Decizia civilă nr. 9567/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9567/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta SC H. SA B. PRIN ADMINISTRATOR J. E. I. S. PRIN S. H. C., SC H. SA B. PRIN S. H. C. PRIN ADMINISTRATOR J.
I. S. și pârâta SC N. M. SS, împotriva sentinței civile nr. 9489/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu pârâții P. C.
, P. C. F., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, consilier juridic D. I. Meteș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul formulat de pârâta N. M. nu este timbrat, părțile au solicitat
judecarea cauzei în lipsă, iar la data de_, recurenta reclamantă H. prin S. H. C. a depus la dosar întâmpinare la recursul pârâtei nera
M., solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Curtea, raportat la faptul că, deși citată cu mențiunea timbrajului, pârâta recurentă N. M. nu a dat curs acestei obligații, din oficiu, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, coroborat cu art. 9 alin. 2 din OUG nr. 32/1995 invocă excepția netimbrării recursului acesteia și, în subsidiar, în ipoteza compolinirii acestui lips de către pârâta recurentă până la terminarea dezbaterilor, în temeiul art. 2822C. pr. civ. invocă excepția inadmisibilității recursului pârâtei recurentă.
Reprezentanta reclamantei recurentă solicită admiterea excepției netimbrării recursului pârâtei. Cât privește excepția inadmisibilității recursului pârâtei, reprezentanta reclamantei recurentă solicită respingerea acesteia, motivat de faptul că la fond cererea de completare formulată de către aceasta a fost respinsă, astfel încât nu se regăsește în ipoteza prevăzută de art. 2822C. pr. Civ.
Cât privește propriul recurs, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și menținerea hotărârii sub aspectul anulării autorizației de construire ca fiind temeinică și legală. Pen fondul recursului pârâtei, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9489 din 31 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ * a Tribunalului C., a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a PRIMARIEI C.
F. și s-a respins cererea față de aceasta..
A fost admisă cererea formulată de către reclamanta SC H. SA B. prin S. H. C. în contradictoriu cu pârâții P. C. F., SC N.
M. SSR.L. și în consecință s-a dispus anularea Autorizației de construire nr.468/_ . Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în rejudecare cererea formulată, în baza probelor administrate, că aceasta a fost întemeiată
.
Cu referire la excepția lipsei calității de reprezentat invocată, instanța a reținut că aceasta a fost neîntemeiată.
Pârâta SC N. M. SS a invocat că S. H. C. nu are calitate de reprezentant al SC H. SA. Instanța a reținut insă că‚ potrivit Sentinței civile nr. 7222/_ SC E. I. S. a fost numită administrator judiciar al SC H. SA.
Administratorul judiciar a făcut dovada calității de reprezentant al Sucursalei C. și al reprezentantului acesteia in fața instanței, emițând înscrisul de la fila 82 cu nr.33382/_ .
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P.
C. F. invocată în primul ciclu procesual, instanța a reținut ca fiind întemeiată excepția formulată conform art.77 din Legea nr. 215/2001, primăria fiind o structură funcțională, fără personalitate juridică.
Cu referire la fondul cauzei, în rejudecare, instanța a constatat că potrivit Autorizației atacate nr.468 din_ emisă de către P. C. F., s-a autorizat executarea unei alei de acces și debarcader pe malul lacului F. 2, beneficiar fiind pârâta SC N. M. SS .
Instanța a procedat la verificarea legalității Autorizației de construire nr.468/_ sub aspectul invocat de către reclamantă, cu referire la dreptul de proprietate asupra amplasamentului asupra căruia se realizează construcția atacată, prin efectuarea unui raport de expertiză topografică.
Potrivit raportului de expertiză efectuată in cauză de către expert Opre G. Claudiu (f.93-105), s-a stabilit faptul că ceea ce se execută, construcțiile aleii de acces și debarcader pe malul lacului cât și podețul edificat peste canal și poarta edificată pe dig sunt amplasate pe terenul domeniului public al Statului Român, aflat in concesiune în SC H. SA, făcând parte din arealul amenajării CHE
, nerespectându-se zona de siguranță a acestei amenajări.
Astfel, expertul a constatat că suprafața înscrisă în CF 52701 F. CF vechi nr.8707 F. este de 18690 mp, însă in realitate suprafața de la fața locului este de 19715 mp.
Prin urmare, planșele cu situația faptică care au stat la baza emiterii autorizației de construire nu reflectă situația reală din teren, astfel încât a fost posibilă amplasarea construcțiilor autorizate pe terenul proprietatea Statului Român, aflat in concesiunea reclamantei, în sensul precizat de către expert existând diferențe semnificative între conturul nr. cadastral 52701 și conturul terenului existent la fața locului, delimitarea corpului de proprietate fiind incorect efectuată.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, instanța a apreciat întemeiată acțiunea formulată pe care a admis-o cu consecința anulării autorizației atacate. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs SC H. SA B. și SC NERMA M. SSR.L
.
Prin recursul declarat de SC H. SA B.
a solicitat admiterea recursului sub aspectul formulat și în consecință modificarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată dovedite în cuantum de 3.844,30 lei și menținerea soluției dispusă de Tribunalul Cluj privind anularea autorizației de construire nr. 468/_ ca fiind legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă de instanța anularea autorizației de construire nr.468/_ emisă pârâtei SC N. M. SS de către P. comunei F., autorizația de construire fiind eliberată cu nesocotirea dispozițiilor legale.
Tribunalul Cluj a admis cererea formulată de subscrisă dispunând anularea autorizației de construire însă, deși am solicitat acordarea cheltuielilor de judecată iar pârâtele au căzut în pretenții, instanța nu ne-a acordat cheltuielile de judecată pe care le-am ocazionat.
Apreciem ca prin neacordarea cheltuielilor de judecată suntem în prezența motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii), motiv de recurs care atrage modificarea hotărârii atacate.
Arată că se impunea acordarea de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată ocazionate de reclamantă cu purtarea litigiului din următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată atât prin concluziile scrise depuse în ședință cât și oral, aspect consemnat în încheierea de ședință din data de_ .
Dovada efectuării cheltuielilor de judecată solicitate în cuantum de 3.844,30 lei există la dosarul cauzei (chitanța privind achitarea taxei de timbru, timbru judiciar,precum și chitanțele nr. 5498290/1/_ și nr. 5794869/1/_ care atestă achitarea onorariului expert de 3.840 lei).
Existența culpei procesuale a pârâtelor este evidentă. Pârâta SC N.
M. SS a edificat construcția autorizată pe terenul aparținând domeniului public al statului roman, în afara limitei sale de proprietate ÎNGRĂDITE, limită care cu ocazia raportului de expertiză efectuat s-a dovedit că a fost trasată în mod eronat de pârâtă, ajungându-se la ocuparea fără drept a unei suprafețe de 1025 mp în plus față de suprafața pe care o deține pârâta în evidențele cadastrale. Culpa procesuală este vădită întrucât pârâta SC N. M.
SS a edificat construcția nu pe imobilul teren proprietatea sa, îngrădit cu gard, ci în afara terenului acesteia, mai exact peste contracanalul subsciei, teren aflat în domeniul public al statului și dat în administrarea subscrisei. Așadar construcția pârâtei este amplasată pe altă locație decât cea pentru care a fost autorizată, respectiv peste contracanalui subscrisei, continuând pe digul acumulării Centralei Hidroelectrice F. II, dig de care a ancorat un debarcader pe luciul de apă (pentru edificare a se vedea fotografiile anexe la raportul de expertiză efectuate de către expert.)
Culpa pârâtului P. comunei F. rezidă în eliberarea autorizației pentru o construcție care urma să fie edificată pe malul digului CHE F., unde titular al dreptului de proprietate este Statul Roman. Onorată instanță, P. comunei F. a încălcat flagrant dispozițiile legale privind zona de protecție și siguranța a acumulării autorizând construcția de alee acees și debarcader pe malul lacului de acumulare, societatea SC N. M. S. în dovedirea dreptului său de proprietate depunând la dosarul de autorizare extrasul CF nr. 52701, cu nr. cadastral 52701. Așadar cu bună știință P. comunei F. a autorizat efectuarea unei lucrări de către SC N. M. SS pe un teren
aflat în domeniul public al statului și cu încălcarea zonei de protecție și siguranța a acumulării F. II. Încălcarea legii este flagrantă și de o crasă evidența întrucât s-a autorizat construcția unui debarcader pe un lac în baza unui extras CF care atestă proprietatea pârâtei SC N. M. asupra unui teren învecinat și
îngrădit și nicidecum asupra contracanalului și digului acumulării unde această lucrare este amplasată.
De asemenea, autorizația de construire a fost eliberată societății SC N. M.
SS pentru autorizarea lucrărilor asupra imobilului teren proprietatea persoanei fizice M. R., teren înscris în Cartea Funciară a localității F. nr. 52701, număr cadastral 52701. Or, așa cum rezultă din extrasul CF, SC N. M.
SS nu este titulara unui drept real asupra imobilului. într-adevăr în extrasul CF este notat un contract de comodat încheiat între M. R. în calitate de comodant și SC N. M. Pord.Com Impex S. . Concluzia este clară: societatea cu denumirea SC N. M. SS NU ESTE TITULARA UNUI DREPT REAL asupra imobilului teren înscris în Cartea Funciară a localității F. sub nr vechi 8707, număr cadastral 1908 (CF nou nr. 52701, număr cadastral 52701) și ca atare nici măcar nu era îndreptățită să solicite edificarea unei construcții pe acest imobil teren.
Nu mai insistă asupra nenumăratelor motivelor de nelegalitate a autorizației de construire în discuție, întrucât apreciem că le-am dezvoltat pe larg la fondul cauzei. A reiterat aceste aspecte în contextul culpei procesuale ale pârâtelor.
Așadar, având în vedere considerentele expuse, solicită modificarea sentinței civile nr. 9489/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul obligării pârâtelor ia plata cheltuielilor de judecată în cuantum 3.844,30 lei, menținerea dispoziției privind admiterea cererii formulate de reclamanta SC H. SA prin S. H. C. cu consecința anulării autorizației de construire nr. 468/_ emisă de P. comunei F., cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Prin recursul declarat de SC N. M. SS Com. F. ,
a solicitat modificarea sentinței atacate in sensul admiterii excepției lipsei calității de reprezentant a Sucursalei C. a SC H. SA și, pe cale de consecința, anularea cererii de chemare in judecata ca fiind formulata de o entitate lipsita de exercițiul drepturilor procesuale.
În motivare a arătat că prin cererea de chemare in judecata înregistrata in data de_, reclamanta SC H. SA prin S. C., a solicitat anularea Autorizației de construire nr. 468/_ eliberata pe numele si la cererea subscrisei de către primarul comunei F. .
Prin notele de ședința depuse Ia termenul din_ am invocat excepția lipsei calității de reprezentant al Sucursalei C. a SC H. SA intrucat, conform art. 43 alin. 1) din Legea nr. 31/1990 si al art. 41-43 din Codul de procedura civila, sucursalele sunt dezmembraminte fără personalitate juridica ale societăților comerciale, astfel încât acestea pot sta in judecata, daca au organe proprii de conducere, doar ca parate.
Instanța de fond, fără a pune excepția in discuția pârtilor in condiții de contradictorialitate, a apreciat in mod eronat ca administratorul judiciar al reclamantei ar fi făcut dovada calității de reprezentant al Sucursalei C. si a respins excepția invocata.
Consideram ca sentința instanței de fond este netemeinica si nelegala întrucât o entitate lipsita de exercițiul drepturilor procesuale nu poate avea in nici o împrejurare calitatea de reprezentant al unei alte persoane, astfel încât, in lipsa unei însușiri a acțiunii, se impunea admiterea excepției si anularea cererii introductive formulate de către S. C. a reclamantei.
Având în vedere aceste considerente, admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 9489/2013 pronunțata de Tribunalul Cluj in cadrul dosarului nr._ * in sensul admiterii excepției lipsei calității de reprezentant a Sucursalei C. si anularea cererii de chemare in judecata ca fiind formulata de o entitate lipsita de exercițiul drepturilor procesuale.
În drept, a invocat prevederile art. 43, alin. 1) din Legea nr. 31/1990, art.
, 299 si urm. Cod pr.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cât privește recursul reclamantei, acesta se privește ca fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce urmează:
Curtea urmează să rețină că unicul motiv dedus judecății îl constituie neacordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond.
Deși această omisiune în prezent nu mai poate fi antamată pe calea recursului conform art. 2812adin codul de procedură civilă de la 1865 și conform art. 445 din Codul de procedură civilă din 2010, trebuie notat că procesul a început la data de_ deci înainte de a intra în vigoare Legea nr. 202/2010.
Din această perspectivă, omisiunea instanței de fond de a soluționa un capăt de cerere poate face obiectul căii de atac având în vedere dreptul procesual aplicabil tempus regit actum în speță.
Curtea reține astfel că reclamanta recurentă a solicitat plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului în fond inclusiv cu ocazia concluziilor orale ale părții consemnate ca atare în practicaua sentinței atacate, oglindită în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24 mai 2012 (f. 119 dos. Tribunal).
Astfel fiind, conform art. 274 C.pr.civ. de la 1865 aplicabil în sepță prin prisma art. 3 alin.1 din Legea nr. 76/2012, partea căzută în pretenții și găsită în culpă procesuală va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată ocazionate și dovedite cu soluționarea litigiului.
Astfel, în speță acțiunea reclamantei a fost admisă de instanța de fond, astfel că aceasta era îndreptățită la acordarea cheltuielilor de judecată. Din probele dosarului rezultă că reclamanta a suportat următoarele cheltuieli cu judecarea procesului: taxa judiciară de timbru de 4 lei (f. 2 vol. I dos. fond), timbru mobil judiciar în valoare de 0,30 lei aplicat pe fila 2 verso și suma de 3840 lei stabilită de expert prin decont (f. 45 vol.II) validat de instanța de fond prin încheierea din 23 noiembrie 2012 (f. 60 dos. fond) și achitat în avans suma de 1.0000 lei (f. 37 dos. fond) și respectiv diferența de 2.840 lei (f. 65 dos. fond).
Pe cale de consecință, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează a admite recursul reclamantei cu consecința modificării parțiale a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul că va obliga pe pârâta SC N.
M. SS, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3844,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert.
Cât privește recursul pârâtei se reține că excepția de procedură reiterată de recurentă a fost corect tranșată de instanța de fond.
Astfel, pârâta reiterează în recurs excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Sucursalei H. C. a SC H. Sa.
În justificarea excepției s-a învederat principial, fără trimitere la starea de fapt ori circumstanțele procesului, că sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, astfel încât acestea pot sta în judecată, dacă au organe proprii de conducere, doar ca pârâte (f. 73-74 dos fond).
Din practiaua concepută prin încheierea de amânare a pronunțării rezultă că excepția a fost pusă în discuția părților și deci dezbătură. Mai mult anterior
prin încheierea din_ instanța a decis prorogarea pronunțării asupra excepției.
Așa cum rezultă din întâmpinarea depusă în recurs, Curtea reține că raportat la starea judiciară a reclamantei aceasta a făcut dovada mandatului din partea administratorului judiciar al reclamantei pentru semnarea actelor entității în litigiul pendinte de către directorul sucursalei, ceea ce presupune și ratificarea eventualelor acte anterioare privind demararea prezentului litigiu.
Așa fiind, Curtea reține că raportat la aceste probe și susțineri în mod corect a ajuns la concluzia că excepția nu este întemeiată și a respins-o ca atare în mod legal.
Față de considerentele ce precedă, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr.
554/2004, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de SC H. SA B., împotriva sentinței civile nr. 9489/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă SC N. M. SS, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3844,30 lei.
Respinge recursul SC N. M. SSR.L. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
R. -R. D. | L. | U. | M. | D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. M. T.
