Decizia civilă nr. 5917/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 5917/2013

Ședința publică de la 23 Mai 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.

Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta M. M., împotriva sentinței civile nr. 4996/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu pârâta A. DE P. ȘI I. ÎN A.

S., având ca obiect anulare act administrativ ANULARE DECIZIE - Dosarul nr._ declinat de la Curtea de A. C. .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat.

Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 4996 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei M. M. împotriva pârâtei A. DE P. ȘI I. PENTRU A. , pentru anulare decizie.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele

:

La data de 4 februarie 2010 pârâta a emis o notificare către reclamanta M.

  1. , solicitând unele clarificări pentru autorizarea la plată a cererii sale, de acordare a subvenției.

    Se solicită prezența reclamantei la Primăria comunei Bocșa, în data de 11 februarie 2010, ora 1100, cu următoarele documente, după caz: "titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere sau altele asemenea, adeverință de la primărie și pentru acordarea plății unice pe suprafață pentru pășunile comunale utilizate pentru păscut sau producerea de fân necesar creșterii animalelor cadrul exploatației conform Ordinului ANSVSA nr. 83/2008 și documente care atestă efectuarea lucrărilor pe pășune…";.

    Pârâta menționează în această notificare că în cazul în care prezența reclamantei, la data fixată, nu este posibilă, aceasta are la dispoziție 10 zile, calculate de la data confirmării de primire a notificării, pentru a da curs acestei solicitări (fila 42).

    Potrivit recipisei aflate în copie la fila 43 din dosar, recurenta a primit cu

    "confirmare de primire"; această notificare la data de 9 februarie 2010. Susținerile sale, cum că nu a primit acest document și nu a semnat de primire au rămas

    nedovedite, fiind însă necontestat că reclamanta nu a fost prezentă, la termenul fixat, la Primăria Bocșa.

    La data de 24 august 2010, pârâta încheie un proces-verbal de constatare, care consfințește rezultatul unor verificări cu privire la corectitudinea autorizării cererilor de plată pentru mai mulți beneficiari, printre care și reclamanta. Anexa 2 la acest document concluzionează că reclamanta datorează suma de 969,51 lei, constatându-se că suprafața declarată nu corespunde cu rezultatele controlului (filele 52, 53).

    Acest proces-verbal a fost contestat, cu decizia atacată apoi de reclamantă în contencios-administrativ, această contestație fiind respinsă (filele 2-4).

    Se menționează în decizie că reclamanta nu a dat curs invitației în termenul legal și nu a transmis în termenul limită documentele solicitate, încheiat fiind astfel documentul de corecție S1 nr. 424/_, care constată o diferență dintre suprafața declarată, de 4,86 ha și suprafața confirmată de SAPS, de 2,78 ha, ca fiind mai mare decât toleranța permisă, de 20 %.

    Tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, printre obligațiile legale ale solicitanților de plăți se numără și aceea de a prezenta documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință, respectiv a face dovada utilizării terenului pentru care s-a depus cererea.

    Solicitanții sunt de asemenea obligați să comunice în termen de 10 zile, în scris, APIA orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii și data acordării plății. Aceste modificări se referă la suprafața agricolă utilizată a exploatației, transferarea proprietății fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informațiilor din formularul de cerere.

    Raportat la probele dosarului, care atestă că reclamanta a fost notificată, cu confirmarea de primire, să prezinte documente care atestă suprafața terenului aflat în folosință, respectiv raportat la normele legale sus evocate, decizia atacată a fost temeinică și legală, drept pentru care acțiunea de față a fost respinsă ca nefondată.

    Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. M.

    , solicitând casarea sau modificarea sentinței civile atacate, ca fiind netemeinică și nelegală, cu admiterea acțiunii înregistrată la instanța de fond.

    Examinând recursul declarat de reclamanta M. M.

    , Curtea de A. C. urmează să-l respingă, pentru următoarele considerente:

    1. Cu privire la excepția tardivității depunerii recursului invocată de intimată, Curtea reține că așa cum rezultă din dovada de la fila 30 (dosar fond), motivarea sentinței i-a fost comunicată recurentei la data 19 decembrie 2012, iar termenul de recurs prevazut de art. 301 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012,raportat la art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și calculat potrivit art. 101 C. pr. civ., expiră la data de 4 ianuarie 2013, această dată fiind ultima zi în care se putea declara legal recursul.

      Și este așa deoarece conform art. 102 alin. 1 C.pr.civ., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

      Drept urmare, în baza considerentelor mai sus reținute și a textelor legale invocate ținând seama că recursul a fost înregistrat la data de 3 ianuarie 2013, se constată că a fost înregistrat în termen legal motiv pentru care excepția tardivității nu este fondată și în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. se va respinge ca atare.

    2. În ceea ce privește neregularitatea recursului din perspectiva absenței motivării, deși nu s-a invocat direct și explicit nulitatea acestuia, ținând seama că intimata a invocat dispozițiile art. 3021C.pr.civ. se va reține că deși formal și riguros recursul nu respectă exigențele procedurale, trebuie totuși să admitem că din perspectiva dispozițiilor art. 3041C.pr.civ. acesta poate fi analizat în limitele învestirii instanței.

      Din această perspectivă și această neregularitate chiar dacă expres nu a fost materializată în cauză sub forma unei excepții va fi înlăturată.

    3. Sub aspectul criticilor formulate de recurentă, Curtea reține că starea de fapt și de drept a fost corect stabilită de instanța de fond.

Astfel, chiar recurenta recunoaște că pentru clarificarea situației sale derivată din raportul administrativ cu intimata a fost convocată la Primăria Bocsa dar că această notificarea nu a ajuns în posesia sa ci a unei vecine. Acest aspect nu este opozabil intimatei și drept urmare corect nu a fost avut în vedere de instanță.

Din această perspectivă, corect s-a procedat la întocmirea procesului-verbal din care rezultă neconcordanța dintre suprafața declarată de teren și cea rezultată în urma controlului, sens în care conform dispozițiilor legale pertinente reclamanta recurentă datorează suma de 969,51 lei (f. 52, 53 dos. fond).

De altfel, contrar a ceea ce se susține în recurs, corect a stabilit instanța de fond că obligația legală care incumbă solicitantului potrivit art. 7 alin. 1 din OUG nr. 125/2006 este aceea de a prezenta documentele necesare ce dovedesc dreptul de folosință sau după caz dovada utilizării terenului pentru care s-a depus cererea de subvenție iar apoi în caz de modificare a datelor declarate solicitantului îi incumbă obligația ca în termen de 10 zile să comunice în scris APIA aceste modificări.

În speță s-a stabilit corect că reclamanta a fost notificată pentru clarificarea neconcordanțelor dintre suprafața de teren declarată în cererea de plată și cea reală stabilită în urma controlului ba mai mult într-o atare situație aceasta avea obligația din oficiu să facă demersuri ca să încunoștiințeze autoritatea de resort cu privire la aceste modificări.

Față de cele ce precedă, Curtea reține că recursul nu este fondat, sentința este legală și temeinică sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 312 C.pr.civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge excepția tardivității introducerii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva sentinței civile nr. 4996 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

M. D. R. -R. D. L. U.

GREFIER,

M. T.

Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_

Jud.fond. I. D. -D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 5917/2013. Contencios. Anulare act administrativ