Decizia civilă nr. 9751/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 9751/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A. JUDECĂTOR DP JUDECĂTOR C. I.
G. M. N. ȚÂR
Pe rol, judecarea recursului declarat de D. G. A F. P. M. PENTRU A. F. P. S. M. împotriva sentinței civile nr. 7812 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. în contradictoriu cu intimata SC N. T. S. având ca obiect contestație act administrativ fiscal .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Garai A. în reprezentarea intereselor intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatei- întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 pct.3 din C.pr. civilă coroborat cu dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefundat relevând în susținere că nu există motive de netemeinicie și nelegalitate. În mod corect instanța de fond a reținut că Judecătoria Sector 5 București a obligat la plata dobânzii iar dobânda a fost solicitată de reclamantă în acel dosar prin cererea introductivă. Mai mult de atât instanța de fond a reținut ca și titlu de creanță la care au fost calculate accesoriile contestate este reprezentat de o hotărâre judecătorească.
Se mai arată că procedura prealabilă a fost parcursă, astfel că se impune respingerea excepției lipsei procedurii prealabile. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.7812 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a cererii invocată de pârâta D. G. a F. P. M., prin AFP S. M. .
Au fost admise acțiunile conexate formulate de către reclamanta SC N. T.
S. (fostă SC R - N. S. ) în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P.
M. și A. F. P. S. M. .
Au fost anulate deciziile de respingere nr. 1813/_ și 2249 din_ emise de pârâta D. G. a F. P. M. .
Au fost anulate deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 14877/_ și 20758/_ emise de pârâta A. F. P. S. M.
.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 2.400 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta a contestat actele atacate în prezenta cauză, urmând procedura prevăzută de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală; astfel, prin deciziile nr. 1813/0_ și 2249 din 0_ s-au respins ca neîntemeiate contestațiile formulate de reclamantă.
Pe fondul cauzei, T. a reținut următoarele:
Prin decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr. 14877/_ emisă de A. F. P. S. M. s-au stabilit obligații fiscale accesorii în cuantum de 59.431 lei în baza sentinței civile nr. 5762 din_ (filele 43-44 prezentul dosar).
Prin decizia nr. 1813 din 0_ emisă de pârâta D. G. a F. P.
M. s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva actului administrativ fiscal de mai sus, arătându-se în esență că pentru fondurile comunitare utilizate necorespunzător majorările de întârziere se calculează conform Codului de procedură fiscală (filele 55-57 prezentul dosar).
De asemenea, prin decizia nr. 20758 din_ emisă de pârâta A. F.
P. a Municipiului S. M. s-au mai calculat accesorii în baza aceleiași sentințe în cuantum de 8.031 lei (filele 59-60), iar prin decizia nr. 2249 din 0_ emisă de D. G. a F. P. M. s-a menținut actul administrativ fiscal cu aceeași motivare (filele 62-67 prezentul dosar).
Prin sentința civilă nr. 6762 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Integrării Europene și a fost obligată pârâta
R - N. S.R.L. (reclamanta din prezenta cauză care și-a schimbat între timp denumirea) să plătească suma de 9.882,33 euro și 13.467,68 lei cu titlu de finanțare necuvenită, precum și plata dobânzii de întârziere până la data efectuării plății (filele 30-32 prezentul dosar).
În esență, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că pârâta nu a respectat clauzele contractului de grant prin care a beneficiat de un împrumut nerambursabil finanțat prin contribuția Comunității Europene.
Cât privește dobânzile de întârziere instanța a reținut că: "Sumelor datorate de pârâtă le-a fost aplicată dobânda legală prin rata aplicată de Banca Centrală Europeană pentru luna Decembrie 2006 în procent de 3.25%, iar rata de scont a BNR pentru aceeași lună a fost de 8.75%; Calculul ratei dobânzii s-a efectuat în conformitate cu art. 18 (3) din Condițiile Generale ale Contractului de Grant, în sensul că rata aplicată de Banca Europeană Centrală precum și rata de scont a BNR a fost majorată cu un procent și jumătate";.
Într-adevăr, așa cum reiese din cuprinsul cererii introductive de instanță, reclamantul și-a întemeiat petitul vizând plata dobânzilor de întârziere pe temeiul art. 18 (3) din anexa II a contractului de grant, indicând totodată și modul de calcul al dobânzilor de întârziere, cu începere de la_ - data primirii adresei nr. 45630/2006 care stabilea cuantumul obligației de plată - (filele 2-4 dosar nr._ al Judecătoriei Sector 5 București).
Sentința judecătoriei a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, fiind menținută prin decizia comercială nr. 725/_ pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a comercială în dosarul nr._ (filele 33-36 prezentul dosar).
Acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată.
Organul fiscal a interpretat eronat atât dispozițiile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător ─ aplicabile la data emiterii actelor administrative ─ cât și Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, fără să țină cont de caracterul de titlu executoriu al sentinței civile nr. 6762/_ și de efectul autorității de lucru judecat atașat acesteia.
Titlul de creanță poate consta, potrivit art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 79/2003, atât dintr-un act administrativ, cât și dintr-o hotărâre judecătorească.
Astfel, constituie titlu de creanță:
actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare;
hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care se stabilește obligația de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli.
Această distincție are o importanță deosebită asupra procedurii de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, distincție ce rezultă din dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 79/2003.
Potrivit acestui text:
"(1) Pentru creanțele bugetare rezultate din nereguli, actul prevăzut la art. 3 alin. (2) lit. a), comunicat debitorului, constituie titlu executoriu în condițiile Codului de procedură fiscală.
Pentru creanțele bugetare rezultate din nereguli asupra cărora s-a pronunțat instanța judecătorească, executarea silită se efectuează în temeiul hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.
În cazul în care creanțele bugetare rezultate din nereguli nu pot fi recuperate prin plată voluntară sau deducere, autoritățile competente în gestionarea fondurilor comunitare vor transmite titlurile executorii prevăzute la alin. (1) și (2) organelor teritoriale subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală și/sau organelor competente ale celorlalți creditori bugetari, care vor duce la îndeplinire măsurile asigurătorii și vor efectua procedura de executare silită pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit din fondurile comunitare și/sau fondurile de cofinanțare pe care le administrează, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală";.
Prin sentința civilă nr. 6762/_ s-a stabilit atât debitul principal care trebuia plătit de reclamantă, cât și debitul accesoriu, situație în care organul fiscal nu mai putea să stabilească alte creanțe accesorii.
Organul fiscal trebuia să pună în executare sentința judecătorească în integralitatea ei și să calculeze creanțele accesorii (dobânzile de întârziere), conform contractului de grant ─ art. 18 alin. 3, fila 144 dosar nr._ al Judecătoriei
Sector 5 București ─, iar nu conform Codului de procedură fiscală (art. 119- 1201).
Prin calcularea creanțelor accesorii în conformitate cu Codul de procedură fiscală, organul fiscal a înfrânt puterea de lucru judecat a sentinței dată de judecătorie.
Astfel, de vreme ce prin hotărârea judecătorească menționată a fost dezlegată problema accesoriilor, organul fiscal nu mai putea să o repună în discuție în faza executării silite.
Puterea de lucru judecat are în concepția legiuitorului valoarea unei prezumții (art. 1200 pct. 4 cod civil de la 1865 aplicabil speței).
Conform art. 1202 alin. 2 Cod civil de la 1865, prezumția este absolută, irefragabilă, nefiind primită nicio dovadă în împotriva ei, atunci când "legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare sau nu dă drept de a se reclama în judecată";.
Prin urmare, prezumția de lucru judecat înseamnă că ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior (faza executării silite - executio -, cea de-a doua fază a procesului), care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Art. 71alin. 2 din O.G. nr. 79/2003, respectiv art. 4 din Normele metodologice ar fi fost incidente fie în situația în care titlul de creanță ar fi constat într-un act administrativ, fie în situația în care hotărârea judecătorească nu tranșa chestiunea creanțelor accesorii.
În raport de toate aceste considerente, T. a admis acțiunile conexate, a anulat deciziile de respingere cu consecința anulării actelor administrative prin care s-au stabilit obligații de plată accesorii.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă a obligat pe pârâte să plătească reclamantei suma de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial avansat de reclamantă, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs D. G. a F. P.
M. prin A. F. P. S. M.
prin care a solicitat admiterea recursului declarat si pe cale de consecința reținerea spre judecare a cauzei, casarea sentinței recurate si menținerea ca legale si temeinice Deciziile de plata accesorii Nr.14877/_ si Nr. 20758/_ scăderea onorariului de avocat la suma de 300 lei.
În motivare se arată că Ministerul Integrării Europene/M. Dezvoltării Regionale si Locuinței a transmis creanța pentru recuperare cu adresa Nr.4832/_ stabilita prin Sentința Civila Nr.6762/_ data sub Dosarul Nr._ a
Judecătoriei București - Sector 5 rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului promovat de contestatoare prin Decizia Comerciala Nr.725/_ data de Tribunalul București sub Dosarul Nr._, prin care S.C. N. T. S.R.L. a fost obligata la plata sumei de 9882,33 Euro si 13.467,68 lei reprezentând
finanțare necuvenita si la plata dobânzii de întârziere pana la plata plații integrale a debitului stabilit prin Sentința la A.N.A.F.- A. F. P. S. -M., in temeiul O.G. Nr.79/_ privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător.
Debitul a fost achitat integral de către contestatoare prin O.P. Nr.3/_ rămânând de achitat numai accesoriile debitului, stabilit conform H.G. Nr.1306/2007 art.4 al.(3) si al.(4) privind pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, care prevede foarte clar ca: (3) Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de plată și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
4) Dispozițiile referitoare la calculul și nivelul majorării de întârziere prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător și în cazul sumelor datorate potrivit ordonanței. »
Deci, pe cale de consecința, este obligatoriu ca accesoriile sa fie calculate conform O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, nu este la
latitudinea A.F.P. Sighet modul de calcul a accesoriilor este imperios a se calcula conform O.G. Nr.92/2003, republicata.
Prezenta Decizie atacata instituie obligația de plata pentru dobânzi si penalități de întârziere.
Astfel potrivit art.119 alin(1) din O.G. Nr.92/2003, prevede ca pentru neachitarea le termenul de scadenta de către debitor a obligațiilor de plata se datorează dobânzi si penalități de întârziere.
Art. 120 alin.(1) si alin.(7) din O.G. Nr.92/2003 reglementează regimul juridic al dobânzilor de întârziere si art. art.120A1 alin.(2) reglementează regimul juridic al penalităților de întârziere. Aceste articole prevăd următoarele:
ART. 119. Dispoziții generale privind dobânzi și penalități de întârziere: (1)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor
de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum și sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și
sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.
Dobânzile și penalitățile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparține creanța principală.
Dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția situației prevăzute la art. 142 alin. (6).
ART. 120 Dobânzi: (1) Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv.
În situația în care diferențele rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite inițial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii acesteia inclusiv.
(7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
ART. 1201Penalități de întârziere
Plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.
Nivelul penalității de întârziere se stabilește astfel: a) dacă stingerea se realizează în primele 30 de zile de la scadență, nu se datorează și nu se calculează penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale principale stinse; b) dacă stingerea se realizează în următoarele 60 de zile, nivelul penalității de întârziere este de 5% din obligațiile fiscale principale stinse; c)după împlinirea termenului prevăzut la lit. b), nivelul penalității de întârziere este de 15% din obligațiile fiscale principale rămase nestinse.
Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.
Astfel, pe baza prevederilor O.G. Nr.92/2003 au fost calculate accesoriile debitului reprezentând majorări de întârziere si s-a emis Decizia nr.20758/_, care nu a fost plătită de către contestatoare.
A. F. P. S. -M. a calculat majorările de întârziere conform Codului de Procedura FISCALA. Codul de procedura Fiscala prevede in mod expres modul de calcul al majorărilor si penalităților de întârziere.
Organele fiscale pot calcula accesorii numai pe baza prevederilor Codului de procedura Fiscala.
De asemenea, acțiunea este inadmisibila deoarece nu a fost precedată de procedura prealabila.
Instanța de fond cu rea credința nu a motivat respingerea acestei excepții care făcea judecata de prisos. Motivarea este ca: Reclamanta a contestat actele atacate in prezenta cauza urmând procedura prevăzuta de art.205 si urm din Codul de procedura fiscala.
Ceea ce este total incorect, deoarece se află in prezența unei veritabile acțiuni in contencios administrativ si nu o contestație la executarea silita, deoarece aceasta nici nu a început in fapt. Contestația la executare se judeca in prima faza la Judecătoria S. -M. si nu la Tribunalul Maramureș la secția de Contencios Administrativ si fiscal.
Instanța de fond a fost într-o eroare când a judecat pe fond o contestație la executare silita, nici nu avea competenta materiala si teritoriala sa judece o contestație la executare. Competenta era numai Judecătoria S. -M. - unde este locul de executare. Pe cale de consecința, acțiunea se circumscrie in sfera contenciosului administrativ, si reclamanta nu a făcut dovada plângerii prealabile.
Solicită instanței de recurs scăderea onorariului avocatului la suma de 300 lei deoarece suma acordata de instanța de fond este foarte mare fata de munca depusa si apărările, susținerile formulate in cauza. Onorariul in cuantum de 300 lei este cel mai potrivit fata de munca depusa de avocatul angajat in cauza, in temeiul art.274 Cod Procedura Civila.
Prin întâmpinarea formulată S.C. N. T. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Obiectul prezentului recurs îl constituie analiza temeiniciei și legalității hotărârii primei instanțe în ceea ce privește deciziile de calcul al unor accesorii, respctiv decizia nr.14877 din_ și respectiv decizia nr.20758 din_ precum și reducerea onorarului de avocat.
Prima instanță în mod judicios a statuat că cele două decizii au avut ca premisă un titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească constituită prin sentința civilă nr.6762 din_ pronunțată de Judecătoria Sector V București în dosar nr._ rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.
Prin hotărârea judecătorească s-a statuat în mod clar și fără echivoc că instanța a obligat în mod expres la plata dobânzii până la efectuarea plății.
Contradicțiile care s-au născut ulterior constau în natura acestor accesorii, recurenta subliniind că est eobligatoriu ca accesoriile unui titlu de creanță fiscală să fie calculate conform OG nr.92/2003 în timp ce intimata se prevalează de statuările cuprinse în hotărârea judecătorească.
Analizând cadrul procesual și temeiurile de drept invocate în dosar nr._ de către Judecătoria Sector 5 bucurești, instanța fondului în mod corect a reținut că la momentul soluționării acelui litigiu, obligația de plată a dobânzii solicitată de reclamantă prin cererea introductivă și acordată de către instanță a avut ca temei legal prevederile art.18 alin.3 din Anexa 2 a Contractului de grand, indicându-se chiar și modul de calcul al dobânzilor de întârziere, după cum rezultă din fila 8 ultimul alineat al sentinței civile nr.6762 din_ a Judecătoriei Sector 5 București.
Prin urmare, în mod întemeiat instanța fondului a reținut că titlu de creanță la care au fost calculate accesoriile contestate în dosarul ce face obiectul
prezentului recurs, este reprezentat de o hotărâre judecătorească (sentința pronunțată de Judecătoria Sector 5 in dos.nr._ ) sens în care sunt incidente prevederile art.10 alin.2 din OG nr.79/2003 potrivit cărora "Pentru creanțele bugetare rezultate din nereguli asupra cărora s-a pronunțat instanța judecătorească, executarea silită se efectuiază în temeiul hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu în condițiile prevăzute de C.pr.civ.";. Mai mult decât atât, prima instanță a relevat faptul că potrivit dispozitivului sentinței puse în executare, prin hotărâre ce constituie titlu executoriu s-a stabilit atât debitul principal, cât și accesoriile motiv pentru care organul fiscal era obligat să pună în executare titlu executoriu în integralitatea sa, inclusiv accesoriile și să calculeze aceste accesorii așa cum a statuat în mod direct instanța potrivit Contractului de grand.
Prin calcularea accesoriilor în conformitate cu Codul de procedură fiscală, organul fiscal a înfrânt puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.6762/2007 a Judecătoriei Sector 5 București, hotărâre judecătorească ce a constituit premisa emiterii celor două decizii contestate în prezentul dosar.
Pe cale de consecință, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a legii deoarece sumele stabilite prin hotărâri judecătorești nu sunt purtătoare de majorări de întârziere conform Codului fiscal, penalitatea pentru întârzierea la plată fiind stabilită prin contract de către părțile implicate și consfințită, prin hotărâre judecătorească.
Pentru motivele mais us arătată, în temeiul disp.art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul declarat de D. G. a F. P. M. prin A. F. P.
S. M. este neîntemeiat urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. M. prin A.
F. P. S. M. împotriva sentinței civile nr. 7812 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC.N.T. S. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. -I. A. DP C. I.
Red.C.I./A.C.
2 ex./_
G.
M. N. ȚÂR
