Sentința civilă nr. 758/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 758/2013
Ședința publică din data de 14 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
P. L. D.
în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a orașului N.
și C. de A. de S. B. -N.
, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtei C. de A. de
S. B. -N.,
c.j. Petrescu L., lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depus la dosar, prin Serviciul de registratură la data de_, taxa de timbru în cuantum de 12 lei și timbrul judiciar de 1 leu, achitate de către reclamant, instanța constatând acțiunea ca fiind corect timbrată.
Reprezentanta pârâtei, c.j. Petrescu L. arată că își menține excepția inadmisibilității astfel cum a fost invocată în scris, solicitând admiterea acesteia, precum și admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția Generală a F. P. B. -N. pentru pârâta
A. F. P. N.
, actul de impunere atacat fiind emis de C.A.S. B. -N. .
Instanța, față de actele dosarului, reține cauza în pronunțare cu privire la excepțiile invocate.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. L. D., în contradictoriu cu pârâții A. F. P. a orașului N. și C. de A. de S. B. -N.
, a solicitat anularea deciziilor de impunere nr.15911.1/_, 15911.2/_ și 15911.3/_ și exonerarea de la plata sumelor stabilite prin aceste decizii.
În motivare s-a arătat că reclamantul este medic stomatolog cu cabinet particular și își desfășoară activitatea în orașul N. .
Niciodată nu a încheiat contract de asigurare cu C. de Asigurare de S. a județului B.
-N., nici ca persoană fizică și nici ca angajator în calitate de titular al cabinetului.
Potrivit art. 211 alin 1 din L. 95/2006 "sunt asigurați potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară. In aceasta calitate persoana în cauza încheie un contract cu casele de asigurări de sănătate..."
Potrivit acestor dispoziții legale pentru a avea obligația de plata a contribuțiile de asigurări sociale de sănătate este obligatoriu să se încheie contract de asigurare. Reclamantul a menționat că a lucrat mai mulți ani în Canada (și din septembrie 2007 s-a reîntors în România. Din septembrie 2007 și până în prezent nu a apelat niciodată la unitățile de sănătate publică, nici nu s-au decontatat pentru reclamant de către casa de asigurări de sănătate cheltuieli.
Este real că textul legal vorbește că sunt asigurați toți cetățeni români cu domiciliul în România, numai că textul completează cu necesitatea încheieri unui contract de asigurări cu casele de sănătate ceea ce reclamantul nu a încheiat niciodată.
Potrivit celor 3 decizii s-au calculat că ar datora casei de sănătate diferite sume începând cu trimestrul III 2007.
Fiind vorba de obligații, alte decât fiscale, acestea se sting în 3 ani potrivit D. nr.167/1958 în consecința chiar dacă s-ar putea solicita aceste sume, se poate face doar în termenul legal de prescripție de 3 ani. Numai de la data de 1 iunie 2012 aceste obligații potrivit OUG 125/2011 se plătesc la bugetul general consolidat al statului fiind asimilate obligațiilor fiscale.
Direcția Generală a F. P. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare, pentru AFP N.
, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea, ca neîntemeiată a acțiunii.
În motivare s-a arătat că reclamantul a formulat acțiunea in contradictoriu cu A. F.
P. a orașului N. și C. de A. de S. B. -N., prin care solicită anularea deciziilor de impunere emise de parata de rând 2 și exonerarea de la plata sumelor stabilite.
Din analiza actelor contestate se poate observa ca acestea au fost emise de C. de A. de
S. B. -N. .
Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât intre titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material, ori in cauză raportul material fiscal s-a născut între organul emitent al actelor contestate si reclamant.
Se invocă și dispozițiile art. V alin. 10 din O.U.G. nr.125/2011 privind modificarea și completarea Codului fiscal, unde se arată că "pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență, aferente creanțelor prevăzute la alin.(4), Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată". Prin urmare organele fiscale teritoriale din cadrul ANAF pot sta in judecata in calitate de parat doar in litigiile expres menționate, respectiv contestații la executare împotriva formelor de executare si a masurilor asigurătorii și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență.
Se mai arată că reclamantul a realizat venituri din activități independente. Potrivit art. 257, alin. 2, lit. b din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, contribuția lunară la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se stabilește sub forma unei cote de 5,5% care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculată la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar. De asemenea, reclamantul avea obligația de a depune declarații la C.A.S. B. -N. conform art. 215, alin. 3 din Legea nr. 95/2006 si de a achita aceste obligații la termenul legal, data de 15 al ultimei luni din fiecare trimestru.
Neîndeplinirea voluntară a obligației de plată la termenul legal are drept consecință, obligativitatea executării silite a sumelor cuvenite fondului național de asigurări, inclusiv a accesoriilor de plata datorate, incidente fiind dispozițiile art. 261 din Legea nr. 95/2006, coroborat cu dispozițiile cuprinse in O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Prin Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele Casei Naționale de A. de S. s-au aprobat Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. La art. 8 din ordin se prevede: "(1) Contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. (5) La expirarea termenului prevăzut la alin. (4), pentru sumele datorate și rămase neachitate se vor percepe majorări de întârziere conform procedurii instituite prin Codul de procedură fiscală".
Prin acțiunea formulată reclamantul susține că obligațiile fiscale stabilite, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate și accesoriile aferente, nu sunt datorate motivat de faptul că nu a încheiat contract de asigurare cu casa de sănătate. Așa cum se prevede în dispozițiile legale mai sus invocate debitorul datorează prin efectul legii contribuția sociala de asigurări de sănătate aferenta veniturilor realizate din activitatea independenta desfășurata in intervalul trim._ .
La art. 91 din Codul de procedura fiscala se arată "dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel". Art. 261 alin. 1 din Legea nr. 95 /2006 privind reforma în domeniul sănătăți "angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă, datorează pentru
perioada de întârziere majorări de întârziere in condițiile Codului de procedura fiscala" iar conform art. 257 alin.8 din același act normativ "termenul de prescripție a plații contribuției se stabilește in același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale". Din dispozițiile legale menționate rezultă că și contribuția de asigurări sociale de sănătate are natura juridică a impozitelor și taxelor reglementate de Codul fiscal și cum reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de plată a acestei contribuții din anul 2007, in mod legal a fost obligat atât la plata acesteia, cât și a accesoriilor aferente.
Pârâta C. de A. de S. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că aceste contribuții in sistemul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă, venituri publice, se cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexă la legile bugetare anuale. Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.
Legea instituie nu doar dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate dar si obligația acestora de a contribui la Fond. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuții sunt prevăzute la art.213, "astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintită" - se arata in considerentele unor decizii ale Curții Constituționale (nr. 1240/2010, nr. 1304/2009), neachitarea contribuției la asigurările de sănătate fiind justificata doar in aceste situații, din imposibilitatea obiectiva a paturilor defavorizate material de a îndeplini aceasta obligație, nu pe ignorarea lor, cum este cazul in speța.
Debitorul se încadrează la categoria de asigurați menționata la art.257(2) lit. b din L.95/2006 a reformei in domeniul sănătății cu modificările ulterioare, realizând venituri dintr-o activitate independentă în intervalul cuprins între trim._ .
In raport cu aceasta contestatorul apreciază ca neavând contract încheiat cu CAS B. - N.
, nu are obligația plații tipului de contribuție analizat, si de asemenea, impunerea s-a realizat cu încălcarea termenului de prescripție care in opinia sa este de 3 ani.
Obligativitatea asigurării si a contribuției la sistemul asigurărilor de sănătate trebuie analizată în legătură cu principiul solidarității care rezultă din prevederile art.208(3) din L.95/2006 și în concordanță cu principiile constituționale care consacră obligativitatea statului de a asigura ocrotirea sănătății. In același timp, obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, iar aceste cheltuieli, in cazul sistemului public de sănătate, vizează însăși îndeplinirea obligației constituționale a statului de a asigura ocrotirea sănătății, în acest obiectiv fiind implicați atât statul cât și cetățenii după cum se reflectă această obligație în art.2(l) din L.95/2006 unde se arată că "asistența de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societății în vederea protejării și promovării sănătății populației" Se instituie de asemenea prin lege, forme de asigurări sociale de sănătate complementare sau suplimentare față de sistemul de asigurări sociale de sănătate, însă "trebuie înțeles totuși că aceste forme de asigurări de sănătate nu duc la excluderea obligației de a contribui la sistemul de asigurări sociale de sănătate, tocmai în considerarea celor învederate mai sus, privind obligația statului de a asigura ocrotirea sănătății" - se arată în considerentele deciziei775/2009 a Curții Constituționale.
Prin urmare calitatea de asigurat nu reprezintă o chestiune ce implica opțiunea persoanei ce are calitatea de cetățean român și domiciliul in România pentru că în considerarea principiilor mai sus menționate, toți cetățenii trebuie să contribuie la constituirea Fondului indiferent ca doresc sau nu, deci si intimatul căci dreptul persoanei de a dispune de ea însăși in privința asigurărilor de sănătate trebuie interpretate în concordanță cu principiile constituționale menționate și deci nu are dreptul să dispună de însăși în mod absolut, ci cu condiția de a nu încălca drepturile si libertățile altora astfel încât să nu afecteze drepturile de care beneficiază alte persoane fizice. Or prin refuzul îndeplinirii obligației legale de a plăti contribuțiile se aduce atingere tocmai dreptului altor cetățeni la ocrotirea sănătății.
Contestatoarea deși a realizat venituri impozabile, nu a plătit contribuții la Fond, conduită în raport de care este în culpa astfel că neîndeplinirea acestei obligații nu poate avea caracter exonerator ci dimpotrivă sancționator.
Obligațiile, in general, pot avea ca izvor un contract, caz în care ne găsim in prezenta unei obligații convenționale, sau decurg dintr-o prevedere legala, caz in care evident este vorba despre o obligație legală. Dar acolo unde legiuitorul o instituie printr-un text de lege, aceasta obligație primează în cazul în care, deși se conferă posibilitatea încheierii unui contract, partea în favoarea căreia se deschide aceasta posibilitate nu optează pentru încheierea contractului, astfel că rămâne ținută de îndeplinirea obligației legale. De altfel, dacă încheierea contractului ar fi izvorul dobândirii calității de asigurat așa cum arată contestatorul, această logică este infantă numai și pe considerentul că însăși legea recunoaște calitatea de asigurat unor persoane care nu plătesc acest tip de contribuție, fiind scutite, după cum rezultă din art.213(4), unde se menționează expres că
"persoanele care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi.
Întrucât acesta nu a declarat veniturile către C. de asigurări de sănătate și nu a virat contribuțiile la care este obligat în virtutea prevederilor legale menționate la art.215 din L.95/2006, organul fiscal prin funcționarul cu atribuții în domeniu a procedat la stabilirea acestor contribuții prin aplicarea procentului de contribuție la veniturile care au fost comunicate de către organul fiscal teritorial, cu aplicarea dispozițiilor art.35 din Ordin CNAS 617/2007. Scadența obligației fiind trimestrială conform art.257(5) lit. b din L.95/2006, nerespectarea termenului legal de plată a condus la aplicarea de accesorii in temeiul art.259(7) din L.95/2006 respectiv majorări de întârziere și penalități.
Astfel, CAS BN prin Compartimentul de specialitate a emis actele de urmărire împotriva debitorului, mai întâi deciziile 1087 - 1091/_ pentru contribuțiile la FNUASS aferent intervalului cuprins intre trim._ precum si decizia 1092/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii. Aceste decizii i s-au comunicat, prin scrisoare recomandată, confirmându-se primirea la_ . Deciziile respective nu au fost contestate în procedura administrativă prealabilă.
Ulterior, în temeiul prevederilor OUG. 125/2011, CAS B. -N. a predat spre administrare la ANAF - A.F.P. N., creanța în sumă de 7440 lei, conform procesului verbal de predare-primire nr.1423/_ (din care contribuții aferent intervalului trim._ = 4333 lei) suma rectificată apoi la 7756 lei pentru contribuțiile neachitate in 2012 a căror scadenta legala a expirat, adică 276 lei aferent trim. l si 2. 2012, precum si accesoriile aferente calculate până la _
. Suma rectificată s-a comunicat către A. F. P. N. cu adresa 1383/_ .
Pentru diferențele de plata stabilite pentru anul 2012, CAS B. -N. a emis deciziile 15911.1/_, 15911.1/_ si decizia 15911.3/_ primite de către debitor sub semnătura la data de_ . Aceste decizii au fost contestate prin contestația administrativă înregistrata la nr. 15413/_, care s-a soluționat prin decizia 43/_ comunicata contestatorului, confirmându- se primirea la_ .
Față de această situație se invocă excepția de inadmisibilitate deoarece ceea ce se contestă este o decizie de impunere și nu o decizie pronunțată de CAS BN în soluționarea vreunei contestații administrative. Decizia de impunere reprezintă un act administrativ fiscal, al cărui fond trebuia contestat mai întâi la C. de asigurări de sănătate având în vedere prevederile art.205 din OG.92/2003 privind Codul de procedura fiscală, cu modificările ulterioare, cu alte cuvinte legea speciala consacră principiul contestării actului administrativ în fața organului fiscal și apoi a atacării deciziei în soluționarea contestației, ori a refuzului de soluționare sau a cererii de emitere a actului, după caz, așa cum prevede art.205(2), în fața instanței de contencios, pentru că nu se poate analiza legalitatea unui act administrativ fără ca acesta să fie analizat în cadrul contestației administrative obligatorii.
Astfel, acțiunea așa cum a fost formulată trebuie respinsă ca inadmisibilă, întrucât ceea ce se contestă nu este o decizie de soluționare a contestației administrative.
Prin decizia de soluționare in mod corect au fost analizate aspectele criticate de către debitor. Astfel criticile legate de lipsa calității de asigurat nu puteau fi primite din motivele dezvoltate in decizia de soluționare si reiterate in prezenta întâmpinare.
Debitorul nu a efectuat nicio plata către Fond, iar conform art.257(5)lit. b si art.257(2)lit. b din L.95/2006 scadenta de plata este stabilita de lege, trimestrial. In cazul neachitării la termen a acestor obligații se datorează accesorii constând in majorări de întârziere, si penalități după caz, in conformitate cu prevederile din materie fiscala. Aceste accesorii curg de drept din ziua imediat următoare scadentei si pana la plata integrala a sumelor datorate, relevante fiind in acest sens
art.259 (7) lit b) dar si art. 111, 119 C.proc.fiscala conform cărora creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de legile care le reglementează iar pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a contribuțiilor la FNUASS, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Prin urmare orice pretenție de exonerare de la plata majorărilor si penalităților este lipsita de suport legal. Cu privire la termenul de prescripție, debitorul este in eroare când apreciază ca acest termen ar fi de 3 ani. In materie fiscala sunt incidente prevederile art.91 CP.fiscala in conformitate cu care "Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(2)Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel".
Prin urmare, sumele aferente anului 2007 s-ar fi prescris doar după 1 ianuarie 2013 dacă debitorul ar fi îndeplinit obligațiile declarative către FNUASS.
In drept s-au invocat disp. art.208, 215, 257, 259 din L.95/2006; Ordin 617/2007 al CNAS.
Procedând la examinarea, cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr. civ., a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția Generală a F. P. B. -N. pentru pârâta A. F. P. N., tribunalul reține că deciziile de impunere nr.15911.1/_, 15911.2/_ și 15911.3/_, a căror anulare se solicită prin prezenta acțiune sunt titluri de creanță emise de C. de A. de S. B. -N., astfel că ținând seama și de dispozițiile art. V alin.4 și 10 din O.U.G. nr.125/2011 :";Începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012. P. rea-preluarea se face până la data de 30 septembrie 2012, pe titluri de creanță și pe scadențe, pe baza protocolului de predare-primire și a următoarelor documente: a) înscrisuri în care sunt individualizate creanțele datorate și neachitate până la data predării-preluării și care reprezintă titluri executorii; b) situația soldurilor contribuțiilor stabilite până de data de 30 iunie 2012 și neîncasate până la aceeași dată; c) o copie a titlurilor în care sunt individualizate plățile anticipate stabilite pentru anul 2012; d) orice alte informații disponibile, necesare urmăririi și verificării sumelor datorate… Pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență, aferente creanțelor prevăzute la alin. (4), Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată";, este evident că organele fiscale teritoriale din cadrul ANAF pot sta în judecată în calitate de pârâte doar în litigiile menționate anterior, consecința fiind de admiterea a excepției și respingere a acțiunii formulată de reclamantul P. L. D. față de această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepției inadmisibilității, invocată de intimata C. de A. de S.
B. -N., se reține că prin deciziile de impunere nr.15911.1/_, 15911.2/_ și 15911.3/_, emise de C. de A. de S. B. -N., în temeiul art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, OUG nr. 92/2003 și art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul președintelui CNAS nr.617/2007, în sarcina contestatorului au fost stabilite obligații de plată a unor sume la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, calculate la veniturile obținute de contestator din activități independente.
Conform art. 41 din OUG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale și într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.205 alin.1 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la
acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Conform aceleiași legi procesuale fiscale, contestația pe cale administrativă este soluționată de organul administrativ de soluționare a contestațiilor stabilit de lege prin decizie sau dispoziție, după caz, iar potrivit art.218 alin.2, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă.
În consecință, contribuabilul sau partea ce se pretinde vătămată în drepturile ori interesele sale legitime este obligată ca prealabil sesizării instanței de contencios administrativ să urmeze procedura prealabilă a contestației reglementată de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală și, abia apoi, când obține o decizie de rezolvare a acestei contestații poate supune conflictul în fața jurisdicției contencioase, conform art.218 C.pr.fiscală.
În acest sens, în speța dedusă judecății actul administrativ fiscal ce se putea ataca era decizia nr.43/_, emisă în soluționarea contestației depuse la data de_ - fila 18 dosar și pe care reclamantul o primise încă din data de_ - fila 23, act emis în baza prevederile art.209(2) din OG nr.92/2003 - "Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente";.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite excepția inadmisibilității, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată în contradictoriu cu intimata C. Județeană de A. de S. B. -N., față de dispozițiile art. 218 alin.2 C.pr.fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția Generală a F. P.
B. -N. pentru pârâta A. F. P. N. , cu sediul în N., P. U., nr.3A, jud. B.
-N. și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantul P. L. D. față de această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâta C. de A. de S. a jud. B. -N.
.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de
contestatorul P. L. D., domiciliat în N., str. M. C., bl.A6, sc.A, ap.4, nr.217, jud.
B. -N. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de A. de S. B. -N., cu sediul în B., str. G., nr. 5, jud. B. -N. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
D. E. L. | M. | D. | P. |
Red/dact: DEL/HVA
_ / 4 ex
