Sentința civilă nr. 11775/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 11775/2013Ședința publică din data de 8 august 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. | G. | C. |
Grefier L. | C. |
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant S. "BS G. D. "S. în contradictoriu cu pârâții M. C. N. -
D. DE I. ȘI T. L., P. M. C. N., având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din_, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta S. BS G. DSR.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. C. -N. D. de I. și T. L. și P.
M. ui C. -N. pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea Dispoziției nr. 995/_ emisă de P. M. ui C. -N., prin care în mod nelegal a fost respinsă contestația formulată de petenta împotriva Deciziei de impunere nr. 5203/_ emisă de
C. D. de I. și T. L. Serviciul Constatare, impunere, control persoane juridice, comunicată la data de_, prin care se stabilesc unele obligații de plată față de bugetul local, și a înștiințării de plată nr. 699888/_ emisă de același serviciu, anularea Deciziei de impunere nr. 5203/_ emisă de M. C. -N., D. de I. și T. L. Serviciul Constatare, impunere, control persoane juridice, comunicată la data de_, precum și Înștiințarea de plată nr. 699888/_ emisă de același serviciu ca nelegale și obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin decizia de impunere contestată se stabilesc în sarcina sa, în mod retroactiv obligații suplimentare de plată față de bugetul local cu titlu de impozit mijloace de transport pentru perioada 2008 - 2012 în sumă de 12.009 lei. Totodată prin aceeași decizie se stabilesc și accesorii - majorări de întârziere aferent acestor sume în cuantum de 6.610,59 lei. Prin înștiințarea de plată modificându-se baza de impunere ca urmare a radierii unui mijloc se stabilesc în sarcina reclamantei cu titlu de impozit mijloace de transport marfă - 12 tone în suma de 8.285 lei si majorări de întârziere de 5.425 lei rezultând un total de plata de 13.710 lei la data de_ . Arată reclamanta că Decizia de impunere nr. 5203/_ contestată încalcă dispozițiile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal efectuându-se o încadrare greșită a bunurilor supuse impunerii, cu consecința stabilirii unor obligații de plată pe care le datorează, cu toate acestea, la data de
_, din oficiu, Primăria municipiului C. -N. emite Decizia de impunere nr. 5203/_ prin care reîncadrează în mod complet eronat mijloacele supuse impunerii, la art. 263 alin. 4 Cod Fiscal, si prev. art. 114 si urm din HG 44/2004. Pe de alta parte, arată reclamanta că nu pot fi calculate si reținute in sarcina ei majorări de întârziere având în vedere că si-a îndeplinit conform și la termen obligațiile de plată a sumelor stabilite cu titlu de impozit conform deciziilor de impunere anterioare. Prin urmare nu se poate reține o întârziere la plată. Consideră reclamanta că în mod nelegat s-a procedat prin Decizia de impunere la stabilirea penalităților și majorărilor de întârziere, fără comunicarea în prealabil al titlului de creanță prin indicarea termenului de plată si acordarea posibilității efective de plată a diferențelor de plată stabilite. Raportat la dispozițiile legale incidente și care nu lasă loc de niciun dubiu în ce privește modalitatea de impunere a acestor tipuri de vehicule de transport marfa, care nu au tracțiune proprie, au documente de inmatriculare/carte de identitate distincte si nu circula in combinații de autovechicole sau tren rutier categorie de vechicule care au document comun de circulație, reîncadrarea făcuta in categoria de impozitare pe dispozițiile ari. 263 alin 4 din Codul Fiscal încalcă dispozițiile legale. În contextul notei de fundamentare a deciziei de respingere a contestației formulate de reclamantă, aceasta arată că nu i s-a comunicat până în prezent Decizia Curții de Conturi la care se face referire și nici Decizia civilă nr. 8294/_ a Curții de Apel C., documente la care subscrisa nefiind parte nu îi sunt opozabile.
Prin întâmpinarea formulată la data de_ (filele 32-36), pârâtul M. C. -N. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că actele administrative atacate de reclamantă au fost emise în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către Camera de Conturi a Județului C.
, constatându-se abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestor s-a emis Decizia nr. 44/_, general obligatorie. A mai arătat pârâtul că remorca deținută de reclamantă, cu masa maximă autorizată de 40 t, a fost reîncadrată de organul fiscal prin decizia de impunere atacată în grila de impozitare cuprinsă în art.263 alin.4 C. fiscal, la un impozit anual de 947 lei, față de impozitul anual de 55 lei stabilit anterior de organul fiscal prin încadrarea în grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal. În condițiile în care criteriile de impozitare din art.263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art.263 alin.6 C. fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de M. C. -N., s-a procedat la punerea în aplicare a Deciziei nr. 44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru mijlocul de transport deținut de reclamantă conform art.264 alin.4 C. fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în decizia de impunere, iar în conformitate cu prevederile art.1241C.pr. fiscală, reclamanta datorează și dobânzile calculate asupra creanței fiscale stabilite. Pârâtul a susținut că din analiza prevederilor art. 15, art. 23, art. 90, art. 91 din OG 92/2003 reiese că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună in situația în are acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora. Prin coroborarea acestor dispoziții cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi, rezultă faptul că emiterea deciziei de impunere atacată de reclamantă este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a Județului C. în Decizia nr.44/_ .
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 5203/_ emisă de pârâtul M. C. -N., D. taxe și impozite s-a stabilit în sarcina reclamantei S. BS G. DSR.L. obligația de
plată a unei diferențe de impozit aferent mijloacelor de transport pentru perioada 2008- 2012 în sumă de 12.009 lei și majorări de întârziere în sumă de 6.610,59 lei, iar pentru anul 2013 s-a stabilit pentru aceeași remorcă un impozit în cuantum de 947 lei (fila 6).
Cu respectarea dispozițiilor art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal (filele 13-14), respinsă prin Dispoziția nr. 995/_ emisă de P. M. ui C. -N. (fila 9), iar acum societatea atacă în contenciosul fiscal acest din urmă act administrativ, susținând în esență că s-a realizat calcularea și stabilirea greșită a impozitului.
Decizia de impunere a fost emisă în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., finalizată cu emiterea Deciziei nr. 44/_, general obligatorie, prin care s-a stabilit în sarcina conducerii UATM C. (și) obligația identificării cazurilor în care impozitul aferent mijloacelor de transport nu a fost determinat în conformitate cu prevederile legale, stabilirea corectă a impozitului și a accesoriilor aferente, precum și dispunerea măsurilor legale de încasare.
Pe cale de consecință, remorcile deținute de reclamantă au fost reîncadrate de organul fiscal în grila de impozitare cuprinsă în art. 263 alin. 4 din Codul fiscal și s-a emis decizia de impunere pentru diferența dintre acest impozit și cel determinat anterior, prin încadrarea în grila de impozitare prevăzută de art. 263 alin. 6 Cod fiscal.
Verificând legalitatea actelor administrative contestate prin prisma motivelor indicate de reclamanta S. BS G. DSR.L., se reține că art. 263 din Codul fiscal stabilește că impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, alin. 4 și 5 indicând impozitul datorat în cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, respectiv în cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone.
Apoi, la alin. 6 se stabilește impozitul în cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinație de autovehicule.
În același sens, H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal stabilește la pct. 113 că, pentru remorci, semiremorci si rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de masa totala maxima autorizată a acestora, dar "Nu intră sub incidența prevederilor pct. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinațiile de autovehicule - autovehicule articulate sau trenuri rutiere - de transport marfa cu masa totala maxima autorizata de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. (5) din Codul fiscal"; .
Pe de altă parte, pct. 115 din H.G. nr. 44/2004 statuează neechivoc că "Impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinație
";.
În cartea de identitate a acestor vehicule cu masa peste 12 tone este făcută mențiunea că "masa totală maximă autorizată în autotren este de...";, mențiune care confirmă neechivoc faptul că acestea circulă în combinații de autovehicule cu masa peste 12 tone, și de aceea din coroborarea textelor legale redate reieșea că impozitarea remorcilor și semiremorcilor trebuia să se realizeze conform art. 263 alin. 4 și 5 iar nu din Codul fiscal s-a realizat cu încadrarea greșită a acestora în altă grupă de impozitare.
Aceasta a fost și interpretarea Curții de Conturi, care a stat la baza deciziei menționate, interpretare confirmată în instanță, în cadrul procesului promovat de M. C.
-N. împotriva Deciziei nr. 44/2011. Cererea M. ui a fost respinsă prin Sentința civilă nr.7591/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 8294/_ a Curții de Apel C. prin care s-a respins recursul promovat de reclamant.
Cu toate acestea, tribunalul reține că pct. 1152din H.G. nr. 44/2004 prevede în mod expres că "(1) Dacă mijlocul de transport, înregistrat, nu are caracteristicile unui autovehicul, nu intră sub incidența prevederilor art. 263 alin. (2), (4), (5) sau (6) din Codul fiscal, în vederea stabilirii impozitului pe mijloace de transport, fiind considerat utilaj.
Dacă mijlocul de transport, înregistrat, este prevăzut cu roți și axe fără a avea autopropulsie se impozitează conform art. 263 alin. (6) din Codul fiscal, pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Dacă mijlocul de transport, înregistrat, este prevăzut cu roți, axe și autopropulsie, impozitul se stabilește conform art. 263 alin. (2), (4) sau (5) din Codul fiscal, după caz.
Dacă un mijloc de transport prevăzut la alin. (1) și (3) nu are carte de identitate atunci se datorează taxa prevăzută la art. 283 alin. (2) și (3) din Codul fiscal
";.
Acest punct 1152din Normele metodologice de aplicare a art. 263 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 8 al lit. F al art. I din H.G. nr.670/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 481 din 13 iulie 2012.
Potrivit definiției existente în dicționarul explicativ al limbii române, remorcile și semiremorcile sunt vehicule fără autopropulsie, remorcate de un altul autopropulsat și destinate transportului de persoane sau de mărfuri. Pe cale de consecință, remorcile și semiremorcile se încadrează în sfera mijloacelor de transport indicate la alin. 2, urmând, deci a se impozita conform art. 263 alin. (6) din Codul fiscal.
Astfel, ulterior controlului efectuat de Curtea de Conturi și pronunțării instanței de contencios legiuitorul a intervenit și a arătat în mod expres care este modalitatea de impozitare a remorcilor și semiremorcilor.
Întrucât norma de interpretare a intrat în vigoare la data de_, anterior emiterii deciziei de impunere contestate (la data de_ ), trebuia aplicată și respectată întocmai, art. 9 din Codul civil prevăzând în mod expres că interpretarea oficială trebuie să se facă de cel care a adoptat norma iar interpretarea dată trebuie respectată pentru viitor.
Dacă textul legal este susceptibil de interpretări cu privire la sfera și condițiile de aplicare, revine instanței de judecată rolul de a realiza această delimitare, însă după ce legiuitorul adoptă norme metodologice în acest sens, interpretarea legii se poate realiza doar conform voinței exprimate.
De asemenea, reclamanta S. BS G. DSR.L. este un terț față de procesul anterior și de aceea nu i se poate opune decât opozabilitatea hotărârii judecătorești irevocabile, prevăzută de art. 435 din Cod. Or, prezumția relativă de adevăr, dată de puterea lucrului judecat, este înlăturată în condițiile art. 328 alin. 2 din Cod, tocmai prin norma interpretativă adoptată și intrată în vigoare ulterior pronunțării sentinței.
Pentru toate acestea, tribunalul apreciază că interpretarea legiuitorului se impune cu necesitate, impozitarea anterioară fiind cea corectă, motiv pentru care, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, va admite solicitarea reclamantei și va dispune anularea deciziei de soluționare a contestației și a deciziei de impunere emise.
Reclamanta solicită, de asemenea, să se dispună anularea înștiințării de plată nr.699888/_ emisă de M. C. -N., D. de I. și T. L., Serviciul Constatare, impunere, control persoane juridice.
Conform art. 41 din Codul de procedură fiscală, prin act administrativ fiscal se înțelege "actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale";.
Raportat la această definiție, actul menționat reprezintă doar o înștiințare, o notificare, cu valoare probatorie pentru impozitul datorat și majorările și penalitățile de întârziere la plată, dar fără a fi emis în vederea executării vreunei dispoziții legale și fără a fi apt să producă efecte prin el însuși, adică să dea naștere, să modifice sau să stingă drepturi și obligații în favoarea, respectiv în sarcina reclamantei.
De aceea, constatând că înscrisul menționat nu reprezintă un act administrativ fiscal și, pe cale de consecință, nu poate face obiectul contestației prevăzute de art. 205 și urm. din Cod, instanța va respinge capătul de cerere privind anularea înștiințării de plată.
În temeiul art. 451 și art. 455 din Codul de procedură civilă, pârâții vor fi obligați în solidar la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare achitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. BS G.
S.R.L., cu sediul în Otopeni, tarla 20, parcelele 293/1/7 si 293/2/2, lot 6 jud. Ilfov și punct de lucru în municipiul C. -N., Bulevardul Muncii, nr. 16, jud. C., înregistrată la ORC Ilfov sub numărul J_, CIF RO 17634029, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat K. M., cu sediul profesional în municipiul C. N., C. D., nr. 21, ap. 14., jud. C., în contradictoriu cu pârâții M. C. -N., D. de taxe și impozite locale și P. municipiului C. -N., ambii cu sediul în municipiului C. -N.
, str. M. nr.1-3, jud. C. .
Anulează Dispoziția nr. 995/_ emisă de P. municipiului C. -N. și Decizia de impunere nr. 5203/_ emisă de pârâtul M. C. -N., D. de taxe și impozite locale.
Respinge solicitarea de anulare a înștiințării de plată.
Obligă pârâții în solidar la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 8 august 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
L. C.
Red.AGC/Tehnored.VAM 5 ex./_
