Sentința civilă nr. 1/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 1/2013
Ședința publică din data de 7 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta D. C. C. (fostă B.
) în contradictoriu cu pârâta M. - A. - D. G. A F. P. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat Criste I. T., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantei depune la dosarul cauzei extras de pe portalul Curții de Apel C., care atestă faptul că s-a admis recursul reclamantei în dosar nr._, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța ridică din oficiu și acordă cuvântul părții prezente pe excepția autorității de lucru judecat.
Reprezentanta reclamantei arată că nu se opune admiterii acestei excepții. Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta D. C. C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 18030/2/_ privind taxa pe valoare adăugată și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale, emisă în baza constatărilor cuprinse în Raportul de I. Fiscala nr. 18030/_, în ceea ce privește sumele de: 46.391 lei, reprezentând TVA stabilit suplimentar în sarcina reclamantei prin Decizia de Impunere mai sus indicata, suma de 23202 lei reprezentând dobânzi/majorări de întârziere și 6958 lei, reprezentând penalități de întârziere, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în prezenta cauză este incidentă procedura suspendării reglementată de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, dat fiind faptul că Decizia de impunere nr. 18030/2/_, în privința căreia solicită suspendarea executării, constituie un act administrativ, în accepțiunea dată de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât împotriva actelor administrativ fiscale menționate, aceasta a formulat, în temeiul art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003, contestație la D. G. a F. P. C. . Totodată, este îndeplinită și condiția
existenței unui caz bine justificat, conform art. 2, alin. (1), lit. t din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât există îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare o solicită, întrucât reclamanta consideră că decizia de impunere este lovită de nulitate ca urmare a faptului că este încălcată prevederea art. 43 lit. g din Codul de Procedură Fiscală, conform căreia actul administrativ fiscal trebuie să conțină printre alte elemente și numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, lipsă fiind semnătura directorului general, sens în care face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 414/2010, potrivit căreia directorul coordonator, persoana numită, care nu a ocupat funcția pe care o exercită în urma unui concurs, nu poate reprezenta organul fiscal, iar conform art. 46 din Codul de Procedură Fiscală, sancțiunea pentru încălcarea prevederilor art. 43 este nulitatea actului administrativ fiscal. Mai arată reclamanta că netemeinicia impunerii stabilită prin decizie este determinată și de caracterul vădit nefondat al impunerii ca urmare a interpretării eronate a mai multor texte legale, considerate astfel în mod nelegal ca fiind incidente cu scopul de a stabili în sarcina acesteia obligații fiscale în ceea ce privește TVA, chiar dacă reclamanta nu are calitatea de persoană impozabilă, iar tranzacțiile imobiliare efectuate de aceasta nu pot fi calificate ca fiind activități economice. În ceea ce privește condiția existentei pagubei iminente, reclamanta arată că suma considerabilă stabilită în mod nelegal cu titlu de obligații de plată a TVA și accesorii în sarcina reclamantei și contestată de aceasta, în cuantum total de 76.551 lei, raportat la actuala situație economică, realizarea executării silite, este de natură a-i aduce grave prejudicii.
Prin întâmpinarea formulată la data de_, pârâta D. G. a F. P. a județului C. a solicitat respingerea cererii de suspendare formulata de reclamanta D. C.
C. (filele 27-28). În motivele întâmpinării se solicită stabilirea in sarcina reclamantei a plății unei cauțiuni, în conformitate cu dispozițiile art. 215 Cod procedură fiscală. Totodată, pârâta arată că aspectele evidențiate de reclamanta cu privire la cuantumul si legalitatea obligațiile fiscale suplimentare stabilite in sarcina sa nu pot fi primite întrucât, pana la anularea de către o instanța judecătoreasca, actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate. In caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi data cândva pe fondul cauzei, ajungandu-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. In ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente pârâta arată că suma stabilita in sarcina reclamantei nu este intr-un cuantum foarte ridicat prin raportare la suma stabilita in mod suplimentar de către Activitatea de inspecție fiscala in sarcina sa ca o consecința a nerespectarii dispozițiile legale de natura fiscala. Pârâta arată ca in urma verificării, organele de inspecție fiscala au constatat ca reclamanta a desfășurat in perioada supusa controlului, activități economice cu caracter de continuitate constând in vânzarea de imobile, operațiuni care se încadrează in prevederile art. 127, alin.1 si alin.2, din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, iar având in vedere amploarea tranzacțiilor efectuate organele de inspecție fiscala au constatat ca acestea reprezintă operațiuni impozabile din punct de vedere al taxei pe valoare adăugata in conformitatecuprevederileart.126. Totodată pârâta arată că reclamanta nu face dovada ca impotriva sa au fost demarate formele de executare silita in baza deciziei de impunere emise pe seama sa, pentru a fi in măsura sa formuleze o cerere de suspendare întemeiata pe prevederile Legii 554/2004.
La termenul de judecată din data de_, instanța a respins excepția de litispendență invocată de reclamantă, pentru considerentele cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată (fila 60).
În ceea ce privește exc epția au torității de lu cru jud ecat
ridicată din oficiu și care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea
nr.554/2004 raportat la art. 137 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Prin Sentința civilă nr. 8377/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de_ în dosarul nr._ s-a admis cererea reclamantei D. C. C. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. și s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 18030/2/_ până la soluționarea pe fond a cererii privind anularea deciziei de impunere.
Această sentință a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 10232/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de_, prin care s-a admis cu majoritate de voturi recursul declarat de pârâtă și s-a modificat în tot sentința menționată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere.
În dosarul de față, reclamanta D. C. C. solicită în contradictoriu cu aceeași pârâtă D. G. a F. P. a județului C. suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 18030/2/_ privind taxa pe valoare adăugată și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală, până la pronunțarea instanței de fond.
În conformitate cu dispozițiile art. 1201 din vechiul Codul civil, "este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate";, iar potrivit dispozițiilor art. 166 din Codul de procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care poate fi invocată în orice fază a pricinii (fiind de ordine publică). Astfel, o cerere poate fi soluționată definitiv doar o singură dată, iar hotărârea judecătorească prin care se finalizează un proces civil este prezumată a exprima adevărul, soluția pe care o cuprinde neputând fi contrazisă printr-o altă hotărâre.
Instanța constată că între prezenta cauză și cea care a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C. există identitate de părți, fiind vorba despre cereri de chemare în judecată formulate de aceeași reclamantă D. C. C. împotriva aceluiași pârât D.
a F. P. a județului C. .
Între cauze există și identitate de obiect, deoarece cele două decizii de impunere a căror suspendare se solicită, având același număr dar emise în date diferite, au ca obiect stabilirea acelorași obligații fiscale.
În acest sens, prin decizia din data de_ s-a îndreptat o eroare materială strecurată cu privire la numele contribuabilului în decizia anterioară, din data de_, în conformitate cu dispozițiile art. 48 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a se modifica, însă, în vreun fel obligația fiscală stabilită anterior.
Apoi, ambele acțiuni au fost fundamentate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, între dosare existând, deci, și identitate de cauză.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că între cauza de față și cea care a făcut obiectul dosarului menționat există tripla identitate de elemente cerută de prevederile art. 1201 din Codul civil. În lumina celor reținute și în temeiul dispozițiilor legale incidente, tribunalul va admite excepția autorității de lucru judecat ridicată din oficiu și va respinge cererea de chemare în judecată.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâții nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat ridicată de instanță din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. C. C.
, domiciliată în C. -N., str. Negoiu, nr. 8D, apt. 20, jud. C. și cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. Acad. DP, nr. 24, jud. C., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. , cu sediul în C. -N., str. A. I., nr. 19, jud. C., având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr.18030/2/_ privind taxa pe valoare adăugată și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 7 ianuarie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red./Tehn.AGC/4 ex./_
