Sentința civilă nr. 1792/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1792/2013
Ședința publică din data de 15 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
B. M.
în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a J. B. -N.
, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cauza s-a judecat în fond la data de 01 octombrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N., a solicitat anularea deciziei de impunere pentru plăți contribuții FNUASS pe anul 2008 nr.3154/A emisă în dosarul nr. 3. /_ și a deciziei nr.3155 emisă în dosarul nr.3. din data de_, precum și suspendarea actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a contestației.
În motivare s-a arătat că prin decizia de impunere specificată în petitul contestației și comunicată în data de 11 mai 2012, i se comunica că datorează la CNAS suma de 1.568 lei defalcată pe anii 2008 și 2009.
În motivarea deciziei nu se indică însă modalitatea de calcul a acestor datorii, ci doar suma datorată. Împotriva acestei decizii a formulat o plângere prealabilă, care, nu i-a fost soluționată până la această dată.
Reclamanta a achitat la CAS B. -N. cotele cuvenite din veniturile realizate. In acest sens s-a anexat copia chitanțelor din care rezultă achitarea sumelor datorate, raportat la veniturile realizate.
In aceste condiții se apreciază că această decizie este nelegală prin prisma argumentelor invocate.
Pentru a putea verifica legalitatea acestei decizii era imperios necesar ca intimata să indice in primul rând modalitatea de calcul a sumelor datorate si sumele achitate pentru aceasta perioada.
Pentru anul 2009 s-a stabilit o plată datorată în cuantum de 1.028 lei. Nici pentru această sumă nu s-a precizat modalitatea de calcul. Si pentru acest an a achitat toate sumele datorate în raport de veniturile realizate. Si pentru anul 2009 s-a anexat copia chitanțelor din care rezulta că a achitat cota cuvenită raportat la veniturile realizate.
Deoarece această decizie este nemotivată în fapt, este in imposibilitate de a verifica dacă sumele imputate sunt reale.
Forma și conținutul actului administrativ fiscal este prevăzut de art.43 din OG nr.92/2003.
Decizia comunicată nu cuprinde toate elementele prevăzute de acest text.
Această decizie de impunere a fost emisă în dosarul nr.3. din data de_ .
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.150/2002, invocată ca temei de drept al deciziei de impunere a fost abrogată prin Legea nr.95/2006. Pe cale de consecință ea nu poate fi invocată ca temei de drept. Decizia de impunere vizează anul 2008, ulterior abrogării acestui act normativ.
Decizia de impunere comunicată, vizează pretinse plați contribuții la FNUASS pe anul 2008. Cu toate acestea, în tabelul privind termenul de plată se menționează data de_ cu o pretinsă datorie de 1.028 lei. In condițiile în care această sumă vizează o pretinsă datorie pentru anul 2009, era necesară emiterea unei decizii de impunere. Până la această dată nu s-a comunicat o asemenea decizie. Se reiterează împrejurarea că pentru anii 2008 si 2009 a achitat sumele datorate CAS in raport de veniturile încasate.
Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii, este profund nelegală.
Prin această decizie se face mențiunea că suma de 1074 lei reprezintă majorări si penalități conform "cod 63". Perceperea în același timp și de majorări și de penalități de întârziere este nelegală.
Potrivit dispoz.art.261 alin.1 din Legea nr.95/2006, angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției in condițiile prezentei legi și care nu o respecta datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile codului de procedură fiscală. In același sens sunt și dispoz.art.216 din Legea nr.95/2006 potrivit cărora.... în cazul neachitării la termen se procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere.
Pe cale de consecință stabilirea în sarcina sa și a penalităților alături de majorările de întârziere este profund nelegală prin prisma textelor invocate.
Pe fond, decizia este nelegala. In ipoteza în care se aprecia că reclamanta datorează o sumă mai mare decât cea declarată în anul anterior, CAS era obligat să-i comunice decizia de impunere. In speța i s-a comunicat decizia de impunere în același timp cu decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii. Mai mult, decizia de impunere a fost emisă în data de_ așa după cum rezultă din decizia comunicată. In aceste condiții s-au stabilit majorări de întârziere înainte să "intre in vigoare" decizia de impunere.
Majorările de întârziere curg de la data comunicării deciziei de impunere. In condițiile in care până la această dată nu i s-a comunicat o decizie de impunere nu se poate susține că există vreo culpă din partea sa pentru neachitarea acestor sume. Pe cale de consecință, în ipoteza în care se aprecia că datorează o sumă mai mare decât cea achitată, era necesar să i se comunice această sumă.
Din anexa la această decizie rezultă că s-au calculat majorări și penalități începând cu data de_ . La rubrica privind perioada_ -_ nu există sume accesorii ramase neachitate. La rubrica următoare_ -_ se stabilește o sumă debit de 430 lei pentru care se stabilește o sumă accesorie rămasa de 17 lei probabil. In următoarea rubrică pentru perioada_ -_ se stabilește o suma debit de 455 lei cu o suma accesorie restanta de 69 lei. Din această anexă rezultă că pentru aceeași perioadă se calculează de 4 ori majorări de întârziere.
Din analiza acestei anexe este evident că sunt foarte multe erori de calcul.
Prin aceeași anexa se stabilesc majorări de întârziere și pentru anii_ si 2012 pentru care nu există decizie de impunere.
Reclamanta solicită și suspendarea actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a contestației.
Din starea de fapt expusă este indiscutabil că, deciziile atacate sunt vădit netemeinice și esențial nelegale. In aceste condiții se apreciază că cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat este admisibilă.
Raportat la starea de fapt expusă, este indiscutabil că, reclamanta nu datorează sumele cuprinse în decizia de impunere și nici penalitățile de întârziere pentru pretinse sume datorate pentru care nu i s-a comunicat în termen o decizie de impunere.
In drept, s-au invocat dispoz.art.7, 10, 11 si 14 si urm. din Legea nr.554/2204 art.205, 207 din OG nr.92/2003.
Pârâta C. de A. de S. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea contestației formulată ca rămasă fără obiect.
În motivare s-a arătat că contribuțiile în sistemul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă, venituri publice, se cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexa la legile bugetare anuale. Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul de asigurări de sănătate,
având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.
Legea instituie nu doar dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate dar si obligația acestora de a contribui la Fond. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuții sunt prevăzute la art.213, "astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintită" - se arată in considerentele unor decizii ale Curții Constituționale (nr. 1240/2010, nr. 1304/2009), neachitarea contribuției la asigurările de sănătate fiind justificata doar in aceste situații, din imposibilitatea obiectiva a paturilor defavorizate material de a îndeplini această obligație.
In calitate de persoană fizică ce a realizat venituri dintr-o activitate independentă, debitoarea avea obligația depunerii declarațiilor către Fond, potrivit art.215 din L.95/2006. In lipsa acestor declarații, C. de A. de S. B. -N., prin Compartimentul de specialitate a emis actele de urmărire împotriva debitoarei, emițând decizia de impunere 3154/A/_ pe baza datelor transmise pe baza de Protocol, conform art.35 din Ordin 617/2007 și decizia 3155/_ referitoare la obligații de plata accesorii, aferent contribuțiilor datorate pentru anul 2008.
Urmare primirii acestor decizii, contestatoarea s-a adresat cu contestație administrativa la C. de asigurări de sănătate, înregistrată sub nr. 9031/_ invocând critici legate de forma acestor documente precum și cu privire la modalitatea de calcul a sumelor. Întrucât s-a contestat și baza de calcul, funcționarul de specialitate a solicitat inițial contestatoarei să depună deciziile de impunere definitive emise de către autoritatea fiscală teritorială. Actele solicitate nu au fost depuse, prin urmare funcționarul s-a adresat către Administrația Finanțelor Publice B. care a transmis rapoarte privind veniturile realizate aferent intervalului 2007 - 2011.
Din analiza acestor documente in raport cu cele constatate prin decizia de impunere inițială s-au stabilit pe lângă vicii de formă ale documentelor contestate și vicii de fond care au impus anularea actelor emise inițial, urmând a se emite decizii impunere care să corespundă cerințelor de formă și de fond prevăzute de lege, ținând cont de situația veniturilor realizate, astfel cum au fost retransmise de către autoritatea fiscală teritorială și care au modificat situația de fapt fiscală avută în vedere de C. de asigurări de sănătate B. -N. la emiterea deciziei inițiale.
Din analiza prevederilor art.47 si art.90 din Cod procedură fiscală cuantumul obligațiilor se stabilesc sub rezerva verificării ulterioare, iar în cadrul prescripției fiscale acestea pot fi modificate ori desființate din inițiativa organului fiscal ori a contribuabilului pe baza documentelor justificative și a constatărilor organului emitent, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat căile de atac.
In acest context, C. de A. de S. B. -N. a soluționat contestația administrativă înregistrată sub nr. 9031/_ pronunțând o soluție de admitere a acesteia, prin urmare decizia de impunere nr.3154/_ precum si decizia nr.3155/_ au fost anulate. În consecință, contestația debitoarei a rămas fără obiect și se solicită respingerea ei ca atare.
In drept, s-au invocat disp. art.115 C.P.civila, art. 208, 211, 213, 257, 259 din L.95/2006, Ordin CNAS nr.617/2007, art.47, 90 din C.P.fiscală.
Reclamanta B. M.
a depus la dosar "întregire de acțiune";,
prin care a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.422 lei, cu titlu de plată nedatorată.
În motivare s-a arătat că prin acțiunea principală a solicitat anularea ca nelegale si netemeinice a deciziilor nr.3154/A emisă de pârâtă în dosarul nr.3. din data de_ și a decizie nr.3155 emisă în dosarul nr.3. din data de_ .
La termenul de judecată din data de 19 februarie 2013, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare și decizia nr.11/_ prin care a anulat deciziile contestate. Această decizie a fost emisă urmare a contestației pe care a înregistrat-o la sediul pârâtei pe calea procedurii prealabile.
Societatea de Avocați cu R.L."B., Lombrea, Morosan & Asociații" s-a dizolvat începând cu data de 1 martie 2013. Ca efect al dizolvării societății, a solicitat reactivarea cabinetului de avocat. Pentru a înregistra cabinetul de avocat la organele fiscale îi era necesară eliberarea cazierului fiscal din care să rezulte că nu are datorii față de bugetul de stat, inclusiv față de CAS. Deoarece CAS nu a comunicat organelor fiscale că a anulat deciziile atacate, a fost nevoită să achite suma de 2.422 lei pretins a fi datorată CAS conform acestor decizii. Ca efect al dizolvării societății începând cu data de 1 martie 2013, trebuia să solicite Baroului B. -N. reactivarea cabinetului de avocat.
Întrucât CAS a anulat deciziile atacate, evident că plata făcută către aceasta este o plată nedatorată. Pe cale de consecință, solicită ca pârâta să fie obligată să-i restituie suma de 2.422 lei, fiind în culpă procesuală deoarece nu a soluționat la termen contestația formulată în cadrul procedurii prealabile și nu a anunțat AFP că a anulat deciziile de impunere, iar plata a fost făcută ca efect al dizolvării societății și pentru a obține certificatul fiscal în vederea reactivării cabinetului de avocat.
In drept, s-au invocat dispoz.art.8 din Legea nr.554/2004 si 1341 Cod civil.
Pârâta C. de A. de S. B. -N.
a depus la dosar "completare la întâmpinare";
prin care a solicitat respingerea cererii.
În motivare s-a arătat că acțiunea reclamantei are ca obiect contestație act administrativ fiscal, acțiune în cadrul căreia urmează a se analiza legalitatea deciziei nr.11/_ de soluționare a contestației administrative prin care s-a admis contestația și a fost anulat actul administrativ fiscal - decizie de impunere 3154/A/_ referitoare la contribuții pe anul 2008 și nr.3155/_ referitoare la obligații de plata accesorii.
Prin decizia nr.11/2013 s-a dispus emiterea deciziei de impunere aferent obligațiilor de plată realizate în anul 2008 în conformitate cu veniturile anuale realizate, astfel cum au fost comunicate de către Administrația Finanțelor Publice B. .
Prin urmare, compartimentul de specialitate a emis alte decizii de impunere pentru același interval de timp, respectiv decizia de impunere nr. 262.1/_ pentru contribuția principală de 1028 lei stabilită la venitul efectiv realizat de 1028 lei în anul 2008, respectiv decizia nr.262.3/_ reprezentând accesoriile creanței principale, în sumă de 824 lei, în total suma de 1.852 lei.
Insa debitoarea are și alte obligații de plată stabilite pentru intervale de timp ulterioare, respectiv 2009 -_ pentru care s-au emis deciziile de impunere nr.426/2012 comunicate contestatoarei. Iar potrivit art.117(1), (6) si (8) din Codul de procedura fiscala, contribuabilul are dreptul la restituire doar în ceea ce privește diferența care rezultă, și în măsura în care rezultă, în urma efectuării operațiunii de compensare.
Cu alte cuvinte, operațiunea de compensare este o operațiune pe care organele fiscale sunt obligate legal să o execute înainte de operațiunea de restituire, operațiune la executarea căreia se va trece numai în cazul în care rezultă o diferență de restituit.
Față de toate acestea și în raport cu prevederile art.117 C.P.fiscala in a cărei formulare se arată că se restituie la cerere, rezultă că înainte de toate, contribuabilul trebuie să adreseze o cerere în acest sens autorității fiscale competentă să o soluționeze și nu să investească în mod direct instanța cu aceasta pretenție. Din acest motiv se invocă excepția de inadmisibilitate a cererii adresată direct instanței.
In contextul celor menționate mai sus, plata sumei de 2422 lei despre care se face vorbire nu reprezintă o plată nedatorată. Iar sub aspect temporal, plata este efectuată la data de_, într-un moment care excede competentei CAS B. -N. întrucât conform art. V din OUG. 125/2011, administrarea contribuțiilor cuvenite Fondului de asigurări sociale de sănătate revine ANAF prin autoritățile fiscale teritoriale, cu începere de la_ . Cererea este așadar îndreptată și împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală cu privire la aceasta pretenție.
Reclamanta B. M. a depus la dosar "note de ședință";, prin care a arătat la data înregistrări acțiunii pe rolul Tribunalului B. -N., contestația depusă la CAS nu a fost soluționată în termenul legal. In acest sens este de observat că pârâta nu a soluționat contestația in cele 6 luni înlăuntrul cărora se putea contesta actul administrativ în instanță. Evident că pârâta a dat dovadă de rea-credința nesoluționând contestația sa în termenul prevăzut de legea contenciosului administrativ.
Decizia la contestația formulata a fost soluționată de pârâtă în data de 07 februarie 2013, când cauza a avut primul termen de judecată, deși contestația a înregistrat-o la CAS in data de 07 iunie 2012.
Decizia nr.11/_ i-a fost comunicată ulterior datei achitării sumei cuprinse în decizia de impunere, decizie care nu a fost comunicată AFP B. .
In data de_, s-a emis decizia de impunere nr.262.1/_ prin care, pentru anul 2008 în urma unei rectificări în plus s-au stabilit pentru anul 2008 o obligație de plată de 1.028 lei. Această sumă pretins a fi datorată nu are nici o legătură cu suma de 2.422,00 lei cuprinsă în decizia de impunere care formează obiectul prezentei cauze. In această ultima decizie s-au stabilit și sume
pretins a fi neachitate pentru anii următori. Fără a analiza legalitatea sau temeinicia acestei ultime decizii de impunere se învederează totuși împrejurarea că ea a fost antedatată. Deși decizia poartă numărul 262.1/_ în partea dreapta a acesteia apare mențiunea datei de_, care coincide și cu data comunicării ei. Trecând peste această "neconcordanță", decizia este consecința fie a unei superficialități a funcționarului care a emis-o, fie a ținerii unei evidențe total defectuoase. Pentru toate transele care i s-au imputat că nu le-ar fi achitat ratele, deține chitanțele emise de CAS din care rezultă că le-a achitat în cuantumul datorat. Aceasta demonstrează că pârâta a ținut o evidență total defectuoasă a sumelor pe care le-a achitat și pentru care deține chitanțele aferente. Nu este exclus ca aceasta din urma decizie să fie și o reacție a faptului că a contestat decizia inițială.
Emiterea acestei din urma decizii de impunere pe care a contestat-o în data de 13 martie 2013 și care probabil va fi soluționata prin 2014 sau 2015, nu are nici o relevanță cu privire la cererea sa ca pârâta să fie obligată să-i restituie suma de 2.422,00 achitată și nedatorată.
Această suma i-a fost imputată prin deciziile de impunere nr.3154/A si 3155/2012. Atâta vreme cât pârâta CAS a anulat aceste decizii, este absolut normal și evident legal ca pârâta să-i restituie suma de 2.422,00 lei pe care a achitat-o în condițiile menționate în întregirea de acțiune. Este indiscutabil că reclamanta nu datora această sumă, atâta vreme cât decizia de impunere a fost anulată ca efect al admiterii contestației sale.
In aceste condiții se impune admiterea contestației și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.422,00 lei, cu titlu de plată nedatorată.
Așa cum s-a precizat, emiterea altor decizii ulterior anularii deciziilor care formează obiectul prezentei cauze nu are nici o relevanță cu privire la cererea sa de restituire a sumei achitate. Pretinsa datorie fiscală își are izvorul în deciziile nr.3154/A si 3155, care au fost anulate de organul emitent. Pe cale de consecință atâta vreme cât decizia care constituie titlul executoriu a fost anulată, suma urmează să-i fie restituită ca fiind o plată nedatorată. A precizat deja că a fost obligată să achite această sumă deoarece organul fiscal a refuzat să-i elibereze CIF - ul absolut necesar reactivării cabinetului de avocat și a continuări activității sale.
Împrejurarea că în dispozitivul deciziei prin care CAS i-a admis contestația s-a făcut mențiunea că se vor emite alte decizii nu are nici o relevanță în cauză cu privire la obligația pârâtei de a-i restitui suma cuprinsă în titlul anulat.
Pârâta C. de A. de S. B. -N.
a depus la dosar "note de ședință - precizări";,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect și implicit fără interes.
În motivare s-a arătat că obiectul litigiului reprezintă alături de părți și cauză, unul din elementele esențiale, în lipsa cărora acțiunea nu reprezintă o entitate juridică în considerarea căreia instanța să devină activă în a soluționa acțiunea cu care a fost investită.
Acesta îl constituie întotdeauna protecția unui anume drept subiectiv sau a unor interese pentru realizarea cărora reclamantul are deschisa calea justiției.
Interesul există atunci când prin admiterea acțiunii, reclamantul ar obține recunoașterea unui drept și de asemenea, trebuie să fie actual.
Or, în cazul de față contestatoarea a dobândit deja, prin decizia nr.11/2013 emisă de CAS B.
-N., dreptul subiectiv pe care îl pretinde, adică anularea deciziilor 3154/2012 si 3155/2012.
Acest fapt conduce la concluzia inerentă, că în speță, interesul material (sau moral) care a format substanța dreptului subiectiv în cauză, și respectiv, interesul de a-l mai urmări pe cale formală, cu angajarea funcției jurisdicționale a instanței de judecată, nu mai subzistă.
In consecința procesul trebuie să înceteze ca rămas fără obiect și implicit pentru lipsa de interes, deoarece dacă s-ar admite acțiunea, reclamanta ar ajunge să obțină încă o dată, aceeași pretenție, ceea ce este de neconceput fiindcă anulează funcția administrativă a autorității publice investita cu acest atribut in temeiul prevederilor Titlului IX din C.P.fiscala.
Aspectele legate de plata sumei de 2422 lei efectuată sub sancțiunea refuzului AFP B. de a emite certificatul de identificare fiscală nu prezintă relevanță în cauză. Cel mult dovedesc încă o dată, caracterul de sarcină fiscală impusă de legiuitor în sarcina categoriei de persoane căreia îi aparține contestatoarea, aceea de a achita tipul de contribuție analizat.
Nu ne aflăm în prezenta unei plăți nedatorate. Pentru ca plata să fie nedatorată ar fi trebuit ca plata să fi urmărit o datorie inexistentă, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin întregirea de acțiune depusă la termenul din_, s-a solicitat restituirea sumei de 2422 lei ca reprezentând o plată nedatorată, cerere care nu poate fi admisă în primul rând, pentru că
potrivit reglementarilor fiscale, orice cerere de restituire se adresează în prealabil autorității fiscale, obligată să efectueze în prealabil operațiunile de compensare la care s-a referit in completarea la întâmpinare, având ca temei legal art.117 si 116 din CP.fiscala. Nu s-a făcut dovada, până în prezent, că o astfel de cerere ar fi fost formulată. Prin urmare cererea adresată direct instanței este inadmisibilă, fiind îndreptată totodată, împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală cu privire la această chestiune întrucât administrarea contribuțiilor a fost preluată de ANAF începând cu_ .
Din decizia_ si_ emise de către CAS B. -N. și depuse de către contestatoare rezultă că există obligații neachitate către FNUASS pentru anul 2008, astfel că față de dispozițiile imperative prevăzute la art.116 si 117 din C.P.fiscala, și în considerarea excepției inadmisibilității sunt de prisos discuțiile cu privire la restituire înainte de efectuarea de către autoritatea competentă a compensării la care s-a făcut referire.
Reclamanta B. M.
a depus la dosar "note de ședință";
prin care a solicitat respingerea excepțiilor de inadmisibilitate și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă, ca nefondate.
In primul rând este de observat că susținerile pârâtei sunt contradictorii. Pârâta este în eroare cu privire la obiectul acțiunii. Prin acțiunea introductivă a solicitat anularea deciziei de impunere nr.3154/A/_ și a deciziei nr.3155/_ referitoare la obligații de plată accesorii. Decizia nr.11/_ nu formează obiectul cauzei motivat de împrejurarea că, deși contestația împotriva actului administrativ fiscal a fost înregistrată în termen la unitatea emitentă, aceasta nu a soluționat contestația în termenul rezonabil de 30 de zile, iar în final decizia nr.11 a fost emisă la aproape un an de la data înregistrării contestației.
Pentru a demonstra confuzia care există în ceea ce privește evidența plăților efectuate a invocat împrejurarea că în speță decizia referitoare la obligații de plată accesorii cu alte cuvinte a penalităților de întârziere și a accesoriilor a fost emisă în data de_, iar decizia de impunere a fost emisă după 8 luni, respectiv în data de_ . Era interesant dacă pârâta explica cum au fost calculate obligațiile de plata accesorii atâta vreme cât nu era stabilit debitul.
In prima parte a întâmpinării pârâta solicita respingerea cererii de restituire a sumei achitate și nedatorate motivat de împrejurarea că pentru această sumă există din partea organului fiscal obligația efectuări operațiunii de compensare motivat de împrejurarea că aceasta ar fi stabilit alte obligații de plată prin alte decizii emise ulterior și că pentru anul 2008, există o diferență încasata în plus, motiv pentru care pârâta poate fi obligată la plată diferenței în favoarea contribuabilului.
După această susținere pârâta invoca împrejurarea că cererea de restituire ar fi inadmisibilă motivat de împrejurarea că sumele achitate în plus se restituie la cerere în conformitate cu prevederile art. 117 Cod procedura fiscală.
In final, pârâta invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de împrejurarea că plata s-ar fi efectuat într-un moment ce excede competentei CAS B. -N. .
In ceea ce privește susținerea privind obligația efectuării unei operațiuni de compensare, se învederează împrejurarea că aceasta este nefondată.
In speța obiectul litigiului este anularea unui act administrativ fiscal și restituirea sumei achitate. Așa cum a precizat și prin întregirea de acțiune, izvorul pretinsei datorii către CAS B. -
N. îl constituie decizia de impunere emisă de aceasta. Obiectul acțiunii judiciare estre reglementat de art.8 din Legea nr.554/2004 potrivit căruia persoana vătămată printr-un act administrativ unilateral, poate cere instanței anularea actului și repararea pagubei cauzate. Prin întregirea de acțiune a solicitat și repararea pagubei cauzate ca urmare a "obligării mele la plata sumei imputate" pentru a obține înregistrarea Cabinetului de Avocat la organele fiscale. Nu a achitat această sumă de buna voie, ci a fost obligată de organele fiscale să o achite. In condițiile în care refuză să achite această sumă, numi putea desfășura activitatea de avocat în cadrul cabinetului.
Raportat la obiectul litigiului în speță nu se poate pune probele unei posibile compensări. Este real că între timp pârâta a emis și alte decizii de impunere. A accepta susținerea pârâtei in sensul că suma achitată trebuie compensată cu pretinsele datorii din deciziile emise ulterior, ar însemna ca instanța să se pronunțe asupra legalității unor decizii pe care le-a atacat cu contestație la CAS și apoi le va contesta în instanță.
In aceste condiții nu se poate susține o eventuală operațiune de compensare atâta vreme cât deciziile emise ulterior sunt contestate.
Excepția privind inadmisibilitatea cererii de obligare a organului emitent la restituirea sumelor încasate în baza unei decizii anulate ulterior, este nefondată.
Așa cum a precizat deja, suma pretinsa își are izvorul într-o decizie de impunere emisă de CAS B. -N. și care a fost anulată de aceasta. Acțiunea sa fiind înregistrată înainte de anularea deciziei de către organul emitent, evident că este îndreptățită potrivit dispoz.art.8 din Legea nr.554/2004 să solicite obligarea organului emitent să-i restituie suma încasată pe nedrept. Această sumă este o plată nedatorată.
A accepta punctul de vedere al pârâtei ar însemna că în ipoteza în care persoana vătămată solicită anularea actului administrativ fiscal, pentru recuperarea pagubei să urmeze o altă cale decât cea pentru anularea actului administrativ fiscal.
Este de precizat și faptul că CAS B. -N. a comunicat decizia nr.11/2013, după ce reclamanta a achitat suma în contul acesteia. Aceasta este o altă dovadă a relei credințe a pârâtei. Plata a fost efectuată în data de 7 februarie 2013, iar pârâta a emis decizia prin care a anulat actul administrativ în aceeași zi, evident după ce i s-a comunicat că a fost efectuată plată.
Având în vedere împrejurarea că acest capăt de cerere de restituire a sumei achitate cu titlu de plată nedatorată a fost formulată în cadrul litigiului privind anularea actului administrativ fiscal, nu se impune a se urma o altă procedura pentru restituirea sumei. Pe cale de consecință și acest capăt de cerere este admisibil.
Susținerea pârâtei în sensul că aceasta cerere a fost formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală - probabil pasivă - este nefondată.
Suma imputată prin decizia atacată a fost achitată în contul CAS B. -N. . împrejurarea că ea a fost încasata prin intermediul ANAF nu are nici o relevanță în cauză, atâta vreme cât, ea a fost "destinată obligațiilor" față de CAS. De altfel este de observat că în conținutul chitanței s-a făcut mențiunea că suma a fost încasată în contul CASS obligatorii persoane fizice având natura de contribuții datorate de alte persoane "asigurate".
In aceste condiții este evident că CAS B. -N. în contul căreia a fost achitată această sumă, are calitate procesuală pasivă în cauză. Un alt argument care demonstrează că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză este și acela că vătămarea s-a produs prin decizia emisă de această pârâta.
Examinând, cu prioritate, conform art.137 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. de A. de S. B. -N., în ceea ce privește petitul de restituire a sumei de 2422 lei, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată, astfel că o va admite, întrucât deși deciziile de impunere a căror anulare se solicită în prezenta cauză au fost emise de pârâtă C. Județeană de
A. de S. B. -N., reclamanta a solicitat și obligarea aceleiași pârâte să restituie suma menționată și achitată la data de_, la Trezoreria B. , cu titlu de CASS, fiind necesar a se proceda la analizarea pretenției de restituire în contradictoriu cu organul fiscal care are competența colectării creanțelor, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. V alin.4 din OUG nr.125/2011:"; Începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012. P. rea-preluarea se face până la data de 30 septembrie 2012, pe titluri de creanță și pe scadențe, pe baza protocolului de predare-primire și a următoarelor documente…: situația soldurilor contribuțiilor stabilite până de data de 30 iunie 2012 și neîncasate până la aceeași dată";, titlurile de creanță a căror anulare a fost solicitată în actualul cadru procesual vizând sume cu titlu de contribuții FNUASS, pentru perioada_ -_, menționate și în situația contribuțiilor declarate, încasate și restante stabilite până de data de 30 iunie 2012 - fila 42 dosar.
Mai mult, Codul procedură fiscală - art.117 și Ordinul ministrului finanțelor publice nr._ pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, reglementează în detaliu procedură administrativă: " (1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: cele plătite fără existența unui titlu de creanță; cele plătite în plus față de obligația fiscală; cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; cele de rambursat de la bugetul de stat; cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; cele rămase după efectuarea
distribuirii prevăzute la art.170; cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite. (6) Dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1), (2) și (2 ind.1) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod. (7) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligațiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența sumei de rambursat sau de restituit. (8) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența obligațiilor fiscale restante, diferența rezultată restituindu-se debitorului. (9) Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice."
Prin urmare, în considerarea prevederilor legale mai-sus menționate, dar și ale O.M.F.P. nr.1899/2004 - Cap. 1 pct. 2. - 6., restituirea efectuându-se la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării cererii de restituire la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art.33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea, urmând a se emite o decizie de restituire, tribunalul constată că pronunțarea unei soluții asupra cererii de restituire nu se putea realiza decât în contradictoriu cu organul fiscal, fiind vorba despre prevederi legale speciale față de invocatul art. 8 din Legea nr.554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, în privința primului petit al acțiunii introductive, următoarele:
Constatându-se că obligația de declarare și de virare a contribuțiilor la FNUASS nu a fost îndeplinită de reclamantă, s-a procedat de către C. de A. de S. B. -N. la emiterea deciziilor de impunere nr.3154/A/_ și nr.3155/_ pentru contribuția restantă de 1568 lei, aferentă perioadei_ -_, plus majorări/penalități de întârziere - 1074 lei, aferente perioadei_ -_, total: 2642 lei - file 26-30 dosar, fiind necontestat că, în intervalul vizat, debitoarea a realizat venituri din activități independente.
În urma contestația administrative adresată Casei de A. de S. B. -N. și înregistrată sub nr.9031/_, reclamanta a invocat, în esență, aceleași motive pe care și-a întemeiat acțiunea de față.
Prin decizia nr.11/_
, emisă după înregistrarea acțiunii de față -_, C. de A. de
S. B. -N. a admis contestația promovată, dispunând anularea deciziilor de impunere nr.3154/A/_ și nr.3155/_, pentru veniturile anului 2008, cu consecința emiterii unor noi decizii de impunere conforme veniturilor anuale realizate și comunicate de AFP B. . Așadar, s-a procedat în sensul dispus, dovada fiind deciziile de impunere nr.262.1/_ prin care, pentru anul 2008 în urma unei rectificări în plus s-a stabilit pentru anul 2008 o obligație de plată de 1.028 lei, respectiv cea cu nr.262.3/_ pentru suma de 824 lei, referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente intervalului_ -_, decizii emise la data de_ .
Cum deciziile de impunere a căror anulare a fost solicitată au fost anulate în procedura reglementată de art.205-209 C.pr.fiscală,
tribunalul va respinge ca fiind rămasă fără obiect acțiunea în privința capătului de cerere privind anularea deciziilor de impunere nr.3154/A/_ și nr.3155/_ .
În temeiul art.274 C.pr.civ., față de soluția adoptată, se va respinge, în consecință, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. de A. de S.
B. -N. în ceea ce privește petitul de restituire a sumei de 2422 lei și respinge acest capăt de
cerere din acțiunea în contencios administrativ și fiscal, ulterior completată, formulată de reclamanta B. M. față de această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal, ulterior completată, formulată de reclamanta B. M. , domiciliată în B., str. B. N., nr.6, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N. , cu sediul în B., str. G., nr.5, jud. B. -N.
, ca fiind rămasă fără obiect în privința capătului de cerere privind anularea deciziilor de impunere nr.3154/A/_ și nr.3155/_ .
Respinge, în consecință, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4ex
