Decizia civilă nr. 9390/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9390/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B. Judecător V. G.
G. A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de P.
B. M. împotriva Sentinței civile nr. 2453 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, privind și pe intimat D. G. A F. P. M.
, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 20 septembrie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de 27 septembrie 2013 și, ulterior, pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2453 din_ pronunțată în dosar nr._ al
T. ui M. s-a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de P. B.
M. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 300 din_, pârâta D. G. a F. P. M.
- Biroul de Soluționare a Contestațiilor a respins ca neîntemeiată contestația formulată de debitoarea P. B. M., reținând că aceasta nu este înregistrată ca plătitoare de taxă pe valoarea adăugată și că în anul 2006 a realizat o cifră de afaceri în sumă de 320.195 lei ce depășește plafonul de 200.000 lei prevăzut de art. 152 al. 2 din Legea nr. 571/2003, situație în care era obligată să se înregistreze ca plătitor în acest sens, până la_, lucru pe care nu l-a făcut însă.
Nu s-a contestat faptul că reclamanta a desfășurat în perioada supusă verificării, respectiv 2006 - 2009, în principal comerț cu amănuntul al articolelor medicale și ortopedice conform obiectului său de activitate și activități pe bază de convenții civile.
Raportul de inspecție fiscală încheiat la 12.XI.2010 a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 11096 din 15.XI.2010 pentru suma de 54.962 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată în cuantum de 28.021 lei și majorări și penalități de întârziere aferente în sumă de 26.941 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 152 al. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, cifra de afaceri care servește drept referință pentru aplicarea alin.1 este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere.
Conform celor cuprinse în al. 3 al aceluiași articol, persoanele impozabile care depășesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în
termen de 10 zile de la data constatării depășirii. Data depășirii plafonului este considerată sfârșitul lunii calendaristice în care a avut loc depășirea de plafon.
Primul aspect invocat de reclamantă este acela al aplicabilității art. 141 al. 1 lit. a din Codul fiscal raportat la art. 24 din Normele metodologice de aplicare a acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 141 al. 1 lit. a din Legea nr. 571/2002 privind Codul fiscal, sunt scutite de taxă de spitalizare, îngrijirile medicale și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de spitale, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete medicale, baze de tratament, sanatorii, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități.
Prin normele cuprinse la punctul 24 din H.G. nr. 44/2004, dat în aplicarea articolului menționat, sunt aduse precizări suplimentare legate de operațiunile care sunt strict legate de spitalizare și se aplică pentru operațiunile care sunt strâns legate de spitalizare, îngrijirile medicale, incluzând livrarea de medicamente, bandaje, proteze și accesorii ale acestora, produse ortopedice și alte bunuri similare către pacienți în perioada tratamentului, precum și furnizarea de hrană și cazare către pacienți în timpul spitalizării și îngrijirii medicale.
Din economia textului de lege enunțat, reiese că operațiunile strâns legate de spitalizare și de îngrijirile medicale sunt efectuate de către unitățile respective, către pacienții lor, pe durata tratamentului. Ori, persoanele care au achiziționat protezele respective nu au fost pacienți ai contribuabilului verificat, nefiind spitalizate sau îngrijite de către reclamanta P.F.A. B. M. și ca urmare aceasta nu putea desfășura nici operațiuni care sunt strâns legate de spitalizare sau de îngrijirile medicale.
Este real faptul că reclamanta deține autorizația nr. 274 din_ pentru activitatea de import, comercializare și depozitare dispozitive medicale din categoria dispozitive medicale implantabile și avizul de funcționare nr. 1434 din_ însă având în vedere normele enunțate anterior, operațiunile desfășurate de reclamantă nu se încadrează în cele de interes general scutite de taxă.
În contextul prevederilor legale menționate, instanța nu a luat în considerare concluziile expertizei contabile conform cărora veniturile realizate de reclamantă din activitatea de comerț cu amănuntul de articole medicale și de ortopedie sunt scutite de TVA.
Raportat la cele arătate, este lipsită de relevanță împrejurarea că activitățile desfășurate de reclamantă pe bază de convenție civilă nu au depășit anual plafonul de 200.000 lei.
Ținând seama de aspectele descrise anterior, tribunalul a constatat că actele administrativ fiscale ce formează obiectul acțiunii au fost întocmite în conformitate cu normele cuprinse în art. 48 din Legea nr. 571/2003 și ca atare nu sunt motive de nulitate sau anulare a acestora în sensul solicitat de reclamantă atât în principal cât și în subsidiar.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea formulată de reclamanta P.F.A B. M. este neîntemeiată și a fost respinsă în baza art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 218 din O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P.F.A. B.
solicitând ca in temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civila sa se admită recursul, iar in temeiul dispozițiilor art. 312 al. 4 C.pr.civ. sa se rejudece cauza, iar prin hotărârea ce se va pronunța, in temeiul dispozițiilor art. 312 al. 2 C.pr.civ. să se modifice hotărârea instanței de fond si sa se admită acțiunea in contencios fiscal a reclamantei, in sensul de a dispune :
anularea deciziei nr. 300 din 12 mai 2011 prin care a fost respinsa contestația formulata împotriva DECIZIEI DE IMPUNERE NR. 11.096/_, contestația vizând titlul de creanță, baza de impunere, precum si Raportul de I. tot sub nr. 11.096/15/11/201O;
anularea deciziei de impunere nr. 11.096/_, contestatia vizând: titlul de creanța, baza de impunere, precum și Raportul de I. Fiscala înregistrat tot sub nr. 11096/_ - cu consecința exonerării de la plata sumei de 28021 calculata cu tilu de TVA precum si a accesoriilor acestei sume, respectiv a majorărilor de intarziere calculate ca fiind in suma de 22.738 iei, precum si pentru viitor.
Solicită obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate la instanța de fond si in recurs, respectiv: contravaloarea expertizei contabile judiciare, a onorariilor de avocat si a taxelor judiciare de timbru, potrivit chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
În motivarea recursului reclamanta a arătat următoarele:
Invocă motivele de recurs reglementate de dispozițiile art. 304 pct 8, 9 si art. 304 indice 1 din V.C.pr.civila.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 141 al 1 lit a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, operațiunile desfășurate de către recurentă, respectiv livrarea de proteze de șold către pacienți sunt scutite de taxă.
Din această perspectivă, în mod nelegal nu au fost validate concluziile raportului de expertiză efectuat la judecata pe fond, tribunalul neluând în considerare nici adresele primite de la diferite unități spitalicești, care atestă că persoanele cărora le-au fost livrate protezele au suferit intervenții chirurgicale. Mai mult, instanța de fond nici nu s-a preocupat de administrarea completă a probatoriului, revenind asupra unor probe încuviințate anterior, în legătură cu această chestiune.
Se mai arată de către recurentă că instanța de fond nu s-a pronunțat pe solicitarea relamantei-recurenta formulata in subsidiar, respectiv:
In ipoteza in care, acțiunea formulata si susținuta in principal de către P.
B. M. - in sensul de a se constata ca aceasta nu datorează TVA - nu ar fi admisa - a contestat Decizia de impunere nr. 11.096/_ si sub aspectul bazei impozabile, a diferenței de venit net anual stabilita suplimentar de organele de inspecție fiscala, a venitului net anual recalculat de organele de inspecție fiscala si, pe cale de consecința a diferenței de impozit pe venitul net anual stabilit suplimentar de organele de inspecție fiscala, impreuna cu accesoriile si penalitățile de intarziere stabilite suplimentar, pentru toti anii, respectiv: anul _
-2009.
In opinia reclamantei, daca se considera ca datorate de P. B. M., obligatiile fiscale suplimentare de plata cu titlu de TVA, atunci, la recalcularea venitului net anual impozabil si la determinarea impozitului pe venitul net anual stabilit suplimentar de plata de către organele fiscale trebuie sa se ia in calcul si deducerea TVA-ul stabilit ca fiind obligație suplimentara de plata.
Întrucât organul de inspecție fiscala nu a avut in vedere acest aspect la recalcularea venitului anual impozabil, a solicitat ca, la soluționarea prezentei acțiuni, sa fie avut in vedere si acest aspect, formulând in acest sens si un obiectiv pentru expertiza contabila, aspecte care nu au făcut obiectul preocupărilor instanței de fond, motiv pentru care, din această perspectivă, recurenta solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În apărare, pârâta intimată D. G. a F. P. M. a formulat întâmpinare
solicitând a se respinge recursul ca nefondat; a se
menține sentința civila nr. 2453/_ a T. ui M., ca fiind vădit temeinica si esențial legala.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta P. B. M. a solicitat instanței să dispună în principal anularea deciziei nr. 300 din 12 mai 2011 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 11.096 din_, ambele emise de pârâta DGFP M., anularea deciziei de impunere menționate mai sus vizând titlul de creanță, baza de impunere și raportul de inspecție fiscală înregistrat sub același număr cu consecința exonerării de la plata sumei de 28021 lei calculată cu titlu de TVA precum și a accesoriilor acestei sume, respectiv a majorărilor de întârziere
în sumă de 22.738 lei, precum și pentru viitor, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanta a desfășurat în perioada supusă verificării activități pe bază de convenție civilă, comision, iar cifra de afaceri ce provine din această activitate nu a depășit niciodată plafonul valoric stabilit de dispozițiile art. 152 al. 2 din Legea nr. 571/2003 și activitate de comerț cu amănuntul de articole medicale și de ortopedie ce se include în capitolul operațiunilor scutite de TVA, fiindu-i aplicabile prevederile art. 141(1) lit. a din Codul fiscal, coroborate cu cele ale art. 24 lit. a din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal.
Reclamanta a susținut că este scutită de TVA având în vedere că a livrat proteze în momentul tratamentului și în cadrul spitalizării și că organul fiscal a interpretat greșit art. 24 lit. b din Normele metodologice ignorând faptul că este scutită de plata TVA, reclamanta neavând obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA și cu toate că a solicitat organului de inspecție fiscală să facă mențiunea că livrările au fost efectuate în timpul (momentul) spitalizării, această mențiune nu a fost făcută.
În subsidiar, a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 11.096 din_ și sub aspectul bazei impozabile, a diferenței de venit net anual stabilit suplimentar de organele de inspecție fiscală, a venitului net anual recalculat de aceleași organe și pe cale de consecință a diferenței de impozit pe venitul net anual stabilit suplimentar, împreună cu accesoriile și penalitățile de întârziere stabilite suplimentar, pentru toți anii, respectiv anul 2006 - 2007 - 2008 - 2009.
Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, tribunalul constatând că reclamantei nu îi sunt aplicabile prev. art. 141 alin. 1 lit. a Cod fiscal, operațiunile desfășurate de acestea nefiind scutite de TVA, fiind validată astfel poziția exprimată prin actele administrativ fiscale atacate.
Recursul declarat de petentă se centrează, în principal, în jurul ideii conform căreia o astfel de interpretare nu este în acord cu prevederile legale incidente în speță, aspecte cu privire la care Curtea achiesează.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că ceea ce i se impută reclamantei este faptul că nu este înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată cu toate că în anul 2006, aceasta a realizat o cifră de afaceri de 320.195 lei, depășind plafonul de 200.000 lei stabilit în condițiile art. 152 al. 2 din Legea nr. 571/2003, astfel că datorează TVA începând cu_, în procent de 9% prevăzut de art. 140 al. 2 lit. d din aceeași lege.
Pârâta a susținut că în anul 2007 reclamanta a încasat din activitatea de comerț cu produse ortopedice suma de 205.515 lei, în anul 2008 suma de
139.355 lei, în anul 2009 suma de 17.900 lei iar în trimestrul 1 și 11 din anul 2010 a încasat 21.830 lei pentru care se aplică TVA de 9% iar pentru sumele încasate din convențiile civile datorează TVA în cotă de 19%.
Raportul de inspecție fiscala încheiat in data de_ a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 11096/_ privind obligațiile fiscale contestate de reclamanta in suma totala de 54962 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugata in suma de 28021 lei si majorări si penalități de intarziere aferente in suma de 26941 lei, iar prin decizia nr. 300 din_, pârâta D.
G. a F. P. M. - Biroul de Soluționare a Contestațiilor a respins ca neîntemeiată contestația formulată de debitoarea P. B. M. .
Nu s-a contestat faptul că reclamanta a desfășurat în perioada supusă verificării, respectiv 2006 - 2009, în principal comerț cu amănuntul al articolelor medicale și ortopedice, conform obiectului său de activitate și activități pe bază de convenții civile.
Problema litigioasă ce trebuie dezlegată de către instanță este legată de tratamentul fiscal ce trebuie aplicat în cazul activității principale desfășurate de recurentă, respectiv cea de comercializare a articolelor ortopedice, respectiv proteze de șold.
În acest context corect arată reclamanta că a desfășurat operațiuni economice, prevăzute de Codul comercial, în acest sens deținând Certificatul de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, având ca activitate principală "Comerț cu amănuntul al articolelor medicale și ortopedice, în magazine specializate" - Cod CAEN 4774.
Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, republicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 24 ianuarie 2005, la art. 3 precizează care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care desfășoară activități în legătură cu aceste dispozitive, astfel:
"(1) Activitățile de comercializare, de distribuție și de prestări de servicii în domeniul dispozitivelor medicale se desfășoară cu respectarea prevederilor prezentei legi și a normelor metodologice aplicabilei aprobate prin ordin al ministrului sănătății
(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) sunt supuse controlului prin avizare. Excepție de la aceasta fac activitățile care se realizează de către însuși producătorul dispozitivelor medicale ce fac obiectul acestor activități.
(3) Avizul prevăzut la alin. (2) se emite de Ministerul Sănătății, cu respectarea normelor metodologice aplicabile, în baza evaluării competenței și a capabilității persoanelor fizice sau juridice, după caz, de a realiza activitățile pentru care solicită avizul"
P. B. M. a obținut Avizul de funcționare nr. 1434 din 0_ emis de către Ministerul Sănătății pentru activitățile de import, comercializare și depozitare pentru dispozitivele medicale din categoria "Dispozitive medicale implantabile neactive", fiind distribuitor al producătorului STRYKER OSTEONlCS SA ELVEȚIA.
Prin acest aviz P. B. M. a fost autorizată să desfășoare astfel de activități, aspecte care, de altfel, nu au fost negate de prima instanță, care a apreciat însă că această autorizare nu este suficientă pentru aplicarea cazului de scutire de care se prevalează petenta, deoarece contribuabilul verificat nu a efectuat spitalizarea și îngrijirea medicală a acestor persoane.
Ca atare, ceea ce trebuie să stabilească instanța de recurs este dacă o astfel de condiție a fost impusă expres de către legiuitor pentru aplicarea cazului de scutire de TVA, pentru operațiunile de interes general.
Conform dispozițiilor art. 141 al. 1 lit a din Codul fiscal și art 24 din Normele metodologice de aplicare a acestuia:
"Scutiri pentru operațiuni din interiorul tarii:
Art. 141. - (1) Următoarele operațiuni de interes general sunt scutite de
taxa:
a) spitalizarea, îngrijirile medicale si operațiunile strâns legate de acestea desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de îngrijire medicala si de diagnostic, baze de tratament si recuperare, stații de salvare si alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități;…";.
Norme metodologice:
"24. Scutirea prevăzuta la art. 141 alin. (1) lit. a) a) din Codul fiscal se aplica pentru operațiunile care sunt strâns legate de spitalizare, ingrijirile medicale, incluzând livrarea de medicamente, bandaje, proteze si accesorii ale acestora, produse ortopedice si alte bunuri similare către pacienți in perioada tratamentului, precum si furnizarea, livrarea de hrana si cazare către pacienți în timpul spitalizării si îngrijirii medicale; ".
Curtea constată că reclamanta se încadrează în categoria "altor unități autorizate"; și că livrarea de proteze este o operațiune strâns legată de îngrijirea medicală a pacienților, legiuitorul neimpunând cerința la care face referire prima instanța, în sensul în care respectiva persoană, căreia i-a fost vândută proteza, să fie pacient al contribuabilului.
Textele legale invocate ii sunt aplicabile recurentei P.F.A. B. M., in calitatea sa de distribuitor al producătorului STRYKER OSTEONICS SA ELVEȚIA
- supuse DIRECTIVEI 90/385/CEE a Consiliului din 20 iunie 1990 - autorizata in baza - Avizul de funcționare nr. 1434 din 0_ emis de către M. Sanatatii pentru activitățile de import, comercializare si depozitare pentru dispozitive medicale din categoria "dispozitive medicale implantabile" - atâta timp cat aceasta le-a furnizat/livrat pacienților în momentul spitalizării acestora, în vederea implantării lor.
În acest context, în mod corect se arată de recurentă că acest tip de dispozitive, datorită specificului lor, nu pot fi implantate decât in cadrul unor manopere medicale complexe, în perioada de spitalizare care, in cazul acestor dispozitive, impune o intervenție chirurgicală, orice altă întrebvințare fiind exclusă.
De altfel, organul de inspecție fiscală și prima instanță au făcut o greșita interpretare si aplicare a dispozițiilor legale in vigoare, considerând ca fiind aplicabile cazului în speta dispozițiile art. 24 lit. b din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal care prevăd că scutirea:
"b) nu se aplica pentru furnizarea de medicamente, bandaje, proteze medicale și accesorii ale acestora, produse ortopedice si alte bunuri similare care nu este efectuată in cadrul tratamentului medical sau spitalizării, cum ar fi cele efectuate de farmacii, chiar si in situația in care acestea sunt situate în incinta unui spital sau a unei clinici si/sau sunt conduse de de către acestea.";..., ipoteză exclusă în speță.
Recurenta subliniază corect că, analizând textul celor doua articole invocate din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal, art. 24 lit. a si art. 24 lit. b, este de remarcat ca, ceea ce diferențiază cele doua situații avute in vedere de către legiuitor, legat de taxarea sau scutirea de la plata TVA a activității de furnizare de proteze medicale, produse ortopedice si alte bunuri similare acestora, o constituie momentul livrării, respectiv daca livrarea către pacienții de proteze medicale, produse ortopedice si alte bunuri similare se face:
in perioada tratamentului sau a spitalizării - art. 24 lit. "a"- situație in care operațiunea este scutita.
nu este efectuata in cadrul tratamentului medical sau spitalizării - art 24 lit "b" - situație in care operațiunea nu este scutită si se datorează TVA.
In ceea ce privește livrările efectuate de către P.F.A. B. M., respectiv proteze totale de sold - toate livrările au fost efectuate in momentul tratamentului
si spitalizării pacienților cumpărători
, motiv pentru care în mod întemeiat se susține că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 24 lit. "a" din Normele metodologice de aplicare ale Codului Fiscal, în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 141(1) lit. "a" din Codul Fiscal.
Din această perspectivă, relațiile solicitate de către tribunal unităților spitalicești ai căror pacienți au fost cumpărătorii protezelor vândute de către reclamantă sunt apreciate ca lămuritoare și suficiente pentru a da valențe apărărilor recurentei. De asemenea, pentru a dovedi acest aspect, cu titlu exemplificativ, neavând suficient timp la dispoziție pentru a face dovada că toate livrările au fost efectuate, în acest regim, respectiv în cadrul tratamentului medical și al spitalizării, întrucât nu toți pacienții au fost spitalizați în B. M., recurenta-reclamanta a depus anexat contestației facturi de vânzare a protezelor, coroborate cu bilete de ieșire din spital, scrisori medicale, bilete de deces, din care rezultă data internării medicale, data intervenției chirurgicale și data decesului.
Interpretarea data de instanța de fond textelor legale invocate de către reclamanta-recurenta, in sensul ca, ar fi scutite doar livrările de proteze pe care le-ar face o unitate spitaliceasca, in timpul spitalizării este eronata si adaugă la lege, golind de conținut teza finală a art. 141 lit. a, care scutește de la TVA și alte unități autorizate să desfășoare operațiuni strâns legate de îngrijirile medicale.
În acest context, nu se justifică neluarea în considerare a concluziilor expertizei contabile conform carora veniturile realizate de reclamanta din activitate de comert cu amănuntul de articole medicale si de ortopedie sunt scutite de TVA.
În esență, expertul, prin concluziile sale, achiesează la poziția recurentei, care se întemeiază pe faptul că, față de natura dispozitivelor medicale importate si livrate de către reclamanta, ele, prin natura, lor nu pot fi implantate decât in momentul unei intervenții chirurgicale medicale, fapt ce atrage aplicabilitatea art. 24 lit. "a" din Normele de aplicare ale Codului fiscal, in interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 141 lit. "a" din Codul fiscal.
Curtea ia act de faptul că, pornind de la premisele anterior expuse, în cauză se constată și incidența prev. art. 126 alin. 9 lit. c și e din Legea nr. 571/2003, conform cărora operațiunile prevăzute la art. 141 sunt scutite de taxă fără drept de deducere.
Or, conform art. 152 alin. 6 Cod fiscal, "cifra de afaceri care servește drept referință la aplicarea alin. (1) este constituită din suma, fără taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile, incluzând și operațiunile scutite cu drept de deducere, potrivit art. 143 și 144.";
Din analiza acestor texte rezultă că operațiunile desfășurate de reclamantă, referitoare la comercializarea protezelor, nu intră în calculul cifrei de afaceri și, implicit, a plafonului de scutire, iar activitățile care nu intră în câmpul de aplicare al prev. art. 141 lit. a Cod fiscal nu au generat venituri care să fie superioare acestui plafon.
Ca atare, vor fi validate concluziile raportului de expertiza contabilă, conform cărora nu este plătitoare de TVA pentru veniturile realizate din aceste activitati si ca atare nu datorează sumele suplimentare de plata stabilite de organele de inspecție fiscala cu titlu de TVA precum si accesoriile acestei sume, respectiv majorări de întârziere si dobânzile de întârziere aferente acestor sume, statuări care lasă fără obiect pretențiile formulate în subsidiar, referitoare la necesitatea recalculării venitului net anual impozabil.
Așa fiind, în baza prev. art. 304 pct. 9, art. 312 C.pr.civ., art. 20 din LCA, se va admite recursul declarat de reclamantă și se va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și a anulării deciziei nr. 300/_, a deciziei de
impunere nr. 11096/_ și a RIF nr. 11096/_, toate emise de D. G. A F. P. M., cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de 28021 lei, TVA și 22738 lei, majorări de întârziere.
Conform prev. art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va fi obligată pârâta-intimată să plătească reclamantei suma de 5006,45 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond și în recurs, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, onorariu avocațial la fond, în sumă de 1000 lei, onorariu expert, în sumă de
3.000 lei, precum și, parțial, onorariu avocațial în recurs, în cuantum de 1000 lei, apreciind că el corespunde valorii pricinii și muncii prestate de avocat, cu atât mai mult cu cât în fața instanței de recurs a avut loc o singură înfățișare, iar memoriul de recurs nu reprezintă, în esență, altceva, decât o reiterare a poziției exprimate în fața tribunalului prin concluziile scrise.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2453 din_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui M., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și dispune anularea deciziei nr. 300/_
, a deciziei de impunere nr. 11096/_ și a RIF nr. 11096/_, toate emise de D. G. A F. P. M. cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de 28021 lei TVA și 22738 lei majorări de întârziere.
Obligă pârâta-intimată să plătească reclamantei suma de 5006,45 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte Judecători G.
S. Al H. M. B. V. G. A. B.
Detașat CA Constanța, semnează
Prim-grefier
M. lena T.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: V. I.
