Sentința civilă nr. 1078/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1078/2013
Ședința publică din data de 31 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
D. -R., împotriva pârâtei A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. B.
-N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 17 mai 2013 dată la care pronunțarea hotărârii a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 24 mai 2013, respectiv pentru data de_ .
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul B. D. R., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. B. -N., a formulat contestație împotriva deciziei nr. 202/_ emisă de pârâtă.
În motivare, s-a arătat că pârâta a emis Decizia nr.992/6/C/2012 privind atragerea răspunderii solidare a reclamantului pentru suma de 5213 lei, împotriva căreia a formulat contestație la organul emitent, contestație ce a fost respinsă prin decizia mai sus menționată.
SC TIP EXPRESS SRL este suspendată, conform Rezoluției nr. 1993 din_, a Oficiul Național a Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. -N., dosar nr.9193 din_ - suspendare temporară a activității societății pe o perioadă de 3 ani începând cu data de_ până la data de_ . Se precizează că prin încheierea civilă nr. 1540/2012 dispusă în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului a debitoarei SC Tip Epress SRL.
Nu poate fi reținută reaua-credință ca și condiție a atragerii răspunderii solidare a administratorului, întrucât nu poate fi vorba de o înstrăinare sau ascundere cu rea credință, sub orice formă, a activelor debitorului; astfel nu s-a desfășurat nicio operațiune sau act comercial cu caracter dolosiv (de înstrăinare a activelor), aspecte ce reies cu transparență din toate declarațiile și bilanțurile depuse la zi.
Societatea a depus pe toată perioada suspendării ei, în fiecare trimestru al anului, declarațiile care se impun a fi depuse conform legii, iar ultimul bilanț contabil pe anul 2011 s-a depus în data de_ ,cu nr.26459.
Se menționează că în dosarul nr. 10._ al Judecătoriei B., s-a admis contestația la executare formulată împotriva titlului executoriu emis de ANAF-AFP B. în baza Deciziei de atragere a răspunderii solidare a reclamantului
De asemenea, consideră că atragerea răspunderii solidare a administratorului e posibilă în situația declarării stării de insolvență de către instanța de judecată și nu a stării de insolvabilitate de către organul fiscal.
Astfel, jurisprudența este orientată în acest sens: Potrivit art.177 din Codul de procedură fiscală referitor la deschiderea procedurii insolvenței, cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolvenței se vor înainta instanțelor judecătorești, devenind astfel pe deplin incidente și aplicabile prevederile Legii nr.85/2006, republicată care reprezintă legea generală sau dreptul comun în materia insolvenței.
Este adevărat, că în art.176 din Codul de procedură fiscală este definit debitorul insolvabil ca fiind cel ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu au venituri sau bunuri urmăribile, dar cum acest text nu conține nici un fel de
prevederi referitoare la procedura de declarare a insolvenței, rezultă că devin incidente prevederile sus-citate, ale art. 177 în ceea ce privește modalitatea legală de deschidere și de declarare a stării de insolvență, ceea ce nu poate realiza decât în condițiile Legii nr.85/2006, cu atât mai mult cu cât și art. 137 alin.l din Codul de procedură fiscală se referă la starea de insolvență a debitorului.
Din această perspectivă, simpla încheiere a procesului verbal de către organul fiscal nu echivalează, în sensul textului de lege sus evocat, cu declararea stării de insolvabilitate sau de insolvență a debitorului, conținutul acestor prevederi legale mai sus menționate având în mod evident prevalentă. Așadar, organul fiscal nu este abilitat să emită acte declarative ale insolvenței, astfel de competente aparținând exclusiv tribunalului, respectiv judecătorului sindic, potrivit Legii nr.85/2006, modificată. In acest context, opinez că nu este îndeplinită legal nici procedura pentru atragerea răspunderii solidare a debitorului, nefiind declarată starea de insolvență de către instanța de judecată .
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr. 202/_ .
În motivare, s-a arătat că SC Tip Expres SRL a fost declarată insolvabilă fără bunuri sau venituri urmăribile prin procesul verbal nr. 409/6/C/_ .
SC Tip Express SRL, la data de_, avea obligații de plată către bugetul general consolidat a statului în sumă de 5213 lei, iar din luna ianuarie 2010 nu s-a mai efectuat nici o plată către bugetul de stat ceea ce arată faptul că societatea se află în incapacitate de plată.
Având în vedere cele mai sus arătate se poate concluziona că societatea se încadrează în prev. art. 3 din Legea nr. 85/2006.
Până la data emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare, debitoarea nu s-a angrenat în negocieri pentru restructurarea datoriilor sale către bugetul de general consolidat.
Totodată, debitoarea nu a depus cerere către instanța competentă, pentru a fi supusă dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Pârâta consideră că sunt îndeplinite condițiile art. 27 al. 2 lit. c din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru atragerea răspunderii solidare a administratorului societății debitoare B. D. R. .
În drept, s-au invocat disp. art. 115-118 Cod procedură civilă și OG 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală și prev. Legii nr. 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și conținutul dosarului nr._, atașat, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 992/6/C/_ emisă de Administrația F. P. B., s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantului B. D. R., în calitate de administrator al SC TIP EXPRESS SRL, în temeiul prevederilor art. 27 alin. 2 lit. b, c și d coroborat cu art. 28 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat, pentru suma totală de 5.213 lei, debit către bugetul general consolidat înregistrat de societatea comercială menționată la data intrării acesteia în insolvabilitate, din care suma de 3.622 lei reprezintă debite, iar suma de 1.591 lei reprezintă accesorii aferente acestor debite (f. 11 și urm.).
Reclamantul a contestat (f. 9), în termen legal, decizia sus menționată, însă prin Decizia nr. 202/_ emisă de D. G. a F. P. B. -N. (f. 5 dosar), aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Temeiul atragerii răspunderii solidare a reclamantului reținut de organul fiscal este reprezentat de art. 27 alin. 2 lit. b, c și d din OG nr. 92/2003, texte legale care prevăd că "pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;
administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru
obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;";
Susține reclamantul că nu prezintă relevanță sub aspectul antrenării răspunderii solidare a administratorului faptul declarării stării de insolvabilitate de către organul fiscal, în opinia acestuia angajarea răspunderii solidare, în ipoteza legală prevăzută de art. 27 alin. 2 lit. c, neputându-se realiza decât în condițiile declarării stării de insolvență de către instanța de judecată.
Tribunalul constată însă că reclamantul se află în eroare când interpretează textul, legal mai sus citat. Aceasta, întrucât declararea insolvabilității de către organul fiscal (realizată în speță prin procesul-verbal nr. 409 din_, aflat la fila 50 dosar) reprezintă o procedură specifică creanțelor bugetare și prevăzută ca atare de art. 176 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aceasta având valoarea unei constatări premergătoare formulării în fața instanței judecătorești, de către organul fiscal, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței potrivit prevederilor art. 177 din același act normativ.
Or, obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței
la care face trimitere textul art. 27 alin. 2 lit. c C.pr.fiscală, este reglementată de prevederile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sensul că "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență";.
Totodată, art. 3 din Legea nr. 85/2006 definește starea de insolvență ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, aceasta fiind prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor, și respectiv iminentă, atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Din economia prevederilor Legii nr. 85/2006 mai sus citate rezultă în mod neechivoc faptul că obligația constatării apariției stării de insolvență revine debitorului, prin administratorii statutari, astfel încât, în această din urmă calitate, reclamantului îi revenea obligația de a constata starea de insolvabilitate și a solicita instanței competente deschiderea procedurii insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția acestei stări, nu de la data la care organul fiscal a constatat-o prin proces- verbal, cum este cazul în speță, în care cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței, a fost înregistrată la Tribunalul B. -N. abia în data de_ (fiind deschisă procedura prin sentința civilă nr. 1540/_ în dosar nr._ ).
Așadar, cum înscrisurile depuse la dosar relevă împrejurarea că datoriile debitoarei SC TIP EXPRESS SRL datează încă din perioada anterioară suspendării temporare a activității, respectiv nu au mai fost efectuate plăți din ianuarie 2010, cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitoare la data de_ nu respectă exigența de a fi introdusă în termenul legal de 30 de zile mai sus menționat.
Nu prezintă relevanță sub aspectul exonerării reclamantului de răspunderea solidară stabilită în sarcina sa potrivit art. 28 C.pr.fiscală, invocata suspendare a activității debitoarei, câtă vreme, așa cum rezultă din chiar conținutul contestației administrative formulate de acesta (f. 9), întreruperea activității a fost dispusă exclusiv pentru perioada_ -_, astfel încât reclamantul avea obligația analizării situației contabile a societății debitoare și, constatând starea de insolvență, să solicite instanței, în termen legal, deschiderea procedurii.
În atare circumstanțe, chiar în lipsa întrunirii condițiilor prescrise de prevederile lit. b și d ale art. 27 alin.2, invocate de asemenea de organul fiscal în decizia de atragere a răspunderii solidare a reclamantului, faptul că în cauză se verifică ipoteza legală a art. 27 alin. 2 lit. c din OG nr. 92/2003 republ., reprezintă un temei suficient pentru angajarea răspunderii, astfel încât nu s-ar putea reține nelegalitatea deciziei prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Prin urmare, față de cele ce preced, tribunalul, în temeiul art. 218 C.pr.fiscală, va respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul B. D. R.
,
domiciliat în B., str. O. G., nr. 2, sc.C, ap. 33, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta
D. G. a F. P. B. -N.,
cu sediul în B., str. 1 D., nr.6-8, jud. B. -N. . Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
A. P. M. | Iuia D. | M. |
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex
