Încheierea civilă nr. 5765/2013. Contencios. Completare/lămurire dispozitiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 5765/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. I. JUDECĂTOR: DP JUDECĂTOR: A. -I. A. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta intimată T. A.
I. prin care a solicitat completarea Deciziei civile nr. 349/2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, în sensul obligării recurentei pârâte
D. G. A F. P. M. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. AFP B. M. la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar..
C U R T E A
Prin decizia civilă nr.349/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a respins recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI M. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P.
B. M. împotriva sentinței civile nr. 2.579 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M., pe care a menținut-o în întregime
Pentru a hotărî astfel, Curtea, referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamantă a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG 93/2003, a reținut următoarele: în ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod. Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată. Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la
efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamanta I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A.
F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Același concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă la data de_ nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României
și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Totodată, tribunalul a reținut corect calitatea procesuală a pârâtei recurente având în vedere că aceasta a calculat și perceput suma a cărei restituire se solicită.
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor, este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului impune acordarea dobânzii legale de la data plății acestei taxe, precum și a eventualelor cheltuieli de judecată la fond, chiar integrale și atunci când sunt respinse unele capete de cerere incidentale, în condițiile în care taxa nu a fost restituită amiabil și neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale, iar pârâta recurentă are o culpă proprie distinctă de cea a altor părți.
In ce privește motivul de recurs vizând cheltuielile de judecată, Curtea a constatat că acesta este nefondat câtă vreme recurenta este în culpă procesuală determinată de refuzul nejustificat de recunoaștere a dreptului reclamantei la restituirea taxei de poluare si de restituirea efectiva a acesteia.
Pe cale de consecință, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat de pârâta
D.G.F.P. în nume propriu și pentru A.F.P. B. M. s-a vădit a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a fost respins ca atare.
Reclamanta T. A. I. a formulat la data de 11 aprilie 2013 cerere de completare a deciziei civile nr.349/2013 pronunțată în dosar nr._ de Curtea de Apel Cluj, în sensul obligării recurentei D. G. a F. P. M., la plata cheltuielilor de judecată
.
Reclamanta-intimată arată că prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată probate cu chitanța atașată întâmpinării, însă, în dispozitivul hotărârii nu se regăsește și soluționarea acestei cereri, respectiv, obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în recurs, motiv pentru care solicită completarea cererii în acest sens.
Analizând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art. 2812 alin.1 C.proc.civ. Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 349 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. B. M., a fost respins.
Prin întâmpinarea formulată, intimata T. A. I. a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, aspect reținut de altfel în preambulul deciziei menționate și dovedit cu chitanța justificativă existentă la dosar, capăt de cerere asupra căruia însă instanța a omis să se pronunțe.
Așa fiind intimata a formulat la data de 11 aprilie 2013 o cerere de completare a dispozitivului deciziei sus amintite, prin pronuțarea și asupra capătului de cerere accesoriu privind plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art.2812alin.1 C.proc.civ. dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.
Ipoteza cuprinsă în norma legală sus amintită este incidentă cauzei așa încât cererea de completare a dispozitivului deciziei formulată de intimata T.
A. I., fiind întemeiată, urmează a fi admisă cu consecința obligării recurentei
D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F.
B. M. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în recurs, în cuantum de 300 lei, urmare a completării dispozitivului deciziei civile nr. 349 din_ a Curții de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de T. A. I. .
Dispune completarea Deciziei civile nr. 349/_ pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ în sensul obligării recurentei D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în recurs, în cuantum de 300 lei, în favoarea intimatei T. A. I. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
C.
I.
D.
P.
A.
-I.
A.
GREFIER
B.
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
