribunalului C. .
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1707/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a admis cererea reclamantului "M. S. -M. "; C. de avocat în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C. -N., care a fost obligată să restituie reclamantului suma de 3862,56 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare și dobânda legală calculată de la data plății_ și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată de 39,3 lei (filele 12-15).
Pe cale de consecință, reclamantul a înregistrat cererea nr. 60939/_, solicitând pârâtei acordarea acestor sume (fila 16).
Prin Decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr.777164264 emisă la data de_ A. F. P. a municipiului C. -N. a constatat că la data de_ a intervenit compensarea sumei totale solicitate de 5.045 lei cu suma de 5.045 lei datorată la CASS obligații persoane fizice (fila 10) și a emis Decizia de restituire nr.60939/_ pentru suma de 0 lei (fila 11).
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale (filele 17-19), respinsă prin Decizia nr. 9/_ a Administrației F. P. a municipiului C. -N. (filele 7-9), iar acum atacă în contenciosul administrativ decizia de soluționare a contestației.
Reclamantul se prevalează în primul rând de faptul că s-a compensat o creanță personală a cabinetului avocațial cu o creanță născută în contra unei persoane fizice, M.
S. -M. .
Astfel, reclamantul arată că titularul creanței născute în baza hotărârii judecătorești susmenționate este C. ul de avocat M. S. -M., având CIF 20070760 iar cabinetul de avocat este un subiect de drept distinct, autonom, cu patrimoniu profesional propriu, cu
drepturi și obligații proprii și la baza înființării sale stă un act de înființare înregistrat la barou și autorizat de consiliul baroului. De aceea, pentru a fi legală compensarea, trebuia ca obligația compensată să se fi născut în patrimoniul cabinetului de avocat, ceea ce nu s-a întâmplat în speță, așa cum reiese chiar din decizia de compensare.
Potrivit art. 116 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
"Prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică
";.
În argumentarea neîndeplinirii condiției legale de reciprocitate a calităților creditor- debitor reclamantul invocă în primul rând faptul că acest cabinet de avocat reprezintă o persoană juridică în sensul art. 187 din Noul Cod Civil, distinctă de persoana fizică M. S.
-M. .
În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 51/1995, cabinetul individual de avocat reprezintă doar o formă de exercitare a profesiei de către avocat, care este și rămâne o persoană fizică care realizează venituri din activități independente.
Apoi, reclamantul se prevalează de art. 31 din Codul civil pentru a sublinia că datoria nu a luat naștere în același patrimoniu în care s-a născut creanța.
Conform acestui text legal, "Patrimoniile de afectațiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozițiilor titlului IV al cărții a III-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum și alte patrimonii determinate potrivit legii
";.
Aceste dispoziții vin în susținerea celor expuse deja, în sensul că exercitarea profesiei de avocat se realizează de persoana fizică, iar cabinetul de avocat reprezintă doar forma de exercitare a profesiei fără a se constitui o persoană juridică distinctă.
Pe de altă parte, însă, art. 33 alin. 1 din Cod prevede "Constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabilește prin actul încheiat de titular, cu respectarea condițiilor de formă și de publicitate prevăzute de lege";, iar reclamantul nu a făcut dovada constituirii patrimoniului de afectațiune.
De altfel, M. S. -M. a și fost obligat în nume personal, în temeiul art. 215 alin.
3 din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, la plata contribuțiilor aferente veniturilor realizate din profesia liberală și de aceea datoria s-ar naște tot în patrimoniul afectat exercitării profesiei de avocat, unde s-ar încadra și creanța dobândită față de AFP C. -N. .
Cât privește titularul creanței, reclamantul arată că Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este creditorul persoanei fizice M. S. M. și nu A.F.P. C. -N., iar din prevederile art. V din O.U.G. nr. 125/2011 reiese că ANAF preia aceste creanțe nu în calitate de titular, ci în calitate de administrator însărcinat cu colectarea, astfel că sumele colectate nu intră în contul ANAF, ci în contul FNUASS.
Potrivit art. 209 din Legea nr. 95/2006, Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este un fond special care s-a constituit și s-a utilizat potrivit acestei legi, gestionarea fondului realizându-se prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a municipiului București, prin Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii P., Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești. Pe cale de
consecință, vorbim despre un fond special, iar nu despre o autoritate publică, titulară de creanțe fiscale.
Apoi, conform art. V alin. 4 din O.U.G. nr. 125/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "Începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012
";; or, o modalitate de stingere a creanțelor fiscale este și compensarea.
Pe de altă parte, art. 116 alin. 2 din Codul de procedură fiscală prevede "Creanțele fiscale ale debitorului se compensează cu obligații datorate aceluiași buget, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate altor bugete, în mod proporțional, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (1)
";.
Coroborând această prevedere legală cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Codul fiscal care enumeră bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate alături de bugetul de stat și bugetele locale, urmează că în cauză este permisă compensarea.
De asemenea, art. 117 alin. 6 din Cod prevede că "Dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1), (2) și (2^1) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod
";.
Cât privește lipsa caracterului cert al creanței, care a fost atacată în contenciosul fiscal în dosarul nr._ al Tribunalului C., art. 215 alin. 1 și 2 din O.G. nr.92/2003 prevede expres că "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal
";, suspendarea executării actului administrativ putând fi solicitată și obținută de contribuabil în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pentru toate aceste aspecte, în temeiul art. 218 alin. 2 Cod de procedură fiscală raportat la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța va respinge ca nefondată prezenta cerere.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul "M.
-M. "; C. de avocat,
cu sediul procesual ales în C. -N., str.I. nr.20, et.I, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C. -N.
, cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr.19, jud.C. având ca obiect anulare acte administrative.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. S.
Red.AGC/tehn.MG 4 ex. _
