Decizia civilă nr. 8977/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.8977/_
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -I. A. JUDECĂTOR: DP JUDECĂTOR: C. I.
G.: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta L. M. împotriva sentinței civile nr. 1971 din_ pronunțată în dosarul_ al T. ui M. privind și pe intimații C. DE A. DE S. M., A. N. DE A. F., D. G. A F. P. M., având ca obiect anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se constată lipsa părților din litigiu.
Curtea urmează a lăsa cauza la a doua strigare în vederea respectării dreptului la apărare al părților.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 (2) C.pr.civ.
Se mai menționează că la înregistrarea acțiunii s-a achitat taxa judiciară de timbru de 19,50 lei (f.20) și timbru judiciar de 0,15 lei (f.16), astfel, Curtea constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.
Mai constată că în data de_ intimata A. N. de A. F. prin D.G.F.P. a înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.23-24), iar în data de_ C. de A. de S. M. a înregistrat la dosar întâmpinare (f.26- 29).
Verificând din oficiu competența de soluționare a prezentei cauze, Curtea, în temeiul art. 159 ind.1 alin.4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 din Legea 554/2004 și art.3 pct.3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei, urmează a reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosarul cauzei.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1971 din_ pronunțată în dosarul_ al T. ui M. s-a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului C. de A. de S. M., invocată de către reclamantă.
S-a respins acțiunea precizată formulată de către reclamanta L. M. în contradictoriu cu pârâtul C. de A. de S. M. și ANAF-D. G. a
P. M. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta CAS M. a stabilit în sarcina reclamantei L. M. prin decizia de impunere 10290/830/_ o obligație de plată în cuantum de 19.256,74 lei reprezentând contribuție FNUASS datorată pentru perioada_ -_ după care suma de 12.570,10 lei debit și suma de 4.900,17 cu titlu de majorări de întârziere și 1.783,47 lei cu titlu de penalități accesorii creanței fiind calculate până la data de_ .
Decizia de impunere a fost emisă pe baza deciziilor de impunere anuale și pentru plăți emise de organul din cadrul ANAF, respectiv a veniturilor impozabile datorate de reclamantă.
Reclamanta a realizat venituri atât din activitatea independente pe care o desfășoară cât și din cedarea folosinței bunurilor, dar veniturile nu au fost evidențiate în contabilitate în mod separat, fiind astfel declarate la organele fiscale. Clarificarea aspectelor legate de evidența contabilă și modul de declarare al veniturilor putea fi făcută prin intermediul inspecției fiscale din partea organelor fiscale din subordinea ANAF urmând ca, în situația sesizării unor erori să fie desfășurate deciziile de impunere, însă nu s-a procedat în acest mod.
De altfel și expertiza contabilă efectuată în cauză constată un debit total la data de_ de 15.146,94 lei (fila198 concluzii) reținând aplicabilitatea prevederilor art. 257 alin. 2 lit. b și art. 257 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Instanța nu însușește în totalitate concluziile expertizei, apreciind justificat punctul de vedere al CAS M. care a arătat că la emiterea deciziei de impunere au fost avute în vedere veniturile nete anuale comunicate de către ANAF. De asemenea instanța consideră aplicarea dispozițiilor art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 reținând ca fiind datorată contribuția FNUASS raportat la toate veniturile realizate.
Cât privește calitatea de asigurat a reclamantei pe care aceasta o contestă, ea derivă din legea organică privind reforma în domeniul sănătății și este independent de încheierea unui contract cu case de asigurări de sănătate.
Precizarea depusă pentru termenul de judecată_ a fost apreciată ca oportună, în condițiile intervenirii OUG 125/2011 pentru opozabilitate hotărârii pronunțate.
În ceea ce privește competența CAS M. de a emite acte administrative fiscale, după cum constant a reținut înalta Curte în jurisprudența sa, legalitatea unui act administrativ normativ se apreciază în raport cu legea în baza căreia a fost emisă.
In cauză, Ordinul nr. 617/2007, emis de CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S., a fost emis în temeiul dispozițiilor expres menționate din Legea nr. 95/206 privind reforma în domeniul sănătății (art. 211 alin.3, 213 alin.3 și 4, art. 216, 256-260 ș.a.) și al Statului Casei Naționale de A. de S., aprobat prin H.G. nr. 972/2006 (art. 7, 17 alin.(5) și art. 18pct. 36).
Î. Curte a apreciat, raportat la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care, în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, că dispozițiile art. 35 din Normele metodologice nu
au caracter nelegal întrucât nu adaugă la lege și nici nu contravin sensului și spiritului legii în aplicarea căreia au fost adoptate.
Astfel, norma legală cuprinsă în art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse în Codul de procedură fiscală atunci când menționează atribuțiile execuționale ale Casei Naționale de A. de S. .
Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în art. 35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în Codul de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art. 141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C. N. de A. de S. .
Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de A. Sociale de S., în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O. G. nr. 92/2003.
O astfel de interpretare apare ca fiind și rațională în condițiile în care, astfel cum corect au arătat și recurentele, gestionarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată, se realizează prin CNAS ca și prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din Codul de procedură fiscală.
Contribuția de asigurări sociale de sănătate având ca bază legală Legea 95/2006 reprezintă una din contribuțiile sociale obligatorii pe care angajații le datorează.
Potrivit dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin odată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
oriile creanței (majorări și penalități de întârziere) au fost calculate conform art. 114 și art. 120 din OG 92/2003 și art. 1 pct. 156, art. 5 din Legea nr. 210/2005, fiind datorate și consemnate.
Constatând legalitatea și temeinicia actelor administrate în discuție, instanța le-a menținut și a respins acțiunea ca nefondată, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L. M. solicitând în principal admiterea recursului, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș - reținând incidența in
cauza a motivului de recurs prevăzut de dispoziitile art. 304 pct. 7 V.C.pr.civila — « hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cand cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii» - apreciind ca instanța de fond, nu a motivat hotărârea pronunțata sub aspectul apărărilor
fomrulate de către reclamanta-recurenta.
În motivele de recurs se arată că prevederile art. 261 alin(l) din vechiul Cod de procedura civila au consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie sa fie motvate, iar nerespectarea acestui principiu cosntituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila, rolul textului fiind acela de a se asigura buna dministrare a justititiei si posibilitatea exercitării controluui judiciar.
In acest sens, chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului,( in cauza Achina impotriva României, cauza Gheroghe împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri il are pentru repsectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeana a Dreptuirlor Omului si arata ca dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât daca susținerile pârtilor sunt examinate de către instanța, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, regumentelor si elementelor de proba sau cel puțin a le aprecia.
A nu motiva o hotărâre si a nu prezenta argumentele pentru care au fost Maturate susținerile pârtilor, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Instanata de fond, prin sentința recurata a respins in totalitate acțiunea susbemantei-recurenta-reclamanta, cu motivarea ca, citez: «Decizia de impunere a fost emisa pe baza deciziilor de impunere anuale si pentru plați emise de organul din cadrul ANAF, repectiv a veniturilor impozabile datorate de reclamanta.
Reclamanta a realizat venituri atat din activitatea independente pe care o desfășoară cat si din cedarea folosinței bunurilor, dar veniturile nu au fost evidențiate in contabilitate in mod separat, fiind astfel declarate la organele fiscale. Clarificarea aspectelor legate de evidenta contabila si modul de declarare al veniturilor putea fi făcuta prin intermediul inspecției fiscale din partea organelor fiscale din subordinea ANAF urmând ca, in situația sesizării unor erori sa fie desfășurate deciziile de impunere, insa nu s-a procedat in acest mod.
De altfel expertiza contabila efectuata in cauza constata un debit total la data de_ de 14.146,94 lei (fila 98 concluzii) reținând aplicabilitatea prevederilor art.
257 alin. 2 litb si art. 257 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.
Instanța nu insuseste in totalitate concluziile expertizei, apreciind justificat punctul de vedere al CAS M. care a arătat ca la emiterea deciziei de impunere au fost avute in vedere veniturile anuale comunicate de către ANAF. De asemenea instanța considera aplicarea dispozițiilor art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 reținând ca fiind datorata contribuția FNUASS raportat la toate veniturile realizate.»(pas. 4 alin. 8, pag. 5 alin. 1,2 si 3 din sentința recurata)
« O astfel de interpretare apare ca fiind raționala in condițiile in care, astfel cum corect au arătat si recurentele, ( ? n.a. )gestionarea fondului național unic de asigurări de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorata, se realizează prin CNAS ca si prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demontreaza ca aceste autorități se afla direct si nemijlocit in posesia datelor necesare referitoare la cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din Codul de procedura fiscala. »(pag. 6 alin. 3 din sentința recurata)
Consideră că instanța de fond, prin motivarea adusa sentinței recurate, nu a răspuns apărărilor formulate de subsemnata-recurenta-reclamanta prin acțiunea introductiva si reiterate prin NO. E DE CONCLUZII depuse pentru termenul de 18 martie a.c. la dosarul cauzei, nu s-a pronunțat asupra aplicabilități si nu a motivat de ce nu a făcut aplicabilitatea coroborata a dispozițiilor legale invocate, respectiv:
- Art. 3, art. 5(1) si (2), art 30, art. 35 din Legea nr. 51/1995;
Art. 46 si 61 din Legea nr. 571/2003;
Art. 215 alin. 3, art. 257(2) Ut. « b » si Ut « f» din Legea nr. 95/2006, in condițiile in care, am invocat in fata instanței de fond, faptul ca motivația DECIZIEI NR. 11/_ emisa de Președintele -Director General al CAS M., dr. Alexandru Deac, prin care s-a respins contestația reclamantei formulata im potriva Deciziei de impunere nr. 10.290/830 emisa de CAS M. - a avut in vedere, s-a bazat pe faptul cansul ca, citez: "Din evidentele noastre rezulta ca veniturile pentru care s-a emis decizia de impunere atacata provin exclusiv din veniturile realizate de contestatoare din onorariile de avocat nu si din veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor, asa cum susține aceasta."
Ori, in ceea ce o privește, nu doar "am susținut" aceasta ci, "am probat" acest lucru, cu inscrisurile anexate.
Invederează faptul că prin notele de concluzii depuse la dosarul cauzei, am solicitat instanței de fond: sa admită in parte acțiunea si, pe cale de consecința, sa dispună anularea deciziei nr. 11/_ emisa de Președintele - Director General al CAS M., dr. Alexandru Deac, prin care s-a respins contestația reclamantei formulata împotriva Deciziei de impunere nr. 10.290/830 emisa de CAS M., comunicata subsemnatei prin posta la data de_ precum si a deciziei de impunere NR.10.290/830, impreuna cu anexele acesteia, respectiv Desfășurător calcul dobânzi si penalități, emisa de CAS M., comunicate subsemantei prin posta la data de_, contestate in termen legal, in procedura prealabila, in temeiul dispozițiilor art. art. 205(1), 207 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, contestație respinsa, prin Decizia nr. 11/_ emisa de Presedintele-Director General al CAS M. - in sensul sa constate ca debitul este doar in suma de 10.107.10 ron, cu titlu de contribuție la Fondul National Unic de A. Sociale de S., in conformitate cu concluziile Raportul de expertiza contabila judiciara intocmit in cauza, care s-a pronunțat ca, pe baza veniturilor lunare nete realizate din profesii libere si a plaților efectuate la FNUAS, la data de_ subsemnata datoram către CAS M., suma de
10.107.10 RON cu titlu de debit.
Arată că în acest sens, a solicitat instanței de fond ca, la pronunțarea soluției, sa aiba in vedere apărările formulate de subsemanta-recurenta- reclamanta. prin acțiunea introductivafca de altfel si in contestația formulata impotriva Deciziei de impunere nr. 10.290/830, adresata CAS M. ) sa alba in vedere starea de fapt concreta si faca aplicabilitatea coroborata a dispoziții legale invocate, respectiv: reclamanta, ca persoana fizica, iși desfășor activitatea profesionala, in baza unei legi speciale, in conformitate cu prevederile Legii nr.51/1995, in forma profesionala a cabinetului de avocat L. M., cu sediul profesional in S. M., str. T., nr. 29, jud. M., potrivit dispozițiilor art. 5(1) si (2), art. 35 din actul normativ invocat pe care le reproduc, mai jos: LEGE Nr. 51 din 7 iunie 1995 *** Republicată pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat Text în vigoare începând cu data de 13 mai 2010 realizator: Compania De Informatică Neamț
ART. 5
Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt, la alegere: cabinete individuale, cabinete asociate, societăți civile profesionale sau societăți civile profesionale cu răspundere limitată.
In cabinetul individual își poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau împreună cu alți avocați colaboratori.
ART. 35
Avocatul care profesează individual cabinetele asociate, societatea civilă profesională și societatea civilă profesională cu răspundere limitată au dreptul la
sediu profesional în circumscripția baroului în care sunt înscriși și la sedii secundare în alt barou din țară sau din străinătate unde sunt luați în evidență.
Sfera activității profesionale a avocatului este definita de legea speciala, fiind regelementata de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 51/1995, iar drepturile pe care le are avocatul in schimbul activității profestionale prestate sunt regelementate de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 51/1995, sens in care citez :
"ART. 3
(1) Activitatea avocatului se realizează prin:
consultații și cereri cu caracter juridic;
asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane juridice, în condițiile legii;
redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare;
asistarea și reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fața altor autorități publice cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor încheiate;
apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice în raporturile acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană română sau străină;
activități de mediere;
activități fiduciare constând în primirea în depozit, în numele și pe seama clientului, de fonduri financiare și bunuri, rezultate din valorificarea sau executarea de titluri executorii, după încheierea procedurii succesorale sau a lichidării, precum și plasarea și valorificarea acestora, în numele și pe seama clientului, activități de administrare a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate;
stabilirea temporară a sediului pentru societăți comerciale la sediul profesional al avocatului și înregistrarea acestora, în numele și pe seama clientului, a părților de interes, a părților sociale sau a acțiunilor societăților astfel înregistrate;
activitățile prevăzute la Ut. g) și h) se pot desfășura în temeiul unui nou contract de asistență juridică; j) orice mijloace și căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condițiile legii.
ART. 30
(1) Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său."
Având in vedere aceste aspecte, la stabilirea obligațiilor de plata la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, in cazul particular al subsemnatei, ar fi fost esențial sa se aiba in vedere următoarele aspecte :
Intre persoana fizica L. M., de profesie avocat, si forma de organizare a profesiei Cabinet De Avocat L. M. - nu se poate pune semnul egalității de tratament. din punct de vedere juridic.
Persoana fizica L. M. are bunuri proprii, bunuri comune si conturi bancare distincte de bunurile Cabinetului de avocat L. M. si conturile bancare ale Cabinetului de avocat L. M. .
La rândul sau, Cabinetul De Avocat L. M. are bunuri proprii si conturi bancare distincte de conturile persoanei fizice L. M. . Astfel, Cabinetul De Avocat L. M. are in proprietate imobilul situat in S. M., str. T., nr. 29, jud. M., inscris in CF Sighet nr. 12824 nr. top. 704/1, parte din acest spațiu imobiliat facand obiectul unor Contracte de inchiriere, către S.C. « L. OIL » S.R.L., S.C. « B.D.M. » S.A. si S.C.BDM GRUP INVEST » S.R.L.
Cabinetul de Avocat L. M., ca forma individuala de exercitare a profesiei, a inregistrat venituri brute, provenind din 2 surse :
Venituri din onorariile de avocat - încasate in baza unor Contracte de asistenta juridica, pentru activitatea sa profesionala prestata, venituri din exercitarea profesiei - care intra in categoria veniturilor din activități independente, realizate din profesii libere, din exercitarea profesiei, asa cum sunt ele definite in art. 46 din Codul fiscal;
Venituri din chirii si contravaloarea unor utilitatifcurent, gaz) - încasate in baza unor Contracte de inchiriere spatiu( contracte civile) in baza cărora Cabinetul de avocat a emis Facturi fiscale si chitanțe, din care rezulta natura venitului, si care, potrivit dispozițiilor ari. 61(2) din Codul fiscal pot fi calificate ca venituri din activități independente doar daca veniturile se realizează din derularea unui număr de 5 Contracte de inchiriere pe parcursul unui an.
Din acest motiv a considerat si a solicitat ca instanța sa ia in considerarea concluziile raportului de expertiza contabila judiciara, care, din baza de impunere pentru contribuția pentru asigurările de sănătate, a exclus, in mod legal, veniturile CABINETULUI DE AVOCAT L. M., provenind din chirii si utilitat (curet, gaz), fiind aplicabile in speța dispozițiile coroborate ale art. 46 si 61 din Legea nr. 571/2003, art. 215 alin. 3, art. 257(2) lit. « b» si lit. «f » din Legea nr. 95/2006. ART. 46
Definirea veniturilor din activități independente
Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum și din practicarea unei meserii.
Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii.
Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor și altele asemenea. "
ART. 61
Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinței bunurilor (1)
Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile, în bani și/sau în natură, provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal, altele decât veniturile din activități independente.
(2) Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârșitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria venituri din activități independente si le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie, în aplicarea acestei reglementări se va emite ordin al președintelui Agenției Naționale de A. F. .
ART. 215
Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice, după caz.
Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator, precum și persoanele asimilate angajatorilor au obligația să depună lunar declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale și evidența nominală a persoanelor asigurate.
Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
ART. 257*)
Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin.
Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit
a) - e), alin. 2A1 si art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. "
Prin urmare, prin prisma dispozițiilor legale invocate, persoana fizica L.
putea fi obligata la plata contribuției pentru asigurări de sănătate doar pentru veniturile de natura profesionala, realizate ca persoana fizica independenta, respectiv ventiturile incasate cu titlu de onorarii de avocat( art. 257 lit. »b») si nu si pentru veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor Cabintetului de avocat, fiind aplicabile dispozițiile art. 257 lit. « f » din Legea nr. 95/2006, acest debit fiind de 10.107,10 lei.
Menționează că a solicitat instanței de fond a avea in vedere probatoriul administrat in cauza, respectiv :
Raportul de expertiza contabila judiciara efectuata in cauza
Cu privire la aceasta proba, instanța de fond se pronunța in sensul ca:
«Instanța nu însușește in totalitate concluziile expertizei, apreciind justificat punctul de vedere al CAS M. care a arătat ca la emiterea deciziei de impunere au fost avute in vedere veniturile anuale comunicate de către ANAF. De asemenea instanța considera aplicarea dispozițiilor art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 reținând ca fiind datorata contribuția FNUASS raportat la toate veniturile realizate. »
Solicită a se constata ca instanța de fond nu ne spune care sunt concluziile expertizei pe care si le insuseste moment ce a respins in întregime acțiunea subsemantei-recurenta-reclamanta) si se limitează a spune ca apreciază ca justificat punctul de vedere al paratei CAS M., fara a si motiva de ce si, mai ales, fara a motiva de ce a înlăturat de ce a considerat ca nefiind aplicabile dispozițiile legale invocate de subsemnata-recuranta-reclamanta, in coroborarea lor legala, art. 257 Ut »b » si art. 257 Ut. « f » din Legea nr. 95/1996.
Răspunsul la interogator al paratei - care a recunoscut ca deciziile de impunere au fost emise fara a fi efectuata o verificare la subsemnata, sub aspectul veniturilor nete ale sreclamantei, realizate din profesia de avocat,
profesie liberala- instanța nu s-a pronunțat asupra valorii probante a acestei probe, a acestei recunoașteri a paratei si nici nu a motivat de ce a inlaturat-o.
In poinia sa, aceasta proba si recunoașterea făcuta de către parata CAS M.
, in sensul ca deciziile de impunere au fost emise fara a fi fost efectuata o verificare la subsemnata - are valoare probanta - pentru ca răstoarnă motivarea instanței de fond care, printre altele, isi motivează hotărârea susținând ca: « O astfel de interpretare apare ca fiind raționala in condițiile in care, astfel cum corect au arătat si recurentele, (? n.a. Jgestionarea fondului național unic de asigurări de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorata, se realizează prin CNAS ca si prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demontreaza ca aceste autorități se afla direct si nemijlocit in posesia datelor necesare referitoare la cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din Codul de procedura fiscala.»
Înscrisul depus la fondul cauzei, contestația administrativa a subsemantei, din procedura prealabila, depusa la dosarul cauzei, din care rezulta ca, la data contestării deciziei de impunere nr. 10.290/830, a comunicat paratei toate inscrisurile de care am inteles sa se servească, ulterior, in cauza de contencios administrativ ce face obiectul prezentului dosar, fapt ce contrazice susținerea paratei ca nu ar fi avut cunoștința de acele inscrisurifContracte de inchiriere. Facturi Fiscale, Chitanțe, Extrase de cont etc.) - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei probe si de ce a inlaturat-o, din moment ce apărarea paratei CAS M. ca nu ar fi avut cunostina despre inscrisurile care demonstrează ca nu toate veniturile reclamantei au provenit din desfășurarea activității independente de avocat ci, parte din venituri au provenit din cedarea folosinței bunurilor, a fost desființată, fiind făcuta proba contrara.
Consideră că soluția instanței de fond este si sontradictorie in motivația adusa, raportat la alăturarea unor pasajele din motivarea sentinței recurate, pe care le reproduc in cele ce urmează: «Decizia de impunere a fost emisa pe baza deciziilor de impunere anuale si pentru plați emise de organul din cadrul ANAF, repectiv a veniturilor impozabile datorate de reclamanta » Reclamanta a realizat venituri atat din activitatea independente pe care o desfășoară cat si din cedarea folosinței bunurilor, dar veniturile nu au fost evidențiate in contabilitate in mod separat, fiind astfel declarate la organele fiscale. Clarificarea aspectelor legate de evidenta contabila si modul de declarare al veniturilor putea fi făcuta prin intermediul inspecției fiscale din partea organelor fiscale din subordinea ANAF urmând ca, in situația sesizării unor erori sa fie desfășurate deciziile de impunere, insa nu s-a procedat in acest mod. » «Instanța nu insuseste in totalitate concluziile expertizei, apreciind justificat punctul de vedere al CAS M. care a arătat ca la emiterea deciziei de impunere au fost avute in vedere veniturile anuale comunicate de către ANAF. De asemenea instanța considera aplicarea dispozițiilor art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 reținând ca fiind datorata contribuția FNUASS raportat la toate veniturile realizate.»(pag. 4 alin. 8, pag. 5 alin. 1,2 si 3 din sentința recurata »
« O astfel de interpretare apare ca fiind raționala in condițiile in care, astfel cum corect au arătat si recurentele, ( ? n.a. jgestionarea fondului național unic de asigurări de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorata, se realizează prin CNAS ca si prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demontreaza ca aceste autorități se afla direct si nemijlocit in posesia datelor necesare referitoare la cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite
propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din Codul de procedura fiscala. »(pag. 6 alin. 3 din sentința recurata).
Totodată, solicită a se constata ca, desi in unele pasaje ale motivării, instanța retine faptul ca CAS M. a avut in vedere la emiterea titlului executoriu, doar evidentele si declarațiile de la ANAF, intr-un alt pasaj pasaj apreciază si retine ca aceste autorități, in speța CAS, se afla direct si nemijlocit in posesia datelor necesare referitoare la cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate pentru a putea amite titlul executoriu.
Cu privire la majorările de "întârziere si penalitățile calculate asupra debitului, instanța motivează soluția de respingere a asolicitarilor reclamantei prin doua fraze, respectiv: "Potrivit dispozițiilor art. 222 din legea nr. 95/2006privind reforma in domeniul sanatatii, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin odată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personala si a modalității de plata, prceum si asupra drepturilor si obligațiilor sale.
oriile creantei (majorari si penalități de întârziere) au fost calculate conform art. 114 si art. 120 din OG 92/2003 si art. 1 pct. 15 indice 6, art. 5 din legea nr. 210/2005, fiind datorate si consemnate."(pag. 6 aliniat ultim si pag. 7 alin. 1).
Apreciază că nici respingerea acțiunii sub acest aspect, a majorărilor de întârziere si al penalităților, nu este motivat de instanța de fond, prin prisma argumentelor de fapt si de drept invocate de subsemnata-recurenta-reclamanta, instanța de fond rezumandu-se la a reproduce obligațiile care ii reveneau CAS M. si la temeiul de drept in baza căruia au foste alculate majorările si penalitățile de întârziere.
Precizează că prin notele de concluzii depuse la dosarul cauzei, a solicitat:in principal, exonerarea reclamantei de la plata majorărilor de intarziere si al penalităților, cu argumentația ce rezida din practica Curții De Apel Galați, depusa la dosarul cauzei.
Este de principiu ca, aplicarea legii trebuie sa se faca in mod unitar, indiferent de Curtea De Apel căreia i te circumscrii, iar CEDO a condamnat România, pentru soluțiile neunitare, pronunțate de instanțele judecătorești din România.
Calculul majorărilor de întârziere si al penalităților este absolut nelegal, procedandu-se la calculul unor accesorii ale creanței principale, pe trecut - prin raportare la venituri - fără ca anterior stabilirii acestora să fiu somată asupra câtimii "datoriei" pretinsă de CNS. M., precum si ventru perioada in care drepturile de asișurare ale subsemnatei, au încetat, respectiv dupa 3 luni de la ultima plata a contribuției - subsemnata fiișurand ca fiind trecuta pe lista cu persoane neasisurate a medicului de familie asa cum rezulta din comunicarea CAS M. nr. 6964/600/_ .
Desi instanța de fond invoca in motivarea sa dispozițiile art. 222 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domenius snatatii, cu privire la privind obligațiile CAS M. si drepturile asiguratului -« fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin odată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personala si a modalității de plata, precum si asupra drepturilor si obligațiilor sale"- cu toate aceste ignora faptul ca CAS M. nu si-a indeplinit obligațiile legale, motiv pentru care, fiind in culpa, nu poate solicita plata majorărilor de "întârziere si al penalităților, fiind încălcat dreptul asiguratului la informare, fiind de principiu ca unui drept ( acela al CAS M., de a incasa majorări de întârziere si penalități) ii corespunde o obligație corelativaf aceea a CAS dea informa pe asigurat, cel puțin odată pe an, asupra
serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personala si a modalității de plata, precum si asupra drepturilor si obligațiilor sale).
Arată că in subsidiar, a solicitat ca, daca instanța va considera ca datorez dobânzi si penalități de intarziere, atunci, in privința cuantumului acestora sa aiba in vedere concluziile raportului de expertiza care concluzionează ca, raportat la debitul stabilit de 10,107,10 lei RON, dobânzile sunt de 33.623,97 lei Ron, iar penalitățile sunt de 1.415.87 lei RON.
Asa cum a arătat in acțiunea introductiva consider nelegale atat decizia de impunere nr.10.290/830, impreuna cu anexele acesteia, respectiv Desfășurător calcul dobânzi si penalități, emisa de CAS M., comunicate subsemantei prin posta la data de_, cat si decizia nr. 11/_ emisa de Președintele - Director General al CAS M., dr. Alexandru Deac, prin care s-a respins contestația reclamantei formulata im potriva Deciziei de impunere nr. 10.290/830 emisa de CAS M., comunicata acestea prin posta la data de _
, pentru următoarele argumente de fapt si de drept:
Instanța de fond nu a motivat nici respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratei C. de A. de S. M., excepție ce nu a fost pusa in discuția pârtilor, excepție soluționata pe fondul cauzei, fara ca, in prealabil sa fi unit excepția cu fondul.
Solicită obligarea paratei la plata cheltuieleilor de judecata ocazionate la instanța de fond si in recurs, constând in taxe de timbru si onorariul plătit pe seama expertului.
Pârâta C. DE A. DE S. M. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate .
A. N. de A. F. prin D. G. a F. P. M., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat; menținerea ca legala si temeinica a Sentinței civile nr.1971/_ a T. ui M.
.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prev.art.304, 304/1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele
:
În perioada_ -_ recurenta-reclamantă a realizat venituri impozabile din activități independente (profesii liberale - exercitarea profesiei de avocat) iar potrivit art.215 și art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006 avea obligații față de bugetul fondulu Național Unic de A. Sociale de S., respectiv să declare contribuția la FNUASS utilizând formularul declarației aprobat în anexa 5 din Normele metodologice aprobate în anexa la Ordinul Președintelui CNAS nr.617/2007 și să achite contribuția la FNUASS, la termenele prevăzute de art.257 alin.5 din Legea nr.95/2006 și art.7-8 din Normele metodologice aprobate în anexa la Ordinul Președintelui CNAS nr.617/2007, respectiv să efectueze plăți trimestriale până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru raportat la veniturile estimate stabilite conform deciziilor de impunere pentru plăți anticipate emise de către ANAF și să efectueze regularizarea anuală în termen de 60 de zile de la comunicarea de către ANAF a deciziilor de impunere anuală.
Având în vedere nedeclararea și neachitarea la termenele și în cuantumurilor legale a contribuției al FNUASS în conformitate cu prevederile art.83 alin.4 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală rap.la art.216 și art.261 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, reclamantei-recurente i s-a comunicat înștiințarea pentru depunerea declarației nr.6964/600/_ . Deoarece aceasta nu și-a îndeplinit obligația s-a emis, prin estimarea bazei de impunere, decizia de impunere din oficiu nr.8912/724/_ stabilindu-i-se o obligație de plată în cuantum de 43,035,27 lei pentru perioada_ -_ .
Ulterior, ca urmare a depunerii de către reclamanta recurentă a contestației administrative înregistrate la CAS M. sub nr.10016 din_, în baza înscrisurile anexate acesteia constând în decizii de impunere pentru plăți anticipate și anuale emise de către organele fiscale din subordinea ANAF pentru perioada_ -_ precum și ordine de plată, acesteia i s-a emis decizia de impunere nr.10290/830/_ prin care s-a stabilit în sarcina sa o obligație de plată în cuantum de 19256,74 lei. La stabilirea acesteia din urmă obligații s-au în calcul toate plățile efectuate aferente perioadei de referință.
Prima instanță a constatat potrivit materialului probator administrat în cauză legalitatea și temeinicia actelor administrative în discuție, constatând că aceasta datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate ca una din contribuțiile obligatorii pe care angajații le datorează precum și accesoriile calculate asupra acestei creanțe, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată acțiunea.
În motivele de recurs s-a invocat faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, impunându-se casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare, invocându-se incidența art.304 pct.7 C.pr.civ., raportat la art.261 alin.1 din Vechiul Cod de procedură civilă.
În concret, recurenta arată că instanța de fond nu a motivat hotărârea sub aspectul apărărilor formulate de către aceasta, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Potrivit art.261 alin.1 C.pr.civ., hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă între altele motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților. A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Litigiul ce a fost soluționat de instanța de fond vizează obligația de plată a reclamantei-recurente, a contribuțiilor FNUASS datorate pentru desfășurarea activităților independente pentru realizarea veniturilor din activități independente.
Susținerile părților în această privință au fost diametral opuse, iar instanța de fond a înlăturat motivat apărările reclamantei în ceea ce privește exonerarea sa de la plata acestor contribuții.
Prin urmare, nu se poate susține că prima instanță nu a analizat și nu a prezentat argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantei, așa încât motivul de recurs vizând necercetarea fondului cauzei apare ca neîntemeiat, urmând a fi respins.
Cu toate acestea, reclamanta-recurentă a invocat în subsidiar anularea parțială a deciziei de impunere în sensul exonerării recurentei de la plata contribuției de sănătate calculată asupra veniturilor provenite din chirii și utilități precum și accesoriile acestora.
Astfel, din probele administrate în cauză inclusiv concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, a rezultat ca aceasta a înregistrat venituri brute provenind din două surse: venituri din onorariile de avocat încasate în baza unor contracte de asistență juridică, pentru activitatea sa profesională prestată, venituri din exercitarea profesiei - care intră în categoria veniturilor din activități independente, realizate din profesii libere, din exercitarea profesiei, așa cum sunt ele definite în art.46 din Codul fiscal.
Alături de aceste venituri, reclamanta-recurentă a realizat și venituri din chirii și contravaloarea unor utilități (curent, gaz) încasate în baza unor contracte de închiriere spațiu (contracte civile) în baza cărora Cabinetul de Avocat a emis
facturi fiscale și chitanțe din care rezultă natura venitului și care, potrivit dispoz.art.61 alin.2 din C.fiscal pot fi calificate ca venituri din activități
independente doar dacă se realizează din derularea unui număr de 5 contracte de închiriere pe parcursul unui an.
Concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară a exclus veniturile cabinetului de avocat provenind din chirii și utilități (curent, gaz) fiind aplicabile în speță dispoz.art.46 și 61 din Legea nr.571/2003 respectiv art.215 alin.3, art.257 alin.2 lit.b și f din Legea nr.95/2006.
Potrivit art.61 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinței bunurilor se realizează în alin.2 potrivit căruia persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârșitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria veniturilor din activități independente și le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie.
Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, revine persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator și potrivit art.215 alin.3 din Legea nr.,95/2006 persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor etc. sunt obligate să depună la Casele de A. de
S. cu care au încheiat contractul de asigurare, declarațiile privind obligațiile de fond.
Cu toate acestea, disp.art.257 lit.f din Legea nr.95/2006 exclud obligația plății contribuției pentru asigurări de sănătate realizate ca persoană fizică independentă pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor Cabinetului de Avocat,și prin urmare, în ceea ce privește această obligație, hotărârea primei instanțe este nelegală.
Față de cele mai sus expuse, prin prisma dispozițiilor legale invocate, reclamanta-recurentă putea fi obligată la plata contribuției pentru asigurări de sănătate doar pentru veniturile de natură profesională, realizate ca persoană fizică independentă, respectiv veniturile încasate cu titlu de onorarii de avocat - conforma rt.257 lit.b din Legea nr.95/2006 și nu și pentru veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor Cabinetului de Avocat, în privința acestora fiind aplicabile dispoz.art.257 lit.f din Legeea nr.95/2006.
Așa fiind, hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale susmenționate, motiv de recurs prev.de art.304 pct.9 C.pr.civ., sens în care în raport de dispozițiile art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul reclamantei este întemeiat în această privință, urmând a fi admis cu consecința modificării hotărârii primei instanțe în sensul admiterii în parte a acțiunii formulată și precizată de reclamantă cu consecința anulării parțiale a Deciziei de impunere nr.11 din_ și admiterii în parte a contestației formulate de reclamantă, anulării în parte a Deciziei de impunere 10290/830 a CCAS M. în sensul exonerării recurentei-reclamante de la plata contribuțiilor de sănătate calculate asupra veniturilor provenind din chirii și utilități, precum și a dobânzilor și penalităților aferente acestor sume. Restul dispozițiilor sentinței urmează a fi menținute ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de L. M. împotriva sentinței civile nr. 1971 din_ pronunțată în dosarul_ al T. ui M. în contradictoriu
cu pârâta C. DE A. DE S. M. și ANAF- D. G. a F. P.
M. și în consecință: dispune anularea în parte a Deciziei nr. 11/_ în sensul admiterii în parte a contestației formulate de L. M. și admiterea în parte a deciziei de impunere nr. 10.290/830 emisă de CAS M. în sensul exonerării recurentei de la plata contribuțiilor de sănătate calculate asupra veniturilor provenind din chirii și utilități, precum și a dobânzilor și penalităților aferente acestor sume.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||||
A. | -I. A. D. | P. | C. | I. | D. B. |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.O. S.
