Decizia civilă nr. 9577/2013. Contencios. Termen de gratie/esalonare plata obligatie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9577/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. ier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul I. T. DE M. B. N., împotriva sentinței civile nr. 1470/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu pârâtul T.
D. J., având ca obiect termen de grație/eșalonare plată obligație.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părțilorlitigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1312 N. C. Pr. Civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care Curtea, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 445 NCPC invocă excepția inadmisibilității recursului și rămâne în pronunțare asupra excepției invocată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1470 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., a fost admisă cererea precizată formulată de reclamantul-debitor I. T. de M. B. -N. în contradictoriu cu pârâtul-creditor T. D. J. și, în consecință s-a dispus acordarea în favoarea debitorului a unui termen de grație de 30 zile pentru îndeplinirea obligației de plată izvorâtă din titlul executor - sentința civilă nr.1882/2012 pronunțată de către Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, modificată în parte prin Decizia civilă nr.710/2013 a Curții de Apel C., constând în suma de 263,20 lei reprezentând cheltuieli de executare;
- s-a suspendat continuarea executării silite obiect al dosarului execuțional nr.76/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Andronesi V. nD. & Andronesi D. M., până la soluționarea definitivă a prezentului dosar. Fără cheltuieli de judecată.
Executorie în ceea ce privește dispoziția de suspendare a continuării executării silite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În dosarul execuțional nr.76/2013 al societății civile profesionale de executori judecătorești Andronesi V. n D. & Andronesi D. M. s-a demarat procedura de executare silită împotriva debitorului I. T. de M.
B. -N., în temeiul titlului executor - sentința civilă nr.1882/2012 pronunțată de către Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, modificată în parte prin Decizia civilă nr.710/2013 a Curții de Apel C., pentru suma de 1263,20 lei (compusă din suma de 1.000 lei daune morale și 263,20 lei cheltuieli de executare), în acest sens fiind emisă somația din data de_ .
Cu privire la cererea de acordare a unui termen de grație de 30 zile, așa cum s-a solicitat la termenul de judecată din data de_,
instanța a reținut că art.6 alin.1 din OG nr.22/2002 deschide instituțiilor publice această posibilitate, dispunând că "în cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective";.
Potrivit art.1 din OG nr.22/2002: "Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă";. În același timp însă, potrivit alin. 2 ,, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";.
Lipsa de fonduri poate fi opusă deci creditorului doar pentru un interval de 6 luni de la primirea somației de plată, în speță_, neputându-se accepta ideea că, fiind vorba despre instituții publice, lipsa fondurilor sau insuficiența acestora reprezintă o justificare pentru un termen mai îndelungat de neplată.
Respectarea unor obligații stabilite prin hotărâri judecătorești are menirea de a asigura stabilitatea raporturilor juridice, indiferent de participanți și fără a impune un statut privilegiat statului sau instituțiilor publice.
Există, însă unele dificultăți economice generate de criza economică prelungită, atât pentru instituțiile publice, cât și pentru particulari.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, autoritățile dispun de o marjă de apreciere și un termen rezonabil în identificarea celor mai adecvate mijloace de punere în executare a hotărârilor judecătorești ce stabilesc obligații de plată în sarcina statului, a autorităților și instituțiilor publice, dar o astfel de marjă nu poate fi discreționară, iar termenul nu poate fi amânat, fără o perspectivă reală de realizare efectivă a drepturilor creditorilor, tocmai în vederea garantării dreptului la un proces echitabil din a cărei componentă face parte și executarea efectivă a unei hotărâri judecătorești, așa cum statuează art.6 alin.1 CEDO.
În acest sens au fost legiferate prevederile art.2 coroborate cu art.6 din OG nr.22/2002 care prevăd situația în care obligațiile de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă ce nu pot fi îndeplinite, datorită unor motive temeinice să permită instituției debitoare să solicite instanței acordarea unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.
Acest termen de grație este în acord cu prevederile Convenției, fiind un termen rezonabil, stabilit de către autoritățile statale, în vederea executării unei hotărâri judecătorești fără ca prin aceasta dreptul în sine să fie periclitat. Cu alte cuvinte prin acordarea unui termen de grație nu este ignorat dreptul creditorului în substanța sa, și nici nu poate fi justificată pertinent o întârziere care să pună în pericol însăși rațiunea de a fi a executării silite.
Din analiza actelor dosarului de executare, instanța a constatat că reclamantul nu a beneficiat în mod efectiv de termenul de 6 luni consacrat de art.2, și în care instituția debitoare avea sarcina să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, cu sublinierea că acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, fiind dovedit că a demarat o cerere suplimentare de fonduri, pentru
anul 2013, la Titlul II, art.20.25., prin nota de fundamentare nr. 2871/_ ( fila 4 dosar), din moment ce potrivit extrasului din bugetul inițial 2013 rezultă că nu exista nici o sumă disponibilă.
Mai mult, prin ordinul de plată nr.198/_, s-a făcut dovada achitării debitului principal, subzistând obligația de plată doar asupra sumei de 263,20 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Așa fiind, cum debitorul nu a beneficiat de termenul reglementat de legiuitor la art.2 din OG nr.22/2002, văzând cuantumul mic al sumei pentru care s-ar derula procedura de executare silită, acordarea acestui termen de grație neînlăturând obligația debitorului de a achita suma datorată, ci creează exclusiv posibilitatea ca, în lipsa fondurilor suficiente pentru achitarea debitului, instituția să poată cuprinde în bugetul său această sumă, tribunalul a apreciat că în speță acordarea unui termen de grație de 30 zile debitorului obligației, cât și, corelativ, suspendarea continuării executării silite obiect al dosarului execuțional nr.76/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Andronesi V. n D. & Andronesi D. M., până la soluționarea definitivă a prezentului dosar, este în acord nu numai cu dreptul intern - art.6 alin.4 din OG nr.22/2002, cât și cu prevederile art.6 alin.1 din CEDO și respectiv art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, astfel că va admite cererea precizată formulată de reclamantul-debitor
I. T. de M. B. -N. în contradictoriu cu pârâtul-creditor T.
D. J. . Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul-debitor I. T. DE M. B. -N.
, solicitând admiterea recursului și în principal, să se dispună casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, să se dispună casarea cu reținerea cauzei spre rejudecare, să se constate că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 488 pct. 8 din Noul Cod de Procedură civilă.
În motivare arată că calea de atac a fost consemnată calea de atac a recursului, dar în termen de 15 zile de la comunicare și nu de 30 de zile de la comunicare,așa cum prevăd disp. art. 485 din Noul Cod de Procedură civilă raportat la art. 6 alini din OG 22/2002 care prevede că " In cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art, 1 alin. (1), art. 2. sau £ aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.
(4) Instanța sesizată potrivit alin. (1) - (3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat".
Având în vedere că potrivit noilor dispoziții legale în materie de recurs termenul general este de 30 de zile și nu de 15 zile cum în mod greșit s-a consemnat în dispozitivul hotărârii civile atacate cu prezentul recurs, iar în dispozițiile de drept material prev. de art. 6 alin.4 din OG 22/2002, nu este prevăzut un termen special de recurs care să deroge de la cel general prev. de art. 485 din Noul Cod de procedură civilă,instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, iar pe de altă parte, pentru soluționarea cererii de suspendare a continuării executării silite trebuia să se pronunțe printr-o încheiere executorie separată, care în mod necesar era anterioară pronunțării hotărârii pe fond, adică cea vizând acordarea unui termen de grație.
Se impunea modalitatea de soluționare a cererii de suspendare provizorie a executării sau continuării executării printr-o încheiere separată, dat fiind și faptul că prev. art. 6 alin.4 din OG 22/2002 statuează că încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
Pe de altă parte, termenul prevăzut pentru calea de atac a recursului, a fost greșit stabilit la 15 zile și nu 30 de zile, caz în care dispozițiile din sentința civilă atacată nu pot fi puse în executare.
Consideră că instanța a pronunțat o sentință nelegală, cu încălcarea dispozițiilor de drept procesual, mai ales datorită faptului că există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că deși se dispune acordarea unui termen de grație de 30 de zile pentru îndeplinirea obligației de plată se suspendă continuarea executării silite doar până la soluționarea definitivă a Dos. Nr. 3947/2013 al Tribunalului B. -N., iar termenul de recurs consemnat greșit în dispozitiv, de 15 zile de la comunicare și nu de 30 de zile face ca termenul de grație acordat să nu fie aplicabil decât pentru 15 zile și nu 30, mai ales dacă hotărârea nu ar mai fi fost atacată cu recurs, deoarece ea devenea definitivă dacă nu s-ar fi exercitat această cale de atac în 15 zile de la comunicare.
Nelegalitatea sentinței pronunțate reiese și din consemnarea în dispozitiv a mențiunii Executorie în ceea ce privește dispoziția de suspendare a continuării executării silite, care se află în contradicție cu dispoziția de acordare a unui termen de grație de 30 de zile, atâta timp cât suspendarea executării silite obiect al Dos. execuțional nr. 76/2013 al BEJ Andronesi V. n D. & Andronesi D. -
M. s-a dispus până la soluționarea definitivă a prezentului dosar.
Practic devine imposibil să se respecte termenul de grație de 30 de zile acordat, dacă nu este arătat în dispozitiv de când curge acest termen, mai ales că subsecvent acordării lui s-a dispus suspendarea continuării executării doar până la soluționarea definitivă a prezentului dosar, dar din indicarea mențiunii executorii al dispoziției de suspendare a continuării executării silite, reiese că aceasta se aplică de la data pronunțării hotărârii, 10 iulie 2013.
Reamintește faptul că în dosarul execuțional nr.76/2013 al societății civile profesionale de executori judecătorești Andronesi V. n D. & Andronesi D.
s-a demarat procedura de executare silită împotriva debitorului I. T. de M. B. -N., în temeiul titlului executor - sentința civilă nr. 1882/2012 pronunțată de către Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, modificată în parte prin Decizia civilă nr.710/2013 a Curții de Apel C., pentru suma de 1263,20 lei (compusă din suma de 1.000 lei daune morale și 263,20 lei cheltuieli de executare), în acest sens fiind emisă somația din data de_ .
Instanța care a pronunțat sentința atacată cu prezentul recurs, a reținut, cu privire la cererea de acordare a unui termen de grație de 30 zile ( solicitat de către subscrisul la termenul de judecată din 0_ în cadrul Dos. nr._ al tribunalului B. -N. ), că art.6 alin. l din OG nr.22/2002 deschide instituțiilor publice această posibilitate, dispunând că "în cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective";.
Potrivit art. l din OG nr.22/2002: "Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă";. In același timp însă, potrivit alin. 2 "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în
termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";.
Lipsa de fonduri poate fi opusă deci creditorului doar pentru un interval de 6 luni de la primirea somației de plată, în speță_, neputându-se accepta ideea că, fiind vorba despre instituții publice, lipsa fondurilor sau insuficiența acestora reprezintă o justificare pentru un termen mai îndelungat de neplată.
Respectarea unor obligații stabilite prin hotărâri judecătorești are menirea de a asigura stabilitatea raporturilor juridice, indiferent de participanți și fără a impune un statut privilegiat statului sau instituțiilor publice.
Există, însă unele dificultăți economice generate de criza economică prelungită, atât pentru instituțiile publice, cât și pentru particulari.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, autoritățile dispun de o marjă de apreciere și un termen rezonabil în identificarea celor mai adecvate mijloace de punere în executare a hotărârilor judecătorești ce stabilesc obligații de plată în sarcina statului, a autorităților și instituțiilor publice, dar o astfel de marjă nu poate fi discreționară, iar termenul nu poate fi amânat, fără o perspectivă reală de realizare efectivă a drepturilor creditorilor, tocmai în vederea garantării dreptului la un proces echitabil din a cărei componentă face parte și executarea efectivă a unei hotărâri judecătorești, așa cum statuează art.6 alin. l CEDO. În acest sens au fost legiferate prevederile art.2 coroborate cu art.6 din OG nr. 22/2002 care prevăd situația în care obligațiile de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă ce nu pot fi îndeplinite, datorită unor motive temeinice să permită instituției debitoare să solicite instanței acordarea unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective. Acest termen de grație este în acord cu prevederile Convenției, fiind un termen rezonabil, stabilit de către autoritățile statale, în vederea executării unei hotărâri judecătorești fără ca prin aceasta dreptul în sine să fie periclitat. Cu alte cuvinte prin acordarea unui termen de grație nu este ignorat dreptul creditorului în substanța sa, și nici nu poate fi justificată pertinent o întârziere care să pună în pericol însăși rațiunea de a fi a executării silite.
Din analiza actelor dosarului de executare, instanța constată că reclamantul nu a beneficiat în mod efectiv de termenul de 6 luni consacrat de art.2, și în care instituția debitoare avea sarcina să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, cu sublinierea că acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, fiind dovedit că a demarat o cerere suplimentare de fonduri, pentru anul 2013, la Titlul II, art.20.25., prin nota de fundamentare nr. 2871/_ ( fila 4 dosar), din moment ce potrivit extrasului din bugetul inițial 2013 rezultă că nu exista nici o sumă disponibilă.
Mai mult, prin ordinul de plată nr.198/_, s-a făcut dovada achitării debitului principal, subzistând obligația de plată doar asupra sumei de 263,20 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Așa fiind, cum debitorul nu a beneficiat de termenul reglementat de legiuitor la art.2 din OG nr.22/2002, văzând cuantumul mic al sumei pentru care s-ar derula procedura de executare silită, acordarea acestui termen de grație neînlăturând obligația debitorului de a achita suma datorată, ci creează exclusiv posibilitatea ca, în lipsa fondurilor suficiente pentru achitarea debitului, instituția să poată cuprinde în bugetul său această sumă, tribunalul apreciază că în speță acordarea unui termen de grație de 30 zile debitorului obligației, cât și, corelativ, suspendarea continuării executării silite obiect al dosarului execuțional nr. 76/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Andronesi V. n D. & Andronesi D. M., până la soluționarea definitivă a prezentului dosar, este în
acord nu numai cu dreptul intern - art.6 alin.4 din OG nr.22/2002, cât și cu prevederile art.6 alin.l din CEDO și respectiv art.l din Protocolul nr.l la Convenție, astfel că va admite cererea precizată formulată de reclamantul-debitor I. T. de M. B. -N. în contradictoriu cu pârâtul-creditor T. D. J. . Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Așa cum recurenta a arătat și pe parcursul soluționării cauzei din dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu prezentul recurs, nu ne-am sustras de la obligația de plată a sumei de 263,20 lei, reprezentând cheltuieli de executare, ci dimpotrivă pe parcursul acelui proces am achitat intimatului suma de 1000 lei daune morale rezultate din decizia civilă nr. 710/2013 a Curții de Apel C., potrivit ordinului de plată nr. 198/_, știut fiind faptul că noi am efectuat demersuri pentru executarea benevolă a obligației de plată, iar ministerul de resort le-a aprobat suma de 1000 lei care însă s-a achitat după demararea executării silite, fiind astfel stabilită ca și sumă de plată și cea de 263,20 lei reprezentând cheltuieli de executare, pentru care pârâta urmează să facă dovada plății, în termenul de 30 de zile pe care 1-a solicitat, dar nu înainte de a se statua în mod legal asupra datei de început de la care se aplică acesta, urmare soluționării prezentului recurs.
Raportat la starea de fapt expusă mai sus, este imperios necesar a se constata că sentința civilă mai sus menționată este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, caz în care se impune casarea acesteia, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 488 pct. 8 din Noul Cod de Procedură civilă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. 1 pct. 8 din codul de procedură civilă consacră ipoteza în care hotărârea recurată poate fi casată atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Acest motiv, așa cum rezultă din litera textului legal, vizează situațiile în care instanța evocă norme de drept substanțial incidente situației de fapt în cauză, dar le încalcă în litera și spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii.
De asemenea, Curtea reține că încălcarea sau aplicarea greșită a legii este reflectată în dispozitivul hotărârii, pentru că numai această situație justifică recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.
Prima critică formulată de recurent sub unghiul de analiză al motivului de casare se circumscrie menționării greșite a termenului de recurs în dispozitivul hotărârii.
Conform art. 425 alin. 3 C.pr.civ. în partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunțării ei, mențiunea că s-a pronunțat în ședință publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum și semnăturile membrilor completului de judecată. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta și instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.
Recurentul critică faptul că instanța de fonmd ar fi menționat greșit termenul de exercitare a recursului, aspect care nu se înscrie într-o dispoziție de drept substanțial ci este prevăzută și reglementată de o dispoziție de drept procesual astfel că nu intră în sfera de incidență a art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.
De altfel, chiar recurentul arată in terminis că instanța a pronunțat o sentință nelegală, cu încălcarea dispozițiilor de drept procesual, mai ales datorită faptului că se pleacă afirmativ de la teza că există contradicție între dispozitiv și considerente. De asemenea, și critica privind consemnarea și menționarea greșită, în optica recurentului, în dispozitiv a faptului că sentința este executorie în ceea ce privește dispoziția de suspendare a continuării executării silite intră în același
perimetru al analizei de vreme ce și această chestiune este vizată de dispoziția procedurală legală consacrată de art. 425 alin. 3 C.pr.civ.
Or, ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet.
Pe cale de consecință, apare ca inadmisibil recursul prin care se invocă ca motiv de recurs dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. dar se tinde la casarea hotărârii pe considerentul că instanța ar fi aplicat sau interpretat greșit o normă de drept procesual.
2. În ceea ce privește celelalte critici deduse spre soluționare, Curtea reține că acestea nu pot fi formulate direct pe calea recursului ci fac obiectul unei cereri de lămurire a hotărârii și înlăturarea dispozițiilor contradictorii în accepțiunea dată de art. 443 C.pr.civ.
Astfel, conform normei procesuale precitate în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
De asemenea, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 445 C.pr.civ. procedura de lămurire și înderpatere a dispozițiilor contradictorii nu este compativilă cu recursul. Astfel, conform normei precitate, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 496 alin. 1 C.pr. civ. Recurusl urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de I. T. DE M. B.
-N. împotriva sentinței civile nr. 1470 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
R. -R. D. | L. | U. | M. | D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. D. E. na L.
