Decizia civilă nr. 6159/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6159/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător DP Judecător D. M. Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta C.
C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 191 din_ pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații POP G., S. ROMÂNR. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, A. N. PENTRU R. P., având ca obiect obligare emitere act administrativ despăg.L.247/2005.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 21 mai 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 191 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. PENTRU R. P. . S-a admis în parte acțiunea formulată, precizată și completată de reclamantul POP G., în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. și în consecință, a fost obligată pârâta C.C.S.D. să analizeze dosarul nr. 39573/CC și să-l transmită evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantului pentru imobilul situat în C. -N. str. Batozei nr.73 în suprafață de 640 mp- conform titlului VII din Legea nr.247/2005. S-a respins capătul de cerere privind obligarea
A.N.R.P. la emiterea titlului de plată și titlului de conversie și plată efectivă a despăgubirilor indexate la data plății.
S-a respins ca nedovedit capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Este cunoscut faptul că potrivit normelor juridice instituite prin Codul de procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv, reclamantul fiind obligat să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa. În speță, se poate observa că pârâta A. N. pentru R. P. nu are calitate procesuală pasivă în demersul judiciar al reclamantului care vizează obținerea despăgubirilor aferente imobilului nerestituit.
Astfel, potrivit pct.20 din O.U.G. nr. 81/2007, A. N. pentru R. P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi,
incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar. Conform prevederilor cuprinse în pct.22 din același act normativ, se înființează Direcția pentru Acordarea D. în Numerar în structura Autorității Naționale pentru R. P. (…) atribuția principală a Direcției fiind acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s- au emis titluri de plată, conform prezentei legi și normelor emise în aplicarea acesteia.
A. N. pentru R. P. a fost înființată, inițial, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, fără personalitate juridică, în subordinea Cancelariei Primului - ministru, prin H.G. nr. 361/2005, dar, în prezent este organizată și funcționează în baza H.G. nr. 1068/2007 ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, iar atribuțiile sale sunt stabilite prin același act normativ, în art. 2. Între atribuțiile sale, legate de aplicarea Legii nr. 10/2001, nu este și aceea de a emite decizii privind titlurile de despăgubire ci ține la zi situația deciziilor emise în baza Titlului VII - din Legea nr. 247/2005, poate face controlul fazei administrative a aplicării Legii nr. 10/2001 dar nu mai asigură activitatea de Secretariat a Comisiei Central Pentru S. D. fără a putea interveni în procedura de emitere a deciziilor de către această comisie.
Verificând modul de organizare și funcționare a acestei autorități publice, atribuțiile pe care aceasta le are se constată că nu poate avea calitate procesuală pasivă. De aceea excepția invocată din oficiu este întemeiată în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului împotriva acestei autorități pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin notificarea nr. 889 din_ reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în C. -N. str. Batozei nr.73 cu suprafața de 640 mp înscris în CF 21610 cu nr.top.21585/51. Prin Dispoziția nr. 2186/A/2004, Primăria Municipiului C. -N., în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat. Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 39573/CC/2008, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 2186/2004, a fost transmis de Primăria Municipiului C. -N., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 39573/CC/2008.
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea unei sentințe sau unei hotărâri, indiferent de la ce instanță ar proveni, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces în sensul în care a fost astfel calificat de Convenție.
Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Imobiliara Saffi împotriva Italiei ) sau să se bucure de efect parțial. Curtea a admis că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze, sau întârzie să o facă, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii pierd orice rațiune de a fi.
Parcurgerea procedurii instituite de TITLUL VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească. Curtea de la Strasbourg amintește în mod constant în jurisprudența sa că ea a considerat deja că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, mai ales când obligația de a executa decizia în cauză
revine unei autorități administrative. Noțiunea de « bunuri » poate cuprinde atât « bunurile actuale » cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o « speranță legitimă » de a beneficia efectiv de un drept de proprietate. Curtea reține astfel că reclamantul este în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr.30/1994. Prin urmare, reclamantul poate invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum rezultă din jurisprudența pertinentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, conform art.11 și art.20 din Constituția României, Curtea are în vedere hotărârile de condamnare a României în cauzele Togănel și Grădinaru și Jujescu contra României, ca și cele din hotărâri anterioare pronunțate în cauzele Străin, Porteanu, Păduraru și Brumărescu, Curtea reține că este necesar a da eficiență acțiunii reclamanților prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești coercitivă pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale tocmai pentru a nu expune reclamantul arbitrariului și hazardului.
Curtea a reținut că are prerogativa ca în virtutea principiului subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului, să prevină încălcarea drepturilor de care se prevalează reclamantul și să nu expună astfel România la o nouă condamnare previzibilă în fața jurisdicției internaționale în materia Drepturilor Omului de la Strasbourg astfel că a admis acțiunea și în temeiul dispozițiilor legale amintite mai sus a obligat pârâta să procedeze la soluționarea cererii formulate de reclamant. Este cunoscut faptul că potrivit art. 21 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între normele interne privitoare la protecția drepturilor omului și prevederile convenției, acestea din urmă au prioritate. De altfel, în cauza Dumitru Popescu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că un asemenea sistem "bazat pe prioritatea Convenției și a jurisprudenței sale asupra sistemelor naționale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcționare a mecanismului de garantarea a apărării drepturilor omului instituit de Convenție și de protocoalele sale adiționale.";
S-a mai precizat că, din moment ce Convenția face parte din ordinea juridică internă, acest lucru are drept consecință "obligația pentru judecătorul național de a asigura punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor sale, făcându-le astfel să treacă, la nevoie, înaintea oricăror dispoziții contrare din legislația națională, fără a aștepta abrogarea acestora de către legislator.";
În privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție "de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și miza procesului pentru cei interesați"; (cauza S.C. Concept LTD S.R.L. și Manole împotriva României). În privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul legii nr. 10/2001. Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că, în baza legislației interne, reclamanții sunt ținuți să mai aștepte încă 2 ani, fiind condiționat și de existența disponibilităților bănești, o durată totală a procedurii de 8 - 9 ani este considerată de către instanță ca nefiind rezonabilă.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că reclamanții au fost lipsiți în mod arbitrar de atributele dreptului lor de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de către S. Român încă din perioada comunistă, fiind necesară instituirea unei proceduri rapide și eficiente care să permită o reparație echitabilă.
De altfel, în cauza Belasin împotriva României, Curtea a statuat că O.U.G. nr. 81/2007 vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de stat dar cu toate acestea, până în prezent, Fondul Proprietatea nu funcționează încă într-o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor. Deși speța nu era identică, rațiunile pentru care Curtea a apreciat că se impune ca S. Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv prin obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii, sunt prezente și în această cauză. În consecință, Curtea, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr.247/2005, a admis în partea acțiunea reclamantului așa cum s-a regăsit în dispozitivul prezentei sentințe.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. C. PENTRU S. D. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulate de reclamantă și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., pârâta a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Adoptarea Legii nr. 247/2005 nu este lipsită de semnificație, întrucât adoptarea acestui act normativ a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, egal obligatorii: cea prevăzută de Legea nr.10/2001, al cărei punct final îl reprezintă decizia sau dispoziția
motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor, emisă în procedura administrativă ori în cea judiciară; procedura derulată sub imperiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de stabilire și plată în condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmează a se converti în titluri de despăgubire, cu efect pentru despăgubirile de până la 500.000 lei, dacă persoana îndreptățită optează pentru încasarea unei sume în numerar, în această limită.
Față de solicitarea reclamantuluii, pârâta, C. C. pentru S. D. precizează că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, trebuie parcurse mai multe etape, respectiv etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor și etapa evaluării.
Dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. Etapa emiterii de către C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire" . In cauza supusă judecății, pârâta subliniază faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 6503/2007, a fost transmis de Primăria Municipiului C. -
N. în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 39573/CC. Totodată dosarul amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2010 de către reclamant.
Referitor la etapa evaluării, pârâta subliniază că dosarul nr. 29573/CC va intra în următoarea ședință a C.C.S.D. cu propunerea atribuirii unui alt evaluator având în vedere că A.N.R.P. entitate ce asigură Secretariatul Comisiei Centrale pentru S.
D. nu mai are relații contractuale cu evaluatorul atribuit anterior în acest dosar de despăgubire. În final, pârâta a învederat că potrivit articolului unic din O.U.G. nr.
4/_ privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prev. de Titlul VIII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr. 247/2005, motiv pentru care solicită acordarea unui termen de grație de 6 luni pentru punerea în executare a hotărârii.
Totodată, pârâta a depus note de ședință prin care a reiterat cele menționate în cuprinsul recursului formulat, referitor faptul că este în curs de desfășurare procesul de adoptare a unei noi legislații privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv legislație prin care să fie puse în aplicare dispozițiile hotărârii - pilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, astfel că, C. nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat. A mai amintit pârâta faptul că însăși Curtea Constituțională, sesizată fiind cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, s-a pronunțat prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012 în sensul constituționalității acestui act normativ, în totalitate, iar în considerentele acestei decizii au fost analizate prevederile ordonanței prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de contencios constituțional statuând asupra proporționalității măsurilor dispuse prin ordonanță.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă. Astfel, prin notificarea nr. 889 din_ reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în C. -N. str. Batozei nr.73 cu suprafața de 640 mp înscris în CF 21610 cu nr.top.21585/51. Prin Dispoziția nr. 2186/A/2004, Primăria Municipiului C. -
N., în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat. Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 39573/CC/2008, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 2186/2004, a fost transmis de Primăria Municipiului C. -N., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 39573/CC/2008.
Între momentul pronunțării sentinței recurate și momentul soluționării prezentului recurs înregistrat inițial pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție și trimis apoi pe cale administrativă înspre competentă soluționare Curții de Apel C. în conformitate cu dispozițiile Legii 2/2013 de degrevare a Î.C.C.J., a fost adoptat un nou act normativ care vizează în mod expres demersul juridic al reclamantului intimat.
Astfel, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.117/2012: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin.1, personalul din cadrul Autorității Naționale pentru R. P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul
inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite";.
În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.725 din C.proc.civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.723/2012, nr.760/2012 și nr.802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește. Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin.(2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.
De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența OUG nr.4/2012. Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective.
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare. O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
Mai mult, în aceste împrejurări și avându-se în vedere și obligativitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/_ . Noua lege corespunde necesității adoptării unui cadru normativ unitar pentru urgentarea și finalizarea procesului de restituire, menit să permită persoanelor îndreptățite să beneficieze de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, prin noul act normativ, sunt instituite o serie de termene, atât în sarcina solicitanților cât și în sarcina entităților învestite de lege, inclusiv în sarcina noii entități ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru S. D., respectiv C. N. pentru Compensarea Imobilelor.
Conform art.17, alin.1, lit. a din Legea nr. 165/2013, noua comisie validează / invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. N. are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi (_ ). Acest termen de 60 de luni a fost stabilit pentru tocmai pentru a acorda, în mod efectiv, despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv, fără a compromite angajamentele financiare internaționale asumate de Guvernul României.
Pretențiile reclamantului, astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, nu se mai regăsesc în Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr.278/_ . Astfel, prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată și completată de către reclamant s-a solicitat obligarea pârâtei la îndeplinirea unor etape ale procedurii reglementată de Legea 247/2005, procedură care în final să se concretizeze în emiterea unui titlu de despăgubire. Or noul act normativ care este incident așa cum vom arăta în continuare reglementează o procedură diferită care nu mai are ca finalitate emiterea unui titlul de despăgubire. Titlul de despăgubire ca act administrativ nu mai este reglementat și dispare ca element final al procedurii. La rândul său C. C. pentru S. D. va dispărea ca entitate și este înlocuită de o nouă instituție, în condițiile art. 18 alin. 3 din Legea 165/2013 care prevede faptul că, ,,C. N. preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru S. D. și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare,,.
În prezenta cauză devin incidente prevederile noului act normativ, având în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr.165/2013, conform cărora dispozițiile prezentei legi se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Prin urmare, în raport cu actul normativ nou apărut, Legea nr. 165/2013 se impune, în baza art. 304 alin. 1 punctul 9 și 312 din vechiul C.p.c., admiterea recursului declarat de C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 191 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel C., modificarea ei și admiterea excepției inadmisibilității cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanți, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 191 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2013.
PREȘEDINTE, A. -I. A. | JUDECĂTOR, DP | JUDECĂTOR, D. M. |
GREFIER, A. B. |
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C.I. .
