Decizia civilă nr. 8438/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8438/2013
Ședința publică din data de 11 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
GREFIER D. C.
Pe rol recursului declarat de pârâtul M. C. -N. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 7053 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta SS -I., având ca obiect - anulare act administrativ dispoziție retragere autorizație.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform chitanței aflată la fila 7 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, dispozițiile Legii nr. 38/2003 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarelor constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7053 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S.
S. I. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. și în consecință a fost dispusă anularea dispoziției nr.5626 din_ sub aspectul privind retragerea autorizației de transport eliberată reclamantului.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că excepțiile sunt neîntemeiate în raport cu prevederile art.91 și 19 din Legea nr.215/2001 și art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004.
Totodată a reținut instanța că din conținutul dispoziției nr.5626/2011 nu rezultă care ar fi cerința legală concretă neîndeplinită de reclamant de natură a atrage anularea autorizației. Această stare de confuzie generată de atitudinea autorității nu poate determina prejudicierea drepturilor reclamantului.
1
În actul contestat, ce privește un număr de 26 de autorizații de transport aprținând mai multor persoane se menționează că persoanele sunt nominalizate în lista anexă la act.
Cercetând conținutul acestei liste Tribunalul a constatat că în tabel sunt cuprinse doar persoanele și numărul autorizației, fără a se arăta situația concretă a fiecăruia, cu atât mai puțin a reclamantului. (f.30-31 dosar)
Refuzul administrației de a rezolva o cerere a unui particular referitoare la un drept prevăzut de lege sau la un interes personal protejat al acestuia, trebuie să se întemeieze pe o dispoziție legală în vigoare la data refuzului, iar motivele refuzului trebuie să fie comunicate petentului pentru ca acesta să își poată stabili conduita în raport de motivele refuzului.
Atât timp cât acestuia nu i s-a comunicat în mod distinct motivul anulării autorizației, respectiv nu i s-a indicat cerința legală nerespectată, actul administrativ de anulare este nul.
Instanta a remarcat faptul ca utilizarea serviciilor de dispecerat nu se incadreaza printre conditiile expres prevazute de lege pentru acordarea si mentinerea valabilitatii autorizatiei de transport in regim de taxi, prin urmare nu poate constitui motiv de retragere a acestei autorizatii.
Stabilind ca reclamantului i-a fost retrasa in mod nelegal autorizatia de transport prin Dispozitia P. ului municipiului C. -N. nr. 5626/_, instanta a admis actiunea si a dispus anularea acestei decizii in ce priveste pe reclamant.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâtul susținând că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsi calității procesuale pasive întrucât nu este parte a contractului de atribuire de gestiune delegat serviciului de transport public legal
; nu exista identitate între persoana pârâtei și cel care este titular al obligațiilor în raportul juridic dedus judecății.
Totodată susține recurenta că în condițiile art.12, art.15 alin.5 și 6, art.14 și art.9 alin.3 din Legea nr.38/2003 ale Regulamentului de desfășurare a activității de taximetrie transportatorul trebuia să prezinte cazierul fiscal și să utilizeze obligatoriu serviciile unui dispecerat pe baza unui contract iar reclamantul nu a prezentat cazierul, nu mai are un contract de colaborare - dispecerat acesta încetându-i.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că instituția este emitenta actului contestat și nu se încadrează în condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.38/2003.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului de normele juridice incidente, de art.304 C.pr.civ., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Astfel, un prim argument adus de recurent constă în aceea că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu exista identitate între persoana pârâtă și titularul raportului juridic dedus judecății nefiind parte a contractului de atribuire.
Susținerea nu poate fi primită întrucât se omite a se avea în vedere că obiectul litigiului nu vizează contractul ci anularea unui act administrativ respectiv dispoziția din_, al cărui emitent este. Ori în condițiile contenciosului administrativ litigiul se poarta între emitentul actului și cel vizat de act respectiv . Ca atare susținerea se vădește nefondată și va fi respinsă.
Mai susține recurentul că instanța nu a reținut că nu sunt întrunite cerințele cerute de actele normative transportatorilor însă omite a avea în vedere că procesul de deliberare al autorității concretizat în actul administrativ emis poate fi efectiv dacă se motivează, se precizează considerentele de fapt și temeiul ce justifică măsura. Lipsa motivării împiedică orice cenzurare a legalității măsurii
2
atacate și constituie un viciu esențial și o cauză de nulitate a actelor. În cauză în preambulul actului contestat se arată că se dispune în condițiile analizării referatului nr.35249D al direcției tehnice și a art.14 din Legea nr.38/2003 retragerea a 26 autorizații de transport pentru persoane fizice, 3 autorizații eliberate persoanelor fizice…s.a ,fără a se arăta în concret ce anume nu a fost îndeplinit de reclamant. Ori în atare situație nu se poate reține ca cerința motivării în fapt și drept ar fi întrunită. Sub acest aspect trebuie observat că prin rezoluția Consiliului de Miniștrii al Consiliului Europei cu privire la protecția individului în relația cu autoritățile administrative se arată că în situația când actul administrativ este de o așa natură întrucât să afecteze în mod negativ drepturile,
libertățile sau interesele persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului. Prin aceeași rezoluție s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul și practica lor administrativă de anumite principii enunțate în rezoluție în scopul protecției persoanelor fizice sau juridice în procedurile administrative . În implementarea acestor principii cerințele unei administrații bune și eficiente precum și interesele terților și interesul public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate ,în principiul IV din rezoluție fiind inserată obligația de prezentare a motivelor ce au stat la baza actului .Ori actul emis de autoritate nu arată motivele ce au stat la baza acestuia.
Evident se poate susține că a fost oferită pe parcursul procedurii prealabile dar și al judecății prin întâmpinare o justificare și o precizare a cerințelor neîndeplinite. Cele oferite nu pot fi reținute ca argumente în măsura să complinească cerința ce se cere la emiterea oricărui act de către autoritate și aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a dat posibilitatea formulării unor obiecțiuni, contestări după procedurile cerute în contenciosul administrativ - contestarea motivelor reținute in stabilirea măsurii prin actul emis in contextul plângeri și apoi în instanță raportat la refuz. Cîtă vreme motivele nu sunt evidentiate în actul contestat nu se poate vorbi de o asigurare a informarii ,de o echitate iar in atare situatie susținerea se vădește nefondată.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 7053 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
3
