Sentința civilă nr. 1019/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1019/2013
Ședința publică din data de 28 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul P.
în contradictoriu cu pârâta A. N. de restituire a P., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Cauza s-a judecat în fond la data de 14 mai 2013, concluziile reclamantului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. I. a chemat în judecată pârâta A. N. de R. a P., solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de confirmare sau infirmare a Hotărârii nr.1054/_ și să-i achite suma de 250.117,51 lei până la data de_ stabilită prin Hotărârea nr.1054 din_ a Comisiei Municipiului B. pentru aplicarea L.9/1998, a L.290/2003 și a L.393/2006 și a anexei la hotărârea nr.1054 din_, reactualizată de la data hotărârii și până la achitare.
În motivare s-a arătat că la data de_ a înaintat pârâtei A.N.R.P. cererea de efectuare a plății și dovada deschiderii unui cont personal, având în vedere hotărârea nr.1054 din_ și a anexei la hotărârea nr.1054 din_ emisă de Comisia Municipiului B. pentru aplicarea L.9/1998, a L.290/2003 și a L.393/2006, cerere comunicată prin poștă și semnată de primire de pârâtă la data de_, dar înregistrată tardiv în data de_ sub nr. 1039/2012.
Conform Hotărârii nr. 1054/_ s-a aprobat capătul de cerere nr._ din_, cerere înregistrată inițial la nr.17165/_ la Prefectura mun. Suceava privind teren arabil, atelier tâmplărie, casă și teren aferent, propunându-se acordarea compensațiilor bănești în calitatea de moștenitor după P. Gheorghe și Antonina, ca urmare a părăsirii forțate a Bucovinei de Nord, bunuri ce au rămas în com. Putila, jud.Rădăuți. S-au stabilit compensații bănești în sumă totală de 250.117,51 lei.
Prin anexa la hotărârea nr.1054 din_ se comunică modul de soluționare a cererilor, se arată actele care trebuie să le prezinte în vederea efectuării plății și modul în care se va efectua plata respectiv - "eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.000 lei RON", având în vedere cuantumul compensațiilor.
Conform art.10 pct.2 din Legea nr.290/2003 și respectiv art.18 pct.1-2 din H.G. 1120/30 august 2006 de aplicare a Legii nr.290/2003, pârâta trebuie să facă plata în termen de 1 an, plata putându-se face și în rate în maxim 2 ani de la comunicare.
Hotărârea nr.1054 din_ i-a fost comunicată la data de_, suma de 250.117,51 lei stabilită în hotărâre trebuie plătită în două tranșe din care prima tranșă în cuantum de 40% în primul an de la comunicare și a doua tranșă în al doilea an de la comunicare, a înaintat cererea de despăgubire și numărul de cont, însă până la această dată nu s-a făcut plata cu privire la prima tranșă, deși a solicitat de mai multe ori să se facă plata.
Chiar dacă nu s-a împlinit termenul de doi ani, pârâta putând invoca prematuritatea cererii, se solicită obligarea pârâtei ca plata să se facă într-o singură tranșă până la data de_, nu în momentul formulării cererii de chemare în judecată.
Acest lucru a fost solicitat conform cererii din data de_ către A.N.R.P. care după 10 ani de tergiversări și procese cu organele în drept să vină cu mențiunea din adresa nr.856/L290 din_ "...A. N. pentru R. a P. va verifica legalitatea hotărârii nr.1054/2011 prin analiza în baza cărora a fost emisă" și că dacă "...sunt îndeplinite solicitările Autorității Naționale pentru R. a P. - Legea nr.290/2003... " deci se consideră o discriminare ca după atâta timp să se pună la îndoială deciziile instituțiilor statului subordonate ANRP - ului.
Pârâta A. N. pentru R. a P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca prematură, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că în data de_ Instituția Prefectului Municipiului B. - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamantului P. I., Hotărârea nr. 1054.
Prin Hotărârea nr.1054/2011 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 250.117,51 lei compensații bănești pentru bunurile pe care le-au deținut autorii P. Gheorghe și Antonina, în comuna Putila - jud. Rădăuți, abandonate și sechestrate, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace semnat la Paris în anul 1947.
Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a A.N.R.P. la emiterea unei decizii de validare sau invalidare a Hotărârii nr.1054/_ emisă de Comisia Municipiului B. de aplicare a Legii nr. 290/2003, se arată că validarea sau invalidarea hotărârilor emise de comisiile județene sau ale municipiului B., se dispune prin Decizie motivată de către vicepreședintele A.N.R.P., pentru beneficiarii Legii 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
Astfel, conform art.35 alin (4) lit. b din HG 753/1998 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 9/1998, cu modificările și completările ulterioare, vicepreședintele "dispune prin decizie plata despăgubirilor, iar prin decizie motivată invalidarea hotărârilor de acordare a despăgubirilor sau rectificarea acestora."
Pentru beneficiarii Legii nr.290/2003, A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.
290/2003 nu emite decizii de validare a hotărârilor.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.1054/2011, se arată că cererea este prematur introdusă, iar în subsidiar neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Cu privire la prematuritatea cererii formulate, în contextul intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 10/2013, se precizează următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin. (1) din O.U.G. nr.10/2013, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 "se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei".
Totodată, potrivit alin. (2), "prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014".
Din analiza celor două texte de lege menționate, reiese fără echivoc intenția statului român de a eșalona plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr.9/1998 și Legii nr.290/2003 și neachitate (chiar și parțial), pe o perioadă de 10 ani. Cu privire la exigibilitatea acestor tranșe, se observă două ipoteze avute în vedere, respectiv ipoteza în care titlul de plată urmează a fi emis, în această situație prima tranșă fiind exigibilă în anul următor emiterii titlului și, respectiv, ipoteza în care titlul de plată a fost emis anterior intrării în vigoare a ordonanței, în această situație prima tranșă fiind exigibilă începând cu 1 ianuarie 2014.
Prin urmare, creanța stabilită prin Hotărârea nr.1054/_ emisă de către Comisia Municipiului B. de aplicare a Legii nr. 290/2003 nu este exigibilă în momentul de față, astfel că acțiunea formulată de reclamant este prematură.
Așa cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr.10/2013, reglementarea modalității de plată eșalonată a cuantumului despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006 este rezultatul efectului sistemic, structural pe care acestea îl au asupra bugetului de stat, având în vedere, pe de o parte necesitatea respectării țintei de
deficit bugetar asumate, iar, pe de altă parte, necesitatea respectării drepturilor persoanelor îndreptățite la despăgubiri potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, prin aplicarea unor modalități de plată care să permită despăgubirea tuturor persoanelor îndreptățite.
Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, întrucât statul român nu numai că nu refuză plata acestor despăgubiri, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute în deciziile de plată și hotărârile prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor.
Plata eșalonată a creanțelor asupra statului nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care un stat o poate aplica.
În aceste condiții, este necesară crearea unui echilibru între interesele generale ale societății și interesele particulare ale persoanelor care intră sub incidența proiectului de ordonanță. În acest sens, precum arată și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o astfel de măsură trebuie să păstreze un just echilibru între interesele statului și cele ale reclamanților (Hotărârea din 26 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Zubko și alții împotriva Ucrainei, paragraful 67 sau Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 107).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Decizia din 4 septembrie 2012 pronunțată în Cauza D. și alții împotriva României, a reținut că nu se poate aprecia că însăși substanța dreptului reclamanților a fost afectată, iar eșalonarea plății creanțelor datorate reclamanților nu poate fi considerată nerezonabilă (paragraful 51). De asemenea, a apreciat că echilibrul dintre interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neexistând vreo dovadă potrivit căreia Guvernul nu ar avea intenția să respecte calendarul de plăți (paragrafele 49 - 50).
Concluzia care se impune este aceea că statul nu contestă existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor stabilite prin deciziile de plată și hotărârile emise în temeiul Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003, precum și Legii nr. 393/2006, și nu refuză plata acestora. Măsura reglementată este mai degrabă una prin care se garantează realizarea dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile respectării țintei de deficit bugetar asumate. Rezultă că prin eșalonarea stabilită statul nu afectează esența dreptului de proprietate, nu aduce atingere substanței acestui drept și cu atât mai puțin nu neagă existența acestuia.
În subsidiar, cu privire la plata despăgubirilor beneficiarilor Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003, se arată că în realizarea funcțiilor sale, A. N. pentru R. a P. gestionează, coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate în mod abuziv de către regimul comunist.
În reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, A. N. pentru R. a P. trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român.
Având în vedere practica constantă din ultimii ani de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă fiind blocarea conturilor Autorității Naționale pentru R. a P., această instituție a fost pusă în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.
Din acest motiv, în ultima perioadă, A. N. pentru R. a P. s-a aflat în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.
Având în vedere impactul acestor sume asupra bugetului de stat, s-a impus identificarea unei modalități de plată care să permită despăgubirea tuturor persoanelor îndreptățite.
Pentru atingerea acestui deziderat, având în vedere necesitatea respectării țintei de deficit bugetar asumate, iar, pe de altă parte, necesitatea respectării drepturilor persoanelor îndreptățite la despăgubiri potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, s-a impus eșalonarea plății sumelor acordate potrivit actelor normative amintite.
Referitor la solicitarea reclamantului cu privire la plata actualizării compensațiilor, se precizează că pin art.1 alin. (4) din OUG nr. 10/2013, legiuitorul a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv "Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin
aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe".
Astfel, legiuitorul a stabilit clar calea de urmat în ceea ce privește actualizarea compensațiilor bănești, iar a extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
În raport cu pretențiile reclamantului privind obligarea Autorității Naționale pentru R. a
P. la plata cheltuielilor de judecată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Există două raporturi conexe: raportul juridic civil dintre părțile contractului de asistență juridică (client/avocat) și raportul juridic de drept procesual civil dintre părți. Art. 274,alin.(3) din Cod proc. civ. reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariul propriu-zis. Contractul de asistență juridică se menține în integralitate, clientul plătind avocatului onorariul convenit.
Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanță.
Este incontestabil faptul că o asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli, urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
Mai mult, conform art.6 din Legea nr.290/2003, "Cererile adresate autorităților și instituțiilor publice, precum și acțiunile în justiție având ca obiect obținerea de despăgubiri sau compensații în temeiul prezentei legi, cu excepția litigiilor dintre moștenitori sau dintre proprietar, moștenitori și o terță persoană, sunt scutite de taxe de orice fel.
În drept, s-au invocat disp. art. 205-208 din Codul de procedură civilă.
Reclamantul P. I.
a depus la dosar "precizare și răspuns la întâmpinare";,
prin care a arătat următoarele:
La aprobarea Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români, pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război, tatăl său P. Gh. Constantin, născut la data de 22 mai 1930, în comuna Putila, fostul Județ Rădăuți al Bucovinei de Nord (în prezent fiind ocupat de Ucraina) a depus pe data de 21 octombrie 2003 la Prefectura Județului Suceava, cererea nr.17165/2003 cu toate actele doveditoare și cerute de Lege a următoarelor bunuri: o casă, magazie, un grajd cu șură, un atelier de tâmplărie, acareturi pentru animale, curte, grădină și livadă cu pomi fructiferi, o pășune și două parcele de pădure de brad matur, iar în urma verificărilor de Comisia juridică, a fost trecut la nr.l63/2003 ca dosar complet și bun pentru evaluarea și restituirea proprietăților respective.
În_ au fost depuse declarațiile a doi martori, foști locuitori înainte de refugiu în comuna Putila, care l-au cunoscut pe P. Gheorghe fiind factor poștal în comună și familia acestuia, precum și a proprietăților avute, astfel Iamnițchi V. de 83 de ani și Cocerhan M. de 92 de ani ,cunoștințe de familie, deoarece actele depuse, contracte de vânzare, etc. nu erau suficiente ca documente, s-a solicitat și martori în viață. Pe data de 17 noiembrie 2005 tatăl său a decedat, iar la 13 decembrie 2005, reclmantul s-a prezentat în calitate de unic moștenitor după tatăl său, împreună cu mama sa P. Viorica la Prefectura Județului Suceava, unde a depus completare la dosar după solicitarea Comisiei, Certificatul de deces a celui care a solicitat un drept și fără un răspuns în 60 de zile legale, conform art. 8 alin.2 din Legea 290/2003.
În data de 27 aprilie 2007 a fost anunțat de către Prefectura Județului Suceava că referitor la art.5 din Legea 290/2003, deoarece moștenitorii de drept locuiesc în două județe diferite respectiv Suceava - mama și B. - reclamantul care a făcut dovadă că nu a fost depusă altă cerere pentru același drept, verificabil totuși de instituțiile statului, dosarul a fost trimis la Comisia Municipiului
B. pentru o nouă soluționare și un alt număr de ordine de fapt aceștia au împărțit unicul dosar în două nr.6578/_ și respectiv 6611/_, iar motivul acestei împărțiri l-a aflat mult mai târziu, era o surpriză atât pentru reclamant cât și pentru instanțele judecătorești.
A solicitat explicații în nenumărate rânduri după o așteptare fără răspunsuri scontate atât în 2006, 17 decembrie 2007, 2008 cu răspunsuri constituționale: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Au dat declarații în 19 februarie 2008 atât reclamantul, cât și mama sa că nu a beneficiat și nu au înstrăinat prin convenții civile sau alte acte aceste bunuri la care face referire cererea nr. 17165/2003 depusă de tatăl său.
Dosarul împărțit fictiv în două sub numerele 12609/6578 și 12819/6611 a fost retrimis în data de_ de către Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Instituției Prefecturi municipiului B. la Comisia județului Suceava, care cu adresa nr.9155 pe motivul "...conflictului de competență..." cu alte 468 de dosare a fost retrimis la B. .
A chemat în instanță Instituția Prefectului - Județului Suceava în Dosarul nr._ la Tribunalul Suceava - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal pe caz de "refuz soluționare cerere" în care s-a obținut prin sentința nr.7107 din 17 noiembrie 2011, obligarea acestora la soluționării cererii.
În data de_, instituția Prefectului Municipiului B. - Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a emis pe numele P. I. - Hotărârile 1054/2011 și 1055/2011 la unica cerere nr.17165/_ a defunctului său tată P. Gh. Constantin și nu două cereri cum face referire eronat - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 si Legii393/2006-ANRP.
La Hotărârea nr.1055/2011 a făcut contestație, conform legii ,în data de_ la care a primit răspuns numai în urma procesului deschis la Tribunalul B. - dosar nr._ și conform dosarului nr._ care este pe rol la instanța Tribunalului B. în prezent pentru pronunțare în data de_ .
La Hotărârea nr.1045 din_ a făcut cerere "efectuarea plății" și dovada deschiderii unui cont personal în data de_ la ANRP care a confirmat primirea la data de_, dar înregistrarea a fost făcută sub nr.1039 din_ la care a chemat în judecată în dosarul nr._ la Tribunalul B. în vederea soluționării acestui conflict, după ANRP "prematur".
Decizia de validare sau invalidare a Hotărârii nr.1054/_ emisă de Comisia Municipiului B. de aplicarea a Legii nr.290/2003 s-a solicitat conform adresei ANRP - ului nr.856/L290 din_ anexate în Dosarul_ deci o contradicție de nuanțe și idei al aceluiași ANRP care acum "dispune prin decizie plata despăgubirilor, iar prin decizie motivată invalidarea hotărârilor de acordare a despăgubirilor sau rectificarea acestora" de către vicepreședintele lor.
În ceea ce privește prematuritatea cererii în contextul intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr.10 din_ prin care se stabilește o "discriminare" față de celelalte persoane care au primit despăgubiri parțiale nu este o ordonanță reparatorie, ci din contra după o perioadă de 10 ani, acum după "noua urgență" peste 11 ani, începând din 1 ianuarie 2014 sigur va fi despăgubit cu rata de 20.000 lei pe un an calendaristic reprezentând salariul lunar a unui funcționar din cadrul ANRP - ului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată nu sunt cele cu avocatul reclamantului.
emisă de Comisia
pentru aplicarea Legii nr.9/1998, Legii nr.290/2003 și Legii nr.393/2006,
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul P.
Municipiului B.
I.
este beneficiarul Hotărârii nr.1054/_
hotărâre și prin care s-a recunoscut acestuia dreptul la despăgubiri bănești în valoare totală de
250.117,51 lei
pentru bunurile de care au fost deposedați P. Gheorghe și Antonina, ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a ținutului Herța, precum și ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace semnat la Paris în anul 1947.
Prin art.18 al HG nr.1120/2006, aplicabil până la data de_, când a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență nr.10/2013, s-a prevăzut modalitatea de plată a acestor despăgubiri, aceasta
presupunând o cerere scrisă, adresată Autorității Naționale Pentru R.
pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
a P.
- Serviciul
Reclamantul a urmat această procedură la data de_ - fila 6 dosar, apoi în data de _
- fila 9, menționată și în anexa la Hotărârea nr.1054/2011, astfel încât era îndreptățit la plata despăgubirilor, eșalonat, în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi: 40% în primul an și 60% în anul următor( a se vedea și pct. II. 2 lit. c din anexă, respectiv art.18 alin.5 lit. c din HG nr.1120/2006).
Examinând, cu prioritate, conform prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ excepția prematurității,
instanța constată că la data de 27 februarie 2013 a fost adoptată de către Guvernul României - Ordonanța de Urgență nr.10/2013 care, în cuprinsul art. 1 alin. 1 prevede că, începând cu data intrării în vigoare a acesteia, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
În continuare, la alin. 2, se prevede în mod expres un caz de retroactivitate a actului normativ, stipulându-se că prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
Din economia prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.10/2013, precum și din expunerea de motive care a fundamentat adoptarea acesteia, rezultă că nu se poate invoca încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin.2 din legea fundamentală a țării, întrucât esența prevederilor art. 1 alin. 2 din ordonanță vizează aplicarea imediată a acesteia, fără a pune în discuție substanța dreptului de creanță stabilit în baza Legii nr. 290/2003.
Este adevărat că reclamantul este în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr.30/1994, întrucât noțiunea de bunuri poate cuprinde atât bunurile actuale, cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă de a beneficia efectiv de un drept de proprietate.
Numai că, în condițiile aplicării prevederilor art. 1 din OUG nr.10/2013, creanța deținută de reclamant, decurgând din emiterea Hotărârii nr.1054/_ nu este exigibilă la data pronunțării prezentei sentințe, urmând a dobândi acest caracter abia la data de_, în condițiile prescrise de OUG nr. 10/2013 privind modul de eșalonare a plăților.
Această modalitate de eșalonare a creanței recunoscută reclamantului nu reprezintă o restrângere a drepturilor acestuia, câtă vreme o astfel de măsură are scopul de a păstra un just echilibru între interesele statului și cele ale particularilor. În acest sens, sunt corecte trimiterile pe care pârâta le face la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, citând și din decizia din 4 septembrie 2012 pronunțată în cauza D. și alții împotriva României, în considerentele căreia s-a reținut, cu privire la o altă ordonanță de eșalonare a unor drepturi de creanță, că nu se poate aprecia că însăși substanța dreptului reclamanților a fost afectată, iar eșalonarea plății creanțelor datorate reclamanților nu poate fi considerată nerezonabilă. De asemenea, s-a apreciat că echilibrul dintre interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neexistând vreo dovadă potrivit căreia Guvernul nu ar avea intenția să respecte calendarul de plăți.
Așadar, constatând că nefiind exigibilă creanța reclamantului, dreptul material la acțiune al acestuia nu este născut, tribunalul, în considerarea motivelor de fapt și de drept mai sus relevate, va admite excepția prematurității invocată în cauză de către pârâtă, cu consecința respingerii, ca prematur a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la achitarea sumei de 250.117,51 lei, actualizată la data plății.
Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a A.N.R.P. la emiterea unei decizii de validare sau invalidare a Hotărârii nr.1054/_ emisă de Comisia Municipiului B. de aplicare a Legii nr.290/2003, instanța reține că, potrivit art. 8 alin.2, 3 și 4 din Legea nr.290/2003,
"Comisiile județene, respectiv a municipiului B., pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 primesc,
verifică și rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri sau compensații, după caz. Hotărârile privind recunoașterea drepturilor, acordarea despăgubirilor sau/și a compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică Autorității Naționale pentru
R. a P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum și solicitantului…. În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului B., pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la A.
N. pentru R. a P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În termen de cel mult 60 de zile, A. N. pentru R. a P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru R. a P. care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Hotărârea se comunică comisiilor județene, respectiv a municipiului B., pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și solicitanților";.
De asemenea, art.17 al HG nr.1120/2006 reglementează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 care funcționează în cadrul Autorității Naționale pentru R. a P.
,
organ de specialitate al administrației publice centrale, cu sublinierea că acest serviciu este coordonat de un vicepreședinte al Autorității Naționale pentru R. a P.,
…, care organizează, conduce și răspunde de activitatea acestui serviciu.
Astfel, conform alin.3 al acestui articol, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, vicepreședintele emite decizii și ordine, atribuțiile serviciului fiind enumerate la alin.4: " a) centralizează hotărârile primite de la comisiile județene și a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, întocmește documentele de plată a despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și propune vicepreședintelui plata despăgubirilor; b) propune vicepreședintelui soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva hotărârilor comisiilor județene sau a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În caz de contestație, A. N. pentru R. a P. solicită dosarul de la comisia județeană sau a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, care are obligația să transmită dosarul hotărârii contestate, în termen de cel mult 15 zile de la primirea solicitării; c) în vederea soluționării contestațiilor, solicită din oficiu, cu respectarea legii, acte și informații oricăror instituții publice din țară sau din străinătate, persoanelor fizice sau juridice; d) soluționează contestațiile prin emiterea unei decizii motivate a vicepreședintelui, care se comunică comisiilor județene sau a municipiului
B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cât și solicitanților; e) verifică documentele de plată depuse de beneficiarii despăgubirilor potrivit legii și propune vicepreședintelui efectuarea plății despăgubirilor pe baza documentelor prezentate; f) asigură îndrumarea metodologică a comisiilor județene și a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003; g) propune vicepreședintelui avizarea hotărârilor de atribuire în natură a terenurilor, emise de comisiile județene sau a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, potrivit prevederilor art. 5. Avizarea se face prin decizie motivată; h) în situația în care constată încălcarea prevederilor Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și a normelor metodologice adoptate în aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile județene sau a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Decizia motivată a vicepreședintelui se comunică comisiilor județene sau a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreședintele poate solicita comisiilor județene sau a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare";.
Deci, din întreaga economie a textelor legale invocate nu reiese obligativitatea validării sau invalidării hotărârilor emise de comisiile județene sau ale municipiului B., prin decizie motivată de către vicepreședintele A.N.R.P.,
astfel că se va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de confirmare sau infirmare a Hotărârii nr.1054/_ .
În temeiul art.453 C.pr.civ., față de soluția adoptată, se va respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității invocată de pârâta A. N. pentru R. a P. . Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. I., domiciliat în B., str. V. L., bl. 2, sc. E, ap.56, jud. B. -Năsăud, CNP 1. în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru R. a P., cu sediul în B., C. F.
, nr. 202A, sector 1, astfel:
ca prematur capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la achitarea sumei de 250.117,51 lei, actualizată la data plății;
ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de confirmare sau infirmare a Hotărârii nr.1054/_ .
Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -Năsăud, sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată astăzi, 28 mai 2013, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ / 4 ex
