Sentința civilă nr. 471/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 471/2013
Ședința publică din data de 05 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de reclamanta S.C. A. S. B. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. B., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care :
Instanța constată faptul că la dosarul cauzei a fost depusă la data de_, prin serviciul registratură din cadrul tribunalului, întâmpinare la contestația formulată de reclamantă, prin care se invocă în principal excepția de necompetență a Tribunalului B. .Năsăud.
Având în vedere faptul că reclamantul nu a înțeles să răspundă adresei emisă de instanță la data de 19 martie 2013( fila 22 dosar), prin care s-a solicitat a se preciza dacă a înțeles să investească instanța cu o contestație la executare(aceasta având în vedere conținutul celor două petite, respectiv de anulare a somației nr. 6/_ /51177 și a titlului executoriu nr. 21, emise de AFP ) sau a înțeles să formuleze contestație împotriva unor acte administrativ fiscale, după cum rezultă din conținutul, motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, instanța califică obiectul acțiunii ca fiind contestație la executare și pune în discuție, din oficiu, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei după care reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată din oficiu.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC A. S., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. a formulat contestație împotriva somației nr. 6/_ /51177 din Dosarul de executare numărul 10452007/6/_ /51177 emisă de A. F. P. a M.
B. și împotriva Titlului executoriu nr. 71 emis în dosarul de executare numărul 10452007/6/_
/51177 emis de aceeași instituție, privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală din cadrul D.G.F.P B. -Năsăud, având ca obiect impozit pe profit suplimentar de plată, în sumă de 28.825 lei, aferent unei baze de impunere suplimentare de 180.156 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 5.314 lei și penalități de întârziere aferente în sumă de 3.728 lei, T.V.A suplimentar de plată în sumă de 665.926, aferentă unei baze impozabile de_ ei, majorări de întârziere aferente TVA- ului în sumă de 51.382 lei si penalități de întârziere aferente în sumă de 78.322 lei. Solicită anularea celor două acte administrative contestate, ca nefiind nefondate, principalul argument folosit de organul de control fiind acela al "suspiciunii" asupra modului de înregistrare al unor operațiuni contabile.
În motivare, s-au invocat aspecte de netemeinicie și nelegalitate a actului de control, vizând, în esență, următoarele:
Organul de control a considerat netemeinic și contrar prevederilor legale, fără a proba într- un fel susținerile, că nu se justifică necesitatea și inregistrarea în contabilitate a cheltuielilor din trimestrul I 2011 cu "șnur etansare" calculând eronat impozit pe profit suplimentar. Se apreciază că fiind justificată această cheltuială, societatea având închiriate spații de depozitare frigorifice, conform documentelor anexate, care necesitau această operațiune de etanșare. Lipsa unui document (bon de consum) sau omiterea unor semnături pe un alt bon de consum nu poate conduce implicit la
nerecunoașterea acestor cheltuieli efectuate, mai ales că nici cantitativ-valoric datele nu sunt corecte in situația efectuării stornării a sumei de 25.375 lei din septembrie 2011.
Inspecția fiscală, în mod netemeinic și interpretând eronat prevederile legale, a considerat că nu se justifică scutirea de TVA aferentă livrării unei persoane din Spania a unui autovehicul fără ca acesta să fie radiat in România și fără dovedirea transportării lui in Spania și a înmatriculării lui în Spania. Susține în contradictoriu cu organul de control că a respectat prevederile art. 143 alin.2 lit.a) coroborate cu prevederile art. 155 alin.5 din Legea 571/2003 - Codul fiscal, emițând factura conform dispozițiilor legale in vigoare și a justificat predarea autovehiculului, implicit transportarea lui până în Spania conform documentelor prezentate:proces verbal de predare - primire. OMFP 2222/2006 modificat de OMFP 2230/2011, prin art.... nu indică dovada înmatriculării autovehiculului în Spania și nici dovada radierii lui in România.
Referitor la calificarea dată de inspecția fiscală tranzacției consemnate în factura de livrare intracomunitară nr.541/_ în valoare de 1.104.173,14 lei, reprezentând plăcuțe videa, cum că nu respectă prevederile art. 128 alin.9 din Codul Fiscal se susține că se bazează doar pe constatările Gărzii Financiare B. -Năsăud fără a le analiza și interpreta în mod propriu și făr a le califica corect în plan juridic. Actul Gărzii Financiare se referă doar la indicii și considerări personale, respectiv prejudicii evaluate, nefiind un act fiscal, fiind trimis organelor fiscale si de urmărire penală pentru continuarea și aprofundarea cercetărilor privind aspecte de natură fiscală și eventual penală. Ori organul fiscal a preluat fără nicio critică aceste constatări, neobservând aspectul esențial că i s-a comunicat de către petentul din Italia un cod valid de înregistrare în scopuri de TVA, accesibil și verificabil și de organul fiscal în bazele de date intracomunitare și că a prezentat documentul legal de transport, respectiv CMR-ul din data de_ și factura către clientul din Italia. Din punct de vedere a laturii, eventual, penale sesizate de Garda Financiară, organul de inspecție fiscală nu a solicitat și nu a prezentat starea sau rezultatele acestui demers, nefinalizat. Astfel nu se justifică și nu au temei legal aspectele imputate în actul de control.
Aceeași lipsă de fundament faptic și juridic este manifestată de reprezentanții controlului fiscal atunci când se grăbesc să tragă concluzii cu relevanță fiscală în baza unor date inconsistente și incomplete, respectiv să susțină neîntemeiat nerealitatea unor tranzacții comerciale, deși alte autorități sau instituții, inclusiv de cercetare penală nu s-au pronunțat. Deși recunosc nefinalizarea cercetărilor la furnizorul de mărfuri SC INTERNOVA S., respectiv cu privire la legalitatea si realitatea aprovizionărilor efectuate de aceasta la rândul ei de la diferiți agenți economici din țară, în baza unor elemente subiective numite "suspiciuni",făcând doar trimitere la un text normativ în lipsa unor concluzii pertinente si definitive și neținând cont că nu este cu nimic responsabili de eventualele nereguli ale altor agenți, cu atât mai mult cu cât că marfa există faptic în societate pe stoc, ajung la concluzia eronată și neîntemeiată, pur subiectivă că aceste achiziții nu sunt reale și ca nu are drept de deducere la TVA.
Privind achizițiile de mărfuri de la SC MARY MYM S. susține în continuare că organul de control a manifestat aceeași grabă afirmând în baza unor date proprii finanțelor publice (ANAF) Anexa 11 la actul de control, că începând cu data de_ această societate este scoasă din evidența plătitorilor de TVA, dar făcând trimitere la art. 11 alin. 2 si art 146 alin.l lit.al6) din Legea nr.571/2003 - text normativ ce nu recunoaște tranzacțiile cu societățile declarate inactive - concluzionând eronat ca nu are drept de deducere de la achizițiile de la un agent declarat inactiv si din condei și în mod abuziv nu îi recunoaște deducerea TVA-ului în sumă de 81.428 lei.
Referitor la relațiile comerciale cu SC MP INTERAUTO S. se arată că prin factura fiscală seria GJ nr.953/_ emisă de aceasta, s-a stornat valoarea de 155.942 lei aferentă anterioarelor tranzacții - informație și document prezentat în timpul controlului, dar nereluat în considerație, ceea ce are implicații fiscale și anulează constatările inspecției fiscale.
Nici în raport cu SC BEST STAR S. nu își asumă responsabilitatea, deoarece nu a înregistrat intrările de mărfuri în contabilitate, iar nedepunerea situațiilor și deconturilor de către aceasta nu îi este imputabilă, oricum organul de control nu a efectuat nicio verificare la această firmă din B., însă i-a calculat nejustificat TVA nedeductibil.
A achiziționat carburanți în baza unor documente legale (bonuri fiscale si factura fiscala), întocmind documente de intrare în gestiunea societății, carburanții care au fost destinați și folosiți în folosul operațiunilor taxabile, omițând să se consemneze numărul de înmatriculare a autovehiculului si denumirea societății noastre pe bonurile fiscale.
Se consideră nefondate și celelalte constatări fiscale .
În drept, s-au invocat disp. art. 19 alin(l), art.l 1 alin.(l), art.l43 alin.2, art.l28 alin.9, art.l58 alin.l art. 145 alin.2 lit.a, art.l46 alin.l lit.a, art.l55 lit.f, art.l46 alin.2, art.l 1 alin. l2,art.82 alin.3 din Legea nr.571/2003, art. 119,120 si 1201, art. 172 si 173 din OG nr.92/2003, prevederile Codului de procedura civilă.
La primul termen de judecată, instanța, pentru a statua asupra competenței de soluționare a cauzei în conformitate cu prevederile art. 159 ind. 1 alin. 4 C.pr.civ., a solicitat reclamantei să formuleze precizări lămuritoare cu privire la obiectul cererii, în raport de conținutul petitelor formulate și a temeiului de drept, pe de o parte, și conținutul motivării în fapt, pe de altă parte, solicitare la care însă reclamanta nu a formulat răspuns.
Față de această situație, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială
în soluționarea cauzei, la termenul de judecată din data de_ .
Această excepție a fostz de asemenea invocată și de pârâta A. F. P. B. în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, susținând că potrivit art. 172 din OG 92/2003(R) privind Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot formula contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare. Contestația se introduce la instanța judecătoreasca competenta și se judecă în procedura de urgență, în cazul din speța, Judecătoria Bistrița.
Analizând actele dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Obiectul contestației formulate de reclamantă vizează anularea titlului executoriu și a somației emise în cadrul dosarului de executare nr. 10452007/6/_ /51177 - nr. 76 din_ de
A. F. P. a M. B. în vederea executării silite a titlului de creanță devenit titlu executoriu - Decizia de impunere nr. AIF 807/12 din_ .
Asupra competenței materiale și teritoriale de soluționare a contestației la executarea silită și a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunțată în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și Casație și Justiție, decizie obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 C.pr.civ., în sensul că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, (…), cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În motivarea acestei decizii, instanța supremă a subliniat distincția care trebuie făcută între
"titlu executoriu fiscal";, "titlu de creanță fiscală"; și "act administrativ fiscal";, concluzionând în sensul că posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul care constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
În ceea ce privește procedura de contestare a actelor administrativ-fiscale prevăzută de art. 209-218 Cod procedură fiscală, aceasta presupune soluționarea recursului administrativ prin emiterea deciziei de către Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul autorității administrativ- fiscale, contestarea acestei decizii declanșând controlul jurisdicțional dat, într-adevăr, în competența instanțelor specializate reprezentate de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor.
Însă, dezbaterea asupra admisibilității contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare nu transferă competența de a se pronunța asupra acestei chestiuni tribunalului de contencios administrativ, acesta putând fi investit în materia administrativ fiscală în condițiile respectării procedurii sus menționate, această competență revenind, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătoriei, ca instanță de drept comun, în considerentele aceleiași decizii pronunțate în interesul legii, anterior citată, statuându-se că "excluderea de către legiuitor a instanței de contencios administrativ de la soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva titlului executoriu fiscal reiese din interpretarea comparativă, logică, a dispozițiilor art. 188 alin. 2 și ale art. 169 alin. 4 din Codul de procedură fiscală";.
Față de cele ce preced, urmează ca, în conformitate cu prevederile art. 158 și art. 159 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., să se admită excepția necompetenței materiale, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de reclamanta SC A.
S.,
cu sediul în B., str. D. C., nr.1, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. B.
, cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -Năsăud, în favoarea Judecătoriei B. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
A. P. M. | I. | D. | M. |
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
