Decizia civilă nr. 9231/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 9231/_
Ședința publică din data de 01 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -I. A. JUDECĂTOR: DP JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare-în vederea pronunțării, recursul promovat de recurenții B. M., M. D. împotriva sentinței civile nr.8981/24 mai 2013 privind și pe intimatul P. M. D., ca obiect litigiu privind
funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) și completare dispozitiv.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6081/_ a Tribunalului Cluj
s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul B. M., în contradictoriu cu pârâții P. M. D. și M. D., și în consecință :
S-a dispus anularea Dispoziției nr.1792 din_ emisă de către pârâtul P. M. D., dispoziție prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului.
S-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior deciziei menționate.
S-a dispus plata în favoarea reclamantului, de către, pârâți a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
S-a dispus obligarea pârâților la plata contribuțiilor de asigurări sociale și a impozitelor datorate, raportat la veniturile acordate reclamantului prin prezenta sentință.
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei reprezentând diferența de 5% din sportul de vechime neacordat, pe perioada_ -_ .
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în valoare de 4000 lei.
În considerente se reține că prin cererea formulată de către reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâții P. M. D. și
D. s-a solicitat instanței să dispună :
anularea Dispoziției nr.1792/2010 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu al reclamantului cu consecința reintegrării acestuia în funcție,
obligarea pârâților la plata către reclamant a unei despăgubiri în cuantum de 1403 lei pe lună, constând în salariul net aferent
funcției, nerealizat, ca urmare a îndepărtării reclamantului din funcția publică, începând cu data de_ și până la data reintegrării in funcție,
obligarea pârâților la plata tuturor contribuțiilor și impozitelor aferente veniturilor nerealizate,
obligarea pârâților la plata unei sume de 51,7 lei pe lună cu titlul de spor de vechime în muncă, reprezentând diferența de 5% dinte sporul de vechime in procent de 25% cuvenit reclamantului și sporul de 20% acordat in perioada 0_ -0_ ,
obligarea pârâților la plata în favoarea reclamantului a unor daune morale in cuantum de 30.000 lei,
obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost numit în funcția de publică de referent de specialitate, clasa a II-a, grad profesional superior, treapta I de salarizare, în cadrul Serviciului Poliția Comunitară a M. D., începând cu data de 0_ . La data de_, P. M. D. a emis Dispoziția nr.1792 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă.
Împotriva acesteia, reclamantul a formulat contestație însă pârâta a respins contestația formulată.
A arătat reclamantul că eliberarea sa din funcția publică s-a făcut în mod nelegal.
În baza OUG 63/2010 se determină numărul maxim de posturi in aparatul de specialitate al primarului, care în conformitate cu alin.8 art.V urma a fi comunicat de către Prefect.
Instituția Prefectului a comunicat numărul maxim de posturi din cadrul Serviciului P. de Poliție Comunitară, respectiv 38.
Astfel, la data de_, s-a stabilit că noua structură organizatorică impune reducerea unui număr de 8 posturi, respectiv 7 posturi de pază și un post de referent, având ca și criteriu de bază cumulul pensiei cu salariul.
Reclamantul a susținut că la eliberarea sa din funcție, s-au avut in vedere dispozițiile art.81 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 care prevedea ca criteriu de reducere de personal cumulul pensiei cu salariul.
Reclamantul a apreciat că această interpretare a pârâților este nelegală, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Contractului colectiv de muncă la nivel național, ci cele ale Legii nr.188/1999.
Reclamantul a arătat că nu contestă dreptul pârâților de a-și reorganiza activitatea, însă măsura reorganizării nu a fost urmată de o reducere efectivă a postului și nu a fost justificată de modificarea atribuțiilor aferente funcției pentru asigurarea legalității măsurii de reducere a postului.
Reclamantul a arătat că în fapt postul său nu a fost desființat.
Datorită nelegalității măsurii adoptate, reclamantul a fost prejudiciat de sumele de bani indicate în petitul acțiunii, solicitând acordarea acestora în mod retroactiv.
În plus, mai arată că și in perioada in care a activat in funcție de referent, salariul său nu a fost in mod corect calculat, pârâții refuzând acordarea unui procent de 5% din sporul de vechime la care avea dreptul, de 25%.
Instanța a reținut că, din data de 7 aprilie 2008, reclamantul a fost funcționar public, referent de specialitate, clasa a II-a, grad profesional superior, treapta I de salarizare, în cadrul Serviciului Poliția Comunitară din cadrul Primăriei M. D., /f.23/, până la data de 17 decembrie 2010, când s-a emis Decizia nr.1792 de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantului /f.24/.
Din Dispoziția nr.1792 din 17 decembrie 2010 emisă de P. M.
, rezultă că încetarea raporturilor de serviciu s-a făcut în temeiul art. 99 lit. b din Legea 188/1999.
Potrivit art. 99 lit. b din Legea 188/1999, (1) Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public;
Reclamantul a urmat procedura prealabilă în sensul art. 7 din Legea 554/2004, depunând contestație împotriva dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu, însă contestația formulată a fost respinsă, arătându-se că la baza încetării raporturilor de serviciu au stat dispozițiile art.99 lit.b din Legea 188/1999, precum și criteriile prevăzute de art. 81 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, reclamantul cumulând pensia cu salariul, încadrându-se astfel printre situațiile prevăzute de dispozițiile articolului menționat.
Reclamantul a susținut însă că punctul de vedere exprimat în răspunsul la contestație nu este legal, deoarece la încetarea raporturilor de muncă ale funcționarilor publici nu sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în contractul de muncă la nivel național.
Instanța a împărtășit punctul de vedere al reclamantului și a reținut că, într-adevăr, la încetarea raporturilor de muncă ale funcționarilor publici nu sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național, având în vedere că există o reglementare specială în materie, respectiv Legea 188/1999.
Potrivit art. 1 din Legea 188/1999, această lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu.
Scopul legi îl constituie asigurarea, în conformitate cu dispozițiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cetățenilor, precum și al autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală.
Prin urmare, numirea, cariera și încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici sunt guvernate de Legea 188/1999, fără ca prevederile legii să poată fi interpretate coroborat împreună cu dispozițiile din contractul colectiv de muncă, astfel cum a procedat pârâtul P. M. D. la emiterea deciziei atacate.
Pârâtul a apreciat necesară reorganizarea activității sale, în temeiul OUG 63/2010, art. III.
Potrivit acestui text de lege, (1) Pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, la stabilirea numărului de posturi din aparatul de specialitate al primarului, aparatul de specialitate al consiliului județean, precum și din instituțiile publice locale înființate prin hotărâri ale autorităților deliberative, autoritățile administrației publice locale se încadrează în numărul maxim de posturi determinat potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
În baza plafonului aprobat anual potrivit Legii responsabilității fiscal- bugetare nr. 69/2010 se stabilește nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ-teritoriale, care se repartizează pe județe și municipiul București prin ordin comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice.
Repartizarea pe unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale a nivelului maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ-teritoriale, inclusiv redistribuirea între acestea, în cursul anului, se face de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, după caz, cu informarea M. ui Finanțelor P. e și a M. ui Administrației și Internelor.
Pentru reducerea cheltuielilor de personal și încadrarea în numărul maxim de posturi prevăzut la alin. (1) și (2), respectiv în nivelul maxim al cheltuielilor de personal stabilit potrivit alin. (4), ordonatorii de credite ai bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, pot reduce numărul de posturi finanțate și, respectiv, pot disponibiliza, în condițiile legii, personalul aferent.
Printre dispozițiile acestei ordonanțe nu figurează și prevederi de derogare de la dispozițiile Legii 188/1999, prin urmare, instanța reține că este admisibilă reorganizarea aparatului de specialitate a primarului și reducerea numărului de posturi finanțate cu disponibilizările de personal aferente, însă la reorganizare rămân aplicabile dispozițiile Legii 188/1999.
Potrivit art.100 din Legea 188/1999, (1) În caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri:
se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%;
sunt reduse atribuțiile unui compartiment;
este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice;
este schimbată structura compartimentului.
Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:
categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public;
îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică;
pregătirea profesională;
să fi desfășurat activități similare.
În cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică.
Reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
În cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Potrivit Comunicării Instituției Prefectului Județului Cluj nr.10749/9 iulie 2010, numărul maxim de posturi prevăzut pentru serviciulpublic de poliție comunitară determinat potrivit punctului 3 din anexa la OUG 63/2010 este de 38.
Potrivit Hotărârii nr.72 din 10 august 2010 a Consiliului Local D., s-a aprobat organigrama și numărul de posturi din aparatul de specialitate al primarului.
Potrivit Referatului nr. 21487 din_ al Compartimentului Resurse Umane de la compartimentul Poliția Comunitară s-au redus un număr de 8 posturi, iar potrivit Procesului verbal din_ al Comisiei pentru aplicarea OUG 63/2010 numită prin dispoziția P. ui 1448 din_ s-a redus un post de referent de specialitate din cadrul acestui compartiment, datorită cumulului pensiei cu salariul în ceea ce îl privește în mod special pe ocupantul acestui post, respectiv, pe reclamant./f.50/. De fapt, prin acest
din urmă proces-verbal s-a refuzat reclamantului reîncadrarea pe un nou post din organigramă, deoarece posturile erau reduse deja prin HCL 72 din 10 august 2010.
Potrivit Notificării și Convocării adresate de către M. D. către Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria M. D., s-a adus la cunoștința Sindicatului: statul de funcții aprobat prin HCL 72 din 10 august 2010, intenția de efectuare a unor concedieri, precum și criteriile de concediere, care sunt cele prevăzute în art. 81 din Contractul colectiv de muncă la nivel național din anii 2007-2010.
Criteriile de concediere menționate pot fi valabile însă doar în ceea ce privește personalul contractual, nu și funcționarii publici în privința cărora sunt aplicabile dispozițiile art.100 din Legea 188/1999.
Potrivit organigramei aprobate prin HCL nr.72 din 10 august 2010, în cadrul serviciului Poliție Comunitară au rămas un număr de 38 de posturi, din care 2 posturi referent de specialitate clasa a II a, posturi corespunzătoare postului reclamantului.
Pârâtul P. M. D. a recunoscut la interogatoriu că reclamantul era singurul funcționar cu studii superioare și diplomă de
licență din cadrul poliției Comunitare, astfel încât șansele sale de reîncadrare pe post în noua organigramă, respectând criteriile prevăzute de art. 100 din Legea 188/1999 erau mai mari.
Prin urmare, instanța a reținut că în noua structură erau prevăzute posturi de natura celui ocupat de reclamant și, pentru ocuparea acestora, se impunea respectarea criteriilor prevăzute la art. 100 din Legea 188/1999, inclusiv era necesară organizarea unui examen atunci când erau mai mulți funcționari în situații de echivalență, fiind nelegală încetarea raporturilor de serviciu datorită cumulului pensiei cu salariul.
Raportat la aspectele menționate, în baza art.106 din Legea 188/1999, instanța a dispus anularea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, precum și plata de către pârâți a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. De asemenea, a dispus și reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută.
În baza aceluiași temei de drept, instanța a dispus și obligarea pârâților la plata contribuțiilor de asigurări sociale și a impozitelor datorate, raportat la veniturile acordate reclamantului prin prezenta sentință.
Cu referire la capătul de cerere vizând plata drepturilor salariale constând în 5% din cuantumului sporului de vechime, instanța a reținut că și acest capăt de cerere este întemeiat.
Instanța a reținut că reclamantul a depus în probațiune un număr de
7 fluturași de salariu, aferenți anilor 2009-2010, potrivit cărora se recunoaște dreptul reclamantului de a beneficia doar de un spor de vechime de 20 %,în loc de 25%.
Conform art.11 din Ordonanța nr.6/2007, (1) Funcționarii publici salarizați potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru, astfel: .... peste 20 de ani 25%.
Sporul corespunzător vechimii în muncă se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă prevăzută la tranșa respectivă.
Pentru acordarea sporului de vechime în muncă, autoritatea sau instituția publică va lua în considerare integral și perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei reprezentând diferența de 5% din sportul de vechime neacordat pe perioada_ -_ .
În temeiul art.274 C.pr.civ, instanța a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în valoare de 4000 lei constând în onorariu avocațial.
Prin sentința civilă nr. 8981/24 mai 2013 a Tribunalului Cluj
a fost admisă cererea formulată de reclamantul B. M., în contradictoriu cu pârâții P. M. D. si M. D. de completare a dispozitivului.
S-a dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 6081/2013 a Tribunalului Cluj cu soluția asupra capătului de cerere referitor la acordarea daunelor morale, dispunând respingerea acestuia.
În considerente se reține că prin cererea de completare a dispozitivului formulată de către reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâții P.
M. D. si M. D., s-a solicitat instanței să dispună completarea dispozitivului Sentinței civile nr.6081/0_ a Tribunalului Cluj, în sensul pronunțării instanței si asupra capătului de cerere referitor la acordarea daunelor morale în cuantum de 30.0000 lei.
Instanța s-a omis să se pronunțe cu privire la unul dintre petitele care au format obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv cu privire la petitul de acordare a daunelor morale, fiind întrunite condițiile legale de Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 281 indice 2 Cod Procedură Civilă se poate cere completarea hotărârii atunci când instanța a
omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere.
Instanța a verificat acțiunea formulată de către reclamant precum si Sentința civilă nr. 6081/0_ a Tribunalului Cluj si a constatat că într- adevăr a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata în favoarea reclamantului a daunelor morale în cuantum de 30.000 lei, pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului ca urmare a emiterii dispoziției atacate.
Prin urmare, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 281 indice 2 Cod Procedură Civilă pentru a se putea dispune completarea hotărârii si cu privire la capătul de cerere menționat.
Cât privește soluția asupra acestui capăt de cerere, instanța îl va aprecia ca fiind neîntemeiat.
Astfel, în literatura juridică s-a considerat că dauna morală constă în atingerea valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea si integritatea corporală, sensibilitatea fizică si psihică, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
Reclamantul a considerat că a suferit un prejudiciu moral prin pierderea respectului si a prestigiului profesional de care se bucura în cadrul comunității. Prin eliberarea din funcție, imaginea reclamantului a fost grav si iremediabil prejudiciată iar măsura eliberări din funcție a produs reclamantului suferințe fizice si psihice, stres, nesiguranță si o insecuritate financiară care a lezat pe reclamant în demnitatea si capacitatea profesională.
Instanța a reținut însă că pentru admisibilitatea cererii de acordare a daunelor morale se impune efectuarea unei minime probațiuni pentru evidențierea prejudiciului moral suferit.
Reclamantul nu a făcut însă nici o probațiune în acest sens, simplele afirmații de suferire a unui prejudiciu moral, nedovedite neputând fi luate în considerare de către instanță.
Pe de altă parte, instanța a reținut că sub aspectul valorilor pretins a fi lezate referitoare la imagine, posibilul prejudiciu a fost acoperit prin admiterea acțiunii formulate de către reclamant si anularea dispoziției prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. M.
, solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței civile nr. 8981/_
, în sensul admiterii, ca fiind întemeiat, a capătului de cerere referitor la daunele morale, cu consecința obligării pârâților la plata în favoarea subsemnatului a daunelor morale în cuantum de 30.000 lei.
În motivarea recursului se reține că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 C.pr.civ., recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, astfel încât nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța urmând sa examineze cauza sub toate aspectele.
Prin sentința civila nr. 8981/_, instanța a admis cererea de completare a dispozitivului si, in consecința, a dispus completarea dispozitivului Sentinței Civile nr. 6081/2013 a Tribunalului Cluj cu soluția asupra capătului de cerere referitor ia daunele morale, dispunând respingerea acestuia.
Pentru a hotăra in acest sens, instanța a reținut ca: pentru admisibilitatea cererii de acordare a daunelor morale, se impune efectuarea unei minime probațiuni, simplele afirmații de suferire a unui prejudiciu moral, nedovedite neputând fi luate in considerare de către instanță, iar sub aspectul valorilor pretins a fi lezate referitoare la imagine, posibilul prejudiciu a fost acoperit prin admiterea acțiunii formulate de către reclamant si anularea dispoziției prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale acestuia.
Admiterea capătului de cerere referitor la daunele morale - obiect al petitului cu nr. 5 din cererea de chemare in judecata - este pe deplin întemeiata raportat la atingerea adusa nu numai drepturilor patrimoniale ale recurentului, dar si celor nepatrimoniale, prin emiterea de către paratul P. Mun. D. a Dispoziției nr. 1792 din_ .
Astfel, prin eliberarea din funcție, imaginea recurentului in cadrul micii comunități locale a mun. D. a fost grav si iremediabil prejudiciata, măsura eliberării din funcție a produs subsemnatului suferințe fizice si psihice, stări de stres, nesiguranța si o insecuritate financiara care mi-au lezat demnitatea si capacitatea profesionala.
Eliberarea recurentului din funcția publică de referent de specialitate a generat o semnificativa stare de stres pentru acesta, precum si nesiguranța si instabilitatea financiara ce-si are izvorul in incapacitatea de achitare a ratelor de credit aferente facilitații de credit (8.500 CHF) contractata de către recurent in data de_ de la OTP Bank România, cand era angajat în cadrul Serviciului Poliția Comunitară al Mun. D. si beneficia de siguranța unui venit lunar important, venit care a fost avut in vedere de către el la momentul adoptării deciziei de contractare a creditului bancar.
De asemenea, ca efect al emiterii de către paratul P. Mun. D. a Dispoziției nr. 1792 din_, a fost plasat in situația de a nu mai fi in măsura sa achite primele de asigurare aferente contractului de asigurare de
viata încheiat cu ING Asigurări de Viata S.A., astfel incat la data de_ (la o luna de la data incetarii raporturilor de serviciu prin emiterea Dispoziției nr. 1792) a intervenit rezilierea contractului de asigurare, conform notificării ING Asigurări de Viata S.A. din data de_ .
Arată ca nu trebuie pierdut din vedere faptul ca prejudiciul moral nu poate fi probat prin probe materiale, in-aceeași măsura, precum prejudiciul material. In evaluarea acestuia, instanței îi revine rolul esențial de a constata, prin apreciere, care este întinderea lui.
Raportat la cele învederate mai sus, repararea prejudiciului moral suferit de recurent se va putea realiza numai prin obligarea paraților la plata daunelor morale, statuarea instanței de judecata in acest sens fiind singura in măsura sa acopere prejudiciul moral suferit de către recurent.
Împotriva sentinței nr. 6081/2013 a declarat recurs M. D. prin Primar,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 6081/2013 pronunțată de in dosarul civil nr. nr._, in sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul B. Minai având ca obiect contencios administrativ.
Recurentul arată că recursul se încadrează în prevederile pct. 9 al art.304 din codul de procedură civilă, întrucât hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului recurentul arată că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale și anume:
Referitor la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, arată că în conformitate cu prevederile art. 9 lit.b din Legea nr. 188/1999 reclamantul a fost încadrat ca referent de specialitate clasa II,respectiv pe studii superioare de scurtă durată,echivâlare făcută conform adeverinței A 20447/_ M.A.N.-D.M.R.U. La data angajării a acceptat postul de referent specialitate clasa II din cadrul Serviciului Poliție Comunitară deși avea studii superioare de lungă durată absolvite. Concluzionând arătăm că nu se încadrează în prevederile art.68 din Legea nr. 188/1999 întrucât reclamantul nu a participat la nici un examen pentru ocuparea unei funcții publice dintr-o clasă superioară. "Promovarea în condițiile alin. (1) se face prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării examenului";.
Studiile superioare absolvite nu au fost un criteriu de departajare la reorganizarea activității întrucât petentul nu era încadrat pe un astfel de post și care nu au reprezentat un criteriu nici la angajarea acestuia.
În conformitate cu prevederile art. 10(2) din Statutul funcționarului public reclamantul nu putea promova în funcția publică de conducere șef birou întrucât nu avea vechimea necesară "Funcționarii publici numiți în funcțiile publice din clasele a II-a și a III-a pot ocupa numai funcții publice de execuție."
La data angajării numitului B. Minai s-au luat în considerare adeverințele de vechime depuse la dosar - adeverința nr.67/_ și nr.386/_ și în mod legal s-a procedat la plata sporului aferent vechimii dovedite în conformitate cu prevederile Titlului XIII ART.296 din Codului muncii.
Petentul nu a prezentat carnetul de muncă motivând pierderea acestuia, a prezentat o pagină din acest carnet care nu a putut fi luată în considerare, întrucât scrisul era ilizibil nu se putea descifra nume, serie și număr, salariul, perioada și funcția deținută anterior. Ulterior pe această pagină a semnat o persoană de la Compania de Apă Someș SA D. - Serviciul Resurse Umane. La data depunerii adresei nr.1024/1/_ s-au prezentat
și adeverințele de vechime 1024/11 și 1024/III dată la care s-a făcut și plata sporului de vechime aferent aprilie 2008-mai 2010 - 20% spor vechime.
Începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii iunie 2010,conform adeverinței din data de_ i s-a plătit spor vechime de 25% conform vechimii dovedite.
Așa cum rezultă din preambulul deciziei de concediere mai sus amintite nr. 1792 din_, concedierea a fost dispusă în baza art. 99 alin.
lit. b) din Legea nr.188/1999 republicată privind statutul funcționarilor public, care prevede următoarele: "autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public".
Concedierea salariatului în baza art. 99 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici s-a decis după parcurgerea mai multor etape și anume: Prin Ordonanța de Urgență nr. 63/2010, art. III, s-a stabilit numărul maxim de posturi din aparatul de specialitate al primarului, aparatul de specialitate al consiliului județean, precum și din instituțiile publice locale înființate prin hotărâri ale autorităților deliberative.
Astfel, potrivit actului normativ mai sus invocat, în baza plafonului aprobat anual potrivit Legii responsabilității fiscal bugetare nr. 69/2010 se stabilește nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ teritoriale, care se repartizează pe unități/subdiviziuni administrativ teritoriale prin ordin comun al ministrului administrației și internelor și al M. ui finanțelor publice.
Pentru reducerea cheltuielilor de personal și încadrarea în numărul maxim de posturi, respectiv în nivelul maxim al cheltuielilor de personal, ordonatorii de credite pot reduce numărul de posturi finanțate și, respectiv, pot disponibiliza personalul aferent.
Raportat la aceste prevederi legislative, recurentul, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 72/_ a aprobat noua organigramă, noul stat de funcții și numărul de posturi pentru aparatul de specialitate ai primarului și serviciile subordonate.
Pentru punerea în aplicare a hotărârii mai sus arătate, prin dispoziția primarului nr. 1448/_ a fost numită comisia care urma să aducă la îndeplinire prevederile legale mai sus arătate.
Prin adresa nr. 22051 din_ a fost înștiințat Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria Dej "Edilica" că în instituție urmează să se facă concedieri pentru a ajunge la numărul maxim de posturi acceptate în structura organizatorică a instituției, așa cum ne-a fost comunicat de Instituția Prefectului nr. 10749/_, defalcat pe patru destinații după cum urmează: aparatul de specialitate al primarului, Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor, Serviciul public de poliție comunitară, proiecte aflate în perioada de implementare din fonduri externe nerambursabile.
De asemenea, sindicatul a fost informat despre criteriile ce vor sta la baza concedierilor, despre măsurile pentru limitarea numărului concedierilor, dar și pentru atenuarea consecințelor concedierilor și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților afectați de concediere, fiind invitat să propună angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaților concediați.
În data de_, comisia numită în baza dispoziției primarului nr. 1448/_ a încheiat un proces verbal care a fost comunicat și sindicatului, convenindu-se ca la următoarea ședință a ;comisiei fiecare șef de formație să prezinte: structura organizatorică, urmând â se încadra în
numărul de posturi aprobat de Consiliul Local în data de_ și să fie
funcțională; posturile care urmează să fie restructurate; măsuri punctuale ce pot fi luate în vederea limitării numărului concedierilor.
În ceea ce-l privește pe salariatul Brașovean M., s-a decis concilierea acestuia, având în vedere faptul că acesta cumula veniturile salariale cu cele din pensie.
Prin întâmpinarea formulată, Muncipiul D.
a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat și menținerea sentința civilă nr. 8981/_ cu privire la capătul de cerere referitor la daunele morale în sensul respingerii acestuia.
Consideră că instanța a reținut corect faptul că reclamantul nu a făcut nicio probațiune în sensul că a suferit un prejudiciu moral prin eliberarea din funcția deținută. Mai mult, eliberarea din funcția publică de referent de specialitate nu consideră că a generat o stare de stres pentru recurentul B. M., întrucât acesta mai avea un venit provenit din pensia militară. Reclamantul avea opțiunea de a renunța la veniturile din pensie și a putea continua ca referent de specialitate.
Prin întâmpinarea formulată, B. M.
a solicitat respingerea recursului declarat de către paratul recurent M. D. împotriva Sentinței Civile nr. 6081/2013, cu consecința menținerii acestei sentințeI ca fiind temeinica si legala si a obligării recurentului, la plata in favoarea acestuia, a cheltuielilor de judecată in recurs, constând in onorariu avocațial.
Arată că în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 68 Legea nr. 188/1999 invocate de către recurent, arată că aspectele invocate prin cererea de recurs sunt străine de natura pricinii deduse judecații.
Examinând recursul declarat de M. D., instanța constată următoarele:
Problema care s-a supus dezbaterilor in cauza de fata este cea legata ce caracterul nelegal al măsurii reorganizării aparatului de specialitate al primarului Mun. D., măsura adoptata cu încălcarea dispozițiilor art. 100 si art. 99 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor P. i, dispoziții ce sunt, in mod evident, aplicabile cu ocazia reorganizării.
Ca urmare a analizării dispozițiilor art.III al OUG nr. 63/2010 coroborat cu dispozițiile art. 99 si art. 100 Legea nr. 188/1999, prima instanța, in mod corect, a statuat asupra caracterului nelegal al măsurii reorganizării aparatului de specialitate al P. ui Mun. D., constatând, in mod legal, ca:
criteriile prevăzute de art. 81 Contractul Colectiv de munca la nivel național pe anii 2007-2010 ce au stat la baza eliberării subsemnatului reclamant din funcția publica nu sunt aplicabile funcționarilor publici, in privința cărora dobândesc aplicabilitate dispozițiile art. 100 Legea nr. 188/1999;
potrivit organigramei aprobate prin HCL nr. 72/_, in cadrul serviciului Politie Comunitara au rămas un număr de 38 de posturi, din care
posturi de referent de specialitate clasa a II-a, posturi corespunzătoare postului subsemnatului reclamant, astfel incat se impunea respectarea criteriilor prevăzute la art. 100 Legea nr. 188/1999 inclusiv organizarea unui examen atunci cand erau mai mulți funcționari in situații de echivalenta, fiind nelegala incetarea raporturilor de serviciu datorita cumulului pensiei cu salariul;
reclamantul intimat era singurul funcționar cu studii superioare si diploma de licența din cadrul Politiei Comunitare, astfel incat, având in vedere criteriile prevăzute la art. 100 Legea nr. 188/1999, șansele acestuia de reincadrare pe alt post in noua organigrama trebuiau sa fie mai mari.
In consecința, in cauza de fata, nu s-a pus, niciun moment, problema unei promovări a intimatului reclamant in vreo funcție publica dintr-o clasa superioara, anterior dispunerii de către parat a măsurii reorganizării aparatului de specialitate al P. ui Mun. D., nici una dintre părțile litigante neinvocand incidența art. 68 Legea nr. 188/1999, astfel incat, dispozițiile art. 68 Legea nr. 188/1999 sunt străine de pricina dedusa judecații.
In conformitate cu prevederile art. 11 din Ordonanța nr. 6/2007 privind măsurile de reglementare a drepturilor salariale ale funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 9/2008, acesta era îndreptățit la a beneficia de un spor de vechime în muncă în procent de 25%, având în vedere perioada de peste 20 de ani, lucrată în cadrul M. ui Apărării Naționale, precum și dispozițiile alin. 3 al art. 11 potrivit cărora "pentru acordarea sporului de vechime in muncă, autoritatea sau instituția publică va lua in considerare integral si perioadele lucrate anterior in alte domenii de activitate decât cele bugetare";.
În conformitate cu prevederile alin. 2 al art. 11 din Ordonanța nr. 6/2007 modificată, sporul corespunzător vechimii in munca se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei in care s-a împlinit vechimea in munca prevăzută la tranșa de vechime.
Or, astfel cum corect a statuat prima instanța prin sentința civilă nr. 6081/0_, dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007-2010, în funcție de care s-a dispus eliberarea din funcție a intimatului nu sunt aplicabile în cazul particular al acestuia-funcționar public, întrucât activitatea, drepturile și obligațiile funcționarilor publici sunt reglementate prin acte normative cu caracter special, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care derogă de la prevederile cu caracter general și se aplică cu întâietate.
Recursul formulat de reclamant este fondat din următoarele considerente:
Repararea prejudiciului, fie patrimonial, fie nepatrimonial, este guvernată de principiile reparării integrale a prejudiciului.
In literatura juridica s-a considerat ca dauna morala consta in atingerea valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, sănătatea si integritatea corporala, sensibilitatea fizica si psihica, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
Daunele morale suferite de către subsemnatul constau intr-un prejudiciu nepatrimonial si sunt reprezentate de suferințele morale cauzate de pierderea respectului si a prestigiului profesional. La toate acestea se adaugă si aspectul financiar: pierderea locului de muncă a a generat tensiunea inevitabilă cauzata de grijile financiare. Cheltuielile si, mai ales, datoriile contractate de la Unitățile bancare au dat naștere unor sentimente de temere, de panica pentru siguranța personala, a familiei si implicit a bunurilor familiei.
Cererea de acordare a daunelor morale este fondată și din perspectiva faptului că, prin destituirea sa, reclamantului i s-a creat un disconfort psihic și fizic, un stres puternic, determinat și de necesitatea rambursării creditului.
Raportat la aceste aspecte, curtea apreciază că acordarea sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale este în măsură să acopere prejudiciul moral suferit de reclamant.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 (2) Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de B. M. împotriva sentinței civile
nr. 8981 din_ în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o va modifica în sensul că va admite în parte cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr.6081/2013 în sensul că va admite în parte capătul de cerere privind daunele morale și va obliga pârâtele P. M.
D. ȘI M. D. la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 312 (1) Cod proc.civ., va respinge recursul declarat de
M. Cluj-Napoca prin Primar împotriva sentinței nr. 6081/_ pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ.,. va obliga recurentul M. Cluj- Napoca prin Primar la plata către reclamant a sumei de 2600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B. M. împotriva sentinței civile nr. 8981 din_ în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr.6081/2013 în sensul că admite în parte capătul de cerere privind daunele morale și obligă pârâtele P. M. D. ȘI M. D. la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge recursul declarat de M. Cluj-Napoca prin Primar împotriva sentinței nr. 6081/_ pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul M. Cluj-Napoca prin Primar la plata către reclamant a sumei de 2600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
A. | I. A. | D. | P. | C. | I. | D. B. |
Red. D.P. dact. GC 3 ex/3_
Jud.primă instanță: M. T.
