Decizia civilă nr. 9555/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9555/2013
Ședința publică din data de 09 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 2754 din data de_, pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta Ț. M., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2754 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului S. a fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamanta Opriș (fosta T. ) M. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S. și în consecință a fost dispusă anularea deciziei nr.72 din_ - revizuită în_ și a Deciziei de debit nr. 3/_ emise de pârâta C. J. de P. S. .
A fost obligată pârâta la acordarea, către reclamantă, a tuturor drepturilor - inclusiv a celor de natură salarială - cuvenite acesteia conform Deciziei nr. 72/_
, la aplicarea majorărilor salariale acordate prin OUG nr.19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, la calcularea tuturor sporurilor în raport de salariul stabilit prin Decizia nr.72/_ și la plata retroactivă a diferențelor cuvenite începând cu data de_ și până la data plății efective.
A fost respinsă cererea de constatare a legalității Deciziei nr. 72/_ și de obligare a pârâtei la restituirea sumei de 1344 lei reținută reclamantei în baza Deciziei de debit nr. 3/_ .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că din interpretarea dispozițiilor Legii nr.285/2010 rezultă că pentru personalul promovat în cursul anului 2011 în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face începând cu data promovării la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
Cum reclamanta a fost promovată în cursul anului 2011 din funcția publică de execuție, de inspector clasa I, grad profesional asistent, în funcția publică de execuție de consilier - grad profesional asistent, în funcția publică de execuție de consilier - grad profesional principal,clasa de salarizare 48, gradația 5, aceasta trebuia să beneficieze, din momentul promovării, de nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din cadrul instituției publice în care este încadrată .
Este adevărat că prin pct. III lit. B, teza penultimă din Anexa la Ordinul nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost definit nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare, în cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, ca fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, însă tribunalul apreciază că aceste dispoziții contravin spiritului Legii 285/2011, care prevede că în orice moment dat toți funcționarii publici care ocupă funcții publice similare din cadrul aceleiași instituții publice au dreptul să beneficieze de același nivel de salarizare.
Prin stabilirea nivelului de salarizare pentru funcții similare ca fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010 numai pentru funcționarii nou încadrați sau promovați în cursul anului 2011, nu și pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, se ajunge la crearea unei discriminări nejustificate pe criteriul modalității de încadrare.
Într-adevăr, pct. III lit. B, teza penultimă din anexa din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, detaliază articolul 2 din lege, dar în niciun caz nu poate să o modifice.
Din această perspectivă, se poate spune că dispoziția respectivă din Ordinul Comun al Ministrului Muncii și Solidarității Sociale și Ministrului Finanțelor P. e nr. 77/2011 a fost concepută într-o manieră care nu respectă spiritul legii în aplicarea căruia a fost edictat acesta.
Aplicarea cu prioritate a dispozițiilor art. 2 din Legea 285/2010 se impune și din considerente de ordin general, care privesc posibilitatea instanțelor învestite cu soluționarea oricărei cauze să facă aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative.
Astfel, tribunalul apreciază că trebuie să se țină cont de actul normativ cu forță juridică superioară, respectiv Legea nr. 285/20100 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, și nu ordinul emis în aplicarea legii. Prin urmare, Ordinul nr. 77/20011 are natura juridică a unui act normativ adoptat în executarea prevederilor Legii nr. 285/2010, astfel încât trebuia aplicat
numai în limitele actului normativ cu forță juridică superioară.
Această soluție decurge și din interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora "Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă";.
Se mai constată că, după data emiterii Deciziei nr. 72/_ revizuite, prin OUG nr.19/_ privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, personalul plătit din fonduri publice a beneficiat, în două etape, de majorări salariale la nivelul acordat funcțiilor actuale similare de la noile locuri de muncă, iar reclamanta era firesc să beneficieze, din momentul promovării, și de aceste drepturi.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta solicitând admiterea, casarea sentinței în sensul respingerii contestației.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că reclamanta este încadrata in funcția de consilier, grad profesional principal in cadrul Casei Județene de P. S.
.
În cursul lunii septembrie 2011, a avut loc la C. J. de P. S., examenul de promovare în grad profesional, organizat in baza dispozițiilor art. 63,
64 si 65 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici 2r, cu modificările si completările ulterioare si Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pentru anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, la care a participat si reclamanta.
In urma participării la examen,reclamanta a promovat din funcția publica de execuție de consilier, grad profesional asistent, în funcția publica de consilier grad profesional principal, dupa cum se poate observa din Decizia nr. 72/_ .
Prin Decizia nr. 72/2011 s-a acordat un salariu de baza în cuantum de 1978 lei, salariu stabilit în baza art. 2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice pe anul 2011.
În cursul lunii decembrie 2011, conducerea instituției s-a autosesizat ca, la întocmirea deciziei nr. 72/_ s-a avut în vedere doar prevederile art. 2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice "în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat." fara sa se coroboreze cu dispozițiile Ordinului nr. 77/20011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 "In cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010".
Din coroborarea celor doua acte normative reiese că, pentru funcționarii publici promovați în grad profesional în anul 2011, nivelul de salarizare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010 și nu treptei 1 de salarizare, asa cum eronat s-a stabilit prin decizia nr. 72/_ .
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea ca salarizarea în conformitate cu prevederile legii285/2010 se face la nivelul de salarizare în plata pentru funcțiile similare din instituție.
Analizând recursul declarat prin prisma argumentelor aduse, a normelor juridice incidente și a art.312 C.pr.civ., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate
Astfel, argumentul adus de recurentă constă în aceea că actul ce se contestă respectiv decizia revizuită a fost emis cu respectarea prevederilor Legii nr.285/2010 coroborat cu dispozițiile Ordinului 77/2011.
Actul normativ invocat de părți Legea nr.285/2010, prin dispozițiile art.2 a prevăzut că "în anul 2011 pentru personalul nou încadrat pe funcții pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel precum și pentru personalul promovat în funcții sau grade, trepte
salarizare se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția autoritatea publică în acrea acesta este încadrat.
Reiese din normele enunțate că nivelul de salarizare al funcționarului ce a promovat în funcții sau grade/trepte este același cu al funcționarului aflat în funcția similară în cadrul aceleiași instituții.
Cu alte cuvinte criteriu de salarizare al funcționarului ce a promovat este funcția similară - nivel salarizare în plata. S. ul de salarizare astfel reglementat de norma enunțată este unul unitar ce reglementează salarizarea tuturor persoanelor cu funcții similare, diferențierea negăsindu-și suport. Și este așa întrucât dacă se dorea diferențierea nu se stabilea un criteriu. Legiuitorul când a dorit să exprime o regulă de principiu, de determinare a nivelului de salarizare a făcut-o în maniera expresă, neechivocă, evitând un tratament diferențiat în situații identice. Prin reglementarea dată legiuitorul a urmărit ca pe anul 2011 salarizarea personalului nou încadrat, dar și a celui ce a promovat în funcție grade sau trepte să se facă la un singur nivel de salarizare in plata - funcții similare.
În cauză actele atestă că intimata a participat la concurs și a promovat iar în condițiile normei menționate este îndreptățită la salarizarea corespunzătoare nivelului pentru funcții similare iar din această perspectivă soluția instanței nu este greșită.
Recurenta a relevat că soluția de revizuire a fost impusă de constatarea celor stabilite prin Ordin. Susținerea nu poate fi reținută întrucât chiar dacă vizează o altă situație nelegalitatea dispozițiilor ordinului a fost confirmată în mai multe cauze prin decizii de Înalta Curte de Casație și Justiție fiind declarate nelegale dispozițiile pct.III lit.b din ordin spre ex. dosar nr._ /a1, dosar nr._
/a1, nr._ /a1 s.a. Aplicarea actului în privința intimatei ar duce la un tratament diferențiat în situații identice. Caracterul discriminatoriu poate fi prezent în situația în care persoanele se află în situații identice și nu aceasta a fost voința legiuitorului când a statuat nivelul de salarizare prin art.2 enunțat. În acest context, al practicii administrative dar și judiciare diferențiate, nu se poate valida decât singurul criteriu al salarizării, cel stabilit de lege.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate că încadrarea trebuia realizată în baza dispozițiilor Legii nr.285/2010, art.2 Curtea va da o soluție de respingerea a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Cu majoritate respinge recursul declarat de C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 2754 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
JUDECĂTORI GREFIER
F. T. M. H. D. C.
Opinie separată
Am opinat în sensul admiterii recursului formulat și respingerii acțiunii introductive din următoarele considerente:
Așa cum se poate observa, în fața instanței de fond s-a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor Ordinului nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prev. Legii nr. 285/2010.
Instanța de fond a apreciat că în cauză se impune urmarea procedurii prev. de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar în ședința publică din 6 septembrie 2012 a dispus suspendarea soluționării cauzei până la soluționare excepției de nelegalitate menționată anterior.
Prin sentința civilă nr. 647/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Curții de A. C. (f.56) s-a admis excepția de nelegalitate menționată anterior.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 4910/_ pronunțată în dosarul nr._ Î.C.C.J., în recurs, s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate în sensul admiterii recursului și respingerii excepției de nelegalitate formulată.(f.82)
Îmi argumentez opinia separată formulată din perspectiva efectelor pe care le impune modul de soluționare al excepției asupra acțiunii introductive formulată în prezenta cauză.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces.
Condiția esențială de investire a unei instanțe cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este ca de acel act administrativ să depindă soluționarea litigiului pe fond, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Practic, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate apreciază că nu este posibil să soluționeze litigiul de fond fără a cunoaște soluția ce se va da în privința legalității unui act administrativ, legalitate ce va fi verificată pe calea excepției de nelegalitate.
Apreciez că instanța învestită cu soluționarea fondului este absolut necesar să ia în considerare, cu prilejul soluționării fondului cauzei, soluția ce s-a pronunțat în privința excepției de nelegalitate întrucât anterior a pronunțat suspendarea cauzei tocmai pentru a cunoaște, într-o etapă viitoare, modul de soluționare a excepției de nelegalitate.
Consider că nu este posibil ca instanța investită cu fondul cauzei să ignore soluția pronunțată în excepția de nelegalitate întrucât la un moment inițial, a apreciat că de modul în care va fi soluționată excepția, deci dacă se va menține sau nu acel act administrativ, va depinde și soluția asupra fondului.
În speță trebuia să se acorde prevalență actului administrativ în discuție, demararea procedurii de verificare a legalității fiind făcută tocmai cu scopul de a se stabili dacă acel act administrativ va fi avut în vedere de către instanță atunci când va soluționa fondul cauzei.
Nu cred că este posibilă înlăturarea actului administrativ de care depinde soluționarea pe fond a cauzei, cu prilejul soluționării fondului, atât timp cât el a fost verificat, cu caracter irevocabil în privința legalității lui și deci este apt să-și producă toate efectele.
JUDECĂTOR,
D. M.
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond. Ț. D. B.
