Sentința civilă nr. 10714/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 10714/2013
Ședința publică din 20 iunie 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta
K. M. K., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_ cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta K. M. K. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a Județului C., a solicitat constatarea nulității Deciziei nr.E 756/_ și a Deciziilor de impunere nr.374795/1 și 374795/2 ambele emise în data de_ privind stabilirea contribuției la FNUASS, ca fiind emise de un organ necompetent, sau in subsidiar pentru nelegalitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că deciziile susmenționate sunt nelegale și netemeinice, deoarece pârâta nu are calitatea de organ fiscal și nu are competența de a emite decizii de impunere, astfel că acestea sunt lovite de nulitate absolută.
Reclamanta a menționat că nefiind vorba de o taxă, contribuția datorată bugetului de stat consolidat, singurele care sunt supuse reglementărilor din Codul fiscal și C. pr.fiscală, ele nu se pot urmări și încasa potrivit acestei proceduri, nefiind vorba de un raport de drept material fiscal.
Reclamanta a mai arătat că din moment ce și-a declarat veniturile, în aceeași măsură și pârâta trebuia să emită deciziile de impunere sau trebuia să înștiințeze contribuabilul privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale, conform prevederilor Codului proc. fiscală.
De asemenea, a susținut că emiterea retroactivă a deciziilor de impunere cu termene de plată scadente anterioare datei emiterii contravine în mod vădit art.3 lit.d C. fiscal, privind principiile fiscalității.
Pârâta C. de A. de S. a Județului C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.
Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamantul luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate.
Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu dispozițiile art.85-88 din OG nr.92/2003 și că reprezintă titlu de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă.
De asemenea, s-a menționat că drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru, conform legii nr.95/2006 și sunt publicate in Monitorul Oficial, astfel că reclamanta nu poate invoca necunoașterea legii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantei i s-a comunicat la data de_ notificarea prin care i s-a adus la cunostintă împrejurarea că a fost identificat în baza de date ca persoana fizică care a realizat venituri din activități independente în perioada anilor 2007-2011.
La data de_ pârâta a emis Decizia nr E-756 (fila 7 dosar) prin care reclamantei i s-a respins contestația împotriva deciziilor de impunere din oficiu nr. 374795/1 și 374795/2 ambele emise în data de_ .
Cu privire la competența pârâtei de a emite decizia de impunere:
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. Națională de A. de S., se prevede că (1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
(2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Din economia dispozițiilor art. 216 rezultă că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere in condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
În concluzie se apreciază că pârâta este abilitată de Legea nr. 95/2006 să aibă calitate de organ emitent al deciziei de impunere pentru creanțele cu titlu de contribuții la Fondul național unic de asigurări de sănătate și, totodată, de organ execuțional, respectiv de a proceda la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere în condițiile prevăzute de legea procesual fiscală.
Măsurile de executare silită pentru care este abilitată C. conform art. 216 din Legea nr. 95/2006 se pot întreprinde doar dacă există un titlu executoriu formal valabil și în fond temeinic.
Cu privire la obligația reclamantei de a plati o contribuție la Fondul național unic de asigurări de sănătate, Tribunalul reține că reclamanta a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către acesta în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile. Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prevăzute atât de OG 92/2003 și art.215 din Legea 95/2006, iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul prev.art.83 alin.4 din OG 92/2002.
Drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din Legea 95/2006. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicarea a cestuia.
Obligația de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare.
Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceste obiective se realizează pe baza principiului solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor precum și în temeiul principiului participării obligatorii la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că obligativitatea asigurării și contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, trebuie analizată în legătură principiul solidarității (decizia CC 705/_, 1011/_ ).
Curtea Constituțională a statuat de asemenea că sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie.
Obținerea calității de asigurat despre care vorbește art.259 alin.7 din Legea 95/2006 se referă doar la raporturile dintre C. de A. și asigurat, neavând relevanță asupra obligativității plății contribuției.
Rezultă, așadar, că organul fiscal putea emite decizia de impunere din oficiu, întrucât, potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din Legea 95/2006, Casele de A. de S. au abilitarea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere aferente în condițiile OG 92/2003.
Întrucât în speță prin decizia de impunere s-a procedat la stabilirea unor obligații fiscale din oficiu, prin raportare la decizia de impunere anuală, Tribunalul va aprecia că accesoriile au fost corect stabilite de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta K. M. K.
, cu sediul în C. -N., str. M., nr. 24, ap. 6, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE
A. DE S. A JUDEȚULUI C., cu sediul în C. -N., str. C., nr. 5, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.
Președinte, | Grefier, |
A. R. | A. D. |
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 05.07.13
