Sentința civilă nr. 1055/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1055/2013
Ședința publică din data 30 Mai 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: B. L. T.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
P. I., împotriva pârâtei A. N. PENTRU R. P. - S. PENTRU A.
L. N. ȘI L. N., având ca obiect anulare act administrativ.
Cauza s-a judecat la fond la data de 16 mai 2013, concluziile părții prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, ulterior completată, reclamantul P. I., în contradictoriu cu pârâta A. N. Pentru R. P. - S. Pentru A. L. N. și L. N. a solicitat anularea Deciziei nr. 25/_ și a Hotărârii nr. 1055/2011, cu consecința emiterii unei noi hotărâri conform Referatului privind calculul compensațiilor conform L. nr. 290/2003 pentru terenuri agricole și recolte de la fila 169 din dosar.
În motivare s-a arătat că la data de_ s-a depus la Prefectura Municipiului Suceava dosarul nr.17165, cerere de despăgubire în temeiul L. nr.290/2003,de către P. Constantin pentru bunurile ce au aparținut părinților săi, evacuați din Bucovina de Nord. In urma decesului acestuia în 17.II.2005, procedura a fost continuată de moștenitorii P. Viorica, în calitate de soție supraviețuitoare, și P. I., în calitate de fiu.
Comisia pentru aplicarea L. nr.290/2003 din cadrul Instituției Prefectului județului Suceava, sesizată să soluționeze cererea formulată de P. Constantin, a apreciat că în cauză este dată incidența art.5 alin.2 din Legea nr.290/2003 drept care a trimis la data de_, cererea Comisiei pentru aplicarea L. nr.290/2003 din cadrul Instituției Prefectului municipiului B. .
Comisia pentru aplicarea L. nr.290/2003 din cadrul Instituției Prefectului municipiului B. a retrimis la rândul său cererea Comisiei județului Suceava în data de_, dar împărțită în două dosare nr. 12609/6578 și 12819/6611, în loc de un singur dosar nr. 163/2003 și o singură cerere sub nr. 17165 din_ .
În 2011 cu adresa nr.9155 pe motiv a "...conflictului de competență.." cererea și actele depuse în susținerea ei cu alte 468 de cereri, a fost retransmis dosarul din nou Comisiei municipiului B. sub formă de colet, fără a fii analizate individual după caz de Instituția Prefectului județului Suceava.
A solicitat Comisiei pentru aplicarea L. 290/2003 din Instituția Prefectului județului Suceava stadiul de soluționare al dosarului depus de aproape 8 ani, în contradicție cu art.8 aliniatul 2 din Legea 290/2003. În urma acțiunii judecătorești la Tribunalul din Suceava, prin sentința nr.7107 la dosarul nr._ Comisia Municipiului B. pentru aplicarea L. nr.9/1998, a L. nr.290/2003 și a L. nr.393/2006 a soluționat singura cerere depusă prin două hotărâri: Hotărârea nr. 1054/_ și Hotărârea 1055/_ la care a făcut contestație și îți menține punctul de vedere.
Cererea nr._ /_ înregistrată la Instituția Prefectului Municipiului B. nu a fost depusă de reclamant și se solicita acordarea despăgubirilor stabilite conform L. nr.290/2003,
de pe urma evacuării lui P. Gheorghe a lui S. și a familiei sale compusă din: P. Antonia- soție, P. Xenia-fiică și P. Constantin -fiu, cu actele doveditoare, ordin de evacuare a familiei nr.254/1944, toți decedați în prezent.
In ceea ce privește dovada refugiului și a proprietății lui P. S. și Paraschiva nu s-a depus deoarece acestea erau decedați, singurul moștenitor fiind P. Gheorghe, unicul lor fiu era proprietarul de drept a mai multe suprafețe de teren, respectiv 507,05 ari pășune și două parcele de 79,71 ari de pădure conform contractelor depuse la cererea nr. 17165/_ .
Pe altă parte se solicită martori care la vremea aceea trebuiau să fie cât de cât apți să confirme sau să nege realitatea, martorii Cocherhan M. și Iamnițchi V. au depus declarații cu privire la bunurile aparținând lui P. Gheorghe, dar dacă reprezentanții ANRP pot să aducă martori care în anul 1931 la decesul lui S. P. tatăl lui P. Gheorghe sunt în viață la ora actuală sunt de acord cu acest lucru, iar documentele la care fac referire nu au fost solicitate de aceștia de 9 ani, se consideră tardiv la această dată cererea acestora.
In drept s-au invocat prevederile L. 290/2003 și sentința Tribunalului B. Năsăud la Dosar_ .
ANRP - S. pentru aplicarea L. nr. 290/2003 a depus la dosar întâmpinare
, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că în data de_, Instituția Prefectului Municipiului B. - Comisia pentru A. L. nr. 290/2003, a emis pe numele reclamantului P. I. Hotărârea nr. 1055/2011.
Prin Hotărârea nr. 1055/2011 a fost respinsă cererea nr._ /_ formulată de defunctul P. Constantin, prin care solicita acordarea de despăgubiri pentru bunurile deținute de autorul P. S., în localitatea Putila - jud. Rădăuți, abandonate și sechestrate ca urmare a refugiului.
Motivul respingerii cererii: "petentul nu face dovada calității succesorale după proprietarul Semen Pelepko Iwaniw, dovada refugiului pentru proprietar sau a decesului acestuia înainte de anul de referință al L. nr. 290/2003, respectiv 1940-1944 și dovada continuității dreptului de proprietate, având în vedere faptul că actele de vânzare-cumpărare au fost încheiate în anii 1900, respectiv 1902...".
Apelând la prevederile art. 8 alin (3) din Legea nr. 290/2003, reclamantul P. I. a înaintat S. ui pentru A. L. nr.290/2003 din cadrul Autorității Naționale pentru R. P. o contestație împotriva Hot. nr. 1055/2011, adoptată de Comisia Municipiului B. pentru A. L. nr. 290/2003, înregistrată cu nr. 968/_ .
Analizând actele existente la dosarul format la Comisia Municipiului B. de aplicare a L. nr. 290/2003 și motivele contestației, A.N.R.P. - S. pentru aplicarea L. nr. 290/2003 a constatat următoarele.
Conform art. 1 alin (1) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, despăgubirile bănești în baza L. nr. 290/2003 se acordă, "cetățenilor români, deposedați ca urinare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța, precum și ca urmare a celui de al Doilea Război Mondial și a aplicării Tratatului de Pace intre România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947,_ pentru bunurile imobile avute in proprietatea lor in aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi." Astfel, printre beneficiarii acestei legi se pot număra: cetățenii români care s-au refugiat pe teritoriul României în anul 1940, ca urmare a Ultimatumului din 26 iunie, prin care URSS solicita cedarea de către România a Basarabiei și părții de Nord a Bucovinei, cât și în anul 1944, ca urmare a ordinelor de evacuare generală; cetățenii români care au fost deportați in regiuni ale fostei Uniuni Sovietice în perioada de referință pentru această lege; cetățenii români care nu au avut domiciliul pe acele teritorii însă au avut în proprietate bunuri imobile la care nu au mai avut acces după cedarea teritoriilor prevăzute de această lege.
Prin cererea înregistrată sub nr._ /_ formulată de defunctul P. Constantin, acesta solicita acordarea de despăgubiri pentru bunurile deținute de autorul P. S., în localitatea Putila - jud. Rădăuți, abandonate și sechestrate ca urmare a refugiului.
Pentru a beneficia de măsurile reparatorii, conform art. 2 alin (1) din H.G. 1120/2006, "_ persoanele îndreptățite trebuie sa facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii".
În ceea ce privește dovada refugiului și a proprietății, aceasta se face, conform art. 2 alin (4) teza I din H.G. nr. 1120/2006 cu modificările și completările următoare, cu "_ acte doveditoare certificate de autorități _".
Cu privire la dovada refugiului lui P. S. reclamantul nu a depus la dosar nici un document certificat de autorități.
Din aceste motive a apelat la prevederile art. 2 alin (4) din H.G. nr. 1120/2006, ce permite solicitanților, "în situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate."
În acest sens, pentru dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care a solicitat despăgubiri, reclamantul a depus declarațiile martorilor Cocerhan M., Iamnițchi V., autentificate prin încheierile nr. 1293/_, nr. 724/_ .
Însă aceste declarații nu conțin informații despre refugiul autorilor P. S. si Paraschiva sau despre decesul acestora.
Mai mult, conform art. 2 alin (5) din H.G. nr. 1120/2006, "Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându- se la dosar copii ale corespondentei purtate cu diferite instituții din România, Ucraina șl Republica Moldova, abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz". însă, reclamantul nu a făcut dovada nici unui demers în acest sens.
În cererea de chemare în judecată reclamantul susține că la momentul 1944 s-au refugiat în România P. Gheorghe (fiul autorului) și familia sa compusă din P. Antonia - soție, P. Xenia - fiică și P. Constantin - fiu. Dovada refugiului și a proprietății autorului P. S. și a soției acestuia Paraschiva nu s-a făcut deoarece aceștia erau decedați.
Însă, dosarul constituit în baza L. nr. 290/2003 nu conține certificatele de deces sau certificatele de moștenitor de pe urma defuncților autori P. S. și Paraschiva și nici dovada inițierii unui demers, pe lângă instituțiile abilitate, pentru obținerea acestora.
Cu privire la dovada proprietății bunurilor abandonate în Ucraina de către autorul P. S. reclamantul a depus la dosar următoarele documente: contractul de vânzare-cumpărare nr. 317/_
, încheiat între Semen Zekato Petriw și autorul Semen Pelepko Iwaniw, contractul de vânzare- cumpărare din data de 16 august 1902, încheiat între Fischel Greif, Markus Greif și autorul Semen Pelepko Iwaniw, adresa nr. 9043/_, eliberată de către conducerea Regională Wiznitz
Dar, având în vedere perioada lungă de timp între momentul emiterii acestor documente și momentul refugiului, reclamantul trebuia să facă dovada continuității dreptului de proprietate.
În acest sens, în conformitate cu prevederile art. 2 alin (5) din H.G. nr. 1120/2006, reclamantul trebuia să inițieze o corespondență cu Primăria localității Putila, locul unde se află bunurile abandonate și cu Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți.
În concluzie, reclamantul nu face dovada refugiului autorului P. S. sau a decesului acestuia înainte de momentul refugiului și dovada continuității dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care a solicitat despăgubiri.
Din aceste motive, prin Decizia nr. 25 din_ A.N.R.P. S. de Aplicare a L. 290/2003 a respins contestația reclamantului și a menținut ca legală și temeinică Hotărârea nr. 1055/2009 emisă de Comisia Municipiului B. de aplicare a L. nr. 290/2003.
În drept s-au invocat disp. art.1141 alin. (2), art. 115 și urm. din Codul de Procedură Civ, Legea nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, HG nr.1120/2006.
Reclamantul a depus completare de acțiune ( fila 168)
prin care a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri vizând acordarea compensațiilor bănești în cuantum de 73.474,88 lei, reprezentând contravaloarea a 507,05 ari de pășune și 79,71 ari de pădure de brad, conform solicitării din cererea nr. 17165/_ la Legea nr. 290/2003.
Analizând probele administrate in cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Prefectura Județului Suceava sub nr. 17165/_, tatăl reclamantului, P. Constantin, a formulat cerere de despăgubire în temeiul L. nr. 290/2003 pentru bunurile care au aparținut părinților săi (P. Gheorghe și Antonia- bunicii reclamantului) evacuați din Bucovina de Nord (f. 120).
P. Constantin a decedat la data de_ (certificatul de deces de la f. 99).
Reclamantul, în calitate de fiu al defunctului P. Constantin și soția defunctului, P. Viorica, prin cererea înregistrată la Instituția Prefectului Județului Suceava sub nr. 17165/_ (f.98) au solicitat continuarea procedurii demarată de defunct la Legea nr. 290/2003.
Comisia pentru aplicarea L. nr. 290/2003 din cadrul Instituției Județului Suceava, sesizată să soluționeze cererea formulată de defunctul P. Constantin, a apreciat că în cauză este dată incidența art. 5 al. 2 din Legea nr. 290/2003, astfel că a trimis cererea Comisiei pentru aplicarea L. nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B. . Această Comisie a trimis la rândul său cererea Comisiei Județului Suceava, care a retransmis din nou dosarul Comisiei Muncipiului B. .
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamantul P. Iualian și P. Viorica (mama reclamantului) au solicitat obligarea celor două comisii la soluționarea dosarului depus inițial la Prefectura municipiului Suceava de către defunctul P. Constantin.
Prin sentința nr. 7107 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ (f. 6-7) a fost obligată pârâta Instituția Prefectului Județului Suceava -Comisia Județeană pentru aplicarea L. nr. 290/2003 să soluționeze cererea formulată de P. Constantin, înregistrată sub nr. 17165/_ la registratura Instituției Prefectului județului Suceava.
În motivarea sentinței s-a reținut, că potrivit art. 5 al. 1 și 2 din Legea nr. 290/2003, persoanele îndreptățite la despăgubiri vor depune cereri proprii, iar dacă pentru bunurile aceluiași proprietar sunt mai mulți moștenitori, fiecare dintre aceștia este obligat să-i menționeze pe ceilalți în cererea formulată; în ipoteza în care moștenitorii domiciliază în județe diferite, aceștia vor trimite cererile la Comisia Municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 290/2003.
Instanța a reținut că în speță se pune problema soluționării unei singure cereri, cea formulată de P. Constantin, fiind fără relevanță în ceea ce privește competența de soluționare a acesteia că în urma decesului său, survenit după sesizarea Comisiei Județului Suceava, au rămas doi moștenitori care domiciliază în județe diferite.
S-a mai reținut că pârâtele nu au probat că, după autorii P. Gheorghe și Antonina, au formulat cererii proprii mai multe persoane îndreptățite dintre cele enumerate la art. 1 al. 2 din Legea nr. 290/2003 și care să domicilieze în județe diferite, cererea cu care a fost sesizată pârâta Comisia pentru aplicarea L. nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului Județului Suceava fiind unică, chiar dacă eventualele despăgubiri urmează a fi achitate moștenitorilor legali lăsați de titulari.
La data pronunțării sentinței, Comisia Muncipiului B. pentru aplicarea L. nr. 290/2003 a emis Hotărârile 1054 și nr. 1055.
Prin hotărârea nr. 1054/_ (f. 48), Comisia Municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 290/2003 a admis, în parte, cererea nr._ /_ depusă de P. I. privind solicitarea compensațiilor pentru bunurile lui P. Gheorghe și Antonina ( bunicii reclamantului), iar prin Hotărârea nr. 1055/_ (f.50) s-a respins cererea cu același număr formulată de reclamantul P.
I. prin care s-au solicitat compensații pentru bunurile lui P. S. ( străbunicul reclanmantului- arborele genealogic- fila 68), sechestrate, reținute sau rămase în comuna Putila, județul Rădăuți ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a ținutului Herța, precum și ca urmare a stării de război și a Aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Prin decizia nr. 25/_ (ce face obiectul prezentului dosar) s-a respins contestația nr. 978/L290/_ formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 1055/_ emisă de către Comisia Municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 290/2003, fiind menținută ca legală și temeinică această hotărâre, deoarece petentul nu a făcut dovada refuzului autorilor P. S. și Paraschiva și nici dovada vocației succesorale după aceștia (f. 42-44).
La solicitarea prezentei instanțe de a se depune la dosar copie după cererea nr._ /_ depusă de reclamantul P. I. prin care s-au solicitat compensațiilor pentru bunurile lui P. S.
, cerere ce a făcut obiectul analizei hotărârii contestate, A.N.R.P. S. pentru aplicarea L. nr. 290/2003 a comunicat că nu cunoaște semnificația numerelor 6578+6611, transmițând în copie cererea înregistrată sub nr. 12819 din_ . " Cererea"; trimisă în copie (fila 171) reprezintă, de fapt, adresa de înaintare către Comisia Municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 290/2003 a dosarului ce formează obiectul cererii nr. 17165/2003 formulată de defunctul P. Gh. Constantin (
tatăl reclamantului), adresă emisă de Instituția Prefectului Suceava- Comisia pentru aplicarea L. nr. 290/2003.
Rezultă, așadar, că a existat o singură cerere la Legea nr. 290/2003, respectiv cea formulată de defunctul P. Gh. Constantin ( tatăl reclamantului) înregistrată la Prefectura Județului Suceava sub nr. 17165/_, și care a vizat bunurile care au aparținut părinților defunctului, respectiv bunicilor reclamantului, P. Gheorghe și Antonia, evacuați din Bucovina de Nord (f. 120), cerere ce a fost soluționată prin Hotărârea nr. 1054/_ (f. 48) emisă de Comisia Municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 290/2003, în sensul admiterii, în parte, a acesteia.
Hotărârea nr. 1054/_ face obiectul unui alt dosar înregistrat pe rolul acestei instanțe.
Reclamantul susține că a existat un singur dosar și o singură cerere de despăgubire în temeiul L. nr. 290/2003 înregistrată la Prefectura Județului Suceava sub nr. 17165/_, formulată de tatăl reclamantului, P. Constantin, pentru bunurile care au aparținut părinților săi (P. Gheorghe și Antonia- bunicii reclamantului) evacuați din Bucovina de Nord. Reclamantul mai învederează că străbunicul acestuia, P. S., era decedat la data refugiului, calitatea de refugiat având-o bunicii reclamantului, P. Gheorghe și Antonia. Aceste aspecte sunt relevate de reclamant în fața instanței ( fila 162), precum și în cuprinsul contestației adresată A.N.R.P. S. pentru aplicarea L. nr. 290/2003 (fila 9).
Având în vedere considerentele relevate anterior, tribunalul reține că Decizia nr. 25/2012 emisă de pârâtă și Hotărârea nr. 1055/2011 emisă de Comisia municipiului B. de aplicare a L. nr. 290/2003 sunt nelegale, acestea soluționând, pe fondul îndreptățirii reclamantului la despăgubiri, o cerere ine xistentă
, respectiv cererea reclamantului prin care s-au solicitat compensații pentru bunurile lui P. S., sechestrate, reținute sau rămase în comuna Putila, județul Rădăuți ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a ținutului Herța, precum și ca urmare a stării de război și a Aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate semnat la Paris la 10 februarie 1947.
În consecință, tribunalul va admite, în parte, acțiunea astfel cum a fost completată de reclamant, urmând să anuleze Decizia nr. 25/2012 emisă de pârâtă cu consecința anulării Hotărârii nr. 1055/2011 emisă de Comisia municipiului B. de aplicare a L. nr. 290/2003 și să respingă, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind emiterea unei noi hotărâri vizând acordarea compensațiilor bănești în cuantum de 73.474,88 lei, solicitate, conform susținerilor reclamantului din completarea de acțiune ( fila 168), de defunctul P. Constantin prin cererea nr. 17165 din_ .
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, raportat și la solicitarea reclamantului, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1 leu, reprezentând taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea completată formulată de reclamantul P. I., domiciliat în B.
, str. V. L., bl. 2, sc.E, ap. 56, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru R. P. - S. de aplicare a L. 230/2003, cu sediul în B., C. F., nr. 202, sector 1 și în consecință:
- anulează Decizia nr. 25/2012 emisă de pârâtă cu consecința anulării Hotărârii nr.
1055/2011 emisă de Comisia municipiului B. de aplicare a L. nr. 290/2003.
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind emiterea unei noi hotărâri vizând acordarea compensațiilor bănești în cuantum de 73.474,88 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1 leu. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. T. M. D.
Red/dact: BLT/HVA
_ /4 ex
