Sentința civilă nr. 5389/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.5389/2013
Ședința publică din 22 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D. B., judecător GREFIER: S. I.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. LOCAL AL M. Z. - P. L. Z., cu sediul în Z., B-dul M. V. l, nr. 23/A, județul Sălaj în contradictoriu cu pârâtul B. M. , cu domiciliul în Z., str. 22 D. 1989 nr. 85, ap.7, jud. Sălaj, având ca obiect obligația de a face - recuperare sume.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, avocat Cobzaș A. D., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, pe rolul Tribunalului Sălaj, C. Local al M. Z. - P. L. Z. a solicitat instanței să dispună recuperarea sumei de 1500 lei de la pârâtul B. M., sumă acordată conform Contractului Colectiv de Muncă în perioada_ -_ .
În motivarea acțiunii, se arată că în perioada_ -_, pârâtul a fost angajat în cadrul Poliției Comunitare Z. (în prezent - P. L. Z. ) și a beneficiat de suma de 1500 lei acordată conform Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ .
Prin Decizia nr. 132/_ a Directorului Executiv Adjunct al Poliției Locale Z. ,s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public, începând cu luna iulie 2011, conform Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ . Măsura recuperării a fost dispusă în baza Deciziei nr. 15/_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj, în care s-a reținut că drepturile speciale pentru
menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ trebuie recuperate.
În cursul anului 2011, a fost recuperată suma reprezentând suplimentele salariale reținută de Camerei Curții de Conturi Sălaj ca sumă necuvenită, într-un interval eșalonat care să respecte norma legală de reținere de 1/3 din venitul salarial net.
Constatându-se nerecuperarea în întregime a acestor sume până la data de_, conducătorul Poliției Locale Z. a emis Decizia nr. 156/_, prin care se dispune recuperarea sumelor în intervalul_ -_ . Decizia nr. 156/_ s-a comunicat pârâtului, dar acesta refuză să accepte recuperarea sumei primite .
În consecință, având în vedere motivele invocate, reclamantul solicită instanței să dispună recuperarea sumei de 1500 lei de la pârât.
În drept, nu au fost invocate prevederi legale.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 2-10).
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, invocând prevederile Legii nr.84/2012 privind amnistia fiscală.
Prin sentința civilă nr. 4828/_, Tribunalul Sălaj a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ promovată în cauză.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea sa, reclamanta P. locală Z. a solicitat instanței de contencios administrativ, obligarea pârâtului B. M. A., angajat al său în calitate de polițist, la recuperarea sumei de 1500 lei, sumă ce i-a fost acordată conform Contractului Colectiv de Muncă (C.C.M) nr.1065/_ și pentru care s- a dispus recuperarea, prin Decizia nr.15/_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj, în sarcina conducătorului instituției reclamante.
Drept urmare, Directorul Executiv Adjunct al Poliției Locale Z., a emis, în temeiul art.84 lit.b și 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, deciziile nr.132/_ și nr. 156/_, privind cuantumul și modalitatea de recuperare a sumelor constând în suplimente salariale acordate în baza HCL nr.71/2010 (anulată prin Decizia civilă nr.1163/2011 din_ a Curții de apel C. ) în perioada _
-_ și a sumelor acordate prin C.C.M, conform anexelor 1-3, care fac parte integrantă din aceste decizii.
În cursul anului 2011 a fost recuperată suma reprezentând suplimentele salariale, reținută de Camera de Conturi Sălaj ca sumă necuvenită, însă până la data de_ nu au fost recuperate sumele din A/CCM, iar "pârâtul refuză să accepte recuperarea sumei primite"; deși i s-a comunicat decizia de recuperare.
Prin întâmpinare, pârâtul își întemeiază refuzul prin aceea că în virtutea Legii nr.84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în prezent este exonerat de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile mai sus menționate, pe care personalul din sectorul bugetar este obligat să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii (f.15).
Tribunalul, examinând mai întâi, în conf. cu prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității, care face de prisos cercetarea în fond a pricinii, a reținut în fapt și în drept următoarele:
Conform art.84 și 85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,- texte de lege care au stat la baza emiterii celor două decizii de recuperare a unor sume acordate necuvenit pârâtului - răspunderea civilă a funcționarului public, se angajează:a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art.85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, prevede în continuare că:
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Rezultă așadar din prevederile legale mai sus enunțate că, în speță, este vorba de o răspundere civilă a funcționarului public, care însă nu se stabilește pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun ci după o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun și anume, fie prin asumarea unui angajament de plată, fie prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare. Practic, în acest domeniu de reglementare, s-a păstrat similaritatea de procedură care a existat, până la un moment dat și în dreptul muncii privind răspunderea materială a angajatului, fie pe bază de angajament, fie prin decizie de imputare, care ulterior deveneau titluri executorii, prin investire cu formulă executorie și respectiv epuizarea termenului de 30 de zile, pentru exercitarea căii de atac a contestației, în instanță.
Cât privește natura juridică a ordinului sau a dispoziției de impunere (terminologia fiind irelevantă sub acest aspect, fiind utilizată de legiuitor doar pentru a indica ierarhia organulului administrativ emitent) trebuie observat că acesta nu este un act administrativ, în sensul definit de art. 2 lit.c din Legea nr.554/2004, pentru simplul motiv că nu este emis de o autoritate, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, pentru a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice de drept administrativ și ca atare nu este susceptibil de a fi atacat în justiție, pe calea contenciosului administrativ de drept comun, în condițiile prev. de art.1 și art.8 din Legea nr.554/2004. De asemenea, nu este nici un act administrativ jurisdicțional, în sensul definit de art. 2 lit.d și e din Legea nr.554/2004, deoarece nu este emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială care să aibă competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile
contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale.
Prin urmare, este vorba în acest caz de un act administrativ special, prin care se stabilesc anumite obligații civile în sarcina unei persoane cu un statut special, potrivit Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, desigur în afara unei proceduri administrativ-jurisdicționale, însă, în același timp, tot legea prevede că acest act administrativ de dispoziție poate fi atacat în justiție - la instanța de contencios administrativ (art.85 alin.2), care are plenitudine de jurisdicție - și deci supus controlului judecătoresc, atât sub aspectul temeiniciei cât și al legalității (situație similară cu regimul juridic al procesului verbal de contravenție, reglementat de dispozițiile O.G. nr.2/2001). Neexercitarea căii de atac, în termenul și condițiile prevăzute de lege, în cazul nostru Legea nr.554/2004, face ca actul administrativ în discuție să intre în circuitul civil și să capete valoare de titlu executoriu, nemaiputând fi revocat de autoritatea administrativă emitentă sau cenzurat de instanța de judecată. În prezent, dispozițiile art.84 și 85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, nu fac nici o referire la caracterul executoriu al actului de dispoziție prin care s-a dispus recuperarea unor sume nedatorate de la aceștia și neatacat în instanță, însă potrivit art.117, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice, fiind deci permisă o largă analogie, cu alte domenii de reglementare. A. ând așadar la analogia legii, respectiv art. 37 din O.G. nr.2/2001 unde se spune că " procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate"; și dată fiind similaritatea de regim juridic al celor două acte administrative, mai sus comparate, se poate susține cu deplin temei că aceste dispoziții legale sunt aplicabile și în materia stabilirii răspunderii civile a funcționarului public. De altfel, conform art. 34 și art. 82 din Legea nr. 76/2012, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, privind codul de procedură civilă (prevăzută inițial la 1 septembrie 2012), la articolul 85 din Legea nr. 188/1999, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins: "(2^1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu." acest text de lege fiind natură să înlăture o lacună legislativă printr-o prevedere legală perfect compatibilă cu cea tocmai enunțată, ceea ce vine și în sprijinul interpretării date de instanță.
Or, în speță, reclamanta P. locală Z., adresându-se instanței de contencios administrativ, evident nu solicită anularea sau modificarea unui act administrativ, pe calea contenciosului de drept comun, respectiv cenzurarea unui act administrativ jurisdicțional sau a unui act administrativ special, supus controlului judecătoresc, acțiuni care să atragă competența unei astfel de instanțe, ci solicită obligarea pârâtului B. M. A., angajat al său, în calitate de polițist, la recuperarea sumei de 1917 lei, deja stabilită printr-un act administrativ cu caracter special și care în prezent are valoare de titlu executor, după cum s-a arătat pe larg în precedent iar cererea introductivă de instanță (nemotivată de altfel în drept) apare ca fiind o veritabilă cerere de executare silită. Într-o atare situație,
nimic nu împiedică pe instituția reclamantă să treacă la executare, în condițiile prevăzute de lege, în timp ce pârâtul are, la rândul său, deschisă calea contestației la executare - procedură în cadrul căreia poate să invoce toate apărările de fond și formă, în ce privește procedura de executare propriu zisă -, așa încât, acțiunea promovată în instanță apare ca fiind nu doar lipsită de interes dar și inadmisibilă, atâta vreme cât rezolvarea cererii de executare silită și executarea ca atare, nu sunt de competența instanțelor judecătorești.
Prin Decizia nr. 2811/_, Curtea de A. C.
a admis recursul declarat de reclamantă, pentru următoarele motive:
Problema de drept dedusă judecății de către recurentă impune a se stabili dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84,85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei actiuni in justitie .
Conform art. 84 din Legea 188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din aceeasi lege prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricarei persoane, care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea răspunderii, potrivit principiului "specialia generalibus derogant";.
In speta s-a procedat la emiterea a doua decizii in temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 in vederea recuperarii sumei pretinse in speta de la parat de 1639 lei .
Insa asa cum a precizat reprezentantul reclamantei la termenul de judecata din data de_ paratului i-au incetat raporturile de serviciu cu reclamanta(f. 12)anterior pronuntarii hotararii recurate astfel ca nu exista posibilitatea punerii in aplicare a acestor decizii prin retineri din salariu.
In conditiile in care paratul nu mai desfasoara activitate in cadrul reclamantei recuperarea acestor sume nu este posibila decit pe calea dreptului comun .In prezent insa deciziile de impunere sus indicate nu sunt prevazute de Legea 188/1999 sau de Codul de procedura civila ca fiind titluri executorii,o asemenea prevedere urmind a fi inclusa in Legea 188/1999 prin Legea 76/2012 la data intrarii sale in vigoare dar cu aplicabilitate doar pentru titlurile executorii ce se vor emite dupa aceea data .
Neavind un titlu executoriu in dreptul comun singura posibilitate a reclamantei in vederea recuperarii acestei sume este aceea de a actiona in justitie paratul in vederea constituirii unui titlu executoriu in masura in care pretentiile sale vor fi justificate raportat si la eventuala incidenta a Legii 84/2012.
In aceste conditii in care paratul nu mai este functionar public in cadrul reclamantei o actiune in instanta de obligare a paratului la plata acestei sume apare ca admisibila intrucit nu incalca principiului "specialia generalibus derogant"; si nici prevederile art. 84,85 din Legea 188/1999 neexistind o alta cale de recuperare a acestor sume .
În rejudecare,
cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. _
*.
La termenul din data de_, nefiind invocate excepții și neformulându-se cereri, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei, care a fost reținută în pronunțare.
Analizând cauza după casare, tribunalul apreciază că acțiunea formulată în prezenta cauză este nefondată, pentru următoarele motive :
La data de_ a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 1 al Legii nr. 84 din 14 iunie 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, "Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost
stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente.";
Legea cadru nr.284/_ a fost publicată în MONITORUL OFICIAL NR.
877 din_ .
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012: "Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.";
Art. 3 din același act normativ statuează în sensul că plățile făcute în baza contractelor colective de muncă încheiate înainte de_ nu se restituie.
Față de cele mai sus expuse, reținând că suma de 1500 lei pentru care s-a emis Decizia nr. 123/_ a Directorului Executiv Adjunct din cadrul Poliției Locale Z. (dată în baza Deciziei nr. 15/_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj)
a fost acordată pârâtului în perioada ianuarie - martie 2010, în baza Contractului Colectiv de Muncă nr.1065/2009,deci până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr.
284/2010,
instanța va respinge ca nefondată cererea formulată de P. L. Z. din cadrul C. LOCAL AL M. Z. .
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de C. LOCAL AL M. Z. - P. L. Z. , cu sediul în localitatea Z., B-dul
M. V. l, nr. 23/A, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul B. M., cu domiciliul în Z., str. 22 D. 1989 nr. 85, ap.7, jud. Sălaj, având ca obiect obligația de a face - recuperare sumă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,_, la sediul Tribunalului Sălaj. Președinte Grefier
Ț. D. B. S. I.
Red.Ț.D.B./_
Dact.S.I./ _
Ex.4/com. 2 ex. /_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
