Sentința civilă nr. 1470/2013. Contencios. Termen de gratie/esalonare plata obligatie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1470/2013
Ședința publică Din data de 10 Iulie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L.
GREFIER: M. DP
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul I.
T. de M. B. -N.
în contradictoriu cu pârâtul T. D. J.,
având ca obiect termen grație/eșalonare plată obligații.
Cauza s-a judecat în fond la data de 9 iulie 2013, concluziile reprezentantului reclamantului și ale pârâtului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., I. T. de M. B. -N. în contradictoriu cu intimatul T. D. J., a solicitat în principal, acordarea unui termen de grație de 6 luni, pentru efectuarea voluntară a plății creanței în cuantum de 1263.20 lei (compusa din suma de 1000 lei stabilită prin sentința civila nr. 1882/2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul_ și decizia civila 710/2013, pronunțata de Curtea de Apel C. și suma de 263,20 lei reprezentând cheltuieli de executare); suspendarea provizorie a executării, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin 5 din OG nr.22/2002 modificată și completată prin OUG nr.4/2011, până la soluționarea cererii de suspendare formulate potrivit alin. 4, suspendare ce se dispune prin încheiere, fără citarea părților și fără plata unei cauțiuni; suspendarea continuării procedurii de executare silită, în conformitate cu dispozițiile art.6 alin. 4 din același act normativ, în dosarul execuțional nr.76/2013 aflat pe rolul societății civile profesionale de executori judecătorești Andrones1 V. n D. & Andronesi D. a M., având calitatea de instituție publică.
În motivare a arătat că, dată fiind calitatea de instituție publică, invocă incidența în cauză a dispozițiilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilire prin titluri executorii, așa cum aceasta a fost, modificată prin Legea nr.110/2007, respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni care operează legal în beneficiul său. Potrivit art.2 din actul normativ menționat "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art.3 în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. Ori, primind cererea de executare nr.2506/_, din partea d-lui T., a demarat, imediat, prin serviciul economic al unității, o cerere rectificare de buget prin nota de fundamentare nr. 2871/_, urmând ca ordonatorul de credite să vireze sumele necesare conformării dispozițiilor legale.
In drept, s-au invocat disp. OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, Legea 500/2002 privind finanțele publice locale și Legea 108/1999 și prevederile art. 403 Cod proc. civilă.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Prin cererea de modificare și completare, petentul a solicitat în principal, acordarea unui termen de grație, pentru efectuarea voluntara a plății creanței în cuantum de 1263,20 lei (compusă din suma de 1000 lei stabilită prin sentința civilă nr.1882/2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul_ și decizia civilă 710/2013, pronunțată de Curtea de Apel C., și suma de 263,20 lei reprezentând cheltuieli de executare); suspendarea continuării procedurii de executare silită, în conformitate cu dispozițiile art.6 alin. 4 din același act normativ, în dosarul execuțional nr.76/2013 al societății civile profesionale de executori judecătorești Andronesi V. n Dor1n&Andronesi D. a M., subliniind că viramente bugetare în contul său, se fac de către ordonatorul principal de credite în perioada 25-31 a fiecărei luni.
Pârâtul
a formulat întâmpinare,
solicitând să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece debitorul ITM-BN a refuzat nejustificat să execute de buna voie obligația de a-i plăti suma de 1000 lei, prevăzută în sentința civilă nr.1882/2012, pronunțată de Tribunalul B. -N. și în decizia civilă nr. 710/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ . Pe cale de consecință, în dosarul execuțional nr.76/EX/2013 Judecătoria Bistrița a încuviințat, în baza cererii formulate de Societatea Civilă de Executori Judecătorești AVD și ADM, executarea silită pentru suma de 1000 lei și, pentru ca debitorul să-i comunice informațiile solicitate de acesta prin adresa nr. 8012/2011.
Art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală. Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. ITM-BN în calitate de instituție (autoritate) publica a statului are obligația, în conformitate cu Convenția, de a veghea și de a respecta principiul legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești, termenul rezonabil de soluționare, prevăzut de art. 6.1 din Convenție, fiind aplicabil și în faza executării silite (de exemplu cauza Ruianu contra României, cauza T. contra României). Or, ITM - BN susține neadevărat ca ar fi demarat imediat o cerere de executare de buget, împrejurare care rezultă din simpla comparare a datei Notei de fundamentare nr. 2871/_ (invocata de petent) cu data cererii de executare nr. 2506/_ formulată de intimat), întârzierea de 14 zile nefiind nicidecum justificată. Întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului în respectarea bunurilor, sale, drept protejat de. Art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției. În cauza "Sandor contra României" CEDO a statuat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația omite sau refuză să execute o hotărâre judecătoreasca, ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6.1 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Așadar refuzul autorităților vizate în prezenta cauză, de a aloca de îndată sumele necesare plății debitului, constituie o atingere a dreptului de proprietate al intimatului, în sensul art.1 din Protocolul 1 al Convenției. In consecință, ITM-BN nu poate să refuze, să omită sau să întârzie nicidecum executarea obligațiilor pe care le are față de intimat, în baza unui titlu executoriu. Totodată, potrivit art. 20 din Constituția României tratatele internaționale privind drepturile omului - (1) dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte; (2) dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile". Având în vedere toate cele ce preced, rezulta că, în prezenta cauză, nu sunt incidente prevederile OG nr. 22/2002 și, totodată, că cererea de suspendare a executării silite se impune a fi respinsă, fiind formulată cu încălcarea art. 20 alin. 2 din Constituția României.
In drept s-au invocat prev. art. 205 din NCPC, art. 20 din Constituția României, cauza
"Sandor împotriva României".
Prin răspunsul la întâmpinare, debitorul a arătat că a făcut dovada lipsei de fonduri, prin fila de buget, din care rezultă ca la capitolul cheltuieli judiciare și de executare silită avea zero lei alocați la data cererii d-lui T. D. J., fila depusă odată cu cererea de acordare a unui termen de gratie, cât mai scurt, pentru onorarea obligației derivate din Decizia Curții de Apel C., nr.
710/_, cerere întemeiată pe prevederile art. 6 din OG 22/2002, actualizată. Este probat și adevărat că nu a refuzat nejustificat să execute obligația de plată, ci dimpotrivă, a făcut demersuri pentru rectificarea bugetului, la capitolul cheltuieli judiciare și de executare silită, conform scriptelor depuse la dosarul cauzei. Consolidează acele probe cu noi înscrisuri, arătând demersul său și chiar finalizând cu ordinul de plată nr.198/_, act bancar prin care dovedește că și-a onorat obligația dispusă prin hotărâre judecătorească, dar urmând constrângerile derivate din Legea finanțelor publice și Legea contabilității. Solicitarea perioadei de grație avea în vedere doar faptul ca alimentarea contului petentului și plățile pe care le face pot fi angajate doar în intervalul 25-31 al fiecărei luni, nicidecum nu poate fi vorba de tergiversare sau refuz nejustificat de onorare a unei obligații. Are pentru anul 2013 un buget extrem de restrâns, cu descoperiri la foarte multe capitole.
Prin sentința civilă nr.4862/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată din oficiu, cu consecința declinării competenței de soluționare, în favoarea Tribunalului B. -N. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit disp.art.6 alin.1 din OG nr.22/2002, "În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective";, iar alin.2 al aceluiași articol de lege prevede că în cazurile în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin.(1), în speță, Tribunalului B. -N., care a pronunțat Sentința civilă nr.1882/2012.
Astfel, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B. -N. sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În dosarul execuțional nr.76/2013 al societății civile profesionale de executori judecătorești Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M. s-a demarat procedura de executare silită împotriva debitorului I. T. de M. B. -N., în temeiul titlului executor - sentința civilă nr.1882/2012 pronunțată de către Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, modificată în parte prin Decizia civilă nr.710/2013 a Curții de Apel C., pentru
suma de 1263,20 lei (compusă din suma de 1.000 lei daune morale și 263,20 lei cheltuieli de executare), în acest sens fiind emisă somația din data de_ .
Cu privire la cererea de acordare a unui termen de grație de 30 zile, așa cum s-a solicitat la termenul de judecată din data de_,
instanța reține că art.6 alin.1 din OG nr.22/2002 deschide instituțiilor publice această posibilitate, dispunând că "în cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective";.
Potrivit art.1 din OG nr.22/2002: ,,Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă";. În același timp însă, potrivit alin. 2 ,, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";.
Lipsa de fonduri poate fi opusă deci creditorului doar pentru un interval de 6 luni de la primirea somației de plată, în speță_, neputându-se accepta ideea că, fiind vorba despre instituții publice, lipsa fondurilor sau insuficiența acestora reprezintă o justificare pentru un termen mai îndelungat de neplată.
Respectarea unor obligații stabilite prin hotărâri judecătorești are menirea de a asigura stabilitatea raporturilor juridice, indiferent de participanți și fără a impune un statut privilegiat statului sau instituțiilor publice.
Există, însă unele dificultăți economice generate de criza economică prelungită, atât pentru instituțiile publice, cât și pentru particulari.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, autoritățile dispun de o marjă de apreciere și un termen rezonabil în identificarea celor mai adecvate mijloace de punere în executare a hotărârilor judecătorești ce stabilesc obligații de plată în sarcina statului, a autorităților și instituțiilor publice, dar o astfel de marjă nu poate fi discreționară, iar termenul nu poate fi amânat, fără o perspectivă reală de realizare efectivă a drepturilor creditorilor, tocmai în vederea garantării dreptului la un proces echitabil din a cărei componentă face parte și executarea efectivă a unei hotărâri judecătorești, așa cum statuează art.6 alin.1 CEDO.
În acest sens au fost legiferate prevederile art.2 coroborate cu art.6 din OG nr.22/2002 care prevăd situația în care obligațiile de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă ce nu pot fi îndeplinite, datorită unor motive temeinice să permită instituției debitoare să solicite instanței acordarea unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.
Acest termen de grație este în acord cu prevederile Convenției, fiind un termen rezonabil, stabilit de către autoritățile statale, în vederea executării unei hotărâri judecătorești fără ca prin aceasta dreptul în sine să fie periclitat. Cu alte cuvinte prin acordarea unui termen de grație nu este ignorat dreptul creditorului în substanța sa, și nici nu poate fi justificată pertinent o întârziere care să pună în pericol însăși rațiunea de a fi a executării silite.
Din analiza actelor dosarului de executare, instanța constată că reclamantul nu a beneficiat în mod efectiv de termenul de 6 luni consacrat de art.2, și în care instituția debitoare avea sarcina să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, cu sublinierea că acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, fiind dovedit că a demarat o cerere suplimentare de fonduri, pentru anul 2013, la Titlul II, art.20.25., prin nota de fundamentare nr. 2871/_ ( fila 4 dosar), din moment ce potrivit extrasului din bugetul inițial 2013 rezultă că nu exista nici o sumă disponibilă.
Mai mult, prin ordinul de plată nr.198/_, s-a făcut dovada achitării debitului principal, subzistând obligația de plată doar asupra sumei de 263,20 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Așa fiind, cum debitorul nu a beneficiat de termenul reglementat de legiuitor la art.2 din OG nr.22/2002, văzând cuantumul mic al sumei pentru care s-ar derula procedura de executare silită, acordarea acestui termen de grație neînlăturând obligația debitorului de a achita suma datorată, ci creează exclusiv posibilitatea ca, în lipsa fondurilor suficiente pentru achitarea debitului, instituția să poată cuprinde în bugetul său această sumă, tribunalul apreciază că în speță acordarea unui termen de grație de 30 zile debitorului obligației, cât și, corelativ, suspendarea continuării executării silite obiect al dosarului execuțional nr.76/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M., până la soluționarea definitivă a prezentului dosar, este în acord nu numai cu dreptul intern - art.6 alin.4 din OG nr.22/2002, cât și cu prevederile art.6 alin.1 din CEDO și respectiv art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, astfel că va admite cererea precizată formulată de reclamantul-debitor I. T. de M. B. -N. în contradictoriu cu pârâtul- creditor T. D. J. .
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea precizată formulată de reclamantul-debitor I. T. de M. B. -
N.
, cu sediul în B., str.C. V., nr.60-64, jud.B. -N., în contradictoriu cu pârâtul-creditor
D. J.,
CNP 1., cu domiciliul în B., str. P. I., nr.7, jud. B. -N., și, în consecință:
dispune acordarea în favoarea debitorului a unui termen de grație de 30 zile pentru îndeplinirea obligației de plată izvorâtă din titlul executor - sentința civilă nr.1882/2012 pronunțată de către Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, modificată în parte prin Decizia civilă nr.710/2013 a Curții de Apel C., constând în suma de 263,20 lei reprezentând cheltuieli de executare;
suspendă continuarea executării silite obiect al dosarului execuțional nr.76/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Andronesi V. nD. & Andronesi D. a M., până la soluționarea definitivă a prezentului dosar.
Fără cheltuieli de judecată.
Executorie în ceea ce privește dispoziția de suspendare a continuării executării silite.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N., sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată astăzi, 10 iulie 2013, ora 12, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex
