Decizia civilă nr. 9166/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9166/2013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
A. A. M. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul | declarat de recurenta- reclamantă R. | I. | |
A. | sentinței civile nr.6910 din _ | , pronunțată în dosarul nr._ | al |
Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE A. DE S. A
J. C., având ca obiect anulare act administrativ Decizia nr. E697/2012 privind modificarea somației și titlului executoriu emise de CAS C. .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei- reclamante R. I. A., avocat D. Ilinca din Baroul Cluj, cu delegație la dosar,
lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimata-pârâtă C. de A. de S. C. a depus întâmăinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Curtea a comunicat reprezentantului recurentei un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantul recurentei- reclamante R. I. A., avocat D. Ilinca depune la dosar în copie xerox sentința civilă nr.9494 pronunțată la data de 31 mai 2013 în dosarul nr._ al Tribunalului C., sentința civilă nr.7222 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. și cererea de recurs formulată împotriva acestei sentințe, precum și dovada cheltuielilor de judecată în recurs.
Nefiind cereri de formulat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului pe fond și pe excepția inadminsibilității cererii de recurs din perspectiva aclamării pe o cerere de completare a dispozitivului.
Reprezentantul recurentei- reclamante R. I. A., avocat D. Ilinca susține pe larg motivele expuse în cererea de recurs și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună admiterea recursului și, pe cale de consecință, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în secundar, modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond a cauzei și terțiar,
modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond a cauzei. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
În considerentele sentinței recurate instanța a apreciat ca temenică excepția lipsei de obiect a acțiunii, fără ca acest aspect să se regăsească în cuprinsul dispozitivului.
Prima instanță a procedat la o confuzie cu privire la Decizia E697 care nu mai putea fi revocată deoarece aceasta a intrat în circuitul civil ca urmare a emiterii somației și titlului executoriu, fiind începută executarea silită. Reclamanta a formulat o contestație la executare, înregistrată sub dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., contestație care a fost admisă.
Apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 și urm. Cod pr.civ. raportat la faptul că culpa aparție pârâtei care nu a soluționat contestația administrativă și nu a procedat la revocarea actului nici în cadrul termenului de soluționare a contestației administrative și nici ulterior sesizării instanței de judecată procedând pro causa, la emiterea deciziei E 224 cu doar 3 zile înaintea primului termen de judecată stabilit în cauză.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6910/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta R. I. - ARIADNA, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A JUDETULUI C.
.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta R. (născuta Dinistrianu) I. -Ariadna în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C. - CAS C.
, a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. E697 din data de_ emisă de pârâtă privind modificarea somației și a titlului executoriu inițiate de către CAS C. în dosar execuțional nr. 249 din_ ca nelegală și netemeinică și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. E697 din_ s-a dispus modificarea somației și a titlului executoriu inițiate de către CAS C. în cadrul dosarului execuțional nr. 249 din data de_ .
Sumele incluse în somația și titlul executoriu din dosarul execuțional 249 din data de_ (contribuție și accesorii) au fost modificate de la valoarea inițială de 6.863 lei la valoarea de 7.755 lei.
Decizia a fost comunicata reclamantei la data de_ împreună cu o copie a actelor reprezentate de Somație nr. 249 din_ și Titlu executoriu nr. 249 din_ .
Reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei, în acord cu prev art.
205 si urm. C. pr. fiscală, solicitând anularea acestui act administrativ.
Contestația a fost înregistrată la sediul CAS C. sub nr. 28314 din_, astfel încât de la acesta dată a început sa curgă termenul de 45 de zile, prev de art. 70 C.pr. Fiscala pentru soluționarea de către CAS C. a contestației administrative formulate de către reclamantă.
Termenul de 45 de zile avut la dispoziție de către CAS C. pentru soluționarea contestației administrative a expirat la data de_ fără ca organul emitent al Deciziei sa soluționeze în vreun fel contestația adresată acestuia.
În considerarea refuzului nejustificat din partea CAS C. de soluționare a contestației administrative, reclamanta este nevoita a promova prezenta acțiune, în condițiile și termenele stabilite de art. 7 si art. 8 din Legea 554/2004
Decizia emisa de către CAS C. este vădit nelegală și abuziva, prin acest act administrativ încalcându-se autoritatea de lucru judecat al unor hotărâri judecătorești prin care a fost soluționat litigiul dintre reclamantă și CAS C. .
În același sens, decizia este emisă în lipsa unei baze legale care să permită organului administrativ fiscal CAS C. a proceda la emiterea unui astfel de act cu un asemenea conținut
Decizia contestată contravine dispozițiilor imperative ale prevederilor art.
48 ind. 1 C. pr. Fiscală combinat cu art. 47 C. pr. Fiscala.
Potrivit dispozițiilor art. 47 al. 1 C. pr. Fiscală, actul administrativ fiscai poate fi modificat, anulat sau desființat, în condițiiie prezentului cod iar in acord cu dispozițiile art. 48 ind. 1 C. pr. Fiscală, dispozițiile art. 44, 45, și 48 se aplică în mod corespunzător și actelor de executare și altor acte emise de organele fiscale, cu excepția cazului în care prin lege se prevede altfel.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus rezultă că prevederile art. 47 C. pr. Fiscală privind modificarea actelor administrative fiscale NU se aplică în ceea ce privește actele de executare silită, aceste din urmă categorii de acte putând fi modificate doar în condițiile specifice reglementate de către Codul de procedură fiscală iar NU printr-o decizie emisă de către organul emitent al actului administrativ fiscal de executare.
Așadar, Somația si Titlul executoriu cu nr. 249/_ NU puteau fi modificate prin emiterea unui act administrativ-fiscal în acest sens, ci doar în condițiile prev de art. 172 C. pr. Fiscală, ca efect al admiterii în tot sau în parte a contestației la executare promovate de către persoana interesată împotriva actelor de executare silită dresate în condițiile legii de către organul administrativ fiscal competent.
În acest sens sunt de altfel prevederile Secțiunii 46.6 lit. E din Normele metodologice de punere în aplicare a Codului de procedura fiscala potrivit cărora, actul administrativ fiscal de executare silita se modifica ori se desființează ca urmare a anulării sau îndreptării actului de executare ori a titlului executoriu contestat, ca urmare a soluționării de către instanța judecătorească a contestației la executarea silită, potrivit art. 170 din Codul de procedură fîsca/ă(referirea din normele metodologice la prev art. 170 C. pr. Fiscala are numerotarea articolelor din Codul de procedura fiscala în varianta publicata în M.Of al României nr. 560 din data de_ -n.n.).
Titlul executoriu si Somația nr. 249/_ nu au fost doar modificate pe calea executării silite, ci acestea au fost desființate în întregime de către instanța de judecată se vedea infra, secțiunea II) astfel încât Decizia emisa de către CAS C. nu putea proceda la modificarea unor acte administrativ fiscale, de executare silită, care NU există din punct de vedere juridic
În considerarea celor expuse mai sus, se impune concluzia că NU există bază legală pentru emiterea Deciziei privind modificarea Somației și a Titlului executoriu nr. 249/_ emise în cadrul dos. Execuțional nr. 249 din data de_, dispozițiile ari 48 ind. 1 C. pr. Fiscală excluzând posibilitatea pentru organul administrativ fiscal de a proceda la "modificarea" actelor de executare în condițiile art. 47 C. pr. fiscală.
Decizia contestată trebuie să respecte toate exigențele prevederilor art. 43
C. pr. fiscală care reglementează conținutul actului administrativ fiscal.
Sunt încălcate prevederile art. 43 al. 2 C. lit d), lit e) și f) și lit. j) C. pr. Fiscală privitoare la obiectul actului administrativ, motivarea actului
administrativ, atât sub aspectul motivelor de fapt cât si sub aspectul motivelor de drept precum și cele referitoare la mențiunile privind audierea contribuabilului.
Obiectul formal al Deciziei este modificarea Somației și a Titlului executoriu inițiate de către CAS C. în cadrul dosarului execuțional nr.249 din data de _
, prin includerea în cuprinsul acestor acte administrativ fiscale de executare silită a unor altor sume decât cele menționate inițial în cuprinsul Somației si a Titlului executoriu nr. 249/_ .
Decizia nu are obiect, întrucât se referă la modificarea unor acte administrativ fiscale de executare ce nu existau la momentul emiterii Deciziei, acestea fiind desființate anterior ca efect al admiterii contestației la executare promovate de către reclamantă, contestație ce a făcut obiectul dos. nr. 11628/2010 al Judecătoriei C. -N. și, ulterior, a Tribunalului C. .
Somația execuțională nr. 249 din data de_ și titlul executoriu nr. 249 din_, ce au fost modificate prin Decizie, au fost anulate în mod irevocabil prin Sentința civilă nr. 11628/2010 a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., irevocabilă ca efect al respingerii recursului declarat de către CAS, în baza dec. Civ. nr. 941/R/2011 a Tribunalului C., pronunțată în dos. nr._ al Tribunalului C. .
Fiind anulate somația execuțională din data de_ și titlul executoriu nr. 249 din_, acestea nu puteau fi modificate ulterior prin Decizie, întrucât, din punct de vedere juridic, acestea nu mai există și nu pot produce niciun efect, situație în care Decizia nu poate modifica acte care și-au încetat existența anterior emiterii Deciziei.
Tot astfel, Decizia se referă la modificarea somației și a titlului executoriu inițiate de către CAS C. în dosarul execuțional 249 din_ privind pe Dinistrianu I. . în realitate dosarul execuțional 249 din_ NU privește pe contestatoare și nu există dos. Execuțional 249 din_ privind pe contestatoare astfel încât Decizia nu putea modifica acte de executare dresate într-un dosar execuțional ce nu privește pe contestatoare, cu atât mai mult cu cât, procedura de emitere a actelor administrativ fiscale este una de strictă legalitate.
Decizia contestată nu este motivata în drept si în fapt, iar prevederile legale menționate în cuprinsul acesteia, ca temei aparent de drept în baza cărora s-a procedat la emiterea Deciziei, nu există în legislația specifică, mai precis în cuprinsul Codului de procedură fiscală. în forma acestui act normativ de la data emiterii Deciziei.
în ceea ce privește temeiul de drept invocat în cuprinsul deciziei, respectiv, prevederile art. 141 al 4 lit b din OG 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de Procedura Fiscală, acesta este inexistent, întrucât alineatul 4 al art. 141 C. pr. Fiscală, în forma acestui act normativ de la momentul emiterii Deciziei. nu cuprinde lit (b) și nu se referă la modificarea actelor de executare astfel cum acest obiect al Deciziei este prezentat în art. 1 al actului administrativ contestat.
Art 141 al (4) C. pr. fiscală prezintă elementele ce trebuie să le conțină titlul executoriu ce este emis de către autoritatea administrativ fiscală la inițierea procedurii de colectare silită a creanțelor fiscale datorate de către contribuabili și, în niciun moment nu se referă la modificară unor acte de executare silită dresate anterior.
Menționarea vădit nelegală a prevederilor art. 141 C. pr. Fiscală în cuprinsul Deciziei, ca temei de drept al emiterii actului administrativ contestat, este eronată și, totodată nu poate sta la baza emiterii Deciziei, în considerarea obiectului acestei Decizii, astfel încât actul în discuție este emis fără a avea temei legal.
Și în ceea ce privește temeiurile de fapt, motivarea inclusă în Decizie este lapidară, generală, fără a cuprinde aprecieri concrete și temeiuri exacte cu privire la situația particulară a reclamantei. De altfel, în cuprinsul Deciziei se menționează modificarea sumei din cuprinsul somației execuționale din data de_ și a titlului executoriu nr. 249 din_ de la suma de 6.863 lei la suma de 7.755 lei, fără a se indica modalitatea de calcul a acestei sume, dovezile și documentele care au fost apreciate și a luat în considerare de către CAS C. la realizarea asa zisei modificări, perioada avută în w vedere și natura sumelor solicitate, prezentarea în mod distinct a cuantumului contribuțiilor și a cuantumului accesoriilor, respectiv, modalitatea de calcul al acestora și perioada de referință avută în vedere pentru un asemenea calcul, respectiv, actul administrativ fiscal prin care au fost stabilite sumele în condițiile art. 82 si urm
C. pr. Fiscala ori art. 86 C. pr. Fiscala si urm..
Lipsa acestor mențiuni esențiale, echivalează practic cu nemotivarea Deciziei și atrage anularea actului administrativ emis în aceste condiții, având în vedere vătămarea gravă a dreptului la apărare a contribuabilului precum și echivocul substanțial al Deciziei în ceea ce privește măsurile dispuse și sumele incluse în cuprinsul Deciziei.
Contestatoarea este în imposibilitate de a contesta și de a verifica în cunoștință de cauză un eventual calcul eronat ori nejustificat din partea Casei Județene de A. de S. C. .
În cuprinsul deciziei de impunere nu este indicat nici unul dintre motivele care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal, ceea ce echivalează cu o nemotivare a actului, cu consecințe deosebite în ceea ce privește drepturile contestatorului.
Motivarea oricărui act este obligatorie, fiind o cerință indicată în mod expres în cuprinsul prevederilor art. 43 C. pr. fiscală iar motivarea lapidară, absolut generală din cuprinsul Deciziei, dublata de inexactitățile privind temeiurile de drept indicate în cuprinsul Deciziei, NU sunt de natura a reprezenta o motivare conforma si în acord cu cerințele prevederilor art. 31 din Constituție și, cu atât mai puțin, nu poate asigura transparența procedurii de percepere a sumelor datorate la FNUASS astfel cum nu asigură contribuabilului vizat de actul administrativ în discuție, posibilitatea de a aprecia asupra temeiniciei acestuia.
Lipsa mențiunilor privind audierea contribuabilului se datorează emiterii acestui act administrativ fiscal în absenta audierii reclamantei cu privire la măsurile ce fac obiectul Deciziei si ce urmau a fi luate fată de aceasta. împrejurare care atrage nulitatea absoluta a Deciziei.
Din chiar formularea imperativa utilizata în cuprinsul art. 9 C. pr. Fiscala, reiese fara dubiu că audierea contribuabilului, ca procedura prealabila emiterii actului administrativ, este obligatorie, iar actul administrativ fiscal nu poate fi emis fara parcurgerea acestei proceduri, cu excepția cazurilor expres determinate în cuprinsul art. 9 al. 2 C. pr. Fiscală, situații ce nu sunt incidente în cazul reclamantei.
În aceste condiții și având în vedere neaudierea reclamantei anterior datei emiterii Deciziei, actul administrativ fiscal dedus judecății este nul absolut întrucât prin neparcurgerea procedurii obligatorii a audierii contribuabilului s-a adus atingere semnificativa dreptului la apărare a reclamantei și, totodată, reprezintă o încălcare a obligațiilor stabilite prin art. 6 si 7 C.pr.fiscală în sarcina organului fiscal.
Nu în ultimul rând se arată ca Decizia nu putea fi emisă în forma pe care aceasta o are în prezent, întrucât la data emiterii Deciziei-_, însăși actul pretins a fi modificat prin Decizie mai precis Somația, era modificata anterior emiterii Deciziei. Astei Somația nr. 249/_ poarta număr de înregistrare la
CÂS C. 24246 din data de_ . ceea ce semnifica faptul că Somația, având modificările referitoare la sume suma de 7755 lei) a fost emisa/înregistrată în evidentele CAS C. în forma modificată, cu 19 zile anterior datei de emitere a Deciziei.
Această din urmă împrejurare subliniază lipsa de obiect a Deciziei la momentul emiterii întrucât aceasta se referă la modificarea unui act administrativ fiscal de executare ce a fost emis, în chiar forma modificată avută în vedere prin Decizie, cu mult înainte de data emiterii Deciziei.
Pârâta C. de A. de S. a Județului C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.
Reclamanta R. (născuta Dinistrianu) loana-Ariadna, a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției lipsei de obiect ca neîntemeiată.
Cu prioritate este necesar a sublinia ca actul administrativ dedus judecații este Decizia E697 din_ (Decizia. în referințele ce urmează) emisa de către CAS C. .
Nu face obiectul prezentului dosar executarea silita derulata împotriva reclamantei în cadrul dos. Execuțional nr. 249/_ al CAS C., legalitatea executării silite putând fi pusa în discuție doar pe calea unei contestații la executare.
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de operațiunea administrativa realizata prin Decizia E697 emisa de către CAS C. .
Decizia E697 nu a fost desființată de către CAS C. si nu a fost anulata de către instanțele de judecată acesta fiind obiectul prezentului demers judiciar).
Ca atare, acest act administrativ exista si produce efecte depline.
Cele afirmate sunt pe deplin susținute de conținutul Deciziei E 224 din_ prin care CAS C. susține ca au fost reconstituite creanțele fiscale datorate de către reclamanta cu titlu de contribuție la FNUSS.
În cuprinsul Deciziei E 224 din_ emise de către CAS C. nu exista nicio referire la anularea Deciziei E697 a CAS C. ci doar la pretinsa anulare a creanțelor constituite la CAS C. pe perioada 2007-2008 si reconstituirea creanțelor fiscale pe perioada 2008-2010 pretins a fi datorate de către reclamantă.
Așadar, Decizia E697 nu a fost desființată de către CAS C. prin emiterea Deciziei E 224 din_ si, la acest moment, nu exista o hotărâre judecătoreasca prin care sa se fi dispus anularea Deciziei E697.
Nu în ultimul rând, este de observat reaua credința a CAS C. prin emiterea actelor despre care pretinde ca ar fi lipsit de obiect acțiunea ce face obiectul prezentului dosar cu doar două zile înainte de primul termenul de judecata susținând aceasta conduita prin afirmații nereale - pretinsa sesizare a erorii doar la primirea citației in prezentul dosar.
A mai reținut tribunalul că la data de_ parata a emis titlul executoriu nr 249 prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei obligație de plata a sumei de 6863 lei reprezentând contribuție la FNUASS calculata in baza Legii nr 95/2006. La aceeași data a fost emisa somația nr 249/2009, atat somația cat si titlul executoriu fiind comunicate reclamantei la data de_ .
Impotriva titlului executoriu si somatiei emise in dosarul executional nr 249/2009 reclamanta a formulat contestatie la executare. Prin sentinta civila nr 11628/2010 pronunțata de Judecatoria C. -N. in dosarul nr_ a fost admisa contestatia la executare si s-a dispus anularea somatiei nr 249/2009 si a titlului executoriu nr 249/2009, sentinta ramanand irevocabila prin respingerea recursului declarat de CAS C. .
La data de_ parata a emis Decizia nr.E697 prin care a dispus modificarea somatiei si a titlului executoriu emise de in dosarul executional nr 249/_, de la suma de 6863 lei la suma de 7755 lei.
La data de_ parata a emis o noua decizie, sub nr 224 prin care a dispus " anularea creantelor la FNUASS constituite de CAS C. in perioada 2007- 2008 precum si somatia si titlul executoriu initiate de CAS C. in dosarul executional nr 249/_, privind pe R. (Dinistreanu) I. Ariadna";.De asemenea, s-a dispus reconstituirea creantelor datorate la FNUASS in termenul de prescriptie fiscala, respectiv pentru perioada 2008-2010, prin emiterea deciziilor de impunere nr 266904/1/2/_, pentru debitul total de 13.581 lei.
Impotriva Deciziei nr E697/_ reclamanta a formulat contestatie administrativa, nesolutionata pana la data formularii prezentei actiuni.
Tinand seama de succesiunea actelor administrativ-fiscale emise de parata, astfel cum aceasta a fost mai sus descrisa, instanta va analiza in ce masura Decizia nr E697/_ a fost revocata prin Decizia nr 224/_ si prin urmare in ce masura se impune efectuarea unei analize de legalitate a celei dintai.
Existenta dreptului administratiei de a-si revoca proriile acte administrative este o realitate indiscutabila a a dreptului nostru administrativ iar rcunoasterea acestui principiu in dreptul fiscal s-a facut prin art. 47 C.pr.fiscală.
Pe de alta parte, revocarea actelor administrative este o institutie care se afla la confluenta a doua mari principii ale dreptului:principiul legalitatii si principiul securitatii situatiilor juridice.
Intinderea dreptului de revocare de care beneficiaza autoritatile administrative este mai extinsa sau mai redusa in functie de de raportul existent intre cele doua principii. Principiul legalitatii cere ca activitatea adminsitratiei sa se desfasoare cu respectarea legii ( inteleasa in sens larg) tocmai de aceea el este favorabil recunoasterii unei largi competente pentru desfiintarea actelor nelegale.
Dimpotriva, principiul securitatii juridice se opune unei asemenea prerogative intrucat ea este o sursa de insecuritate si incertitudine. De aceea recunoaterea unui drept de revocare al administratiei care sa-i permita acesteia sa isi indrepte propriile erori este contrabalansata de existenta anumitor limite impuse acestei prerogative
Una dintre exceptiile de la principiul revocabilitatii, consacrata legislativ, o constituie faptul nasterii, pe baza actului administrativ, a unor raporturi juridice apartinand altor ramuri ale dreptului decat dreptul administrativ.
Formularea actuala, astfel cum rezulta din continutul art. 1 alin 6 din Legea nr 554/2004 este urmatoarea’: ";autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instantei anularea acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice";.
Raportat la textul legal mai sus citat se ridica întrebarea când un act administrativ a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice.
Instanța a apreciat ca expresia legala trebuie interpretata in sensul ca dreptul la revocare se stinge numai in momentul in care, pe baza actului administrativ respectiv s-au născut anumite raporturi juridice, cu alte cuvinte, un act administrativ poate fi revocat, de regula, numai pana la momentul in care, in temeiul lui, s-a încheiat un alt act juridic.
Întrucât in cauza de fata nu s-a probat nașterea unui alt raport juridic in temeiul deciziei contestate, mai mult, actul revocator a intervenit anterior comunicarii Deciziei nr E697 in condițiile art. 44 C.pr.civ., s-a constatat ca Decizia nr E967 a fost revocat prin Decizia nr 224/_ .
In aceste condiții nu se mai impune efectuarea unei analize de legalitate a celei dintâi, acțiunea in anulare fiind respinsa.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R. (născuta Dinistrianu) I. -Ariadna, prin care a solicitat admiterea prezentului recurs si pe cale de consecință, în principal, casarea în întregime a sentinței recurate, ca netemeinică si nelegală si, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond; în secundar, modificarea sentinței atacate în sensul obligării CAS C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond a cauzei; terțiar, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță astfel cum a fost formulata respectiv anularea Deciziei E697 din_ (Decizia, în referințele ce urmează) emisa de către CAS C. si obligarea CAS C. la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecata în fond a cauzei; cu obligarea CAS C. la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul recurs.
În motivarea recursului, s-au învederat că hotărârea instanței de fond este vădit netemeinică si nelegală, nelegalitate manifesta atât sub aspect procedural cat si sub aspectul dezlegării date aspectelor de drept deduse judecații.
Cu prioritate este de observat faptul că, hotărârea atacat este rezultatul valorificării si primirii de către instanța de fond a unei excepții de procedură - excepția lipsei de obiect, reținându-se în considerentele hotărârii ca prin Decizia E224 s-a realizat o revocare a Deciziei E697 sens în care acest din urmă act nu mai poate fi suspus controlului de legalitate în cadrul contenciosului jurisdicțional de instanța devreme ce nu mai exista din punct de vedere juridice.
În pofida acestor statuari din cuprinsul considerentelor ce releva aprecierea ca temeinică a excepției lipsei de obiect a acțiunii aceasta dezlegare NU se regăsește în cuprinsul dispozitivului,
Deși sunt corecte premisele raționamentului avute în vedere la pronunțarea hotărârii - posibilitatea revocării actului administrativ de către autoritatea publica emitentă, instanța de fond fracturează logica acestui raționament si, totodată ignora principiile si prevederile legale exprese incidente cauzei, cum de altfel ignora probele prezentate de către părți.
Revocarea actului administrativ este recunoscuta ca posibilitate prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 1 al. 6 din legea 554/2004 potrivit cărora Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice
Revocabilitatea actului administrativ este însă una condiționată de neintrarea în circuitul civil a actului, respectiv de lipsa producerii efectelor juridice a actului administrativ în discute. în condițiile în care actul administrativ a intrat în circuitul civil, respectiv a produs efecte juridice, revocarea acestuia nu poate fi dispusa decât de către instanța de judecată în urma demersului realizat de către subiectele de sesiza recunoscute prin Legea 554/2004.
În cazul concret dedus judecății, Decizia E697 NU mai putea fi revocata întrucât aceasta a intrat în circuitul civil, în temeiul sau fiind emise ulterior Somația si titlu executoriu nr. 249 din_, aceste din urmă doua acte de executare fiind comunicate reclamantei, ceea ce semnifica începerea procedurii de executare silita in temeiul somației si a titlului executoriu astfel modificate prin Decizia E 697.
Cu alte cuvinte, însăși emiterea Somației si a Titlului executoriu nr. 249 din_ în baza Deciziei E 697 si comunicarea către reclamanta a acestora.
De altfel, reclamanta a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce se desfășoară în temeiul somației si a titlului executoriu modificate prin Decizia E697, contestație ce face obiectul dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., acțiunea reclamantei fiind admisa. în prezent, dos. nr._ al Judecătoriei C. -N. se află în faza procesuala a recursului însă DOAR sub aspectul valorii cheltuielilor de judecata acordate ceea ce semnifica ca însăși organul de executare silita a apreciat ca i) somația si titlul executoriu nr. 249 din_ modificate prin Decizia E 697 sunt acte dresate în cadrul unei proceduri de executare pendinde ii este temeinică soluția de anulare de către instanța de judecata in cadrul contestației la executare a procedurii de executare inițiate în baza somației si a titlului executoriu nr. 249 din_ modificate prin Decizia E 697, contestat fiind doar cuantumul cheltuielilor de judecata acordate.
Toate aceste împrejurări demonstrează că decizia E697 a produs efecte juridice, în baza acesteia au fost încheiate acte juridice astei cum aceasta formulare este reținuta de către instanța de fond, situație în care organul emitent nu mai putea proceda la revocarea Deciziei E 697.
De asemenea, revocarea actelor administrative poate interveni DOAR în mod expres aceasta fiind expresia principiului formalismului actului administrativ, ca parte integranta a principiului legalității.
Revocarea actului administrativ trebuie sa rezulte în mod expres din cuprinsul actului administrativ de revocare si, totodată trebuie sa identifice in mod expres actele care fac obiectul acestei masuri din partea autorității administrative întrucât numai astfel se asigura stabilitatea circuitului juridic(o revocare generala ar avea ca rezultat insecuritatea circuitului civil întrucât nu poate fi determinat, în afara oricărei discuții, categoria de acte care nu mai produc efecte juridice si, implicit, drepturile si obligațiile recunoscute în favoarea subiecților adresanți ai actelor revocate ce au fost modificate, lato sensu, ca urmare a revocării), pe de-o parte, iar pe de alta parte caracterul expres a revocării este singurul compatibil cu caracterul legalității actului administrativ în sensul in care actul administrativ(incluzând operațiunile administrative realizate prin acesta)se prezuma ca fiind legal în lipsa unei hotărâri judecătorești de anulare ori a unei revocări exprese si directe a actului. Cum anularea actului administrativ în cadrul contenciosului jurisdicțional de instanța are un caracter expres și precis, referindu-se la actul dedus controlului de legalitate, tot astfel anularea actului administrativ de către autoritatea emitenta în faza pre-litigioasa trebuie sa aibă aceleași caractere-revocarea trebuie sa fie expresa si precisa.
Examinând conținutul Deciziei E 224 din_ despre care instanța de fond retine ca ar reprezenta un act administrativ de revocare a deciziei E697 nu se regăsește NIO mențiune expresa privind revocarea Deciziei E697 ci, dimpotrivă, obiectul Deciziei E224 este cu totul diferit-anularea creanțelor fiscale pe perioada 2007-2008 si reconstituirea creanțele fiscale datorate de către reclamanta cu titlu de contribuție la FNUSS.
Așadar, Decizia E697 NU a fost desființată de către CAS C. prin emiterea Deciziei E 224 din_ si, la acest moment, nu exista o hotărâre judecătoreasca prin care sa se fi dispus anularea Deciziei E697.
De altfel, Decizia E 697 NU putea fi anulata întrucât, potrivit art. 47 al. (1)
pr. Fiscala Actul administrativ fiscal poate fi modificat, anulat sau desființat în condițiile prezentului cod. iar în conformitate cu prevederile pct. 46.1 din Normele metodologice de aplicare a art. 47 din Codul de procedura fiscală Actele administrative fiscale se modifică sau se desființează în situații cum sunt:
îndreptarea erorilor materiale potrivit art. 47 din Codul de procedură fiscală;
constatarea nulității actului administrativ fiscal potrivit art. 45 din Codul de procedură fiscală;
dovedirea titularului dreptului de proprietate potrivit art. 64 din Codul de procedură fiscală;
desființarea sau modificarea deciziei de impunere sub rezerva verificării ulterioare potrivit art. 87 alin. (2) din Codul de procedură fiscală; e) anularea sau îndreptarea actului de executare ori a titlului executoriu contestat, ca urmare a soluționării de către instanța judecătorească a contestației la executarea silită, potrivit art. 170 din Codul de procedură fiscală;
f) desființarea, potrivit art. 185 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, totală sau parțială, a actului administrativ atacat, ca urmare a soluționării de către organul fiscal competent a contestației formulate.
Niciuna dintre situațiile menționate mai sus NU este incidența in ceea ce privește Decizia E 697.
În concluzie Decizia E697 NU a fost desființată de către CAS C. si nu a fost anulata de către instanțele de judecată facesta fiind obiectul prezentului demers judiciar).
Ca atare, acest act administrativ exista si produce efecte depline, sens în care instanța de judecata este singura autoritate care poate proceda la anularea acestui act.
Având în vedere împrejurarea ca instanța de fond a dat eficienta unei veritabile excepții procesuale fără a intra în cercetarea fondului se impune casarea în totalitate a hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Chiar si în ipoteza în care ar fi acceptata poziția instanței de fond referitoare la pretinsa revocare a Deciziei 697 prin Decizia 224 instanța de fond realizează o greșita aplicare a prevederilor art. 274 și urm C. pr. Civ., refuzând acordare a cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond omite a analiza rațiunea pretinsei revocări a deciziei E697 si momentul la care intervine pretinsa revocare.
Revocarea actului administrativ presupune în mod necesar ipoteza premisa
- actul revocat nu este legal si/sau temeinic, respectiv, prin actul revocat organul emitent a realizat o greșita aplicare în concret a legii.
Decizia 224 prin care se pretinde ca s-a realizat revocarea Deciziei 697 a fost doar la data de_, după sesizarea instanței de contencios administrativ si cu 3 zile înainte de primul termen de judecata fixat în cauză -_, respectiv DUPĂ expirarea termenului de soluționare a contestației administrative formulate de către reclamantă împotriva deciziei E697, contestație administrativa ce NU a fost soluționata nici pana în prezent.
Așadar, reclamanta a acționat împotriva unui act nelegal, nelegalitate recunoscuta in mod implicit devreme ce acesta este supus revocării, si a sesizat instanța de judecata anterior momentului pretinsei revocări situație în care CAS
C. fiind în evidenta culpă procesuală. Cu alte cuvinte, inițierea litigiului si angajarea de către reclamantă a costurilor implicate de susținerea acestui litigiu se datorează în exclusivitate conduitei CAS C. care NU a soluționat contestația administrativa si NU a procedat la revocarea actului nici în cadrul termenului de soluționare a contestației administrative dar nici ulterior sesizării instanței de judecata procedând, pro causa, la emiterea deciziei E 224 cu doar 3 zile înaintea primului termen de judecata stabilit în cauza.
Culpa procesuala a CAS C. este evidenta si se impunea a fi sancționată
întrucât promovarea acțiunii de către reclamanta si cheltuielile judiciare implicate de acest demers nu s-ar fi realizat în condițiile în care CAS C. ar fi procedat la revocarea/anularea Deciziei E697 încă de la momentul la care reclamanta a formulat contestația administrativa împotriva Deciziei E69
Nu în ultimul rând, este de observat reaua credința a CAS C. prin emiterea actelor despre care pretinde ca ar fi lipsit de obiect acțiunea ce face obiectul prezentului dosar cu doar 3 zile înainte de primul termenul de judecata susținând aceasta conduita prin afirmații NEREALE - pretinsa sesizare a erorii doar la primirea citației in prezentul dosar.
Se subliniază în acest context faptul ca de la data emiterii Deciziei E697 si pana la data emiterii Deciziei 224 a trecut un interval de mai bine de 8 luni, ceea ce este de natura a sublinia culpa procesuala a CAS C. si a justifica sancționarea acestei culpe procesuale prin acordarea cheltuielilor de judecata.
Acțiunea promovata de către reclamanta este pe deplin întemeiata, decizia E 697 fiind vădit nelegala.
Astfel cum s-a arătata in cuprinsul acțiunii introductive de instanța Decizia E697 contravine dispozițiilor imperative ale prevederilor art. 48 ind. 1 C. pr. Fiscală combinat cu art. 47 C. pr. Fiscala.
Potrivit dispozițiilor art. 47 al. 1 C. pr. Fiscală, actul administrativ fiscal poate fi modificat, anulat sau desființat, în condițiile prezentului cod iar in acord cu dispozițiile art. 48 ind. 1 C. pr. Fiscală, dispozițiile art. 44, 45, și 48 se aplică în mod corespunzător și actelor de executare și altor acte emise de organele fiscale, cu excepția cazului în care prin lege se prevede altfel.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus rezultă că prevederile art. 47 C. pr. Fiscală privind modificarea actelor administrative fiscale NU se aplică în ceea ce privește actele de executare silită, aceste din urmă categorii i de acte putând fi modificate doar în condițiile specifice reglementate de către Codul de procedură fiscală iar NU printr-o decizie emisă de către organul emitent al actului administrativ fiscal de executare.
Titlul executoriu si Somația nr. 249/_ NU au fost doar modificate pe calea executării silite, ci acestea au fost desființate în întregime de către instanța de judecată fa se vedea infra. secțiunea II) astfel încât Decizia emisa de către CAS
C. nu putea proceda la modificarea unor acte administrativ fiscale, de executare silită, care NU există din punct de vedere juridic.
Decizia E 697 nu respecta exigentele prev de art 43 C. pr. Fiscala în ceea ce privește obiectul acesteia si motivele de fapt si temeiurile de drept.
Decizia NU are obiect, întrucât se referă la modificarea unor acte administrativ fiscale de executare ce nu existau la momentul emiterii Deciziei, acestea fiind desființate anterior ca efect al admiterii contestației ia executare promovate de către reclamantă, contestație ce a făcut obiectul dos. nr. 11628/2010 al Judecătoriei C. -N. și, ulterior, a Tribunalului C. .
Somația execuțională nr. 249 din data de_ și titlul executoriu nr. 249 din_, ce au fost modificate prin Decizie, au fost anulate în mod irevocabil prin s. Civ. nr. 11628/2010 a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., irevocabilă ca efect al respingerii recursului declarat de către CAS, în baza dec. Civ. nr. 941/R/2011 a Tribunalului C., pronunțată în dos. nr._ al Tribunalului C. .
Decizia contestată NU este motivata în drept si în fapt, iar prevederile legale menționate în cuprinsul acesteia, ca temei aparent de drept în baza cărora s-a procedat la emiterea Deciziei, NU există în legislația specifică, mai precis în cuprinsul Codului de procedură fiscală, în forma acestui act normativ de ia data emiterii Deciziei.
Prevederile art 141 al 4 Ut b din OG 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de Procedura Fiscală, reprezentând temeiul de drept invocat în cuprinsul deciziei, aceste inexistent, întrucât alineatul 4 al art 141 C. pr. Fiscală, în forma acestui act normativ de la momentul emiterii Deciziei. NU cuprinde lit (b) și NU se referă la modificarea actelor de executare astfel cum acest obiect al Deciziei este
prezentat în art 1 al actului administrativ contestat ci prezintă elementele ce trebuie să le conțină titlul executoriu ce este emis de către autoritatea administrativ fiscală la inițierea procedurii de colectare silită a creanțelor fiscale datorate de către contribuabili și, în niciun moment NU se referă la modificară unor acte de executare silită dresate anterior.
Decizia încalcă prevederile imperative ale art 9 C. pr. Fiscala comb. Cu art 43 al. 2 litj C. pr. Fiscala.
Potrivit art 43 al. 2 lit. j C. pr. Fiscala, actul administrativ fiscal trebuie sa conțină mențiuni privind audierea contribuabilului, aceste mențiuni lipsind în totalitate în cazul deciziei contestate, iar potrivit dispozițiilor art 9 C. pr. Fiscala înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitate. Din chiar formularea imperativa utilizata în cuprinsul art 9 C. pr. Fiscala, reiese fara dubiu că audierea contribuabilului, ca procedura prealabila emiterii actului administrativ, este obligatorie, iar actul administrativ fiscal nu poate fi emis fara parcurgerea acestei proceduri, cu excepția cazurilor expres determinate în cuprinsul art 9 al. 2 C. pr. Fiscală, situații ce nu sunt incidente în cazul reclamantei.
În aceste condiții și având în vedere neaudierea reclamantei anterior datei emiterii Deciziei, actul administrativ fiscal dedus judecății este nul absolut întrucât prin neparcurgerea procedurii obligatorii a audierii contribuabilului s-a adus atingere semnificativa dreptului la apărare a reclamantei și, totodată, reprezintă o încălcare a obligațiilor stabilite prin art. 6 si 7 C. pr. Fiscala în sarcina organului fiscal, a de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.
Toate aceste elemente, neanalizate de către instanța de fond, releva nelegalitatea Deciziei E697 si justifica anularea acesteia ca fiind singurul remediu apt a remedia drepturile si interesele legitime ale reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C. a solicitat respingerea recursului, ca fiind neîntemeiat si menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr. 6910/2013 pronunțata de Tribunalul Cluj, având în vedere că instanța de fond a făcut in mod corect aplicarea art. 1, alin 6 din Legea 554/2004 si a motivate temeinic si legal existenta dreptului administrației de a-si revoca propriile acte administrative si recunoscut in dreptul fiscal prin art. 47 din Codul de procedura fiscala.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin titlul executoriu nr. 249/_ emis de pârâtă s-a reținut că reclamanta este obligată la plata sumei de 6863 lei reprezentând contribuție la FNUASS calculata in baza Legii nr. 95/2006, emițându-se și somația nr. 249/2009, ambele comunicate reclamantei la data de_ .
Reclamanta a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu și somației emise în dosarul execuțional nr. 249/2009, iar prin sentința civilă nr. 11628/2010, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ a fost admisa contestația la executare și s-a dispus anularea somației nr. 249/2009 și a titlului executoriu nr. 249/2009, sentința rămânând irevocabilă prin respingerea recursului declarat de CAS C. .
În data de_ pârâta a emis Decizia nr. E697 prin care a dispus modificarea somației și a titlului executoriu emise în dosarul execuțional nr. 249/_, de la suma de 6863 lei la suma de 7755 lei.
În data de_ pârâta a emis decizia nr. 224 prin care a anulat creanțele la FNUASS constituite de CAS C. in perioada 2007-2008 precum si somația și titlul executoriu inițiate de CAS C. în dosarul execuțional nr. 249/_
, privind pe reclamantă. Totodată, s-a dispus reconstituirea creanțelor datorate la FNUASS în termenul de prescripție fiscală, respectiv pentru perioada 2008-2010,
prin emiterea deciziilor de impunere nr. 266904/1/2/_, pentru debitul total de 13.581 lei.
Împotriva Deciziei nr. E697/_ reclamanta a formulat contestație administrativă, nesoluționată până la data introducerii acțiunii.
Tribunalul a constatat, ceea ce apare a fi foarte evident, că Decizia nr. 224/_ a revocat Decizia nr. E697/_, obiect al prezentei acțiuni în contencios administrativ. Revocarea este actul prin care emitentul actului administrativ îl anulează pe acesta. În condițiile anulării voluntare a actului administrativ, acțiunea în contencios administrativ nu mai are obiect, o a doua anulare neavând semnificație logică și juridică. Recurenta susține că Decizia nr. E697/_ nu mai putea fi revocată și că a fost nelegal revocată, ceea ce înseamnă că ea contestă legalitatea actului administrativ Decizia nr. 224/_, aspect cu privire la care avea însă disponibilă acțiunea în contencios administrativ fiscal, cu faza prealabilă obligatorie (actul de revocare este el însuși un act administrativ), invocarea chestiunii ca simplă apărare la prima instanță și în recurs fiind inadmisibilă.
Mai susține recurenta că Decizia nr. 224/_ nu specifică expres că revocă Decizia nr. E697/_, însă acest fapt rezultă neîndoios din cuprinsul acesteia (creanțele anulate fiind tocmai cele constatate prin Decizia nr. E697/_
).
Recurenta se mai plânge de faptul că instanța de fond ar fi realizat o greșită aplicare a prevederilor art. 274 și urm C. pr. civ., refuzând acordarea cheltuielilor de judecată, însă tribunalul doar a luat act că nu s-au solicitat astfel de cheltuieli, nedispunând în vreun fel asupra acestora.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta R. I. A. împotriva sentinței civile nr. 6910 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | L. R. V. | G. | A. | A. M. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
J. fond: M.F.B.
