Sentința civilă nr. 15562/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15562/2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier R. I. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant M. L. și pe pârât A. N. DE A. F., A. F.
P. C. N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pe fond este consemnat în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F., A. F. P.
C. N. a solicitat restituirea sumei de 27.332 lei reprezentând dobânda de 0,04 pentru fiecare zi de întârziere calculată la sumele pe care aceasta le-a executat silit în baza unui titlu de creanță nul, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin decizia de impunere nr. 1709/2009 i s-a stabilit obligația de plată a impozitului și TVA pentru sumele de
71.013 impozit, 6259 lei 28.451 lei TVA și 9.990 lei majorări, sume care i-au fost executate silit, asupra tuturor conturilor și bunurilor.
Prin decizia civilă nr. 199/_ (dosar nr._ al Tribunalului C. ) a Curții de Apel C., decizia nr. 1709/2009 și decizia nr. 1/2010 de respingere a contestației au fost anulate, instanța considerând că obligația de plată nu există.
După motivarea deciziei reclamanta a solicitat restituirea sumelor achitate nedatorate și a cheltuielilor de judecată - în total 128,746, 16 lei.
Sumele i-au fost restituite cu greu, între data încasării sumelor urmare executării silite și recuperarea acestora scurgându-se un timp îndelungat, timp în care a fost lipsită de folosința sumelor de bani, perioadă pentru care solicit dobânda prevăzută de Codul de Procedură F. .
La data de_, a înregistrat la A. F. P. C. -N., cererea cu numărul 66546, prin care a solicitat restituirea acestor sume. La această cerere a primit drept răspuns comunicarea nr. 66546/_, prin care pârâta îi aduce la cunoștință refuzul său de restituire a acestor sume, pe motiv că, având în vedere faptul că prin Decizia civilă nr. 199/2011 emisă de către Curtea de Apel C. s-au anulat raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere nr. 1709/2009, întrucât instanța de recurs a considerat ca nu există obligația de plata a sumelor ce au fost stabilite și achitate prin poprire bancară, i s-au restituit sumele achitate în plus rezultate prin desființarea deciziei de impunere nr. 1709/_, cu nota de restituire nr. 23900.
In conformitate cu art. 124 si art. 117 Cod Procedură F., pentru sumele pe care statul este obligat să le restituie contribuabililor, aceștia au dreptul la dobândă. Având în vedere că sumele care mi s-au restituit le-am achitat in baza unui titlu de creanță anulat de către instanța de judecată, rezultă implicit că nefiind valabil acel titlu nu există. Mai mult decât atât, din Decizia civilă nr. 199/2011 a Curții de Apel C., reiese clar faptul că s-au aplicat eronat dispozițiile legale când am fost supusă unor plăți cu totul și cu totul nedatorate.
Astfel, ca urmare a acestui fapt, consideră că ceea ce se întâmplă este o nouă nedreptate la care sunt supusa din partea autorităților statului și ca se încalcă pe această cale atât prevederi legale interne, respectiv dispozițiile Codului de Procedură
F. menționate mai sus în cerere, cât și principii generale de drept prevăzute în legislația Uniunii Europene, cum ar fi principiul proporționalității sau cel al nediscriminării.
Consideră reclamanta că măsurile luate împotriva sa de către autorități nu au fost nici legitime și nici pe departe cele mai rezonabile fiind supusă acestor inechități și a fost nevoită sa achit sume atât de mari fiind executată silit asupra tuturor conturilor și bunurilor în mod abuziv și lipsita de folosința acestor bani o perioada îndelungată de timp.
In drept: art. 117, art. 120, art. 124 Cod Proc. F.
Analizând cu precădere excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune instanța reține urmatoarele:
Prin decizia de impunere nr. 1709/2009 emisă de pârâtă ,in sarcina reclamantei s-a stabilit obligația de plată a impozitului și TVA pentru sumele de
impozit, 6259 lei 28.451 lei TVA și 9.990 lei majorări, sume care i-au fost executate silit, asupra tuturor conturilor și bunurilor.
Prin decizia civilă nr. 199/_ (dosar nr._ al Tribunalului C. ) a Curții de Apel C., decizia nr. 1709/2009 și decizia nr. 1/2010 de respingere a contestației au fost anulate, instanța de recurs dispunând irevocabil admiterea acțiunii reclamantei M. L. și anularea Deciziei de impunere nr 199/2011, a deciziei nr.1/2010 și a raportului de inspecție fiscală nr 1709/2009.
Instanța reține că prin acțiunea finalizată inregistrată sub nr_ reclamanta a solicitat exclusiv anularea actelor administrativ-fiscale emise de pârâtă și Direcția Generala a F. P. a Județului C. fără a solicita și obligarea pârâților la plata despăgubirilor.
Conform prevederilor art 19 alin 1 si 2 din Legea nr 554/2004 "(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și
despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).";
. (1) al art. 19 din actuala Lege nr. 554/2004 reglementează o situație de excepție de la regula instituită prin art. 8. coroborat cu art. 11, aceea a acțiunilor
"de plină jurisdicție", în sensul de acțiune complexă, care să conțină și capătul de cerere referitoare la despăgubiri, atât pentru daunele morale, cât și pentru cele materiale. În mod normal, cererea de despăgubiri trebuie să reprezinte un capăt secundar de cerere în cadrul acțiunii principale, pentru a da posibilitatea instanței, care analizează legalitatea actului sau contractului administrativ, să decidă și asupra măsurilor de acoperire a prejudiciului.
Acțiunile introduse ulterior, în baza art. 19, trebuie să fie în mod real motivate pe o situație obiectivă, iar reclamantul trebuie să probeze momentul la care a luat cunoștință de întinderea pagubei, el are posibilitatea să formuleze în mod distinct, ulterior, o acțiune separată pentru acoperirea prejudiciului, sub condiția imperativă a respectării termenului de prescripție de 1 an, calculat în condițiile art. 19 alin. ( 1 ) din lege. Sancțiunea nerespectării acestui termen, dacă nu este incidentă o cauză de suspendare sau de întrerupere a prescripției, o constituie respingerea cererii ca prescrisă introdusă.
Așadar, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare este condiționat de data când persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei și doar dacă nu a cerut în același timp cu anularea actului și despăgubiri.
Este necontestat faptul că reclamanta a cunoscut intinderea pagubei suferite ca urmare a emiterii nelegale a deciziei de impunere nr . 1709/2009 emisă de pârâta A. F. P. a municipiului C. -N. cel mai târziu la data de_ .
Acțiunea în despăgubiri formulată la data de 28 martie 2013 apare ca fiind prescrisă in raport de data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, temeiul juridic invocat (art 135 din Codul de procedură fiscală), astfel că instanța va admite excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, invocată din oficiu și va respinge acțiunea ca fiind prescriă.
In temeiul art 451 Cod procedură civilă instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune.
Respinge ca prescrisă acțiunea promovată de reclamanta M. L. cu dom. în C. -N., str. C. nr. 5, ap. 2, CNP 2., cont bancar_ B_ 1000 Piraeus Bank in contradictoriu cu pârâtaA. Județeană a F. P.
C. cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19, județul C., cont bancar_ Z_ 2XXX.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată in ședința publică din 22 noiembrie 2013.
Președinte,
M. -F. B.
Grefier,
R. I. P.
Red.tehnored MFB/4 ex/_
