Sentința civilă nr. 464/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 464/2013
Ședința publică din data de 4 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții
S. C., M. L., B. (H. ) D. D., B. I., M. A. și R. I., împotriva pârâtei PRIMĂRIA BISTRIȚA - DIRECȚIA PATRIMONIU, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
Cauza s-a judecat la fond la data de 21 martie 2013, concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, ulterior completată și precizată, reclamanții S.
C., M. L., B. D., B. I. și M. A., în contradictoriu cu pârâții C. Local B. și Primăria mun. B. au solicitat anularea atât a Hotărârii C. ui Local al Mun. B. nr.l12/_, a Hotărârii C. ui Local al Mun. B. nr.131/_ cât și a Hotărârii C. ui Local al Mun. B. nr.161/_ privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Hotărârii nr.l12/_ a C. ui Local al Mun. B., modificată și completată prin Hotărârea nr.131/_ privind garajele amplasate pe domeniul public al Mun. B. ; obligarea pârâtelor să prelungească contractele de închiriere a terenului pe care sunt amplasate garajele; suspendarea dispoziției de ridicare a garajelor în cauză până la data soluționării definitive a cauzei ce face obiectul prezentului dosar.
În motivare s-a invocat nelegalitatea hotărârilor atacate atât pentru că nu s-a făcut o informare prealabilă din oficiu asupra proiectelor de acte normative, pentru că s-a încălcat principiului consultării cetățenilor în luarea deciziilor, precum și pentru că anterior adoptării actelor normative atacate nu s-au făcut studii de impact care să analizeze consecințele sociale, economice și de mediu ale acestora.
În ce privește caracterul actelor administrative atacate, se apreciază că ne aflăm în prezența unor acte administrative normative, având în vedere criteriul întinderii efectelor juridice pe care le produc .Motivat de faptul că dispozițiile atacate se aplică tuturor deținătorilor de garaje situate pe terenuri proprietate publică, fără să se indice numele persoanelor vizate, rezultă că sunt cu aplicabilitate generală, fiind astfel respectate dispozițiile art.3 lit.a din Legea nr.52/2003.
In susținerea poziției reclamanților sunt și tabelele cu deținătorii de garaje (înscris depus de către pârâte) care nu fac parte integrantă din hotărârea atacată, ce nu face nici o referire la persoane numite. Trimiterea la aceste nume înscrise într-o anexă, există doar în proiectul de decizie și nu în decizia propriu-zisă.
Având în vedere caracterul normativ al hotărârilor în discuție, rezultă că acestea nu puteau fi adoptate decât cu respectarea principiilor menționate la art.2 din Legea nr.215/2001 și art.2 din Legea nr.52/2003, respectiv principiul consultării cetățenilor în luarea deciziilor și al informării prealabile din oficiu a cetățenilor asupra proiectelor de acte normative care urmau să fie supuse votului, potrivit art.3 lit.h din O.U.G. nr.l95/2005.
Având în vedere atât susținerile reclamanților, cât și înscrisurile depuse de pârâtă, rezultă că aceste principii nu au fost respectare anterior adoptării tuturor celor trei hotărâri atacate.
In ce privește interesul legitim public al pârâtelor de a reglementa cu privire la bunurile proprietate publică este recunoscut și ocrotit potrivit dispozițiilor art.2 lit.r din Legea nr.554/2004,
cu condiția să se situeze în limitele legii și să nu fie promovat prin adoptarea unor acte normative în afara cadrului legal sau prin exces de putere.
Având însă în vedere că prin adoptarea hotărârilor atacate reclamanții sunt puși în situația de a-și pierde propriile bunuri ( respectiv garajele achiziționate pe cheltuiala proprie), fără garantarea unei juste despăgubiri, se apreciază că actele administrative, atacate sunt adoptate prin exces de putere, fiind încălcate chiar și dispozițiile art.l din Protocolul nr.l la Convenția CEDO cât și art.44 alin.3 din Constituția României. Mai mult decât atât, hotărârile în discuție nu numai că nu prevăd modalitatea de despăgubire pentru pierderea proprietății asupra bunurilor, ba mai mult obligă proprietarii la cheltuieli suplimentare, reprezentate de cheltuielile de transport, de depozitare ori distrugere. In acest fel reclamanții sunt în postura de a suferi prejudicii materiale majore, prin reglementări adoptate prin exces de putere fără să fie justificate de o utilitate publică.
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.3 și alin.4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,se impune ca proiectul de hotărâre în discuție să fie însoțit de note de fundamentare precum și de studii de impact care să analizeze consecințele sociale, economice și de mediu .
Având în vedere înscrisurile depuse de pârâtă, rezultă că astfel de studii de impact nu au fost efectuate anterior adoptării hotărârilor atacate, fiind încălcate astfel principiul precauției în luarea deciziilor, precum și principiul acțiunii preventive, prev. de art.3 lit.b și c din O.U.G. nr.l95/2005.
Având în vedere că prin ridicarea garajelor, există posibilitatea ca acestea să se distrugă, generându-se deșeuri din beton, fier beton, tablă, rezultă că impactul negativ asupra mediului poate fi semnificativ. În aceste condiții hotărârile atacate aveau obligația să fie adoptate în așa fel încât să se respecte și legislația de mediu. Astfel, principiul "poluatorul plătește" prevăzut de art.3 lit. e din
O.U.G. nr.l95/2005 este încălcat prin hotărârile atacate, deoarece deși ridicarea garajelor este dispusă de către pârâte, totuși tot proprietarii acestora(care nu au nici o culpă în luarea acestei măsuri) sunt obligați să suporte toate cheltuielile pe care le implică această măsură.
In plus pe lângă toate acestea, se arată faptul că pârâtele nu au respectat nici obligația legală prev. de art.5 ali.l din O.G. nr.75/2003 de a publica hotărârile atacate în Monitorul Oficial, astfel că acestea nu pot produce efecte.
Având în vedere toate aceste argumente, rezultă că prin modalitatea de adoptare a hotărârilor atacate se încalcă dispoziții legale imperative, drepturi fundamentale ocrotite prin legislația europeană comunitară și constituție. In aceste condiții sancționarea aplicabilă acestor hotărâri este nulitatea absolută.
In ce privește cererea de suspendare a dispoziției de ridicare a garajelor în cauză până la data soluționării definitive a acesteia o susțin în continuare, având în vedere că pârâtele continuă prin adrese să le pună în vedere să își ridice garajele amplasate pe domeniul public. Astfel, deși hotărârile în baza cărora au fost dispuse aceste măsuri nu au fost verificate sub aspectul legalității în prezenta cauză, se apreciază că prin punerea lor în executare li s-ar crea grave prejudicii. Aceste prejudicii sunt reprezentate atât de valoarea tuturor costurilor implicate de ridicarea și transportul garajelor, cât și de riscul distrugerii totale al acestora prin manevrele de ridicare și transport.
Astfel, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, aflându-ne în prezența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente, se apreciază întemeiată solicitarea de suspendarea executării hotărârilor atacate.
Reclamanții au renunțat la judecarea capetelor de cerere privind
obligarea pârâtelor să prelungească contractele de închiriere a terenului pe care sunt amplasate garajele, precum și la cel vizând suspendarea dispoziției de ridicare a garajelor ( fila 179).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.112 din 31 mai 2007 (fila 186) C. local al mun. B. a adoptat unele măsuri pentru garajele amplasate pe domeniul public al municipiului B., printre care:până la data de_, dezafectarea tuturor amplasamentelor de garaje de orice tip, care nu au autorizație de construcție; prelungirea contractelor de închiriere prin act adițional, până la data de 31 august 2008, dată la care și aceste amplasamente se eliberează de către proprietarii garajelor, iar terenul se aduce în starea inițială; în cazul în care, în termen de 5 zile de la data expirării termenelor de mai sus, deținătorii garajelor nu procedează la desființarea sau ridicarea acestora și aducerea terenului a starea inițială, Primăria mun. B., prin Serviciul public municipal ,,Direcția Administrare a Domeniului Public";, va proceda la desființarea acestora, pe cheltuiala deținătorului; spațiile libere
nou create prin dezafectarea amplasamentelor de garaje, vor avea destinația de parcări sau după caz, spații verzi, în funcție de necesitățile din zonă.
Ulterior, prin Hotărârea nr.131 din 28 iunie 2007 a C. ui local al mun. B. (fila 78), HCL nr.112/_ a fost modificată și completată în sensul că art.1 va avea următorul cuprins: Se aprobă unele măsuri pentru garajele amplasate pe domeniul public al mun. B.: a) -până la data de 31 iulie 2007 se dezafectează toate amplasamentele de garaje de orice tip, care nu au autorizație de construcție, precum și cele amplasate pe terenurile revendicate de către foștii proprietari, conform legilor proprietății; b)- până la data de 31 decembrie 2007 se dezafectează toate amplasamentele de garaje de orice tip amplasate în Centrul Istoric al municipiului B. ; c) - contractele de închiriere,se prelungesc prin act adițional, până la data de 31 august 2008, dată la care și aceste amplasamente se eliberează de către proprietarii garajelor respective, iar terenul se aduce în starea inițială.
Prin Hotărârea nr.161 din 25 septembrie 2008 (f.90), C. local al municipiului B. a stabilit unele măsuri pentru punerea în aplicare a HCL nr. 112/_, modificată și completată prin HCL nr.131/_, în sensul că: în situația în care proprietarii sau deținătorii nu și-au ridicat garajele la termenele stabilite prin HCL nr.112/2007, ridicarea lor se va face de către primărie; proprietarii sau deținătorii garajelor vor achita suma de 2 lei/zi, reprezentând contravaloarea folosinței terenurilor pe perioada cuprinsă între data expirării contractului de închiriere a terenului și data ridicării de pe domeniul public; garajele neridicate de proprietari sau deținători și ridicate prin grija primăriei se vor transporta și depozita în Baza de producție de str. Simpozionului nr. 3 sau în altă locație, pe cheltuiala proprietarilor și deținătorilor acestora; perioada de depozitare va fi de maxim 15 zile…; în situația în care garajele sunt ridicate de primărie, riscurile de distrugere parțială sau totală a garajului,precum și a bunurilor aflate în interiorul garajului sunt în sarcina proprietarilor, municipalitatea fiind exonerată de orice răspundere…
Reclamanții sunt proprietari ai câte unui garaj pentru care s-a eliberat certificat de urbanism și autorizație de construcție, amplasat pe domeniul public al M. B. în baza câte unui contract de închiriere având ca obiect terenul pe care este amplasat garajul, contract a cărei durată a fost prelungită succesiv, prin acte adiționale, până în data de 31 august 2008,așa cum se arată și în HCL nr.112/_, modificată și completată prin HCL nr.131/_ - Astfel că, din data de 1 septembrie 2008, reclamanții nu au nici un titlu legal pentru a folosi terenul pe care se află amplasate garajele.
Reclamanții susțin că prin obligarea lor de a-și ridica garajul pe cheltuiala proprie sunt puși în situația de a-și pierde propriile bunuri ( respectiv garajele achiziționate pe cheltuiala proprie), fără garantarea unei juste despăgubiri, apreciindu-se că actele administrative atacate sunt adoptate prin exces de putere, fiind încălcate chiar și dispozițiile art.l din Protocolul nr.l la Convenția CEDO cât și art.44 alin.3 din Constituția României, cu atât mai mult cu cât, hotărârile în discuție nu numai că nu prevăd modalitatea de despăgubire pentru pierderea proprietății asupra bunurilor, ba mai mult obligă proprietarii la cheltuieli suplimentare, reprezentate de cheltuielile de transport, de depozitare ori distrugere. In acest fel reclamanții sunt în postura de a suferi prejudicii materiale majore, prin reglementări adoptate prin exces de putere fără să fie justificate de o utilitate publică.
Raportat la aceste susțineri, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate, deoarece dreptul de proprietate al reclamanților asupra garajelor nu este afectat, ei fiind liberi să le ridice și să le transporte în alt loc, inclusiv să le reamplaseze, în condițiile legii.
Potrivit art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, or, în considerarea acestor prevederi legale prin măsurile adoptate de hotărârile atacate, dreptul reclamanților asupra garajelor nu este încălcat, în condițiile în care ei nu mai au un titlu pentru folosința terenurilor pe care sunt amplasate garajele auto și dimpotrivă, ei sunt cei care încalcă dreptul de proprietate a M.
B. în privința domeniului public, respectiv terenurilor pe care se află amplasate garajele, iar suportarea eventualelor cheltuieli legale de ridicarea garajelor, chiar dacă afectează veniturile reclamanților sunt cauzate de însăși conduita lor, constând în aceea că au înțeles să ridice garajele ca și construcții provizorii .
Limitarea dreptului de folosință a bunului de către proprietar, dat fiind contractul încheiat, nu poate interveni decât pentru o perioada rezonabila cu respectarea unui just echilibru între modul de exercitare a dreptului de proprietate și dreptul chiriașului de a-l folosi pentru garaj. În caz
contrar s-ar impune proprietarului sarcina excesivă în privința posibilității de a dispune de bunul său.
Având în vedere principiului libertății de voința statuat in contractul încheiat între părți, proprietarul poate să pretindă chiriașului predarea bunului ce i-a fost închiriat în starea de la data închirierii fără ca prin acesta să fie afectat dreptul de proprietate al chiriașului asupra garajului. Fiind o construcție provizorie,aceasta constituie premisa faptului că eliberarea terenului se va face ușor la momentul încetării închirierii.
În ceea ce privește interesul pârâtului în dezafectarea garajelor, instanța apreciază că acesta are ca suport faptul că acestea sunt construcții provizorii, terenul pe care sunt amplasate a fost închiriat pe o perioadă determinată, iar amplasamentele dezafectate vor avea destinația de parcări sau după caz, spații verzi (art.4 din HCL nr.112/2007). Pe de altă - parte reclamanții au avut reprezentarea regimului provizoriu al garajelor și au avut posibilitatea să încheie sau nu contracte de închiriere a terenurilor pe durată determinată, iar Municipiul B., în calitate de proprietar al domeniului public este îndreptățit să impună anumite condiții pentru edificarea construcțiilor, chiar și a celor cu regim provizoriu, pe terenurile aparținând domeniului public sau privat al municipiului.
Susținerea că măsura dispusă prin actul autorității nu ar avea o justificare nu poate fi reținută ca motiv de anulare, deoarece, conform referatelor, notelor de fundamentare, măsura dezafectării garajelor a fost determinată de lipsa spațiului verde, de respectarea arhitecturală a zonelor, de revendicările numeroase a terenurilor, iar aceste aspecte au fost aduse la cunoștința publică cu prilejul adoptării unor hotărâri anterioare ale C. ui ce nu au fost anulate și au vizat toate edificiile autorizate provizoriu executate pe terenul autorității și folosite în baza unor acte ce au statuat anumite termene indiferent de titular.
Nerespectarea legislației de mediu sub aspectul procedurii de urmat, cât și al prevenirii eventualelor consecințe dăunătoare pentru mediu, invocată de reclamanți, se constituie în aspecte legate de modul de dezafectare a garajelor în privința cărora a expirat contractul de închiriere asupra terenului și nu reprezintă un motiv de nelegalitate al actului administrativ atacat, deoarece, cronologic, dezafectarea va avea loc după emiterea actului administrativ și are legătură doar cu punerea în executare a actului și nu cu emiterea lui. Orice demolare produce o cantitate de deșeuri, ce trebuie absorbite, într-o formă sau alta, însă, demolarea, ca mijloc de intervenție asupra unei clădiri este acceptată în legislația construcțiilor (legea nr. 50/1991 ), astfel încât nu se poate considera că actul administrativ este nul pentru că punerea lui în executare ar putea genera poluare.
Referitor la caracterul actelor administrative unilaterale atacate, instanța reține, raportat la art.3 lit.a din Legea nr.52/2003 și la criteriul întinderii efectelor juridice, că acestea au caracter normativ, întrucât reglementează de principiu administrarea terenurilor ocupate de garajele din cadrul unității administrativ teritoriale, neincluzând nici numele persoanelor cărora li se aplică, nici obligații determinate.
În ceea ce privește procedura de aducere la cunoștința publică potrivit Legii nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, instanța reține că aceasta a fost îndeplinită prin consultarea cetățenilor cu ocazia elaborării și aprobării Planului Urbanistic Zonal "Centrul Istoric";, documentație de urbanism prin care a fost reglementat și acest aspect, respectiv interdicția de construire a altor anexe în această zonă, inclusiv garaje.
Astfel, se apreciază că a fost respectat principiul consultării cetățenilor în luarea deciziilor și soluționării problemelor locale de interes deosebit în conformitate cu art.2 din Legea nr.215/2001 și art.2 din Legea nr.52/2003 întrucât s-a realizat o informare prealabilă din oficiu, întocmirea planului de urbanism zonal realizându-se în condițiile instituite de art.46 din Legea nr.305/2001
Analizarea nulității absolute invocată de reclamant în ceea ce privește hotărârile C. ui Local al municipiului B. nr.112/2007, nr.131/2007 și 161/2008 trebuie realizată prin raportare la respectarea dispozițiilor legale și a îndeplinirii tuturor condițiilor impuse de actele normative în vigoare la momentul emiterii, astfel că susținerea potrivit căreia s-a constatat că nu a fost respectată nici obligația legală prev. de art. 5 alin.1 lit.a din OG nr.75/2003 de a publica hotărârile în cauză în M.Of. al județului ar atrage nulitatea actelor nu poate fi primită.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța apreciază hotărârile atacate, ca fiind legale și temeinice, astfel că, va respinge acțiunea precizată, formulată de reclamanți, ca nefondată.
În temeiul art. 246 Cod proc. civilă, instanța va lua act de renunțare la judecarea capetelor de cerere privind obligarea pârâții C. Local B. și Primăria mun. B. să prelungească contractele de închiriere a terenului pe care sunt amplasate garajele și a celui privind suspendarea dispoziției de ridicare a garajelor.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțare la judecarea capetelor de cerere privind obligarea pârâții C. Local B. și Primăria mun. B. să prelungească contractele de închiriere a terenului pe care sunt amplasate garajele și a celui privind suspendarea dispoziției de ridicare a garajelor.
Respinge acțiunea, precizată, formulată de reclamanții S. C., domiciliat în B., str. P., sc.D, ap. 4, jud. B. -Năsăud, M. L. , domiciliată în B., str. P., nr. 37, jud.
B. -Năsăud, B. D. D. , domiciliată în B., str. S. H., bl. E2/16, jud. B. -Năsăud,
B. I.
, domiciliat în B., str. D., nr. 6, sc.C, jud. B. -Năsăud, M. A.
, domiciliat în
B., str. D., nr.6, sc.C, ap. 36, jud. B. -Năsăud și R. I. , domiciliat în B., str. D., sc.C, ap. 38, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâții C. Local B. și Primăria mun.
B.
, ambii cu sediul în B., P. C., nr. 6, jud. B. -Năsăud, ca nefondată. Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
B. L. | T. | M. D. |
Red/dact: BLT/HVA _
