Sentința civilă nr. 1147/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1147/2013
Ședința publică din data de 04 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul P. J.
B. -N.
în contradictoriu cu pârâtul C. Local Ș. M.,
având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
Cauza s-a judecat în fond la data de 14 mai 2013, concluziile reprezentantei pârâtului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, P. J. B. -N., în contradictoriu cu pârâtul C. Local Ș. M., a solicitat anularea art.90-91 din Hotărârea nr.37/2012 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare al C. ui local Ș. M. .
În motivare s-a arătat că potrivit adresei nr.6660/_, înregistrată la Instituția P. ui - J.
-N. sub numărul II/D/13320/_, a fost înaintată în vedere exercitării controlului de legalitate Hotărârea nr.37/2012 adoptată de C. local Ș. -M. .
P. județului B. -N. a formulat prin Adresa nr. IID 13329/_, plângere prealabilă împotriva Hotărârii nr.37/2012.
Prin Adresa nr.10314/2012 înregistrată la Instituția P. ui județului B. -N. sub nr.21423/2012, C. Local Ș. -M. a precizat că își menține Hotărârea nr.37/2012 ca temeinică și legală.
Hotărârea nr.37/2012 are ca obiect aprobarea regulamentului de organizare și funcționare al
ui Local Ș. -M., hotărâre care în forma actuală este ilegală pentru următoarele motive:
în art.90, alin. 4 precum și în art. 91 alin. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare al C. ui local Ș. -M., este prevăzut că:" In situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termen de 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile". C. local a invocat ca temei legal, pentru adoptarea hotărârii sus-menționate, art.91, alin.4 și art.92, alin.2 din Legea nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
Este adevărat, ca art.91, alin.4 și art.92, alin.2 din Legea nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, lege invocată în preambulul Hotărârii nr.37/2012, prevede că încetarea de drept a mandatului de consilier local în caz de incompatibilitate se face prin ordin al prefectului, însă în situația dată are aplicabilitate Legea nr.393/2003 privind statutul aleșilor locali, întrucât în ceea ce privește concursul dintre o lege generală și o lege specială, se aplică legea specială, iar în concursul dintre Legea nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali și Legea nr.161/2003, lege specială este Legea nr. 393/2004, motiv pentru care este actul normativ aplicabil.
În timp ce Legea nr.161/2003 reglementează măsurile pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, deci se aplică unui cadru variat, Legea nr.393/2004 reglementează doar statutul aleșilor locali. Astfel în mod incontestabili raportat la aleșii locali, Legea nr.393/2004 este lege specială, deci lege aplicabilă în situația incompatibilităților aleșilor locali.
În conformitate cu art.9, alin.2, lit. b din Legea nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali, încetarea de drept a mandatului de consilier local poate avea loc înainte de termen si în caz de incompatibilitate. Procedura legală de încetare a mandatului este reglementată de art. 12, alin.1 din Legea nr.393/2004 și prevede că în prima ședință ordinară, la propunerea primarului, consiliul local adoptă o hotărâre prin care se ia act de situația apărută și se declară vacant locul consilierului în cauză. Hotărârea va avea la bază, în toate cazurile, un referat constatator semnat de primar și de secretarul comunei. Referatul va fi însoțit de actele justificative din care să rezulte starea de incompatibilitate.
În consecință, Legea nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali stabilește fără echivoc prin art. 9, alin. 2, lit. b și alin. 3 că, competența de a constata încetarea de drept a mandatului de consilier local aparține consiliului local. Deci cadrul legal de încetare a mandatului de consilier local se regăsește în Legea nr.393/2004.
Totodată, verificarea situațiilor de incompatibilitate nu intră în sfera competențelor prefectului. Astfel se precizează că, competența de verificare a existenței sau inexistenței unei situații de incompatibilitate aparține Agenției Naționale de Integritate, așa cum prevede Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
Legea nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, modificată și completată prin Legea nr.176/2010, prevede în art.63, alin.2 "dispozițiile privind incompatibilitățile prevăzute la art. 80 - 110 din cap. III, titlul IV, cartea I, precum și cele prevăzute la art. 115 - 117 din cap. VII, titlul IV, cartea I din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, sunt și rămân în vigoare". Agenția Națională de Integritate are competența de verificare a existenței sau inexistenței tuturor situațiilor de incompatibilitate inclusiv cele ale aleșilor locali, ori Legea nr.393/2004 se referă doar la statutul aleșilor locali.
Astfel C. local Ș. -M. prin adoptarea Hotărârii nr.37/2012 a încălcat voința legiuitorului, care a reglementat că încetarea de drept a mandatului de consilier local se face prin hotărâre adoptată de consiliul local, iar verificarea situațiilor de incompatibilitate cade în sarcina Agenției Naționale de Integritate.
Totodată Legea nr.393/2004, este ulterioară Legii nr.161/2003, și prin urmare abrogă implicit prevederile legale contrare din Legea nr.161/2003. În acest sens, art.67, alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementează:" în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite".
În drept, s-au invocat prevederile art. art.19 litera e din Legea nr. 340/2004, republicata, cu modificările si completările ulterioare; prevederile art.3, art. 10 și art. 11 din Legea nr.554/2004 contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare; prevederile art.9 din Legea nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali; prevederile art.91 și art.92 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției; prevederile Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
C. Local Ș. M.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că se solicită instanței anularea art. 90-91 din HCL nr.37/2012, cu motivarea ca ""in timp ce Legea nr.161/2003, reglementează măsurile pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, deci se aplică unui cadru variat, Legea nr.393/2004, reglementează doar Statutul aleșilor locali. Astfel în mod incontestabil raportat la aleșii locali, Legea nr. 393/2004, este lege specială, deci aplicabilă în situația incompatibilităților aleșilor" locali" și ca "verificarea situațiilor de incompatibilitate nu intră în sfera competențelor P. ui", "consiliul local încălcând voința legiuitorului care a reglementat că încetarea de drept a mandatului de consilier se face prin hotărâre adoptată de consiliul local, iar verificarea situațiilor de incompatibilitate cade în sarcina Agenției Naționale de Integritate".
Prin urmare, instanța este chemată să se pronunțe dacă art. 90-91 din HCL nr.37/2012, adaugă la lege sau modifică o lege, precum și dacă prin regulamentul adoptat consiliul local stabilește în sarcina prefectului o acțiune asupra căreia el însuși trebuie să hotărască.
Aceste dispoziții sunt în acord cu dispozițiile art. 91 și 92 din Legea nr.161/2003, în sensul că textul de lege prevăzut de cele două articole este identic cu textul inserat în hotărârea de consiliu atacată.
Astfel, potrivit art.91 din Legea nr.161/2003 " (1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea, celui de- al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local.
(2) In cazul prevăzut la art. 89, incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la care alesul local, soțul sau ruda de gradul I a acestuia devin acționari.
Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legii.
In situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale.
(5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă", iar potrivit art. 92 (1) încălcarea dispozițiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.
Consilierii locali și consilierii județeni care au contracte încheiate cu încălcarea art. 90 au obligația ca, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să renunțe la contractele încheiate. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale.
Încălcarea obligației prevăzute la alin. (2) atrage încetarea de drept a mandatului de ales
local.
Constatarea încetării mandatului de consilier local sau consilier județean se face prin
ordin al prefectului, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale.
Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă.
Prevederile alin. (1) și (3) nu se aplică dacă, până la emiterea ordinului de către prefect, se face dovada că încălcarea dispozițiilor art. 90 a înceta f - texte care sunt reluate practic in art. 90 si art. 91 din HCL nr. 37/2012.
Sub acest aspect mai arată că nu există nicio norma de drept care să interzică preluarea textului unor dispoziții legale și inserarea acestuia într-o hotărâre de consiliu local
Se precizează că art. 91 și 92 din Legea nr.161/2003 au făcut obiectul controlului de constituționalitate: "Decizia nr.1.076 din 14 iulie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 alin. (1), art. 91 alin. (1), (3) și (4) și art. 92 alin. (1) și (4) din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali"- excepție respinsă si "Decizia 9 din 10 ianuarie 2006 (Decizia 9/2006) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.91 alin. (4) din Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sancționarea corupției"- excepție respinsă.
"Decizia 398/2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.
91 alin. (4) din Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea si sancționarea corupției" - excepție respinsă; Decizia nr.631/2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.91 alin.(4) din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri
pentru asigurarea transparenței in exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sancționarea corupției"- excepție respinsă.
Dispozițiile Legii nr. 161/2003 nu exclud de la aplicare aleșii locali, aceștia constituind o categorie juridica expres menționata in "Secțiunea a 4-a. Incompatibilități privind aleșii locali", fiind legea cu caracter special care reglementează regimul juridic al incompatibilității aleșilor locali. Urmărind cuprinsul art.9 din Legea nr.343/2004, lege privind Statutul alesului local se poate observa ca pentru situația de incompatibilitate nu exista dispoziții exprese in abordare: sunt enumerate situațiile in care calitatea de consilier local încetează de drept, iar pentru situațiile prevăzute in alin. 2 lit. c-e si h si calea de atac a hotărârii de consiliu, nefiind prevăzut absolut nimic pentru situația art. 9 alin. 2 lit. b, întrucât aceasta situație este reglementata de norma speciala,
respectiv Legea nr. 161/2003.
In concluzie se adaugă și faptul că în cuprinsul motivării DCC 631/2006 curtea explică aspectele cu privire la "pretinsa contrarietate " a prevederilor celor două acte normative opinând că nu există "contrarietate între cele două prevederi legale.
Prin urmare, art. 90-91 din hotărârea de consiliu sunt legale deoarece, nu adaugă la lege si nici nu modifica vreo lege, în textul regulamentului care face parte integrantă din hotărâre preluându-se doar textele legale în vigoare.
In drept, s-au invocat disp. art. 115 C. pr. Civilă.
Instituția P. ui J. B. -N.
a depus la dosar "Răspuns la întâmpinare
";, prin care a arătat următoarele:
In ceea ce privește calitatea domnului consilier Dan I., de a formula poziții în instanța în calitate de reprezentant al consiliului local, se arată următoarele: art.793 din Ordonanța nr.35/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale, prevede: "Apărarea intereselor consiliului local în fața instanțelor de judecată se face de persoanele angajate, potrivit art. 79l, dacă acestea au pregătirea profesională corespunzătoare, sau de un apărător ales, în măsura în care asistența juridică nu poate fi asigurată altfel. Cheltuielile se suportă din bugetul local. În situațiile prevăzute la alin.(1) împuternicirea se semnează de președintele de ședință", art.79l, invocat în textul de lege prevede:" Pentru buna organizare a lucrărilor consiliului local, precum și pentru soluționarea altor aspecte din activitatea sa, acesta poate crea un post cu activitate permanentă la comune și orașe și 1 - 2 posturi la municipiu, pe care vor fi încadrate, prin hotărâre, persoane care au studii superioare, de regulă juridice sau administrative".
Astfel, conform textelor legale invocate reprezentarea în instanță a consiliului local se face de o persoană angajată conform art.79ldin Ordonanța nr.35/2002 sau de un apărător ales, prin împuternicire semnată de președintele de ședință.
În ceea ce privește deciziile Curții Constituționale, pe care pârâtul C. local Ș. -M. înțelege să-și susțină apărările, se menționează următoarele:
Este adevărat, Curtea Constituțională a motivat Decizia nr.631/2006 pe faptul că, în ceea ce privește pretinsa contrarietate a prevederilor art.91 alin.4 din Legea nr.161/2003 cu cele ale art.9 alin.3 din Legea nr.393/2004, Curtea nu poate reține abrogarea celui dintâi text în baza art.85 alin.2 lit. c din Legea nr.393/2004, întrucât nu există o contrarietate între cele două prevederi legale, art.91 alin.4 reglementând constatarea încetării mandatului de consilier local într-o situație aparte, și anume în cazul în care incompatibilitatea intervine după validarea mandatului de consilier local urmare a unei funcții anterior deținute, în timp ce art.9 alin.3 din Legea nr.393/2004 vizează incompatibilitatea care apare pe parcursul exercitării mandatului de ales local.
Totuși deși C. local Ș. -M. își formulează apărarea și pe Decizia Curții Constituționale nr.631/2006, care prevede indubitabil două modalități de încetare a mandatului de consilier local în caz de incompatibilitate, același consiliu local a prevăzut că încetarea mandatului de consilier local în toate situațiile are loc în baza art.90-91 din Legea nr. 161/2003, ori Curtea Constituțională a interpretat că încetarea mandatului de consilier local are loc prin ordin al prefectului doar în cazul în care incompatibilitatea intervine după validarea mandatului. Potrivit art.74, alin.1 din Legea nr.393/2004 text legal în vigoare la dată pronunțării deciziei civile, competența de verificare a stării de incompatibilitate aparținea secretarului.
Decizia nr.631 a fost pronunțată în anul 2006, dar prin intrarea în vigoare a Legii nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale
de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, deci ulterioară Deciziei nr.631/2006 și anterioară Hotărârii C. ui Local nr.37/2013, verificarea situațiilor de incompatibilitate ale aleșilor locali a intrat în sfera de activitate a Agenției Naționale de Integritate. Astfel art.1 alin.1, pct.30 din Legea nr.176/2010, prevede:" Dispozițiile prezentei legi se aplică și aleșilor locali" (aleșii locali sunt consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului București, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene conform art.25 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, și art.2, alin.1 din Legea nr.393/2004).
Astfel ca material probator se arată instanței că prin adresa nr.6499/G/II/_, Agenția Națională de Integritate a comunicat C. ui Județean B. -N. raportul de evaluare conform căruia unul dintre consilieri se află în stare de incompatibilitate. în baza acestei adrese C. Județean B. -N. a adoptat Hotărârea nr.30/_ prin care a constatat încetarea mandatului de consilier județean, urmarea incompatibilității. Prin urmare încetarea mandatului de consilier local/județean are loc prin hotărâre adoptată și nu prin ordin al prefectului.
Deci Agenția Națională de Integritate comunică rapoartele de evaluare consiliilor locale sau județene care în baza acestor acte adoptă hotărârile de încetare a mandatelor de consilieri în caz de incompatibilitate, deci nu P. este cel care constată încetarea mandatului de consilier local.
Inițial prin Legea nr.161/2003, competența de verificare a situațiilor de incompatibilitate aparținea prefectului astfel cum prevede art.116 din actul normativ menționat:" Prefecții sunt obligați să verifice, în cel mult 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, situația tuturor aleșilor locali din județ. în acest scop, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, precum și conducătorii oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale sunt obligați să pună la dispoziția prefectului și a persoanelor împuternicite de acesta datele solicitate, necesare stabilirii persoanelor cărora le sunt aplicabile incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de prezentul titlu".
Ulterior prin intrarea în vigoare a Legii nr.393/2004 sarcina verificării incompatibilităților revenea secretarilor unităților administrativ-teritoriale, conform art.74 din Legea nr.393/2004, care prevede:" Aleșii locali sunt obligați să își facă publice interesele personale printr-o declarație pe propria răspundere, depusă în dublu exemplar la secretarul comunei, orașului, municipiului, sectorului municipiului București, respectiv la secretarul general al județului sau al municipiului București, după caz".
Prin intrarea în vigoare a Legii nr.176/2010 competența verificării situațiilor de incompatibilitate aparține secretarilor conform art.74 din Legea nr.393/2004 si Agenției Naționale de Integritate. Astfel conform art.5, alin.2, lit. g si art.6, alin.1, lit. f din Legea nr.176/2010:" Declarațiile de avere si declarațiile de interese se depun de consilierii județeni si consilierii locali, primarii, precum si președinții de consiliu județean - la persoana desemnată de secretarii unităților administrativ-teritoriale respective", iar persoanele responsabile cu implementarea prevederilor referitoare la declarațiile de avere si declarațiile de interese trimit Agenției, în vederea îndeplinirii atribuțiilor de evaluare, copii certificate ale declarațiilor de avere si ale declarațiilor de interese depuse de consilierii locali.
Excepție Decizia nr. 1076/2011, toate celelalte decizii invocate de C. local Ș. -M. și atașate ca material probator au fost pronunțate de Curtea Constituțională înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.176/2010. Deci aceste decizii au fost date în considerarea textelor legale în vigoare la acea dată.
Dar totuși consideră că, în virtutea atribuțiilor sale reglementate atât de Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale cât și de Constituția României, care prevede că: Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, Curtea nu a făcut altceva decât să se pronunțe cu privire la constituționalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată, deci ea stabilește doar dacă un text de lege este sau nu constituțional, nu și dacă se aplică într-o situație sau alta.
În consecință în cazul deciziilor invocate, Curtea Constituțională nu a făcut altceva decât să se pronunțe cu privire la constituționalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată, deci și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege.
Astfel deși Legea nr.161/2003 act normativ anterior Legii nr.176/2010, reglementa competența de verificare a situațiilor de incompatibilitate în sarcina prefectului, respectiv a
secretarului, încetarea mandatului de consilier local se realizează prin hotărârea adoptată de consiliu potrivit art.9 din Legea nr.393/2004.
Totodată art.82 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali, prevede: "Nerespectarea declarației privind interesele personale în termenul prevăzut atrage suspendarea de drept a mandatului, până la depunerea declarației. Refuzul depunerii declarației privind interesele personale atrage încetarea de drept a mandatului. Suspendarea sau încetarea mandatului se constată prin hotărâre a consiliului local, respectiv județean". În consecință atât din art.9, cât și din art.82 din Legea nr.393/2004 rezultă în mod incontestabil că încetarea mandatului de consilier local are loc prin hotărâre adoptată de consiliul local.
Se menționează că în mod netemeinic C. local Ș. -M. a reținut că instanța a fost chemată să se pronunțe dacă art.90-91 din Hotărârea C. ui Local nr.37/2012 adaugă la lege sau modifică o lege, precum și dacă prin regulamentul adoptat consiliul local stabilește în sarcina prefectului o acțiune asupra căreia el însuși trebuie să hotărască.
Astfel, Legea nr.161/2003 stabilește situațiile de incompatibilitate, iar Legea nr.393/2004 stabilește competența de a lua act de încetarea de drept a mandatului de consilier local în caz de incompatibilitate.
Totodată C. local Ș. -M. interpretează că pentru situația de incompatibilitate prevăzută în art.9 din Legea nr.393/2004, nu există dispoziții exprese de abordare, adică sunt enumerate situațiile în care calitatea de consilier local încetează de drept, iar pentru situațiile prevăzute în alin.2 lit .c-e și h și calea de atac a hotărârii de consiliu, nefiind prevăzut absolut nimic pentru situația art.9, alin.2 lit. b întrucât această situație este reglementată de norma specială, respectiv Legea nr. 161/2003. În acest sens învederează instanței că prevederile art.9, alin.2 și alin.3 din Legea nr.393/2004, care reglementează cât se poate de clar că mandatul de consilier local sau de consilier județean încetează de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în caz de incompatibilitate precum și că încetarea de drept se constată de către consiliul local, respectiv de consiliul județean, prin hotărâre, la propunerea primarului ori, după caz, a președintelui consiliului județean sau a oricărui consilier.
Se menționează că Legea nr.161/2003, reglementează situațiile de incompatibilitate ale aleșilor locali, dar încetarea mandatului de consilier local are loc în conformitate cu art.9 din Legea nr.393/2004. Încetarea mandatului prin ordin al prefectului are loc doar în situația incompatibilității funcției de primar, respectiv a președintelui consiliului județean.
Prin art.9, alin.4 din Legea nr.393/2004, legiuitorul a instituit că pentru situațiile reglementate de alin. (2) lit. c) - e) și h1, adică schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială, inclusiv ca urmare a reorganizării acesteia; lipsa nemotivată de la mai mult de 3 ședințe ordinare consecutive ale consiliului; imposibilitatea exercitării mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepția cazurilor prevăzute de lege; pierderea calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărei listă a fost ales, hotărârea consiliului poate fi atacată de consilier, la instanța de contencios administrativ, în termen
de 10 zile de la comunicare. In această situație instanța se va pronunța în termen de cel mult 30 de zile, situație în care, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă. Astfel din acest text legal rezultă că legiuitorul a instituit o procedură specială de contestare în instanță a hotărârilor adoptate în temeiul alin. (2) lit. c) - e) și hl, iar pentru celelalte situații reglementate în art.9, alin.1 lit. a, b, f, g, h, respectiv demisie; incompatibilitate; condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate; punerea sub interdicție judecătorească; pierderea drepturilor electorale; a lăsat deschisă calea dreptului comun, adică hotărârile adoptate în baza prevederilor art.9, alin.1 lit. a, b, f, g, h, vor fi atacate în instanța în baza Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În drept, s-au invocat prevederile art.115 din Codul de procedură civilă, Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Legea nr.393/2004 privind Statutul Aleșilor Locali, Constituția României, Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Legea nr.nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
De asemenea, C. Local Ș. M. a depus la dosar "Note de ședință"; prin care a arătat următoarele:
Cu privire la pct. 2 din răspuns, se apreciază că prin Deciziile Curții Constituționale invocate s-a tranșat controlul de legalitate a dispozițiilor art. 90 alin. (1), art. 91 alin. (1), (3) și (4) și art. 92 alin. (1) și (4) din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali art. 91 alin. 4 din Legea nr.161/2003, astfel încât orice comentariu sau interpretare este de prisos, atât timp cât forul abilitat le-a declarat constituționale, deci legale reclamantul nu face distincția logică între constatarea situațiilor care conduc la încetarea mandatului de ales local și punerea în executare a actului administrativ prin care s-a constat existența conflictului de interes, a incompatibilității sau încheierea unor contracte prin eludarea dispozițiile Legii nr. 161/2003, etape distincte și reglementate diferit de textul de lege referitor la susținerea potrivit căreia "in mod netemeinic CL S. M. a reținut că instanța de fond a fost chemată să se pronunțe dacă art. 90- 91 din HCL nr. 37/2012 adaugă la lege sau modifică o lege precum și dacă prin regulamentul adoptat consiliul local stabilește în sarcina prefectului o acțiunea asupra căreia el însuși trebuie să o hotărască", se precizează că această susținere nu poate conduce decât la aprecierea că dispozițiile art. 90- 91 din HCL nr. 37/2012 sunt legale, prin urmare acțiunea reclamantului este neîntemeiată - alte motive de nelegalitate ale celor doua articole nu au fost invocate.
Susținerea reclamantului potrivit căreia "C. local S. M. interpretează" un text de lege nu poate fi reținută, în cuprinsul celor două articole pe care reclamantul le apreciază ca fiind nelegale neregăsindu-se vreo interpretare a dispozițiilor textului de lege, ci o preluare a acestor dispoziții în cuprinsul actului atacat.
Pentru aceste considerente, se apreciază răspunsul la întâmpinare al reclamantului ca fiind neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.37/_ adoptată de C. Local al comunei Ș. -M. s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a C. ui Local al comunei Ș. -M., conform anexei 1, parte integrantă din hotărâre, invocându-se în preambul prevederile Legii nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali, Legii nr.544/2001 și Legea nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, iar la capitolul IV, secțiunea a 2-a apar reglementate " incompatibilitățile privind consilierii locali"; - art.87 - 92( file 31-33 dosar).
Se impune a se menționa că art. 87 alin.1-3, art. 88 alin.1-3, art. 89 alin.1-2 din regulament sun identice cu art.88 - 90 din Legea nr.161/2003, iar art.90 alin.1-3, din anexa 1 transpune prevederile art.91 alin.1-3 din aceeași lege, mai puțin teza a II - a, respectiv art.90 alin.4-5 și art.91 alin.1-4 din anexă transpun prevederile art.91 alin.4-5 și art.92 alin.1, 4, 5 și 6 din legea pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
Este adevărat că art.91 alin.4 și art.92 alin.4 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prevăd că, în cazul în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una din cele două funcții incompatibile, prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local…, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale, însă se impune și relevarea prevederilor Legii nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali care, la art.9 alin.2 lit. b, menționează ca și motiv pentru încetarea de drept a calității de consilier local/județean și incompatibilitatea, la aliniatul 3 stipulându-se clar că: " Încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de către consiliul local, respectiv de consiliul județean, prin hotărâre, la propunerea primarului ori, după caz, a președintelui consiliului județean sau a oricărui consilier";, instanța apreciind că susținerile reclamantului că, în situația reglementată prin Hotărârea nr.37/_, au aplicabilitate dispozițiile Legii nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali, sunt pertinente, fiind în discuție concursul dintre o lege generală(Legea nr.161/2003 enumeră incompatibilitățile privind demnitățile și funcțiile publice: pentru parlamentari, membrii guvernului și alte funcții de autoritate publică din administrația centrală și locală, printre care și aleșii locali) și una specială (Legea nr.393/2004 care
se referă doar la statutul aleșilor locali), concurs rezolvat prin prevalența legii speciale, conform adagiului generalia specialibus non derogant, chiar și în situația când norma specială este mai veche decât cea generală, ceea ce nu este cazul în speță.
Legea nr. 24 din 27 martie 2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, consacră la art.14 principiul "Unicității reglementării în materie";, în sensul că: ";Reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ. Un act normativ poate cuprinde reglementări și din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act";, însă există și noțiunea de " Reglementări speciale și derogatorii"; - art.15: "O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie";, cu mențiunea că acest caracter special al unei reglementări se determină "în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie";, reglementarea fiind derogatorie
"dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri";, situație care o acoperă perfect pe cea din speța dedusă judecății.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că, în interpretarea legii conform art.9 alin.3 din Noul Cod Civil, cazurile de incompatibilitate în ceea ce-i privește pe aleșii locali sunt cele din art.88 - 90 din Legea nr.161/2003, întrucât nu există reglementări speciale în acest sens în Legea nr.393/2004, competența și procedura privind situația incompatibilităților fiind reglementată de Legea nr.176/2010( a se vedea art.1 alin.1 pct.30, alin.3, art.26 lit. h și art.32, cu sublinierea că prevederile art.63 alin.2 din Legea nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate rămân aplicabile - "Dispozițiile privind incompatibilitățile prevăzute la art. 80 - 110 din cap. III, titlul IV, cartea I, precum și cele prevăzute la art. 115 - 117 din cap. VII, titlul IV, cartea I din Legea nr.161/2003, cu modificările și completările ulterioare, sunt și rămân în vigoare";, nefiind abrogate de Legea nr.176/2010, privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
Susținerile pârâtului că prin Deciziile Curții Constituționale nr.9/_ ,_ /2011 a fost tranșat controlul de legalitate a dispozițiilor art. 90 alin.(1), art. 91 alin. (1), (3) și (4) și art. 92 alin. (1) și (4) din Legea nr.161/2003 și ale art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr.393/ 2004, astfel încât este de prisos orice interpretare, "atât timp cât forul abilitat le-a declarat constituționale, deci legale";, nu pot fi primite pentru argumentul de esență că, potrivit art.1 și art.2 alin.1, 3 din Legea nr.47/1992, Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, care asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului, putându-se pronunța numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, dar nici interpreta.
Pentru considerentele expuse, prin raportare și la dispozițiile Capitolului IX - "Norme cu privire la actele normative adoptate de autoritățile administrației publice locale"; din Legea nr.24/2000, art.80 - 81: " La elaborarea proiectelor de hotărâri… se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior. Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale și ale consiliilor județene, precum și cele cuprinse în ordinele prefecților sau în dispozițiile primarilor nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior";, în temeiul art.3 și art.8 din legea nr.554/2004, tribunalul va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de P. J.
-N. în contradictoriu cu pârâtul C. Local al comunei Ș. M. și, în consecință, va anula prevederile art. 90 alin. 4 și 5, respectiv art. 91 alin. 2, 3 și 4 ale anexei nr. 1 a HCL nr.37/_ adoptată de C. local al comunei Ș. M., privind Regulamentul de organizare și funcționare a
ui Local al com. Ș. M., contrare legii speciale - art.9 alin.3 și 12 din Legea nr.393/2004. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGIIÎ HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de P. J. B. -N. , cu sediul în B., str. P. P. R., nr. 1, jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâtul C. Local al comunei Ș. M., cu sediul în Ș. M., nr. 243, jud. B. -N. și, în consecință:
- anulează prevederile art. 90 alin. 4 și 5, respectiv art. 91 alin. 2, 3 și 4 ale anexei nr. 1 a HCL nr.37/_ adoptată de C. local al comunei Ș. M., privind Regulamentul de organizare și funcționare a C. ui Local al com. Ș. M. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ / 4 ex
