Sentința civilă nr. 2260/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2260/2013
Ședința publică din data de 29 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
B. O., împotriva pârâtului M. M., F., P. S. ȘI P. V., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 28 noiembrie 2013, concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, pentru când:
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial sub nr._ pe rolul Curții de Apel C., formulată de reclamanta B. O., în contradictoriu cu pârâtul M. M., F., P.
ȘI P. V. s-a solicitat:
sa se constate, in principal, tardivitatea întocmirii raportului comisiei de disciplina nr.
87/_, iar, in subsidiar, sa se anuleze raportul respectiv ca nelegal si netemeinic
in principal, sa se constate nulitatea absoluta a Ordinul nr. 684/1_, iar, in subsidiar, sa se anuleze Ordinul nr. 684/1_ ca nelegal si netemeinic
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că, prin Ordinul nr. 684/1_, i-a fost aplicata sancțiunea disciplinara a "mustrării scrise". Ordinul atacat încalcă dispozițiile art. 50 alin. 3 din HG nr. 1344/2007 prin:
ordinul respectiv nu cuprinde descrierea faptei reținute in sarcina reclamantei, simpla susținere că reclamanta nu a respectat prevederile" neputând constitui o descriere veritabila a faptei care constituie abatere disciplinara, astfel cum prevăd dispozițiile menționate
ordinul nu cuprinde temeiul legal în baza căruia se aplica sancțiunea disciplinara, menționarea propunerii comisie de disciplina neputând constitui temei legal ordinul nu cuprinde mențiunea referitoare la instanța competenta la care poate fi contestat actul administrativ - nu există Curtea de Apel B.
Referitor la pretinsele încălcări ale legislației arată că:
se reține că reclamanta nu a respectat prevederile art. 39 alin. 1 si 2 din HG 611/2008 făcând referire la raportul întocmit de comisie (in raport se retine ca "din înscrisurile prezentate nu a rezultat îndeplinirea obligației privind publicarea anunțului de concurs cu cel puțin 30 zile pe pagina de internet a instituției"
Două sunt aspectele pentru care aceasta fapta nu se poate reține în sarcina reclamantei:
art. 24 din HG nr. 611/2008 potrivit cărora "in situația concursului de recrutare pentru care competenta de organizare aparține Agenției (Agenției Naționala a Funcționarilor Publici) sau autorităților si instituțiilor publice din administrația publica centrala, Agenția emite avizul solicitat in termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii solicitării
(2) In cazul concursului de recrutare pentru care competenta de organizare aparține autorităților si instituțiilor publice din administrația publica locala in al căror stat de funcții se afla funcția publica vacanta, daca nu sunt îndeplinite condițiile legale sau nu sunt respectate principiile
care stau la baza organizării si dezvoltării carierei, Agenția dispune amânarea organizării si desfășurării concursului, in condițiile prezentei hotărâri"- sub acest aspect menționează ca "pentru concursul organizat in perioada 11-_, respectiv 01-_ " s-a primit avizul ANFP, prin urmare toate condițiile stabilite de textul de lege au fost îndeplinite
art. 154 din același text de lege potrivit căruia "in scopul realizării rolului si atribuțiilor ce ii revin, Agenția coordonează metodologic, monitorizează, verifica si controlează aplicarea si respectarea prevederilor prezentei hotărâri de către autoritățile si instituțiile publice", excepțiile fiind expres si limitative prevăzute in art. 155 din HG nr. 611/2008 - sub acest aspect, arată ca ANFP este competenta sa verifice îndeplinirea condițiilor de concurs si nicidecum comisia de disciplina sau ministrul de resort
încălcarea prevederilor art. 39 alin. 1 si 2 din HG nr. 611/2008 nu constituie abatere disciplinara, alte încălcări fiind considerate abateri disciplinare, prevăzute in mod expres si limitativ de HG nr. 611/2008
se reține ca au fost încălcate de către reclamanta prevederile "legale privind instruirea salariaților ITM in domeniul securității și sănătății in muncă".
în concret nu au fost-prezentate faptele, acțiunile sau inacțiunile pe care reclamanta le-a întreprins astfel încât să se poată vorbi de încălcarea legii, simpla enumerare conținutului unui text de lege nefiind de natura sa descrie fapta reținuta in sarcina reclamantei prin raportare la art. 7 din Legea 319/2006 care enumera concret obligațiile angajatorului.
fisele de instruire individuala nu au fost solicitate, fiind încălcat de către comisie principiul disponibilității si al rolului activ in instrumentarea cauzei.
comisia s-a pronunțat asupra Deciziei nr. 172/2012 in sensul tardivității acesteia, cu toate ca aspectele din sesizare, in ceea ce privește acest fapt, erau fără obiect odată cu adoptarea deciziei respective.
ordinele de deplasare sunt întocmite cu respectarea legislației, iar cu privire la legitimații, precizează ca in repetate rânduri reclamanta a făcut demersuri pentru obținerea acestora si de fiecare data i s-a comunicat ca nu sunt disponibile.
se reține că au fost încălcate dispozițiile art. 13 din OG nr. 27/2002 și că această încălcare constituie abatere disciplinare:
evident că prin reținerea încălcării art. 13 din OG nr. 27/2002 adoptata prin Legea 233/2002 ca abatere disciplinara se adaugă la lege, întrucât art. 15 din același act normativ se prevede strict si limitativ care sunt faptele ce constituie abatere disciplinara: "constituie abatere disciplinara și se sancționează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sau, după caz, potrivit legislației muncii următoarele fapte:
nerespectarea termenelor de soluționare a petițiilor, prevăzute in prezenta ordonanța;
intervențiile sau stăruințele pentru rezolvarea unor petiții in afara cadrului legal;
primirea direct de la petiționar a unei petiții, in vederea rezolvării, fără să fie înregistrată și fără să fie repartizată de șeful compartimentului de specialitate", semnarea unui răspuns la o petiție și de către inspectorul de muncă care asigura soluționarea nefiind inclusă în categoria "abatere disciplinara", încălcându-se principiul de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
se susține că reclamanta a încălcat prevederile art. 77 alin. 1 si alin. 2 lit. j din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, insa nu se menționează care sunt aceste încălcări și în ce constau.
Pentru aceste considerente apreciază ordinul ca fiind nelegal.
Susține tardivitatea raportului comisie de disciplina din prisma următorului argument: potrivit art. 49 din HG nr. 1344/2007, in termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea procedurii cercetării administrative comisia întocmește un raport in care sunt menționate toate aspectele. Finalizarea cercetării a avut loc în data de_, odată cu concluziile formulate pe fond în fața comisiei. Raportul a fost întocmit după mai bine de o lună.
Ca raportul întocmit este nelegal rezultă din următoarele considerente:
potrivit art. 28 alin. 1 din HG 1344/2007 sesizarea se formulează in scris si trebuie sa cuprindă elementele referitoare la numele, prenumele, domiciliu sau, după caz, locul de munca si funcția deținută de persoana care a formulat sesizarea ori denumirea si sediul persoanei, precum si numele si funcția reprezentantului legal, semnătura acestuia.
într-o atare situație, apreciază că sesizarea respectiva nu îndeplinește condițiile legale, fapt pentru care apreciază actul de sesizare nelegal
în situația în care sesizarea a fost formulată în nume propriu, așa cum rezultă din citațiile comunicate, înțelege să invoce excepția lipsei de interes, întrucât potrivit art. 27 din HG 1344/2007 comisia de disciplină poate fi sesizată de orice persoana care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public, vătămare care nu se prezuma, ci trebuie dovedita în cauză - retoric, care este vătămarea produsa petentului Dantes N. Bratu sau pretinsului reprezentant al acestuia Mizdran
M. Mîhaita
În drept, s-au invocat dispozițiile: art. 80 din Legea nr. 188/1999, modificată.
Prin sentința civilă nr. 372/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C.
și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta B. O. în contradictoriu cu pârâtul M. M. ,
F., P. S. ȘI P. V. în favoarea Tribunalului B. -Năsăud.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut că reclamanta B. O., în calitate de inspector șef al ITM B. -Năsăud, a solicitat anularea Ordinului nr. 684/1_ emis de M.
M., F., P. S. și P. V., ordin prin care reclamantei i s-a aplicat sancțiunea disciplinară "mustrarea scrisă";, prevăzută de dispozițiile art. 77 alin. 1, 3 lit. a din Legea nr. 188/1999.
Prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de_, fiind astfel aplicabil actualul Cod de procedură civilă, precum și Legea privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Or, potrivit dispozițiilor art. IV din acest ultim act normativ, art. 109 din Legea nr. 188/1999 s-a modificat în următorul sens: cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Prin urmare, fiind în prezența unei cereri care are ca obiect raportul de serviciu al unui funcționar public, competența de soluționare a acesteia aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului B. -Năsăud.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior și în conformitate cu dispozițiile art. 129, 132 Cod procedură civilă, art. 8, 10 din Legea nr. 554/2004, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus în consecință.
Primind cauza spre justă soluționare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. -Năsăud sub nr._ .
Pârâtul Ministerul M., F., P. S. Și P. Vârstince a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva sau ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.
În motivare s-a arătat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui M.
, F., P. S. și P. V. se arată că potrivit art.2 alin.l lit.c) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publica, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ."
În conformitate cu prevederile legale invocate mai sus, ordinul contestat de către reclamantă este un act administrative în înțelesul legii contenciosului administrative și este emis de o autoritate publică. Autoritatea publică, în înțelesul legii este "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică"
Potrivit art.l alin.l din HG nr. 10/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului M.
, F., P. S. și P. V., "Ministerul M., F., P. S. și P. V. se
organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, având rol de sinteză și de coordonare a aplicării strategiei și politicilor Guvernului în domeniile muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice."
De asemenea, potrivit art.12 din același act normativ, "în exercitarea atribuțiilor sale, ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice emite ordine, norme și instrucțiuni."
Văzând aceste dispoziții legale precum și luând în considerare prevederile Legii nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, ministrul este conducătorul entității publice, adică reprezentantul legal în raporturile cu terții.
Emitentul actului este Ministerul M. prin Ministru, care are atribuții în acest sens, întrucât este conducătorul instituției. Faptul că acesta emite ordine în exercitarea atribuțiilor ce-i revin nu înseamnă că va sta în instanță personal.
Contestarea unui act administrativ emis de o autoritate publică se face în contradictoriu cu emitentul actului, respectiv cu autoritatea publică, în speță Ministerul M. F., P. S. și
P. V., așa cum prevede și Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. In caz contrar, ar exista o situație cel puțin bizară dacă orice persoană interesată care se simte vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, ar chema în judecată ministrul în nume personal.
Pentru actele emise, Ministerul M. este chemat în instanță în nume propriu, iar interesele acestuia sunt reprezentate de către consilierii juridici din cadrul compartimentului de specialitate al ministerului.
Împrejurarea că actele emise de către Ministerul M. sunt semnate de către Ministru, în calitate de reprezentant legal, nu conduce la ipoteza că acesta trebuie să stea în nume propriu în fața instanței de judecată pentru ca aceasta din urmă să pronunțe o hotărâre judecătorească care să fie opozabilă părților, în speță Ministerului M. .
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a subsemnatei și scoaterea din prezenta cauză a M. ui M., F., P. S. și P. V.
.
Reclamanta B. O. a depus la dosar "concluzii";, prin care a arătat următoarele:
Potrivit, art. 78 din Legea nr. 188/1999, republicata, " (1) Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) - respectiv mustrarea scrisa - se poate aplica direct de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică."
Potrivit art. 80 din același text- "Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare".
Potrivit art. 10 din HG nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a I. i M., " (1) Inspectoratele teritoriale de muncă sunt conduse de un inspector șef, funcție publică de conducere.
În exercitarea atribuțiilor de conducere, inspectorul șef are în subordine 2 inspectori șefi adjuncți, funcții publice de conducere.
Inspectorii șefi și inspectorii șefi adjuncți sunt numiți, în condițiile legii, prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și îndeplinesc atribuțiile prevăzute de prezenta hotărâre și de alte reglementări legale aplicabile în domeniu"
- litigiul dedus judecații are ca obiect anularea unei sancțiuni disciplinare, respectiv un litigiu de munca, căreia ii sunt aplicabile dispozițiile de drept atât material cât și procedural mai sus menționate
Dispozițiile art. 78 din Legea nr. 188/1992 folosesc sintagma de "persoana care are competenta legală de numire în funcția publică" nicidecum de autoritate sau instituție publică angajatoare, astfel încât, prin raportare și la prevederile art. 10 alin. 3 din HG nr. 1377/2009, persoana care are competență legală de numire în funcție a reclamantei este ministrul muncii, familiei si protecției sociale.
Prin urmare, sancțiunea este aplicată de ministru și cum în speță nu s-au solicitat despăgubiri ci doar anularea unei sancțiuni, se arată că pârâtul are calitate procesuală pasivă, calitate oferită de dispozițiile legii mai sus menționată
Reclamanta apreciază că nu suntem în situația prevăzută de art. 1 din Legea contenciosului administrativ potrivit căreia orice persoana vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim
de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins, ci suntem in situația aplicării unei sancțiuni disciplinare in care sunt aplicabile dispozițiile art. 78 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Se menționează că pârâtul are calitatea de "persoană" care a aplicat sancțiunea printr-un ordin și acest ordin este semnat și însușit de acesta se solicită ca ordinul respectiv nu poarta nici măcar ștampila ministerului sau datele de identificare ale acestuia, a admite că persoana care a aplicat sancțiunea in calitatea de emitentă a ordinul sancționator să nu poată fi parte într-un proces care vizează anularea sancțiunii înseamnă a goli de conținut dispozițiile legii și nu se referă la persoana fizică, ci la persoana căreia legea i-a conferit atribuții.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 alin.1 Cod proc. civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive
invocată de pârâtul M. M. F., P. S. și P. V., tribunalul reține că aceasta este fondată, deoarece potrivit Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României, precum și legislației secundare adoptate în temeiul acestei legi pentru punerea în aplicare a normelor legale privind organizarea și funcționarea ministerelor, aceste structuri sunt definite drept organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea guvernului, care își exercită atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative în sfera lor de activitate.
Astfel, potrivit art.l alin.l din HG nr. 10/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului M., F., P. S. și P. V., "Ministerul M., F., P. S. și
P. V. se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, având rol de sinteză și de coordonare a aplicării strategiei și politicilor Guvernului în domeniile muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice."
Art. 7 din același act normativ dispune în sensul că " Conducerea Ministerului M., F. ,
P. S. și P. V. se exercită de către ministru.";,
iar potrivit art. 10 alin. 1 "În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice reprezintă ministerul în raporturile cu autoritățile administrației publice, cu alte persoane juridice, cu persoane fizice, precum și cu organisme din țară și din străinătate.";
Conform art.12 din același act normativ, "În exercitarea atribuțiilor sale, ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice emite ordine, norme și instrucțiuni."
Rezultă că miniștrii au calitatea de conducători ai ministerelor și reprezintă ministerele în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară sau din străinătate, precum și în justiție.
Miniștrii ocupă o funcție de demnitate publică, nefiind, ei înșiși, autorități publice în sensul art. 2 alin. 1 litera b din Legea nr. 554/2004.
În consecință, au calitatea de autorități emitente - ministerele, și nu miniștrii, care pot fi chemați în judecată numai atunci când se solicită plata unor despăgubiri, în condițiile art. 16 din lege.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. M. F., P. S. și P. V. și în consecință va respinge acțiunea formulată de reclamanta B. O. ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. M. F., P.
S. și P. V. și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta B. O. , cu domiciliul procesual ales în B.
, str. Alba I., nr. 4A, jud. B. -Năsăud, CNP 2., împotriva pârâtului M. M. F. ,
S. și P. V.
, cu sediul în B., sector 1, str. Dem I. D., nr. 2-4, ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul Bistrița Năsăud, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată azi,_, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
B. L. T.
M.
D. - CIC
- semnează grefier șef secție
L. C.
Red/dact: BLT/HVA
_ /4ex
