Sentința civilă nr. 1529/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1529/2013
Ședința publică din data de 12 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: E. M. -M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul T. N. împotriva pârâtei A.
F. P. a orașului B.
având ca obiect despăgubire - restituire taxă poluare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 2 septembrie 2013 când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 12 septembrie 2013.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul T. N. a chemat în judecată pe pârâtul A. F. P. B. solicitând anularea actului administrativ fiscal nr. 13280/_ și obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 2435 lei, precum și dobânda legală aferenta acestei sume, calculată de la data achitării ei și până la restituirea efectivă a acesteia.
În motivare s-a arătat că reclamantul a achiziționat din spațiul UE, un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea autoturismului în circulație în România a fost nevoit să achite taxa de poluare în cuantum de 2510 lei, potrivit chitanței din_ .
Prin cererea adresată pârâtei reclamantul a solicitat restituirea taxei achitate, dar s-a refuzat restituirea acestei taxe motivat de faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule s-a instituit prin Legea nr. 9/2012 și ca atare taxa s-a încasat legal și nu poate fi restituită.
Refuzul restituirii este nelegal și se impune anularea lui, precum și obligarea pârâtei să restituie taxa mai sus arătată cu dobânda legală aferentă prin prisma disp. art. 148 din Constituția României, coroborate cu disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, a cărui stat membru este și România din_, conform legii nr. 157/2005 de ratificare a tratatului de aderare.
S-a învederat faptul că legislația internă nu este compatibilă cu prevederile legislației comunitare., așa cum s-a constatat în cauza Tatu vs. România, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 90 paragraf 1 și art. 110 TCE, 148 din Constituția României, art.8 din Legea nr.554/2004, art.274 din Codul de procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 4,5).
Pârâta DGFP Bistrița-Năsăud, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar în calitate de reprezentant al pârâtei AFP B. (f.26), a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea actelor
administrative atacate, precum și a taxei pe poluare achitată de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.
S-a subliniat că taxa achitata a fost stabilita de către organul fiscal in conformitate cu dispozițiile cuprinse in Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule si in Normele metodologice de aplicare.
Autovehiculul achiziționat de către reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară în România; autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România; taxa pentru emisiile poluante a fost achitată de către reclamant, care a și înmatriculat autovehiculul; autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamant nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata taxelor. Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plății taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant.
În privința cheltuielilor de judecată s-a arătat că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, pârâta nefiind în culpă, soluția fiind identică și în privința dobânzii legale solicitate .
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 - 118 C.proc.civ..
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă (f. 28) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamant și a cheltuielilor de judecată în ipoteza admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., conform art. 1 alin.2 din Legea nr.9/2012.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 60 și urm. din Codul de procedură civilă.
Chemata în garanție, legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a formulat apărări scrise la dosar.
Analizând pe fond actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține faptul că în prezent compatibilitatea Legii nr. 9/2012, în vigoare la data plății taxei, cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG 50/2008 respectiv C- 263/10 vizând forma OUG nr. 50/2008 după data de_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, Legea nr. 9/2012 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie
cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012 trebuie să se rețină că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă cu chitanța seria TS8 nr. 3218771 din data de_ (f. 10) nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc), considerent pentru care se impune restituirea acesteia. Dovada înmatriculării anterioare a autovehicului într-un stat membru s-a depus la fila 19 din dosar.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Prin urmare, odată cu restituirea sumei achitate se impune și plata dobânzii legale aferente sumei încasate de pârâtă, cu începere de la data încasării -_ și până la data plății efective, calculată în baza OG nr. 13/2011 aplicabilă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale evocate, tribunalul va admite în parte civilă formulată de reclamant împotriva pârâtelor și în consecință va obliga pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 2435lei achitată cu titlu de taxă de poluare; va obliga obligă pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 2435 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă.
În ceea ce privește cererea de anulare a adresei nr. 13280/_ (f.8), tribunalul constată că aceasta nu este întemeiată, deoarece înscrisul nu are valoarea unui act administrativ, ci constituie un simplu răspuns la o cerere formulată de reclamant.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, tribunalul o va obliga să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar aferente pretențiilor admise .
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Având în vedere faptul că în final sumele achitate cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu, în baza dispozițiilor art. 60 C. proc. civ., tribunalul va admite chemarea în garanție formulată de pârâtă și în consecință, va obliga chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A.
F. P. B. suma de 2435 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, dobânda legală aferentă acesteia începând cu data achitării sumei_ și până la restituirea efectivă, precum și suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul T. N. , domiciliat în com. Ș. nr. 155 jud. Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtei A. F. P. B.
, cu sediul în B. str. T. nr. 2A jud. Bistrița-Năsăud, reprezentată de DGFP Bistrița-Năsăud, și în consecință:
- obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2435 lei, încasată cu titlu de taxă emisii poluante, și să plătească dobânda legală la această sumă de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă a sumei datorate.
Respinge petitul de anulare a actului cu nr. 13280/_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. fondului pentru mediu B. , cu sediul în B., Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6 și în consecință:
- obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2435 lei, cu titlu de restituire taxă emisii poluante, dobânda legală aferentă acestei sume, ce se va calcula de la data achitării, până la restituirea efectivă, precum și suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
I. C. | E. | M. -M. |
