Decizia civilă nr. 9661/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECI ZI A CI VI LĂ NR. 9661/2013
Ședința publică din data de 14 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S.
G. :M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta S. RO-A., împotriva sentinței civile nr. 857, din_ pronunțate în dosarul nr._ al T. ui Maramureș în contradictoriu cu intimații M. B. M. PRIN P., P. M.
B. M., S. E., având ca obiect anulare act emis de autoritățile locale.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă avocat N. Botos C. pentru recurentă și av. Babiciu D. pentru intimata S. E., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru de 50 lei (f.6).
La data de_, recurenta a transmis la dosar timbru judiciar de 0,15 lei, iar intimata S. E. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La data de_, intimatul M. B. M. a formulat întâmpinare prin care și-a exprimat poziția de respingere a recursului declarat de recurentă.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și 8 și 10, alin. 2 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentanții părților prezenți învederează instanței că au luat la cunoștință despre conținutul întâmpinării depuse de către M. B. M. și nu înțeleg să solicite amânarea cauzei pentru studiul acesteia.
Reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicire avocațială, precum și copia Hotărârii Comisiei de arbitraj nr. 176/_ prin care a fost soluționat diferendul care a stat la baza protocolului de divizare și a expertizei efectuate in acel dosar și hotărârile prin care a fost investită cu formulă executorie această hotărâre. Menționează că a comunicat reprezentatei intimatei SC E. un exemplar al acestor înscrisuri.
Reprezentanta intimatei S. E. arată că are cunoștință despre actele depuse la dosar, a fost parte in comisia de arbitraj și consideră că nu sunt relevante in speța pendinte, menționând totodată faptul că nu mai are alte cereri de formulat în cauză. Depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul recurentei arată de asemenea că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, în urma deliberării, apreciază cauza în stare de judecată, nemaifiind de formulat alte solicitări, motiv pentru care declară închisă faza probatorie, deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților cu privire la recursul formulat în cauză.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, in condițiile art. 20, alin.3 din Legea 554/2004, raportat la art. 312 C.pr.civ., casarea sentinței atacate și in urma rejudecării, admiterea acțiunii, anularea autorizației de construire atacate, obligarea părții adverse la desființarea lucrărilor executate. Cheltuieli de judecata va solicita pe cale separată. In susținere, învederează faptul că atât timp cât a fost emis actul administrativ de la fila 39 prin care s-a refuzat eliberarea autorizației de construire, autoritatea administrativă nu putea proceda decât in condițiile Legii nr. 554/2004 care reglementează autorității administrative posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ
atunci când aceasta nu mai poate revoca un act unilateral pe care l-a emis. Această imposibilitate de revocare derivă din intrarea in circuitul civil al actului administrativ. Totodată, și actul existent la fila 39 prin care s-a refuzat emiterea autorizației de construire a fost comunicat părților, astfel că a ajuns să producă consecințe juridice. Raportat la dispozițiile legale de mai sus, chiar dacă s-ar fi formulat o plângere prealabilă, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea 554/2004, autoritatea administrativă nu-l mai putea revoca fiind nevoită să solicite acest lucru instanței de contencios administrativ. Mai arată că in speță s-a optat pentru o altă procedură. Astfel, la filele 37 și 38 din dosarul de fond sunt cele două avize, unul care poartă mențiunea "anulat";, cu solicitarea de a se prezenta acordul coproprietarului vecin, iar celalalt, emis ulterior comunicării refuzului de emitere a autorizației, purtând același număr și aceeași dată, dar, in aprecierea recurentului existând serioase dubii cu privire la natura lui, in baza căruia este emisă totuși autorizația administrativă. In aceste condiții, apreciază că se impune anularea actului administrativ ca fiind nelegal emis. De asemene, mai punctează faptul că
instanța de fond s-a raportat, în soluția adoptată, la pretinsa inexistență a unui titlu de proprietate asupra terenului cu care societatea recurentă este in vecinătatea intimatei și a apreciat că in aceste condiții nu mai este necesar acordul vecinului.
Ori, așa cum rezultă din planul de amplasament depus la dosar, vecinătatea este
indiscutabilă. Mai mult, există hotărârea comisiei de arbitraj care consfințește starea și divizarea patrimoniului celor doua societăți.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței depuse la dosar in cursul ședinței de judecată. In susținerea poziției sale, reprezentata intimatei apreciază nefondate criticile aduse sentinței atacate. Așa cum a arătat și in cuprinsul întâmpinării, nu este vorba despre două societăți care s-ar fi desprins din societatea mamă ci doar intimata s-a desprins din cooperativa, societatea recurentă fiind înființată prin divizarea societății E. . La data divizării, a fost încheiat un protocol de desprindere prin care cele două societăți și-au divizat activele. In speță interesează doar activul "spălătorie auto"; care se află in patrimoniul intimatei, amplasată pe nr. top 2663, in suprafață de 1048 mp. Proprietar tabular asupra terenului este Statul R., intimata având un drept de superficie pe toată suprafața de teren pe care se află si activele societății recurente. Aspectele relevate mai sus
justifică faptul că intimata, in baza unui titlu, era îndreptățită să solicite emiterea autorizației de construire. Precizează că gardul in litigiu este amplasat pe limita celor 1048 mp amintiți mai sus, un gard care nu are fundație, fiind construit din tablă ușoară, iar date fiind aceste aspecte, reprezentanții primăriei care s-au deplasat la fața locului au constatat că nu este necesară emiterea unei autorizații de construcție. Teza recurentei cu privire la pretinsa coproprietate este total greșită. De asemenea, dorește să puncteze faptul că acordul proprietarului nu este necesar întrucât nu este vorba despre un gard care să delimiteze două proprietăți. Pe de alta parte, faptul că au fost emise două avize sau unul in mod greșit, nu poate determina anularea unui act administrativ și demolarea construcției.
Curtea rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 857 din_, pronunțate in dosarul nr._ al T. ui Maramureș, a fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de către pârâtul P. ul mun. B. M. .
A fost respinsă cererea formulată de către reclamanta S. RO-A. în contradictoriu cu pârâții M. B. M., P. UL M. B. M., și S. E. .
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei S. E. suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin autorizația de construire nr.563/_ emisă de către pârâtul M. B. M. a fost autorizată
la cererea pârâtei S. Electometal execuția lucrărilor˝ Reamplasare gard în incintă˝ la imobilul situat în B. M., bld.I., nr.30, În cuprinsul autorizației de construire se menționează că imobilul se identifică în CF 14.4485 B. M. nr.top 2693/3/1.
Reclamanta a contestat legalitatea acestui act administrativ prin plângerea prealabilă, înregistrată la M. B. M. la data de_, conform dovezii depuse la fila 83 din dosar.
Prin adresa nr.14.204/_ pârâtul P. ul M. B. M. comunică reclamantului că emiterea autorizației de construire s-a făcut cu respectarea legii.
Examinând cu precădere excepția neîndeplinirii procedurii prealabile întemeiată pe nerespectarea termenului legal de 6 luni prevăzut de art.7 alin 7 din Legea nr.554/2004, instanța a reținut că acest text de lege a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr.797/2007 publicata în Monitorul Oficial nr.707/_ . Curtea Constituțională a stabilit prin această decizie că acest text de lege este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
În consecință, având în vedere caracterul obligatoriu al acestei decizii de la data publicării în Monitorul Oficial, termenul de 6 luni în care terții sunt obligați să formuleze plângere prealabilă curge întotdeauna de la data la care au luat cunoștință, pe orice cale, de existența actului.
Autorizația de construire atacată în prezenta cauză este un act administrativ individual față de care reclamanta are calitatea de terț. Prin urmare, termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004 nu a început să curgă decât de la_ când i s-a comunicat de către P. municipiului B. M. ,
așa cum rezultă din adresa Compartimentului Corp Control Disciplinar în construcții din cadrul Primăriei M. B. M., comunicată reclamantei prin poștă la data de_ (f.81-82)
Plângerea prealabilă a fost introdusă la data de_, deci înăuntrul termenului de 6 luni care s-ar fi împlinit la data de_, motive pentru care urmează a fi respinsă excepția invocată de către pârâți.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că nu nu subzistă cauza de nulitate a dispoziției prin care s-a rezolvat reclamația depusă de către reclamant, în cadrul procedurii administrative prealabile întrucât obligația motivării acestui act nu este prevăzută expres de lege. Această procedură a fost concepută de către legiuitor ca un mijloc de soluționare mai eficient al diferendului intervenit, fără a se justifica vreo vătămare pentru reclamantă în condițiile răspunsului negativ al autorității.
Instanța a constatat că autorizația de construire s-a emis în baza certificatului de urbanism nr.1015/_ în cuprinsul căruia nu este prevăzută condiția acordului autentic al vecinilor imobilului, ca un element obligatoriu al documentației tehnice complete în baza căreia poate fi emisă autorizația de construire potrivit art.7 alin.7 din Legea nr.50/1991
Cu toate acestea, omisiunea autorității administrative nu poate înlătura o cauză de nulitate dacă potrivit legii nu putea fi emisă decât în baza acordului obligatoriu al vecinilor,instanța împărtășind sub acest aspect apărările reclamantei.
O altă condiție care se mai pune a fi îndeplinită pentru emiterea autorizației de construire este potrivit art.7 alin 1 lit.b din Legea 50/1991 justificarea titlului asupra imobilului.
În ceea ce privește natura construcțiilor executate și condiția obligatorie a acordului vecinilor pentru execuția acestora instanța a reținut că reglementarea legală incidentă se regăsește în art.2.5.6. din Anexa 1 a Legii 50/1991 și art.27 alin.1 din Ordinul nr.839/2009 în conformitate cu care acordul vecinilor este necesar în următoarele situații:
"a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora;
pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente;
în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
(2) Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la
incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundației construcției existente, afectarea gradului de însorire.";
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că nu suntem în niciuna din cele trei ipoteze prevăzute în acest text de lege.
Conform memoriului justificativ care a stat la baza emiterii autorizației de construire( f.95), semnat de către arhitect Pena Constantin, sistemul constructiv se compune din fundații izolate pentru stâlpi din țeavă metalică pătrate între care se va fixa tablă cutată. Ulterior s-a încheiat procesul-verbal de recepție finală nr.1001/_ (f.102).
În concluzie, s-au executat construcții noi, fiind pusă în discuție condiția complementară impusă de lege în acest caz ca executarea lucrărilor să atragă masuri de intervenție pentru protejarea construcțiilor existente sau din imediata vecinătate.
Din extrasul și copia CF 14485 B. M. (f.100) rezultă că atât nr. topo pe care este identificată spălătoria auto a cărei împrejmuire s-a realizat în baza autorizație de construire contestată de reclamantă, cât și terenul cu nr. top. 2693/3/5 pe care este identificată platforma tehnologică și alte corpuri de construcții se află în proprietatea Statului Român, iar sub B2 s-a înscris în favoarea pârâtei S. E.
B. M. dreptul de superficie inclusiv asupra terenului.
Acest drept justifică pentru pârâtă titlul folosinței terenului, dar și dreptul de execuție a construcțiilor din perspectiva art.7 alin 1 lit. b din Legea 50/1991 în conformitate cu care aceasta avea drept de a obține autorizația de construire în baza dreptului de superficie.
Întrucât reclamanta nu a justificat nici un titlu asupra terenului și nici existența unor construcții adiacente sau în imediata vecinătate, respectiv dreptul legitim asupra acestora, nu se justifică nici vătămarea invocată în legătură cu emiterea autorizației de construire.
Pretinsul drept de superficie în cotă parte de ½ asupra terenului cu suprafață de 1080 mp, identificat în CF 14.485 cu nr.top.2693/_ /3/7 și 2693/3/8
,invocat în cuprinsul sesizării nr.2/_ (f.45) adresată Primăriei municipiului B.
M., nu a fost probat în cauză și nici nu rezultă din înscrierile operate în cartea funciară.
Cu atât mai puțin, valabilitatea autorizație de construire nu putea fi afectată de poziția inițială a M. B. M. exprimată în adresa nr.45/_ în care i s-a comunicat pârâtei S. E. că emiterea autorizație de construire este condiționată de completarea documentelor cu acordul autentificat al reclamantei(f39), în condițiile în care potrivit art.2.5.6. -Anexa 1 din Legea 50/1991 coroborat cu art.27 din Ordinul nr.839/2009, acest acord nu era necesar în raport de probațiunea administrată în cauză, care nu a confirmat existența construcțiilor adiacente sau învecinate și nici titlul cu care reclamanta le deține.
Pentru toate aceste considerente instanța a respins cererea ca nefondată.
În temeiul art.29 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.274 Cod de procedură civilă, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei cheltuielile reprezentând onorariul avocațial achitat conform chitanței.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S. RO-A.
prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și în urma rejudecării cauzei admiterea acțiunii și anularea autorizației de construire nr.563/_ prin care s-au autorizat lucrările de construire pentru obiectivul
"Reamplasare gard în incintă";, referitor la imobilul situat în B. M. str. I. nr.30 emisă pe numele S. E., cu obligarea la desființarea lucrărilor executate și cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că prin sentința civilă atacată a fost respinsă acțiunea în anularea autorizației de construire, reținându-se în esență că în speță nu ar fi întrunită niciuna din situațiile pentru care la emiterea autorizației de construire este necesar acordul vecinilor conform prevederilor art. 27, cap. II, secțiunea II din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ord. nr. 839/2009, că dreptul de superficie obținut de către pârâtă pentru construcțiile existente ar permite edificarea unor construcții noi, că reclamanta nu ar fi justificat
vreun titlu asupra terenului, nici existența unor construcții adiacente sau în imediata vecinătate și nici dreptul legitim asupra acestora, astfel încât nu s-ar justifica vătămarea invocată, precum și că valabilitatea autorizației de construire nu ar fi afectată de poziția M. B. M. exprimată prin adresa nr. 21145/_ (f. 39 din dosar), fără ca instanța să analizeze și să se pronunțe referitor la faptul că la filele nr. 37 și 38 din dosar se regăsesc două avize cu același număr, respectiv 502/_, pe cel de fila nr. 37 fiind tăiată semnătura viceprimarului și figurând mențiunea olografă "Acord coproprietar !" cu semnătura aceluiași viceprimar, fără să se stabilească momentul la care au fost întocmite cele două avize, care este cel care a stat la baza emiterii autorizației și dacă valabilitatea autorizației este afectată de
coexistența unui aviz refuzat- deci nefavorabil și a unuia favorabil și de faptul că după ce inițial a fost emis un refuz de emitere a actului administrativ (autorizație de construire) - f. 39 din dosar, care a fost comunicat, producând efecte juridice și nu s-a înregistrat transparent ;i legal o plângere prealabilă împotriva acestuia, autoritatea administrativă a emis autorizația de construire, însă fără a revoca refuzul inițial, astfel încât coexistă autorizația cu refuzul de emitere al acesteia.
Raportat la considerentele exprimate, hotărârea instanței de fond este susceptibilă de critici din perspectiva următoarelor argumente:
În ce privește încadrarea în prevederile art. 27 cap. II, secțiunea II din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ord. nr. 839/2009, menționăm faptul că indiscutabil împrejmuirea este ojconștrucție nouă, cu altă destinație decât cea a construcțiilor învecinate, iar prin noul amplasament (stabilit de către reclamantă unilateral și cu încălcarea limitelor de folosință stabilite prin protocolul de divizare) se generează un disconfort evident reclamantei prin ocuparea a aproximativ 1.200 mp din incinta folosită de S. RO-A. și prin edificarea unei porți pentru acces auto în această împrejmuire, pentru care accesul se face prin incinta reclamantei recurente- fără să se fi obținut acordul acesteia pentru trecerea prin incinta sa, sens în care starea de fapt se încadrează în ipoteza legală a art. 27, alin. 1, lit. c din art. 27 cap. II, secțiunea II din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Anterior incintele reclamantei și ale pârâtei intimate S. E. erau delimitate de o împrejmuire amplasată conform limitelor de folosință stabilită prin protocolul de divizare și care nu avea o poartă de acces dinspre S. Ro A., ci doar din stradă.
Cu toate că împrejmuirea inițială era mijloc fix și prin urmare aparținea S. RO-A., pârâta inimată S. E. a procedat la desființarea neautorizată a acesteia și la edificarea inițial neautorizată a unei noi împrejmuiri pe alt amplasament. La noua împrejmuire a fost construită și o poartă- care permite o nouă funcțiune decât cea anterioară a împrejmuirii, respectiv trecerea cu mijloace auto de mare tonaj - generează disconfort și este incompatibilă cu folosința normală a incintei S. Ro-A. în sensul alin. 3 a art. 27 cap. II, secțiunea II din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, respectiv a platformei tehnologice, mijloc fix al recurentei.
Se arată că lucrările de construire au demarat inițial neautorizat, iar autorizația de construire a fost obținută abia în timpul edificării lucrărilor, după cum s-a arătat în considerentele acțiunii introductive.
In mod greșit se reține în motivarea hotărârii atacate și faptul că reclamanta nu ar fi făcut dovada unui titlu sau a unui drept legitim asupra terenului sau activelor și prin urmare că nu s-ar justifica vătămarea invocată, în condițiile în care
la dosarul cauzei a fost depus Protocul în baza căruia s-a efectuat divizarea celor două societăți, raportul de exertiză efectuat cu această ocazie și planul de situație anexă, înscrisuri semnate de către reprezentanții pârâtei intimate S. E. și prin urmare pe deplin opozabile acesteia.
Ambele societăți provin din fosta "Cooperativa Meșteșugărească Gutinul", inițial a fost înființată S. E. iar din aceasta s-a desprins ulterior S. Ro-A.
.
Raportul de vecinătate și modul convenit pentru folosința incintei sunt ilustrate de planul de situație nr. 78/_ anexa la Protocolul înregistrat la S. E. cu nr. 433/_ și la S. Ro-A. cu nr. 80/_ și Raportul de expertiză înregistrat la S. E. cu nr. 434/_ și la S. Ro-A. cu nr. 79/_, plan de situație însușit prin semnătură și ștampilă de ambele societăți.
Astfel pe planul de situație terenurile care revin S. E. sunt figurate cu roșu-cărămiziu, cele care revin reclamantei S. Ro-A. sunt figurate cu gri- albăstrui, iar spațiile comune cu gaben.
Vechiul gard delimita proprietățile pe linia zidului spălătoriei aparținând S. E.
, după cum se poate observa în partea dreaptă a planului de situație, în vreme ce noul gard ocupă o porțiune din terenul S. RO-A. și din terenul aflat în folosință comună- după cum se poate observa în planșele foto depuse la dosarul cauzei.
Chiar pe planul de situație nr. 33990/_ în baza căruia a fost obținută autorizația de construire este figurat vechiul gard pe lângă spălătoria auto și apoi oblic în punctele 35,34,33,32, iar gardul nou este pe un alt amplasament și mai mult, incinta S. Ro-A. este indentificată greșit în plan ca "incinta SC E. SA", dovadă că persoana care a întocmit planul de amplasament era în eroare referitor la organizarea și delimitarea incintelor celor două societăți.
Se mai arată că în mod greșit s-a reținut faptul că reclamanta recurentă nu și- ar justifica titlul și dreptul asupra terenului și activelor, protocolul de divizare, raportul de expertiză și planul de situație anexă acestuia fiind opozabile pârâtei intimate S. E., iar faptul că în CF nu a fost încă operat protocolul de divizare și dreptul de superficie este încă înscris în favoarea S. E. nu este de natură a afecta opozabilitatea între părți a protocolului de divizare, înscrierea în CF având opozabilitate față de terți nu și față de societatea coproprietar înființată prin divizarea S. E., între părți având prevalentă și opozabilitate documentele aferente divizării.
În considerentele hotărârii atacate se face referire la înscrisul de fila nr. 45 din dosar, reținându-se eronat că reclamanta ar invoca un drept de superficie în cuprinsul sesizării cu nr. 2/_, însă această sesizare aparține pârâtei S. E. fiind adresată Primăriei B. M. cu scopul blocării procedurii de eliberare a unei adeverințe solicitate de către S. Ro-A. pentru notarea construcțiilor în CF, aspecte care rezultă fără dubiu din conținutul înscrisului.
Drepturile reclamantei S. RO-A. asupra incintei identificată prin nr. top. 2693/3/2, derivă din procesul de divizare și documentele acestuia, opozabile pârâtei intimate S. E. după cum am arătat mai sus.
Oricum, consideră că deținerea unui drept de superficie pentru terenul aferent activelor sale nu îi conferă pârâtei intimate S. E. dreptul de a executa noi lucrări de construire, aceasta nefiind proprietar al terenului și nici concesionar nu putea obține autorizație de construire în condițiile Legii nr. 50/1991, decât eventual
cu acordul proprietarului terenului, dreptul de superficie neconstituind un "titlu" asupra terenului în sensul art. 7 alin. 1, lit. bdin Legea nr. 50/1991.
Raportat la faptul că vechiul gard delimita activele și terenul aflat în folosința celor două societăți, vecinătatea fiind indiscutabilă, în mod corect autoritatea administrativă a refuzat emiterea autorizației de construire- la fila nr. 39 este depusă adresa nr. 21145/_, pe care figurează mențiunea "expediat la_ " prin care S. E. este înștiințată că "pentru soluționarea cererii dvs. este nevoie să completați documentația cu acordul autentificat al vecinului (coproprietarului) RO A. ", iar S. E. este invitată ca în termen de 10 zile să se prezinte pentru ridicarea documentației.
Astfel autoritatea administrativă a emis un refuz de emitere al autorizației de construire, refuz care a fost comunicat solicitantei S. E. și spre știință reclamantei, producând efecte juridice, iar pentru contestarea și eventual revocarea sa ar fi trebuit urmată procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, însă în speță nu a fost urmată o astfel de procedură.
După cum rezultă din documentația de emitere a autorizației atacate, la filele nr. 37 și 38 din dosar se regăsesc două avize cu nr. 502/_, pe cel de fila nr. 37 fiind tăiată semnătura viceprimarului și figurând mențiunea olografă "Acord coproprietar !" cu semnătura aceluiași viceprimar, însă în condițiile în care la data de_ este comunicat refuzul de emitere al autorizației - f. 39 din dosar, este inexplicabilă prezența avizului favorabil de la fila nr. 38, cu același număr și dată respectiv 502/_ .
În condițiile în care pe avizul de la fila nr. 38 este menționat olograf că ar fi fost întocmit de aceeași persoană ca și cel de la fila nr. 37, însă diferă în mod evident semnăturile ar fi trebuit stabilit momentul la care au fost întocmite cele două avize, precum și care este cel care a stat la baza emiterii autorizației.
Astfel autorizația a fost emisă după ce au inițial au fost emise două avize cu nr. 502/_, unul refuzat - deci nefavorabil (f. 37) și a unuia favorabil (f. 38), precum și după-a emis un refuz de emitere al autorizației împotriva căruia nu s-a formulat o plângere prealabilă și care nu a fost revocat în condițiile Legii nr. 554/2004, coexistând astfel în realitatea juridică atât autorizația cât și refuzul de emitere al acesteia.
Consideră că emiterea autorizației după ce inițial a fost emis un act administrativ de refuz- necontestat și nerevocat este lipsită de legalitate- însă instanța de fond a omis să analizeze și să se pronunțe asupra acestor aspecte, care în opinia noastră sunt de natură a conduce la nulitatea autorizației de construire.
Prin întâmpinarea formulată S. E. a solicitat respingerea recursului
ca fiind nefundat și pe cale de consecință menținerea dispozițiilor sentinței civile recurate ca fiind temeinice și legale.
În motivare se arată că prin recursul formulat in cauza de recurenta se solicita anularea autorizației de construire nr.563/_ prin care s-a autorizat lucrările de construire pentru obiectivul "Reamplasare gard in incinta cu obligarea la desfintarea lucrărilor executate, aducandu-se critici la sentința recurenta.
Se invoca motive de fapt si prevederi legale care nu au aplicabilitate in cazul de fata si nu au un corespondent in probatoriul administrat in cauza".
Mai arată că de la început asa cum a arătat in fata instanței de fond ca numai intimate S.C.M E. provine din fosta cooperativa meșteșugăreasca "Gutinul", iar recurenta provine din divizarea S.C.M. E. fiind înregistrata la data de_ la O.R.C.
Prin protocolul de desprindere nr.433/_ a S.C.M. RO "A. " din
S.C.M E. se reglementează desprinderea unor activități si prestări de servicii si infintarea S.C RO "A. " in speța interesând activul " spălătorie auto" care la data desprinderii si ulterior se afla in proprietatea paratei din anul 1991. Acest active este situat pe terenulidentificat cu nr.top 2693/3/1 in suprafața de 1048 m.p. care face parte din CF 14485 B. M. in care proprietar tabular asupra terenului este Statul R., asupra construcțiilor S.C.M E. aceasta având un drept de superficie notat la_ asupra întregii suprafețe de teren de 11.624 m.p. pe care se afla inclusive activele recurentei.
In aceste condiții parata, justificând un titlu asupra imobilului in condițiile art.7 alin.l litb din Legea 50/1991 era îndreptățită la eliberarea unei autorizații de construire. D. d sa intre in legalitate cu suprafața de teren de 1048 m.p aferenta activului "Spălătorie auto" s-a procedat la edificarea unui gard din panouri ușoare fapt care a necesitat o mutare a gardului existent dar aceasta mutare s-a făcut exact conform schiței de dezmembrare opozabila recurentei prin urmare nu se poate susține ca s-ar fi incalcat limitele proprietății. Menționam ca protocolul nu reprezintă un titlu, recurenta neavand calitatea de coproprietar asa cum se susține in recurs prin urmare nu poate invoca faptul ca prin emiterea autorizației de construire i s-ar fi lezat dreptul sau.
Nu corespunde adevărului nici ca a ocupa o suprafața de 1200 de metri din incinta S.C Ro A. sau ca accesul se face prin incinta recurentei cu atat mai puțin ca a ocupa o porțiune din terenul recurentei actualul gard nefacand decât sa delimiteze suprafața de 1048 m.p., teren aferent activului Spălătorie auto asupra căruia parata are un drept de superficie dupa cum a arătat mai sus.
Dat fiind faptul ca se vorbeste de o reamplasare gard de incinta, deci nu un gard care separa 2 proprietăți ,o autorizație de construire la un gard fara fundație, din panouri ușoare in opinia noastră nici nu era necesara a fi emisa.
Cu privire la condiția obligatorie a acordului vecinilor situație reglementata de art.2.5.6. din anexa I a Legii 50/1991 si art.27 alin.l din ordinul nr.839/2009, nu se încadrează in nici una din aceste situații, gardul construit mai precis reconstruit neafectand in nici un fel vecinătatea cu recurenta.
Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele
:
Reclamanta S. RO-A. prin cererea înregistrată la data de_ în contradictoriu cu pârâții M. B. M. prin primar, P. ul M. B. M. și
S. E. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună anularea autorizației de construire nr.563/_ prin care s-au autorizat lucrările de construire pentru obiectivul ˝Reamplasare gard în incită˝ referitor la imobilul situat în B. M., str.I., nr.30, cu obligarea la desființarea lucrărilor executate în baza autorizației anulate și cheltuieli de judecată în situația opunerii la admiterea acțiunii.
În motivarea cererii și notele de ședință depuse la data de_ (f.120-121), reclamanta susține că prin autorizația de construire nr.563/_, a cărei anulare a solicitat-o, au fost autorizate lucrările ˝ Reamplasare gard în incintă˝ la imobilul situat în B. M., bld.I., nr.30, cu nerespectarea Legii nr.50/1991 și cu
încălcarea limitelor de folosință ale reclamantei. Societatea precizează că reclamanta și pârâta SC E. provin din divizarea fostei Cooperative Meșteșugărești Gutinul, ambele societăți fiind anterior secții ale acesteia.
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt așa cum a fost evidențiată de părți și care nu este contestată nici în fața instanței de recurs și a
stabilit că raportat la aceasta textele legale invocate de către reclamantă în susținerea tezei nelegalității autorizației de construire contestate nu devin incidente. De asemenea aceasta a constatat că autorizația de construire s-a emis în baza certificatului de urbanism nr.1015/_ în cuprinsul căruia nu este prevăzută condiția acordului autentic al vecinilor imobilului, ca un element obligatoriu al documentației tehnice complete în baza căreia poate fi emisă autorizația de
construire potrivit art.7 alin.7 din Legea nr.50/1991
Potrivit dispozițiilor art.2.5.6. din Anexa 1 a Legii 50/1991 și art.27 alin.1 din Ordinul nr.839/2009 în conformitate cu care acordul vecinilor este necesar în următoarele situații: "a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora; b) pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente; c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la
incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundației construcției existente, afectarea gradului de însorire.";
Interpretarea textelor legale enunțate anterior a fost realizată în mod corect de către instanța de fond care a examinat punctual fiecare din ipotezele textului în raport cu susținerile reclamantei.
Contrar susținerilor recurentei valorificarea textului legal cu privire la existența unei construcții noi în mod corect s-a reținut existența anterioară a delimitărilor între imobilele deținute de părți.
Recurenta însăși învederează că anterior incintele reclamantei și ale pârâtei intimate S.C.M. E. erau delimitate de o împrejmuire iar împrejurarea deplasării vechiului amplasament nu poate fi valorificată în prezenta procedură.
Teza recurentei vizând interpretarea greșită a primei instanțe asupra titlurilor exhibate de către părți nu poate fi primită întrucât analiza realizată de către instanța de contencios administrativ nu se suprapune cu analiza pe care o impune verificarea titlurilor și caracterizării acestora în instanța de drept comun, astfel că toate aserțiunile recurentei cu privire la valoarea înscrisurilor privind amplasamentul și dreptul de proprietate asupra spațiului afectat rezultat din documentația de divizare și protocoalele subsecvente nu pot fi valorificate în sensul solicitat de către aceasta.
Susținerile recurentei cu privire la existența unui refuz de emitere a autorizației ce ar fi trebuit urmată de revocare în mod corect au fost înlăturate de către prima instanță întrucât conținutul adresei nr.45/_ nu este conform cu dispozițiile art.2.5.6 din anexa nr.1 a Legii nr.50/1991 întrucât documentele necesare și condițiile eliberării au fost stabilite anterior prin certificatul de urbanism.
Recursul formulat apare în consecință ca fiind nefondat, în ipoteza existenței unui refuz de emitere a actului dar și emiterea actului are prevalență actul emis legalitatea și valabilitatea acestuia impunându-se a fi analizată și reținându-se că prima instanță a aplicat în mod corect textele legale incidente nefiind prezent nici unul din motivele de recurs invocate în baza art.312 C.pr.civ. va respinge recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S. RO-A., împotriva Sentinței civile nr. 857 din_, pronunțate in dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține in întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
A. M. ION | A. | M. | C. | M. | S. |
G.
M. N.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.M. H.
