Decizia civilă nr. 9958/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 9958/2013
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
R. -R. D. GREFIER: M. V. -G.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentele-pârâte D.
G. a F. P. C. și A. F. P. C. -N. împotriva sentinței civile nr.357 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul- reclamant B. A. M., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 35 din dosar.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatului- reclamant B. A. M., avocat Vladu D., lipsă fiind recurentele-pârâte D. G. a F. P. C. și A. F. P.
C. -N. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită. Recurenta-pârâtă A.
F. P. C. -N. nu a răspuns la adresele emisă de instanță. Reprezentantul intimatului- reclamant B. A. M., avocat Vladu
D., având în vedere că recurenta-pârâtă A. F. P. C. -N. nu a răspuns la adresa emisă de instanță, solicită aplicarea dispozițiilor art.182 Cod pr.civ. în sensul înlăturării înscrisului defăimat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului- reclamant B. A. M., avocat Vladu
D. solicită admiterea contestației formulată la data de 28 mai 2010 în sensul anulării deciziei atacate, necomunicată până în prezent reclamantului. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la fila 13 din dosarul privind primul ciclu procesual.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 357/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. A.
M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. C. și A. F. P. A M. C. -N. .
S-a dispus anularea Deciziei nr. 64/2010 emisă de D.G.F.P. C. .
S-a dispus anularea Dispoziției nr. 895/2006 precum si a Deciziei nr.
31016096/2010 referitoare la obligațiile fiscale emise de AFP C. .
Au fost obligate pârâtele la 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin acțiunea sa, reclamantul B. A. M. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A
F. P. A J. C. și A. F. P. A M. C. -N. a solicitat pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 64/_ emisă de intimată cu consecința anulării în totalitate a dispoziției nr. 825/_ și a deciziei subsecvente nr. 31016096/_ si exonerării de la plata sumelor stabilite în cuprinsul acestora.
In motivarea acțiunii arată că în mod greșit organul de soluționare a contestației a respins-o ca nedepusă în termen în ceea ce privește dispoziția nr. 895/_ deoarece prin probațiunea administrată a făcut dovada că semnătura de pe confirmarea de primire nu îi aparține, circumstanțe în care susține excepția invocată în cadrul soluționări proceduri contestației.
De asemenea, în mod neîntemeiat s-a respins contestația împotriva deciziei nr.31016096/_ pentru suma de 9754 lei reprezentând majorări de întârziere deoarece fiind un accesoriu urmează principalul si făcând dovada depunerii în termen calcularea acestora este neîntemeiată.
Pârâta prin întâmpinarea depusă al dosar solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată si întrucât reclamanta nu invocă aspecte suplimentare față de cele menționate în cuprinsul contestației, solicită respingerea acesteia în baza considerentelor expuse în cuprinsul deciziei nr. 64/_ .
A mai reținut tribunalul că A. F. P. a M. C. -N. a emis Decizia de impunere nr. 895/_ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului B. A. M. obligații fiscale suplimentare în sumă de 8302 lei si majorări de întârziere în sumă de 11.784 lei ca urmare a transmiterii universale a patrimoniului S.C. TORMVAS SRL asociatului unic si majorări de întârziere în sumă de 9754 lei aferente obligațiilor fiscale în sumă de 8142 lei parțial din suma 8302 lei stabilită de același organ fiscal prin Decizia nr. 31016096/_ .
Reclamantul a contestat aceste decizii la data de_ iar prin Decizia nr. 64/2010 emisă de D.G.F.P. a J. C., contestația împotriva Dispoziției nr.895/_ a fost respinsă ca nedepusă în termen, iar contestația împotriva Deciziei nr. 31031696/_ a fost respinsă ca neîntemeiată.
Organul fiscal a apreciat că din confirmarea de primire prin poștă a documentelor anexate dosarului cauzei rezultă că actele privind Dispoziția nr. 895/2006 au fost primite de petent la data de_ si având în vedere că de la această dată petentul era obligat să plătească sumele stabilite, în mod întemeiat au fost calculate majorări de întârziere conform prevederilor art. 119 si urm. Cod Procedură Fiscală.
Într-un prim ciclu procesual acțiunea reclamantului a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 1692/2011 a Tribunalului C., însă prin Decizia civilă nr. 5538/2011 a Curții de Apel C. a fost admis recursul declarat în această cauză, casată sentința în întregime si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în favoarea aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei s-a arătat că trebuie introdus în cauză A.F.P.
C. -N. în conformitate cu art. 16 ind.1 din Legea nr. 554/2004, avându- se în vedere că dispoziția contestată si conformarea de primire au fost întocmite de această autoritate publică prin funcționarii săi.
De asemenea, s-a arătat că instanța nu a solicitat acestei autorități originalul confirmării de primire si astfel nu s-a pronunțat pe proba verificării de scripte.
În cadrul rejudecării, aceste lipsuri au fost complinite iar în urma administrării probei cu verificarea de scripte, în ședința publică din_, s-a constatat că semnătura reclamantului B. A. M. de pe confirmarea de primire a Dispoziției nr. 895/2006 din data de_ (f.21) cât si semnătura de primire a aceleiași dispoziții din data de_ (f.29 dosar inițial), nu este identică și nici măcar asemănătoare cu semnătura originală a reclamantului dată atât în fața instanței (f.26) cât si într-o declarație dată în fața notarului public Pădurean Ana V. precum și într- un contract de comodat încheiat între reclamant si Ghișa M. (f.24).
În aceste condiții, argumentele reclamantului din acțiunea principală sunt fondate, practic inopozabilitatea actului administrativ fiscal contestat se verifică în raport de prevederile art. 44 raportat la art.43 din O.G. 92/2003. Astfel, dispoziția în cauză nu i-a fost comunicată conform normelor procedurale nici până în prezent, și în aceste condiții este evident că atât Decizia nr. 64/2010 prin care s-a respins contestația reclamantului ca fiind tardiv formulată nu subzistă si de asemenea, nu subzistă nici decizia nr. 31016096/2010 prin care au fost calculate majorările de întârziere pentru decizia principală.
În raport de argumentele anterior menționate si care fac de prisos cercetarea motivelor care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 895/2006, instanța în temeiul art. 8-18 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele D. G. a
F. P. C. și A. F. P. a municipiului C. -N. .
Prin recursul declarat, pârâta D. G. a F. P. C. a solicitat modificarea hotărârii in temeiul prevederilor art.304 pct.7, 8 si 9 C.pr.civ., in sensul respingerii acțiunii in contencios fiscal formulata de către reclamant.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentința criticata instanța de fond, aplica in mod eronat dispozițiile legale incidente in cauza, ca urmare a unei interpretări greșite in dezacord cu normele procedurale incidente in cauza.
Astfel, printr-o motivare extrem de simplista, care in opinia recurentei echivalează cu lipsa acesteia instanța de fond retine numai faptul ca argumentele invocate de reclamant sunt fondate, întrucât inopozabilitatea actului administrativ fiscal contestat se verifica in raport de prevederile art.44 raportat la art.43 din Codul de procedura fiscala.
Instanța de fond a procedat in mod greșit întrucât, in condițiile in care in urma verificării de scripte realizate in fata instanței de judecata s-a constatat ca semnătura reclamantului-intimat de pe confirmarea de primire a Dispoziției nr. 895/2006 din data de_ nu este identica si nici măcar asemănătoare cu semnătura originala data in fata instanței, a considerat in mod automat ca acțiunea acestuia este întemeiata.
In opinia recurentei, instanța de fond a pronunțat o soluție greșita întrucât ca urmare a admiterii acțiunii a dispus anularea actelor administrative fiscale care fac obiectul acțiunii in contencios cu consecința înlăturării obligațiilor fiscale stabilite in sarcina acestuia deși, instituția pârâtă nu a pronunțat o decizie pe fondul contestației si in consecința, singura soluției in acord cu normele procedurale ar fi fost obligarea la soluționarea pe fond a acesteia .
Din cuprinsul deciziei contestate rezulta ca instituția pârâtă a procedat in mod corect in considerarea prevederilor art. 213 alin.5 si art.217 alin.1 din Codul de procedura fiscala care stipulează in mod corect faptul ca:
"Organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura si asupra celor de fond, iar când se constata ca acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei."
"Dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei."
Pentru considerentele mai sus expuse, se solicită admiterea recursului si pe cale de consecința, modificarea hotărârii primei instanțe in sensul respingerii acțiunii in contencios fiscal formulata de reclamantul-intimat.
Prin recursul formulat, pârâta A. F. P. a municipiului
C. -N. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii contestației formulata de reclamant.
Motivând recursul declarat, în fapt, prin Sentința civila nr.357/2013 a fost admisa contestația formulata de reclamant si s-a dispus anularea Deciziei nr.64/2010 emisa de GFP C. respectiv Dispoziției nr.895/2006 si Deciziei nr. 31016096/2010 referitoare la obligațiile fiscale accesorii emise de AFP C., motivat de împrejurarea ca urmare verificării de scripte s-a constatat ca semnătura de pe confirmarea de primire a Dispoziției nr.895/2006 din data de_ nu este identica cu semnătura originala a reclamantului.
In opinia recurentei, instanța fondului a omis sa ia in considerare toate actele normative incidente in prezenta speța.
Astfel Dispoziția AFP C. nr. 895/_ a fost comunicată numitului
A. M. dar acesta nu a înțeles să formuleze contestația prevăzută de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, republicată și modificată împotriva acestei dispoziții.
Dispoziția nr. 895/2006 putea fi modificată sau desființată doar prin exercitarea căii administrative de atac a contestației prevăzută de art. 205 din O.G. nr. 92/2003, respectiv printr-o acțiune în contencios administrativ reglementată de Legea nr. 554/2004.
Deci în mod greșit prima instanță prin admiterea contestației împotriva deciziei nr. 64/_ emisă de D. G. a F. P. a dispus și anularea Deciziei nr. 895/2006 emisă de A. F. P. C.
, permițând astfel încălcarea dispozițiilor art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, republicată și modificată, respectiv încălcarea prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Dispoziția emisă de A. F. P. C. nr. 895/2006 a fost comunicată contestatorului de mai mult ori la data de_, conform confirmării de primire în dosarul Judecătoriei C. -N. nr._, odată cu somația instituției pârâte nr. 2622808/_, etc., astfel încât susținerea cum că nu i8-afr fi fost comunicat titlul executoriu nu corespunde realității.
Termenul legal de depunere a contestației a fost cum mult depășit iar instanța fondului trebuia să analizeze și sub aceste aspecte cererea reclamantului.
Astfel, termenul pentru exercitarea căii de atac administrative prevăzute de art. 207 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, are caracter imperativ, iar nerespectarea acestuia este sancționată cu decăderea.
În concluzie, recurenta solicită admiterea propriului recurs și menținerea ca temeinică și legală a Dispoziției nr. 895/2006 și a Deciziei nr. 31016096/_ referitoare la plata accesorii.
În data de_ intimatul B. A. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care și-a exprimat poziția procesuală referitoare la recursurile formulate de către recurentele-parate D.G.F.P. a Jud. C., respectiv a A.F.P. a mun. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 357/_ a Tribunalului C. - Secția mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurări sociale.
In ceea ce privește motivele invocate de către recurenta-parata
D.G.F.P. a Jud. C., nu pot fi primite, necomunicarea Dispoziției nr.895/_ nici pana in prezent conduce in mod automat la inopozabilitatea acesteia in conformitate cu dispozițiile art.44 raportat la art. 43 din O.G. nr. 92/2003, o eventuala cercetare pe fond a temeiniciei si legalității emiterii acesteia (in urma cu 7 ani de zile), atât in faza administrativa, cat si in cea judecătoreasca fiind complet de prisos.
In ceea ce privește motivele invocate de către recurenta-parata A.F.P. a mun. C. -N., in esența sunt aceleași si astfel apreciază ca la rândul lor nu pot fi primite, in considerarea acelorași argumente. Suplimentar insa, aceasta recurenta susține in continuare faptul ca Dispoziția nr.895/2006 i- ar fi fost comunicata in repetate rânduri, înșirând diverse pretinse ocazii, omițând înadins sa precizeze si temeiul de drept al procedurii de comunicare in respectivele pretinse ocazii, dar si sa facă dovada in acest sens.
Prin decizia civilă nr. 7108 din data de 17 iunie 2013 a Curții de Apel
au fost admise recursurile declarate de D. G. a F. P. C. și A. F. P. a mun. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 357 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C., care a fost casată în întregime cu reținere, fiind, totodată, fixat termen pentru rejudecarea cauzei.
Curtea a reținut ca fiind incidente prevederile art. 315 C. pr. civ. raportat la faptul că instanța de fond cu ocazia rejudecării nu a respectat în totalitate dispozițiile instanței de control judiciar, privind punerea în discuție părților a administrării competente a probei prevăzută de art.180 C. pr. civ., respectiv înscrierea în fals, motiv pentru care a considerat că se impune casarea sentinței recurate cu consecința reținerii spre rejudecare a cauzei și complinirea probatoriului impus cu ocazia primei casări.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 895/_ emisă de A. F. P. a M. C. -N. s-au stabilit în sarcina reclamantului B. A. M. obligații fiscale suplimentare în sumă de 8302 lei si majorări de întârziere în sumă de 11.784 lei ca urmare a transmiterii universale a patrimoniului S.C. TORMVAS SRL asociatului unic. Majorările de întârziere în sumă de 9754 lei aferente obligațiilor fiscale au fost stabilite de același organ fiscal prin Decizia nr. 31016096/_ .
Reclamantul a formulat contestația administrativ fiscală împotriva celor două acte, soluționată prin Decizia nr. 64/2010 emisă de D.G.F.P. a J.
C., prin care contestația împotriva Dispoziției nr. 895/_ a fost respinsă ca nedepusă în termen, iar contestația împotriva Deciziei nr. 31031696/_ a fost respinsă ca neîntemeiată.
Organul fiscal a apreciat că din confirmarea de primire prin poștă a documentelor anexate dosarului cauzei rezultă că actele privind Dispoziția nr. 895/2006 au fost primite de petent la data de_ . Cu privire la acest
înscris, confirmare de primire, reclamantul a formulat cerere de înscriere în fals.
Potrivit art. 182 C. pr. civ., partea care a înfățișat înscrisul este întrebată de președinte dacă înțelege să se folosească de înscrisul defăimat ca fals, iar în cazul în care lipsește, nu voiește să răspundă sau declară că nu se mai folosește de înscris, acesta este înlăturat. Bineînțeles, ipoteza textului, cu titlu de eo quod plermuque fit, are în vedere partea persoană fizică; în cazul persoanelor juridice care au depus un înscris cu privire la care se alegă falsitatea, nimic nu se opune ca întrebarea prevăzută de 182 C.
pr. civ. să fie pusă de către instanță pe calea unei adrese, cum s-a procedat în speță.
În acest sens, prin răspunsurile de la filele 31-32, s-a învederat instanței că DRFP C. -N. nu a emis înscrisul defăimat și că AJFP C. nu înțelege să se folosească de înscrisul declarat fals dacă organele abilitate vor stabili că semnătura de pe confirmarea de primire nu aparține reclamantului. Față de caracterul echivoc al răspunsurilor, Curtea a revenit cu adrese pentru obținerea unui răspuns clar, necondiționat, fără ca acest demers să fie adresat de pârâtele care nu au formulat un nou răspuns.
Textul art. 182 C. pr. civ. cere un răspuns precis, afirmativ sau negativ. În speță, răspunsul DRFP C. -N. nu constituie răspuns afirmativ, iar răspunsul AJFP C. este condiționat de stabilirea valabilității înscrisului, ceea ce nu poate constitui, nici în acest caz, un răspuns pozitiv în sensul prevalării de înscris. Față de acest aspect, făcându-se aplicarea sancțiunii cuprinse în art. 182 alin. 3 C. pr. civ. (recunoscut în privința pretenților părții care îl atacă, respectiv înlăturat ca nesusținut), Curtea a înlăturat înscrisul defăimat ca fals și a conchis, astfel, că dispoziția nr. 895/2006 nu a fost comunicată reclamantului, care era, astfel, în termenul legal pentru formularea contestației prevăzute de art. 205 și urm. C. pr. fisc., care trebuia soluționată în fond de organul fiscal competent. Având în vedere că situația accesoriilor depinde de situația creanței fiscale principale, pentru o soluționare unitară, se impune anularea întregii decizii nr. 64/2010 emisă de pârâta D. G. a F. P. C., inclusiv în partea care privește contestarea deciziei nr. 31016096/2010 emise de pârâta A. F. P. a mun. C. -N. .
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 218 alin. 2 C. pr. fisc. și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite în parte acțiunea și va anula decizia nr. 64/2010 emisă de pârâta D. G. a F. P. C. ; va obliga pârâta D. G. a F. P. C. să soluționeze în fond contestația reclamantului îndreptată, conform art. 205 și urm. C. pr. fisc., împotriva dispoziției nr. 895/2006 și deciziei nr. 31016096/2010 emise de pârâta A. F. P. a mun. C. -N. .
În temeiul art. 274 C. pr. civ., va respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată conform chitanței de la fila 13 din dosarul privind primul ciclu procesual, acestea nefiind dovedite în sensul că la fila respectivă nu există dovada cheltuielilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. A. M. ,
domiciliat în C. -N. | , str. G-ral E. | G. nr. 20, în contradictoriu cu |
pârâtele D. G. | a F. P. | a județului C. și A. F. P. |
a municipiului C. -N., ambele cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr. 19, și în consecință:
Anulează decizia nr. 64/2010 emisă de pârâta D. G. a F.
P. C. .
Obligă pârâta D. G. a F. P. C. să soluționeze în fond contestația reclamantului îndreptată împotriva dispoziției nr. 895/2006 și deciziei nr. 31016096/2010 emise de pârâta A. F. P. a mun.
C. -N. .
Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
S. L. R. | V. | G. | R. -R. D. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: A.M.B.
