Decizia civilă nr. 9867/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9867/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de reclamantele A. C. I. PENTRU D. R. DE M. și A. PENTRU P. ȘI DP P., respectiv de către pârâții C. G. AL M. B. și P. M. B., împotriva sentinței civile nr. 1619/_, pronunțată în dosarul nr._ 1 al Tribunalului C., având ca obiect anulare act administrativ.
La data de_, A. C. I. PENTRU D. R. DE M.
a depus la dosar concluzii scrise, iar la data prezentului termen, recurentul P.
M. B. a depus la dosar, concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
P. M. B. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1619/_, pronunțată în dosarul nr._ 1 al Tribunalului C. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale active și respingerea acțiunii formulate de reclamantele A. C. I. pentru D. R. de M. (ACIDRM) și A. pentru P. și DP din România P. DO MO (APDPR), admiterea excepției lipsei de interes, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurentul arată că prevederile art.8 alin.11 din Legea 554/2004 reglementând obiectul acțiunii în contencios administrativ,instituie condiția de subsidiaritate în sensul că persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al acestora sau al membrilor acestora definit ca posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor și previzibil prefigurat.
Excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă în mod greșit pe principiul personalității persoanelor juridice, întrucât reclamantele invocă exclusiv un interes public și anume, al protejării monumentelor istorice ce ar putea fi afectate în urma executării lucrărilor aprobate. Interesul legitim privat nu a fost invocat de niciuna dintre reclamante, acestea nearătând care este dreptul și interesul ce le-a fost încălcat prin emiterea actelor atacate. Se susține că dacă nu ar fi fost introdusă acțiunea în contencios administrativ, reclamantele nu ar fi
fost expuse niciunui prejudiciu personal, membrii asociaților nu au calitatea de persoane vătămate, iar reclamantelor nu li s-a recunoscut calitatea de utilitate dpublică conform art.38 și 38/1 din OG 26/2000.
Interesul arată recurentul, trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Pe de altă parte, respingerea excepției puterii de lucru judecat este neîntemeiată, întrucât prin decizia 3144 din_ a Curții de Apel B., s-a constatat lipsa calității procesuale active a persoanei de drept privat reclamantei, respectiv a Asociației "Salvați B. ul";, respingând astfel acțiunea.
În ceea ce privește fondul cauzei, Hotărârea C. ui G. al mun.B. 151/2006 și autorizația de construire 363/2009 emisă de P. G., nu
îndeplinesc trăsăturile caracteristice ale unor acte administrative, normative pentru că hotărârea este un act premergător emiterii unui uz, nu cuprinde reglementări de principiu, nu a fost adoptată în vederea unei aplicabilități repetate și nu este susceptibilă de a se aplica unui număr indefinit de persoane. Ca atare, actul are caracterul unui act administrativ individual, neavând caracter autonom și nefiind un act final susceptibil de executare.
Prin urmare, arată recurentul între conceptul de documentație de urbanism și cel de plan urbanistic zonal nu se poate pune semnul egalității. Prin această hotărâre, ca act preparator se are drept scop delimitarea spațiului public aferent diametralei N-S etapa I pe tronsonul Buzești -Berzei-V. Pârvan. Acest traseu coincide cu traseul la care face referire certificatul de urbanism 5. din_ emis în temeiul PUZ-ului Buzești-Calea Griviței în conformitate cu planul urganistic general al mun.B., aprobat prin HCJ 269/2000. Acest certificat reprezintă un act care a intrat în circuitul civil, produce efecte juridice și a fost acceptat de subiectele de drept interesate.
HCGMB 151/2006 a fost emisă la 27 iunie 2006, ulterior emiterii certificatului de urbanism 5. /2007 prelungit și confirmat prin certificatul 260/R/2397 din_ . Astfel, orice act administrativ concordant cu certificatul de urbanism în vigoare la data respectivă este și rămâne valabil.
Așadar, susținerile reclamantelor însușite în mod greșit de către instanța de fond care califică HCGMB 151/2006 un plan urbanistic zonal incomplet, sunt lipsite de fundament fiind vorba de un simplu act preparator. Astfel, obligativitatea obținerii tuturor avizelor invocate de către reclamant poate fi susținută numai în cazul documentațiilor urbanistice nu și în cazul actelor pregătitoare adoptării acestora, așa încât hotărârea nu încalcă Legea 422/2001, hotărârea Guvernului 176/2005, Legea 52/2003, Legea 350/2001 sau dispoziția Ordinului MLPAT 176/M/2000.
A. C. I. pentru D. R. de M. și A. pentru P. și D. Monumentelor și P. din România au declarat recurs solicitând menținerea dispozițiilor instanței de fond asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active și a interesului ce a fost calificat de către Curtea de Apel ca fiind întâmpinare .
Intimatele-reclamante invocă faptul că din perspectiva Convenției de la Aarhus și a OUG 195/2005 au calitate procesuală și interes, Hotărârea 151/2006 trebuie supusă evaluării de mediu și ca atare, prezentul litigiu este unul de protecția mediului.
Este putere de lucru judecat datorită deciziei civile 4875/2011 a Curții de Apel C., iar reținerile instanței de fond asupra acestei decizii nu au fost contestate prin recurs. De asemenea, arată că nu există putere de lucru judecat a deciziei civile 3144/2012 ,iar în ceea ce privește criticile pe fond arată că prin HCGMB 151/2006 se modifică reglementările urbanistice în privința circulațiilor și acceselor adică în termenii Legii 350/2001 în privința organizării rețelei stradale. Astfel, acest act este un plan urbanistic zonal întrucât nu se referă la
întreg teritoriul B., și contrar afirmațiilor recurentei nu reia prevederile PUG- ului și PUZ-ului Buzești-Calea Griviței, prevederi confirmate de certificatul 5.
/2006.
Pe de altă parte, actul a produs efectele juridice de plan urbanistic zonal fiind emise autorizații de desființare pentru 80 de imobile câteva zeci de certificate de urbanism și 5 instanțe au apreciat că actul în cauză este un plan urbanistic zonal. Pe de altă parte, autorizația de construire 363/2009 are la bază HCGMB 151/2006, a fost emisă în regim de urgență în temeiul art.7 alin.16 a Legii 50/19991 și cu încălcarea Legii 50/1991 în absența titlurilor de proprietate. La data de_ C. G. al mun.B. a solicitat în conformitate cu prevederile art.103 alin.1 și 2 C.pr.civ.repunerea în termenul de recurs arătând că nu a fost comunicată sent.civ.1619/2013 a Tribunalului C. că fiind o persoană juridică conform art.92/1 C.pr.civ., comunicarea sentinței nu putea fi făcută prin afișare, astfel că a luat cunoștință doar la data de_, ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de A. Salvați B. ul în dos._ al care a fost anexată o copie a acestei sentințe și a formulat recurs și completare la motivele de recurs la aceeași dată solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca urmare a admiterii excepțiilor lipsei de interes și lipsei
calității procesuale active a reclamantilor.
La data de_ Curtea de Apel a respins cererea de repunere în termen arătând că nu sunt întrunite condițiile prev.la art.103 C.pr.civ., nefiind arătate împrejurările care justifică declararea recursului peste termenul prescris de lege. De asemenea, excepția nulității dovezii de comunicare a fost respinsă apreciind că dovada de comunicare a hotărârii cuprinde toate mențiunile legale iar afișarea este posibilă raportat la împrejurarea invocată în dovada de comunicare respectiv a lipsei oricărei persoane la sediul autorității pârâte, C. G. al mun.B. . Raportat la comunicarea sentinței recurate la data de 27 iunie 2013 și a declarării recursului la data de_, Curtea a ridicat excepția tardivității recursului declarat de C. G. al mun.B. raportat la art.20 din Legea
554/2004 și a rămas în pronunțare pe această excepție.
Prin decizia pronunțată în recurs, Curtea va admite excepția tardivității recursului având în vedere dispozițiile art.20 din Legea 554/2004 care prevede faptul că hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, iar raportat la comunicarea hotărârii, recursul a fost declarat cu mult peste acest termen.
Asupra recursului, formulat de P. mun.B., Curtea de Apel va reține următoarele:
Recurentul a invocat prevederile art.8 raportat la art.2 din Legea 554/2004 având în vedere că apărarea interesului legitim public invocată de reclamantele AGIDRM și APDPR nu este invocată în subsidiar în măsura în care vătămarea nu decurge din încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat.
Este de remarcat că reclamantele A. C. I. pentru D. R. de M. și A. pentru DP din România P. Do Mo, promovează protecția mediului conform atributelor statutelor proprii, astfel încât art.20 alin.6 din OUG 195/2005 le conferă dreptul la acțiune în justiție în probleme de mediu având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecția mediului. Această calitate și acest interes este recunoscut și de prevederile art.2 pct.5 și 9 pct.2 din Convenția de la Aahus care dă posibilitatea organizațiilor neguvernamentale care promovează protecția mediului și care îndeplinesc cerințele legii naționale, să fie considerate ca având un interes suficient pentru scopul de a contesta legalitatea oricărei decizii, act sau omisiuni care face obiectul prevederilor art.6 din această convenție. Prin urmare, convenția care are prioritate în fața prevederilor Legii 554/2004 raportat la art.148 alin.2 din
Constituția României recunoaște interesul acestor organizații neguvernamentale de a promova acțiuni în justiție având ca obiect încălcările privind protecția mediului.
Hotărârea 151/2006 a C. ui G. a mun.B. reglementează un proiect pentru care reclamantele afirmă că este necesară evaluarea de mediu fiind prezumat de HG 1076/2004 și HG 918/2004 un impact al proiectului asupra mediului, iar pentru autorizația de construire 363 din_ emisă de P. G. al mun.B. a fost emis acordul de mediu 1 din_ . De altfel, recurentul P. mun.B. nu a negat faptul că actele atacate ar avea un impact posibil asupra mediului ci doar necesitatea ca reclamantele să justifice un interes legitim privat care să le dea posibilitatea promovării unei acțiuni pe interesul legitim public.
Curtea va aprecia că raportat la prevederile OG 195/2005 și a Convenției de la Aarhus mai sus arătate, nu este necesară justificarea calității procesuale active și a interesului pentru că acest act normativ și tratatul recunoaște calitatea procesuală activă și interesul în promovarea acțiunilor de către organizațiile neguvernamentale având ca obiect statutar protecția mediului în apărarea și protejarea legislației de mediu.
Prevederile legale nu impun obținerea atestatului de utilitate publică de către asociații pentru a legitima calitatea procesuală sau interesul.
Ca atare, motivul de recurs întemeiat pe lipsa de calitate și de interes a reclamanților este nefondat.
De asemenea, Curtea consideră că nu sunt întrunite condițiile autorității sau puterii de lucru judecat raportat la decizia Curții de Apel B. care vizează
A. "Salvați B. ul";.
În ceea ce privește aspectele de fond a cauzei, recurentul P. G. a mun.B. arată că HCGMB este cel mult un act administrativ individual premergător emiterii unui PUZ având ca fundament legal planul urbanistic general și planul urbanistic zonal Buzești-Calea Griviței precum și certificatul de urbanism 5. din_ și 260/R/2397 din_ și astfel, nu sunt necesare obținerea de avize și respectarea cerințelor necesare adoptării unui plan urbanistic zonal.
Hotărârea 151 din 27 iunie 2006 a C. ui G. a mun.B. aprobă delimitarea spațiului public aferent diametralei N-S etapa I pe tronsonul Buzești- Berzei-V. Pârvan, în cadrul PUZ dublarea diametralei N-S pe tronsonul Buzești-Berzei-V. Pârvan-B. P.Hașdeu-Uranus-Calea Rahovei conforma nexei din hotărâre, menționând că orice prevedere contrară se abrogă și această hotărîre urmează a fi adusă la îndeplinire de direcțiile de specialitate din cadrul Primăriei, iar în baza autorizației de construire 363 din_ s-a autorizat de către P. general a mun.B. supralărgirea străzii Buzești-str.Berzei pe tronsoanele P-ța V. iei, str.Occidentului și B-dul Dinicu Golescu Calea Plevnei, sector 1 și 5, potrivit certificatului de urbanism 260/R/2397 din_ .
Prevederile art.47 din Legea 350/2001 stabilesc faptul că planul urbanistic zonal este cel care cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la organizarea rețelei stradale, modul de utilizare a terenurilor, protejarea monumentelor istorice și servituți în zonele de protecție ale acestora. Această caracteristică o are HCGMB 151/2006 pentru că delimitarea spațiului public în cadrul unui alt plan urbanistic zonal poate fi făcută tot printr-un plan urbanistic zonal, iar această hotărâre are impact asupra aspectelor arătate rețea stradală, utilizarea și statutul juridic al terenului precum și imobilele adiacente acestui spațiu public. Deși s-a referit la un plan urbanistic zonal Buzești-Calea Griviței, reclamantele au susținut că un asemenea plan urbanistic nu a fost aprobat de C. general al mun.B. și ca atare, nu există ca act juridic, iar această afirmație nu a fost
combătută prin prezentarea PUZ-ului și a hotărârii de aprobare de către pârâții P. mun.B. și C. G. .
Prin urmare, afirmația că această hotărâre nu ar avea caracteristicile unui plan urbanistic zonal, este cu atât mai mult combătută pentru că prin însăși conținutul ei deși nu a urmat procedura prevăzută de lege pentru adoptarea unui plan urbanistic zonal are aceste caracteristici și se referă la un plan urbanistic neconfirmat anterior printr-o hotărâre a C. ui G. .
Pe de altă parte, și certificatul de urbanism 5. din_ confirmă susținerile reclamantelor deoarece arată că profilul transversal al străzii Buzești - str.Berzei inclusiv legăturile cu străzile ce le interesectează vor fi stabilite printr- un plan urbanistic zonal.
De asemenea, efectuând o delimitare și stabilind un plan urbanistic pentru o zonă întinsă din mun.B., afectând și planul urbanistic general și planul urbanistic zonal zone construite protejate, aprobat prin HCGMB 279/2000 această hotărâre care aprobă o documentație urbanistică are caracterul unui plan urbanistic zonal. Oricum și celelalte critici ale reclamantelor referitoare la faptul că actul constituie temeiul emiterii unei hotărâri privind declararea unei utilități publice, respectiv HCGMB 262/2006 care condiționează emiterea în prealabil a unei documentații de urbanism și face trimitere la hotărârea atacată în prezentul dosar, certifică o dată în plus caracterul acesteia de documentație de urbanism.
Pe de altă parte, în baza acestui act s-a emis autorizația de construire 363/2009 s-au emis autorizații de demolare, certificate de urbanism, avize de desființare, astfel încât nu poate fi negat caracterul de documentație de urbanism.
Având acest caracter de hotărâre prin care se aprobă un plan urbanistic zonal, ea nu este un act premergător așa încât era necesară documentația specifică în sensul Legii 350/2001 și a Ordinului ML 176/M/2000 obținerea avizului M. ui Culturii și cultelor, precum și a avizului de mediu în baza art.28 alin.1 lit.j din Legea 422/2001 și art.5 și 7 din HG 1077/2004.
Având în vedere lipsa tuturor acestor acte, în mod corect instanța de fond a apreciat că HCGMB 151/2006 este un act lovit d enulitate, dispunând admiterea acțiunii.
Și în ceea ce privește autorizația de construire 363/2009, Curtea va aprecia că aceasta s-a emis cu încălcarea Legii 50/1991 deoarece art.7 din această lege prevede obligativitatea existenței actelor și avizelor stabilite prin certificatul de urbanism iar certificatul de urbanism 260/R/2397/2008 a stabilit necesitatea elaborării unui plan urbanistic zonal. Cât timp HCGMB 151/2006 a fost emisă cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, autorizația nu are la bază un PUZ valabil aprobat. De asemenea, autorizația de construire a fost emisă înainte de încheierea procedurii de expropriere a terenului pe care s-a realizat proiectul, întrucât a afectat imobile proprietate particulară sau de stat pentru care era necesară obținerea acordului deținătorilor imobilelor respective fiind necesară depunerea titlurilor de proprietate, conform art.7 alin.1 din Legea 50/1991, iar emiterea în regim de urgență a acestei atutorizații nu se justifică conform alin.16 al aceluiași articol.
Toate aceste aspecte duc la concluzia că nu sunt incidente motive de casare sau modificare conform art.304/1 și 304 pct.9 C.pr.civ., motiv pentru care în conformitate cu prev.art.312 C.pr.civ., Curtea de Apel C. va respinge recursul P. ui G. al mun.B. ca nefondat și va menține în totalitate sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P. G. AL M. B. împotriva sentinței civile nr. 1619/_, pronunțată în dosarul nr._ 1 al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Respinge ca tardiv recursul C. UI G. AL M. B. . Decizia este irevocabilă.
P. nunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
L. U. | M. | D. | R. R. | D. M. | T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
