Decizia civilă nr. 8895/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8895/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | G. | ||
JUDECĂTORI: A. | A. | M. | |
S. | L. | R. |
GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurentul- reclamant Z. I. împotriva sentinței civile nr.6100 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- pârâtă C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că recurentul- reclamant a depus concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6100/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Z. I., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C., având ca anularea Deciziei nr.24254/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii la FNUASS.
S-a respins ca inadmisibil petitul privind contribuțiile datorate la FNUASS.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin acțiunea sa, reclamantul Z. I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. să se dispună: anularea obligației de plată a sumei de 17.382 lei, reprezentând obligații de plată FNUASS, cu cheltuieli de
judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că suma susmenționată, reprezentând contribuții - 8022 lei, dobânzi și penalități de întârziere la plată - 8482 lei, total sumă aflată în executare silită - 16504 lei, dobânzi și penalități de întârziere la plată - 878 lei, este nelegală și nu este datorată, având în vedere că și-a achitat toate obligațiile ce îi revin. Reclamantul a mai
arătat că nu a încheiat un contract de asigurări cu pârâta și că a fost angajat în cadrul SC Iris Porțelan SA, SC Agressione Group C. -Napoca și SC Absolut SA Jibou iar in anii 2007-2008 a fost pensionar și angajat cu program redus la SC Pro SSM SRL, SC Agressione Group C. -Napoca și SC Absolut SA Jibou, societăți care au virat contribuțiile de asigurări de sănătate, motiv pentru care nu datorează suma stabilită în sarcina sa. De asemenea, a învederat că suma stabilită in sarcina sa este nelegală și in raport de faptul că nu întrunește cerințele legii pentru a se constitui într-un titlu de creanță, fiind emise și cu încălcarea prevederilor art.43 din OG 92/2003.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. de A. de S. a J.
C. a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, a arătat că susținerea reclamantului că a fost înștiințat de plata contribuției la FNUASS doar la data de_, când i s-a comunicat notificarea împreună cu decizia nr.24254/_ însoțită de anexă, este nereală. A mai arătat pârâta că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. De asemenea, a susținut că reclamantul este liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări din țară, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare, o asemenea alegere nefiind facultativă ci obligatorie. Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamantul luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate. Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu dispozițiile art.85-88 din OG nr.92/2003 și că reprezintă titlu de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă. De asemenea, s-a menționat că reclamantul nu a achitat debitul la FNUAS după comunicarea somației și a titlului executoriu, astfel că s-a demarat procedura executării silite.
În ședința publică de astăzi, instanța a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă și a admis excepția inadmisibilității ridicată din oficiu, pentru considerentele expuse în practicaua hotărârii.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
A mai reținut tribunalul că în perioada 2006-20058, reclamantul Z.
I. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_
, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Deciziile de impunere din oficiu nr. 362565/1/_ și nr. 362565/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2006-2008 (filele 24, 25). Aceste decizii nu fac obiectul prezentului dosar.
Apoi, pârâta a emis Decizia nr. 24254/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii la FNUASS, prin care se determină majorări/dobânzi de întârziere aferente debitului din titlu executoriu, stabilite după data emiterii acestuia, pentru perioada_ -_ (filele 8-9).
Cu respectarea procedurii reglementate de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal (filele 5-6), respinsă prin adresa nr. 28823/_ (filele 10-11), iar acum reclamantul atacă în contencios administrativ decizia, susținând că a fost angajat la societăți comercială, iar apoi pensionat și în această calitate era asigurat la CAS C., neexistând un contract de asigurare pentru veniturile din activități independente, respectiv că nu datorează majorări de întârziere.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele care au obligația de a se asigura (obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate "b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă";. Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația
de a se asigura, și nu poate fi interpretată în sensul stabilirii acestei obligații doar în sarcina celor care își exprimă dorința de a deveni asigurați.
Reclamantul se prevalează de faptul că în același interval de timp i se reținea lunar contribuția către Fondul Național Unic de A. Sociale de S. pentru veniturile realizate în temeiul contractului individual de muncă, dar art. 257 alin. 3 din Legea nr.95/2006 prevede în mod expres că persoanele care realizează în același timp venituri din salarii și venituri din activități independente supuse impozitului pe venit au obligația plății contribuției asupra tuturor acestor venituri. De asemenea, legea privind reforma în domeniul sănătății întrunește cerințele de legalitate, accesibilitate și previzibilitate pentru a putea fi în mod neechivoc cunoscută și descifrată de destinatarii dispozițiilor pe care le cuprinde.
Referitor la accesorii, în materia fiscală acestea sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, art. 119 alin. 1 Cod de procedură fiscală prevăzând că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere. De asemenea, art. 120 prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Coroborând aceste dispoziții legale cu art. 257 alin. 5 lit. b din Legea nr. 95/2006, conform căruia contribuțiile FNUASS se datorează trimestrial de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, iar cuantumul contribuției este facil determinabil în sensul art. 379 alin. 4 din codul de procedură civilă prin aplicarea cotei legale, instanța apreciază că majorările de întârziere au un caracter cert, lichid și exigibil, iar reclamantul este ținută atât la plata datoriei principale cât și la plata accesoriilor.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală, s-a respins ca nefondată prezenta cerere.
Ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității ridicată din oficiu, s-a respins ca inadmisibil petitul privind contribuțiile datorate la FNUASS.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Z. I., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate si anularea obligației de plata la FNUASS in valoare de 17382 lei. Cu cheltuieli de judecata in caz ca parata se va opune.
În motivarea recursului s-a arătat că în fapt, prin sentința civila nr.6100 pronunțata la data de_ de către Tribunalul Cluj in dosarul civil nr._ s-a respins ca nefondata cererea de chemare in judecata formulata de subsemnatul in contradictoriu cu parata C. de A. de S. a J. C., având ca obiect anularea deciziei nr.24254/_ referitor la obligațiile de plata accesorii la FNUASS si respinge ca inadmisibil petitul privind contribuțiile datorate la acest fond.
Așa cum s-a arătat in plângerea depusa la instanța de fond si care formează obiectul acestui dosar, in data de_ după ce reclamantul s-a întors din vacanta, a găsit in cutia poștala un plic de la CAS C., in care i se aducea la cunoștința ca are o obligație de plata la FNUASS in valoare totala de 17382 lei. Defalcata, aceasta suma este formata din contribuții - 8022 lei; dobânzi si penalități de întârziere la plata - 8482 lei; total suma aflata in executare silita - 16504 lei; dobânzi si penalități de întârziere la plata - 878 lei; total obligații neachitate la data de_ -17382 lei.
Văzând acestea, la data de_ reclamantul a înregistrat prin Registratura CAS C. cu nr.28823 o precizare in care a arătat ca din anul 2008, a renunțat la statutul de persoana fizica autorizata pe care îl deținea concomitent cu acela de angajat al unei societăți cu norma întreaga, deoarece s-a pensionat.
Odată cu instituirea asigurărilor de sănătate si înființarea Caselor Județene de A. de S., reclamantul a avut calitate de asigurat si o are in continuare, datorita faptului ca a fost angajat al unei societăți, ulterior pensionându-se la limita de vârsta, fapt demonstrat prin documente de la AJOFM C. -Napoca si de la C. Județeană de Pensii, depuse la dosar.
La data radierii atât de la Administrația Financiara a Mun. C. - Napoca cat si de la ORC C. autorizația de funcționare a persoanei fizice autorizate, nimeni nu i-a atras atenția reclamantului ca ar avea obligații fiscale fata de CAS C., cu toate ca Legea nr.95/2006 producea efecte.
Din informațiile pe care le deține, rezulta ca obligativitatea de a se înștiința pentru depunerea documentelor care sa stea la baza impunerii, era a casei de asigurări din momentul intrării in vigoare a acestei legi.
Insa, chiar daca l-ar fi înștiințat pe reclamant s-ar fi pus problema încheierii contractului de asigurat, deoarece reclamantul deja era asigurat din anul 1996 odată cu înființarea caselor județene de asigurări de sănătate. Reclamantul își pune întrebarea cate asigurări obligatorii de sănătate trebuie sa aibă un cetățean?! Dar neexistând un alt contract intre C. de A. de S. si reclamant (decât cel de fost angajat si mai nou cel de pensionar), legea nr. 95/2006 nu prevede ca urmărirea silita poate fi executata fara un titlu de creanța. Titlul de creanța poate fi stabilit doar in baza unui contract de asigurat, care este un acord bilateral si înseamnă ca alături de datele mele personale trebuie sa apară si semnătura reclamantului. Acest contract
nu a fost prezentat de către parata instanței de fond, deoarece el nu exista.
In susținerea celor arătate mai sus, reclamantul solicita instanței de recurs sa ia in considerare decizia civila nr. 1141/R/2009 pronunțata in dosarul civil_ a Tribunalului C., prin care se arata ca neexistând un contract de asigurat, deci nu exista la baza un titlu de creanța care sa poată deveni scadent pentru a fi executat conform art.141 C.proc.fiscala, C. de A. de S. C. nu are niciun drept in a formula pretenții bănești asupra reclamantului, respectiv suma de 17.382 lei reprezentând contribuții, dobânzi si penalități de întârziere la plata la data de_ .
La data de_ reclamantul a primit un nou material de la C. de A.
C., prin care in final se arata ca aceasta a emis din oficiu deciziile de impunere aferente. Aceste decizii nu i-au fost comunicate reclamantului niciodată, mai mult, prin întâmpinarea depusa de către intimata la data de_ se arata ca prin intermediul unei trimiteri poștale cu confirmare de primire din data de_, confirmata de primire la data de_ i-a fost trimisa decizia cu datoria stabilita către FNUASS.
Reclamantul solicită să se constate ca semnătura de primire nu este a sa, si nu și-o asuma, în acest sens fiind hotărât sa solicite o expertiza grafologica fiind bătător la ochi faptul ca cel care a executat mandatul si a scris datele destinatarului, este si cel care a semnat in locul reclamantului de primire.
Este inacceptabil sa fii condamnat sa plătești o datorie atât de mare despre care nu ai luat la cunoștința, dar mai grav este sa plătești penalități din cauza ca cei care erau obligați sa te înștiințeze au tras de timp ca acestea sa creasca din ce in ce mai mult, depășind ca valoare datoria principala.
De aceea, reclamantul solicita anularea creanței si a penalităților contestate, pe considerentul ca acestea nu i-au fost comunicate niciodată, iar aceea confirmare de primire nu este decât un fals care trebuie sancționat.
În virtutea practicii judiciare unitare, din nou reclamantul invoca decizia civila nr. l141/R/2009 pronunțata in dosarul civil_ a Tribunalului C., si daca nu a existat un contract de asigurat intre mine si CAS C., de unde s-a ajuns ca eu sa fiu dator fondului FNUASS cu acesta suma exorbitanta de 17382 lei?! De ce acesta instituție a așteptat pana in mai 2012 sa il notifice pe reclamant cu acesta datorie, când in perioada in care acesta presta activități ca persoana fizica autorizata, respectiv_ -_ .
Reclamantul s-a prezentat periodic atât la serviciul din cadrul Primăriei Municipiului C., cat si la Administrația Finanțelor P. e C. - Napoca, ocazie cu care își achita datoriile fata de aceste instituții, si de fiecare data a întrebat daca mai are alte plați de efectuat.
Nimeni nu i-a pomenit in aceea perioada ca trebuie sa achite si contribuții la asigurările de sănătate, mai mult, așa cum a arata mai sus, reclamantul fiind angajat cu carte de munca, angajatorul îi plătea acele contribuții.
CAS C. nu si-a îndeplinit obligațiile la vremea respectiva, si deși sunt vinovați ca nu l-au notificat după apariția Legii 95/2006 au așteptat ani de zile ca sa-i "umfle" nota de plata cu o serie de dobânzi si majorări la dobânzi care depășesc cu mult suma inițiala de achitat.
În anul 2006 reclamantul era angajat permanent la SC IRIS PORȚELAN SA, si cu program redus de munca la AGRESSI. E GROUP C. - NAPOCA si ABSOLUT SA JIBOU. In anii 2007 si 2008 era pensionar si angajat cu program redus de munca la SC PRO SSM SRL C. -Napoca, AGRESSI. E GROUP SRL C. -Napoca si SC ABSOLUT SA Jibou. De la toate aceste societăți s-au efectuat plați privind asigurările de sănătate, si cu toate acestea a avut si are un singur medic de familie la care apelează ocazional, nefiind luat in evidente cu boli cronice ca sa trebuiască sa apeleze permanent. Cu toate ca are vârsta de 66 de ani, in continuare reclamantul este încadrat in munca la societățile enumerate mai sus, care îi plătesc acele contribuții de sănătate.
Recurentul menționează și decizia civila nr. 1141/R/2009 pronunțata de Tribunalul Cluj in dosarul civil nr._, solicitând casarea sentinței atacate a Tribunalului C., admiterea plângerii așa cum a fost ea formulata si anularea obligațiilor de plata la FNUASS in valoare de 17382 lei, întrucât intre CAS C. si reclamant nu a existat un alt contract de asigurat decât cele cu SC IRIS PORȚELAN SA pana in 2007, si cele cu SC AGRESSI. E GROUP SRL C. -Napoca, SC ABSOLUT SA JIBOU, SC PRO SSM SRL C. -Napoca si
calitatea de pensionar dobândita in 2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta C. de A. de S. a J.
C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea ca legala si temeinica a Sentinței Civile nr. 6100/2013, reiterând, în esență, apărări prezentate și în prima instanță.
În data de_ recurentul Z. I. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, solicitând în continuare admiterea recursului.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a realizat venituri din activități independente în perioada 2006-2008, nedepunând la C. de A. de S. a județului C. vreo declarație cu privire la veniturile realizate.
Urmare Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Deciziile de impunere din oficiu nr. 362565/1/_ și nr. 362565/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2006-2008, care nu fac obiectul prezentului dosar.
Ulterior, pârâta a emis Decizia nr. 24254/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii la FNUASS, prin care se determină majorări/dobânzi de întârziere aferente debitului din titlu executoriu, stabilite după data emiterii acestuia, pentru perioada_ -_ .
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal potrivit art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, respinsă de pârâtă.
Reclamantul recurent nu critică prin recurs poziția primei instanțe în sensul că Deciziile de impunere din oficiu nr. 362565/1/_ și nr. 362565/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2006-2008, nu fac obiectul cauzei, ci doar Decizia nr. 24254/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii la FNUASS. Este adevărat că reclamantul menționează tangențial necomunicarea deciziilor raportului fiscal principal, însă o solicitare formală de anulare a lor nu a existat, iar din oficiu nu poate fi analizată chestiunea; în plus, în recurs este inadmisibilă ca nouă cerere.
Din această perspectivă, Curtea va înlătura toate motivele de recurs care se referă la raportul fiscal principal, tranșat prin Deciziile de impunere din oficiu nr. 362565/1/_ și nr. 362565/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2006-2008, neatacate în prezentul dosar și nesusceptibile de atac la acest moment datorită impedimentelor de procedură.
Singurele apărări/motive care trebuie examinate ar fi în legătură cu accesoriile creanței fiscale deja stabilite, iar în acest sens, Curtea reține că potrivit art. 259 alin. 7 lit. b din Legea nr. 95/2006, persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate să achite pe întreaga perioada a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligațiile fiscale accesorii de plata prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă. Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura și constituie, totodată, temeiul legal pentru perceperea de accesorii, textul adresând prin el însuși toate susținerile reclamantului privind accesoriile.
Tot în privința Deciziei nr. 24254/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii la FNUASS, recurentul arată că această decizie nu i-ar fi fost comunicată, "iar aceea confirmare de primire nu este decât un fals care trebuie sancționat";. Pentru "sancționarea"; unui fals, din punct de vedere al procesului civil, este absolut necesară utilizarea procedurii înscrierii în fals, fără de care instanța nu poate înlătura un înscris probatoriu de genul dovezii de comunicare.
Pe de altă parte, având în vedere că tribunalul a antamat și unele chestiuni privind fondul raportului principal, cu influență și asupra accesoriilor, Curtea va reține, la rândul ei, că în speță termenul de prescripție fiscală de 5 ani nu este depășit.
Cu privire la pretinsele carențe de formă ale deciziei de impunere, Curtea reține că se regăsesc în actele atacate toate elementele obligatorii, iar eventuala lipsă a vreunuia dintre ele ar fi sancționată doar cu nulitatea relativă, sancțiune aplicabilă în dreptul fiscal spre deosebire de dreptul administrativ propriu-zis, recurentul nejustificând vreo vătămare.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 prevede obligația contribuabililor de a se asigura). Din această perspectivă, contribuția de asigurări sociale se datorează în considerarea materiei impozabile și nu a unor chestiuni legate de contribuabil, cum este încheierea formală a unui contract de asigurare, cum greșit pretinde reclamantul recurent. Calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Art. 257 alin. 3 din Legea nr.95/2006 prevede în mod expres că persoanele care realizează în același timp venituri din salarii și venituri din activități independente supuse impozitului pe venit au obligația plății contribuției asupra tuturor acestor venituri. Față de acest aspect, apărarea reclamantului recurent vizând existența deja a unui raport de asigurare derivând din contractul său de muncă devine fără relevanță.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Z. I. împotriva sentinței civile nr. 6100 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
V. G. | A. | A. | M. | S. | L. R. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.G.C.
