Decizia civilă nr. 6015/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6015/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. C. PENTRU S.
D., împotriva sentinței civile nr. 353/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., privind și pe intimat T. M., intimat S. ROMÂNR. PRIN C. C. PENTRU S. D., intimat R. A. A DP
-N., având ca obiect obligare emitere act administrativ Legea nr.247/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Ionel Marc în reprezentarea intereselor intimatei-reclamante T. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 16 mai 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. Legii nr.2/2013.
Întrebat fiind de instanță care sunt elementele care au condus la stabilirea acestui cadru procesual, reprezentantul intimatei-reclamante învederează că temeiul acțiunii îl constituie Titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 21 și 22, unde se prevede că există competență pentru C.C.S.D. de a emite dispoziții pentru compensarea obligațiilor reciproce. Titlul VII prevede că litigiile care se poartă referitor la emiterea deciziilor de către C.C.S.D. sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței justificative pe care o depune la dosar.
În susținerea poziției procesuale, reiterează pe scurt argumentele expuse prin întâmpinare. Arată că prima instanță în mod corect a admis cererea introductivă, prin care s-a urmărit compensarea obligațiilor reciproce până la
concurența celei mai mici dintre acestea, astfel ca obligațiile părților să fie stinse integral.
Întrebat fiind de instanță dacă prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004 ar putea primi relevanță în cauză, reprezentantul intimatei apreciază că în cauză este aplicabilă legea specială - Legea nr. 247/2005, art. 21 și 22, care nu prevăd nici o limitare a intervalului de timp în care să se facă compensarea obligațiilor reciproce. Prevederile Titlului VII nu se completează cu cele ale art. 19 din Legea nr. 554/2004, care nu sunt aplicabile în cauză.
Relevă faptul că, chiar și suma calculată retroactiv pe ultimii trei ani depășește despăgubirile la care se face referire în decizia de restituire a imobilului.
La întrebarea instanței, mai relevă faptul că la baza solicitării de constatare a unei creanțe deținute față de S. Român se află atât atitudinea culpabilă a pârâtei, care nu a rezolvat dosarul de restituire într-un termen rezonabil, ceea ce a avut repercusiuni asupra posibilității reclamantei de a intra în posesia imobilului și de a se bucura de dreptul său de proprietate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.353 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN reprezentat prin C. C. PENTRU S.
și R. A. A DP C. -N. .
S-a constatat existența unor obligații reciproce de plată respectiv restituire între S. ROMÂN - C. C. PENTRU S. D. și reclamantă.
Au fost obligați pârâții S. ROMÂN, C. C. PENTRU S. D. la compensarea obligațiilor reciproce cu reclamanta până la concurența sumei de 1. ,7387 lei.
A fost obligată pârâta C. C. la emiterea unei decizii prin care să se dispună compensarea.
Au fost obligați pârâții la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 6100 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că imobilul în litigiu situat în str. Avram Iancu, nr. 22-24 C. -N. înscris în CF nr. 2858, nr. topo. 1242 a fost preluat de către stat în baza Decretului-Lege nr. 92/1950 și a deciziunii nr. 3096/1959 a Sfatului Popular al orașului C. de la numiții Reiman Ana, Reiman
și Reiman Carol.
În baza Legii nr. 112/1995, prin hotărârea nr. 60 din_ eliberată de C.
județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 s-au acordat despăgubiri bănești în sumă de 338.727.129 lei pentru cota de 3/8 parte din imobil în favoarea reclamantei T. M., cotă ce a aparținut numitei Reiman Ana. Suma efectiv
încasată de către reclamantă la data de_ a fost de 457.677.360 lei potrivit adresei nr. 9067/_ a DGFP C. .
La intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 reclamanta a notificat RADP C. -
solicitând restituirea în natură a acestei cote.
Astfel, prin notificarea nr. 1619/_ reclamanta T. M. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în natură pentru imobilul preluat, fiind emisă decizia de respingere a cererii de restituire în natură și fiind făcută o ofertă
pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent nr. 5621/_ a Regiei Autonome a DP C. -N. .
S-a reținut că reclamanta este îndreptățită doar la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 3/8 parte din imobil, restituirea în natură nefiind posibilă - filele 31-32.
Ulterior emiterii de către RADP a deciziei nr. 5621/_, dosarul a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru S. D. în vederea verificării legalității și temeiniciei acesteia.
Întrucât C. C. nu a soluționat într-un termen rezonabil dosarul cu documentația aferentă, reclamanta T. M. s-a adresat Tribunalului C. în dosarul nr._ obținând prin sentința civilă nr. 681/_ obligarea secretariatului Comisiei Centrale la emiterea în favoarea sa a unei dispoziții de restituire în natură - filele 82-87.
Această hotărâre a fost casată prin decizia nr. 76/_ a Înaltei Curți de
C. și Justiție trimițându-se cauza spre soluționare în primă instanță Curții de Apel C. - filele 90-96.
În noua judecată realizată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ s-a dispus prin sentința civilă nr. 358/_ restituirea în natură a cotei de 3/8 parte din imobilul în litigiu în favoarea reclamantei și obligarea Comisiei Centrale la emiterea unei decizii motivate de restituire în natură - filele 97-103. Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea în baza deciziei nr. 456/_ a recursului declarat de către C. C. - filele 107-115.
La data de_ R. A. a DP a procedat la predarea imobilului în favoarea reclamantei potrivit procesului-verbal atașat la filele 116- 119 din dosar.
De asemenea, C. C. pentru S. D. a emis decizia de restituire în natură nr. 7901/_ a cotei părți indivize de 3/8 din imobilul în litigiu în favoarea reclamantei condiționat de restituirea sumei de 457.677.360 lei actualizată cu indicele de inflație, încasată la_ de către reclamantă - filele 120-121.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001, persoanele care au primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 au dreptul de a solicita restituirea în natură cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu rata inflației. Sub acest aspect decizia Comisiei Centrale apare ca fiind legală, neputându-se pretinde atât o despăgubire în bani, prin echivalent cumulată cu o restituire în natură a aceluiași imobil.
Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că reclamanta a fost privată de atributele dreptului său de proprietate asupra imobilului pe o perioadă de aproape 10 ani, de la momentul depunerii cererii de restituire în natură - notificarea nr. 1619 din_ și până la emiterea deciziei de restituire nr. 7901/_ .
Aferent acestei perioade Curtea a apreciat că trebuie să i se recunoască reclamantei dreptul la despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului. În acest sens, a dispus efectuarea unei expertize ale cărei concluzii sunt atașate la filele 8-40 vol. II dosar.
Expertul desemnat în cauză investit cu constatarea venitului pe care l-ar fi produs imobilul retrocedat prin închiriere pentru intervalul iunie 2001-martie 2010 a ajuns la concluzia că acesta s-ar fi ridicat la suma de 1.253.000 RON.
Cu alte cuvinte, suma anterior arătată ar fi fost disponibilă reclamantei în măsura în care S. Român prin C. C. ar fi soluționat favorabil cererea de restituire în natură într-un termen rezonabil, ulterior notificării depuse de către reclamantă.
Curtea a procedat la actualizarea sumei de 457.677.360 lei achitată reclamantei la_ cu rata inflației până la momentul martie 2010 rezultând astfel că la data emiterii deciziei de restituire -_ suma menționată, actualizată cu rata inflației este de_ lei.
Reclamanta a solicitat compensarea celor două sume până la concurența celei mai mici fără a avea pretenții de natură pecuniară față de pârâți astfel încât Curtea a apreciat că se impune admiterea acțiunii, constatarea existenței unor obligații reciproce de plată respectiv restituire între S. ROMÂN - C. C. PENTRU S. D. și reclamantă, obligarea pârâților S. ROMÂN, C.
C. PENTRU S. D. la compensarea obligațiilor reciproce cu reclamanta până la concurența sumei de 1. ,7387 lei și obligarea pârâtei C.
C. la emiterea unei decizii prin care să se dispună compensarea.
În baza art. 274 C.pr.civ. Curtea a obligat pârâții la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 6100 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert în sumă de 3600 lei - fila 7 vol. II și 2500 lei onorariu avocațial - fila 97 vol.II.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. C. pentru S.
D., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată
.
În motivarea cererii de recurs. recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată întrucât, Curtea de Apel C., fără a ține cont de cadrul legal în care C. C. își exercită competențele, a dispus constatarea venitului, pe care l-ar fi produs imobilul retrocedat prin închiriere, începând cu luna iunie 2001, atribuind răspunderea pentru nesoluționarea notificării în termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr.10/2001, republicată, Comisiei Centrale, deși este cunoscut că această comisie nu are atribuții în cadrul procedurii reglementate prin legea nr.10/2001.
Intimata, prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii acțiunii.
Deliberând asupra cererii de recurs curtea reține următoarele:
Potrivit art. 13 alin.1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă se constituie C. C. pentru S. D.
, care are, în principal, următoarele atribuții:a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;b) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi.
Obligația instituită prin sentința recurată excede acestui cadru legal.
În speță, urmare a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr._
, aflat pe rolul Curții de Apel C., soluționat definitiv și irevocabil prin Decizia nr.456/2011 înaltei Curți de C. și Justiție, C. C. a emis, în favoarea reclamantei, Decizia nr.7901/2010 privind restituirea în natură a cotei părți indivize de 3/8 din imobilul notificat, condiționat de restituirea sumei de 457.677.360 lei actualizată cu indicele de inflație, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.22 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Potrivit acestui text legal, în cazul în care statul și persoanele îndreptățite au obligații reciproce de plată, și respectiv, restituire, a unor despăgubiri rezultate din aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, ori a altor acte normative anterioare prin care s-au acordat despăgubiri și, respectiv, a Legii nr. 10/2001, republicată, la cererea
persoanei îndreptățite, prin decizia Comisiei Centrale pentru S. D. se va dispune compensarea acestora.
Or, în speță, C. C. a emis decizia de compensare, respectiv a dispus restituirea în natură a cotei-părți ce revine reclamantei, cu mențiunea că acesta din urmă nu a restituit suma încasată drept despăgubire pentru același imobil, în condițiile Legii nr.112/1995.
Prin urmare, C. C., prin emiterea deciziei, la care a făcut referire mai sus, și-a îndeplinit obligația ce îi revenea potrivit art.22 Titlul VI! din Legea nr.247/2005, urmând ca reclamantă să își îndeplinească, la rândul său, obligația privind restituirea sumei încasate cu titlul de despăgubire în temeiul actului normativ amintit.
Cu toate aceste, reclamanta a învestit instanța, care a pronunțat sentința recurată, cu solicitarea privind obligarea Comisiei Centrale la compensarea obligațiilor reciproce de plată cu reclamanta, respectiv suma de 457.S77.360 lei achitată reclamantei în temeiul Legii nr.112/1995 și suma, ce s-ar stabili, reprezentând beneficiul nerealizat de către reclamantă, ca urmare a lipsei de folosință a imobilului notificat.
Prima instanță a obligat C. C. să emită o decizie de compensare, deși situația reglementată prin dispozițiile art.22 Titlul VII din Legea nr.247/2005 nu era incidentă în cauză.
Totodată, Curtea de Apel C., fără a ține cont de cadrul legal în care C.
C. își exercită competențele, a dispus constatarea venitului, pe care l-ar fi produs imobilul retrocedat prin închiriere, începând cu luna iunie 2001, atribuind răspunderea pentru nesoluționarea notificării în termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr.10/2001, republicată, tot Comisiei Centrale, deși este cunoscut că această comisie nu are atribuții în cadrul procedurii reglementate prin legea nr.10/2001.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C.proc.civ curtea va admite recursul declarat de C. C. PENTRU S. D., împotriva sentinței civile nr. 353/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții C. C. PENTRU S. D. și S. ROMÂN.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C. C. PENTRU S. D., împotriva sentinșei civile nr. 353/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții C. C. PENTRU S. D. și
ROMÂN.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 mai 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
M. B. G.
A.
N. S. AL H.
Judecător suspendat Hot. CSM din 26.06.201
Semnează Președintele Curții de Apel C.
M.
GREFIER,
B.
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
