Decizia civilă nr. 8106/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ **
DECIZIA NR. 8106/2013
Ședința publică din data de 03 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. -I. A. JUDECĂTOR DP JUDECĂTOR C. I. GREFIER D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul P. V. împotriva sentinței civile nr. 5308/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ ** privind și pe intimata D. G. A F. P. A
J. C., având ca obiect
contestație act administrativ fiscal impozit pe venit suplimentar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurent, reprezentantul acestuia, avocat R. S. C., cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar(f.15), lipsă find reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care învederează instanței că prezentul recurs este la primul termen de judecată, procedura este îndeplinită, în dat de_ intimata a înregistrat la dosar întâmpinare în recurs(f.10), iar în data de_ recurentul a înregistrat la dosar concluzii scrise(f.12,13) la care a anexat dovada achitări taxei judiciare de timbru de 4 lei (f.14)și împuternicirea avocațială de reprezentare (f.15).
Curtea constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat legal timbrat, find competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentantul recurentei depune la dosar în probațiune înscrisurile de la filele 16-22 și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune. Nemaifind alte cereri de formulat și excepți de invocat, Curtea în conformitate cu dispozițile art 150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie
și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul recurentei, avocat R. S. C. solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, pentru motivele invocate, casarea sentinței atacate, cu consecința admiteri contestației
formulate, anularea deciziei emise de intimată cu exonerarea recurentei la plata sumelor stabilite.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 5308/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ ** a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C. .
În considerente se reține că prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr._, reclamantul PFA P. V. a
solicitat in contradictoriu cu parata D. G. A F. P. A J.
C. anularea Deciziei de impunere privind impozitul pe venit, stabilit suplimentar de plată de către inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual nr. 35323/_ și împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. 35323/_ .
Reclamantul a aratat ca obligatiile de plata stabilite in sarcina sa sunt nejustificate in conditiile in care autoturismul marca Volkswagen Bora a fost folosit in interesul PFA pentru deplasarile in tara, in vederea contractarii de lucrari de catre PFA P. ; acest autoturism este cumparat in leasing, existand un contract de comodat intre persoana fizica si PFA P., prin care autoturismul este inchiriat persoanei fizice autorizate, cheltuielile suportate de aceasta urmand a fi deduse; sumele depuse pentru creditarea PFA au fost in mod nejustificat considerate de organele de control ca nedeductibile; prin folosirea apartamentului si autoturismului a creat conditii PFA pentru a produce profit.
Pârâta D. G. A F. P. A J. C. a formulat întâmpinare in cauza, solicitand respingerea ca inadmisibila a actiunii in conditiile in care reclamantul nu a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr.8327/_ pronunțată în dosar nr._ al
T. ului C. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul PFA P. V. în contradictoriu cu pârâta D. GE. LALA A F. P. A J. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că PFA P. V. a fost supus unui control din partea organelor fiscale, perioada vizata fiind_ -_ .Urmare controlului a fost intocmit Raportul de inspectie fiscala prin care a fost identificat un venit anual impozabil diferit de cel declarata de reclamant, cu consecinta calcularii unui impozit pe venit suplimentar
,defalcat astfel:pentru anul 2008 suma de 2460 lei, la care au fost calculate majorari si penalitati de intarziere aferente in valoare de 1.482 lei; pentru anul 2009 suma de 4548 lei la care au fost calculate majorari si penalitati de intarziere in cuantum de 1242 lei; pentru anul 2010 suma de 1375 lei .
In baza Raporului de inspectie fiscala sus mentionat parata a emis Decizia de impunere nr 35323 din_ privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plata de inspectia fiscala pentru persoane fizice care desfasoara activitati independente in mod individual, prin care in sarcina reclamantului s-au stabilit obligatii suplimentare de plata in suma totala de
11.107 lei.
Prin Decizia nr 291/_ parata a respins contestatia reclamantului formulata impotriva Deciziei de impunere nr 35323/2011, retinand, in esenta, ca inspectorii fiscali au identificat corect cheltuielile nedeductibile fiscal efectuate de PFA P., cu influenta directa asupra cuantumului venitului anual impozabil .
In privinta caraterului sumelor depuse de persoana fizica P. V. in vederea creditarii PFA P. V., pima instanta a retinut ca in mod eronat reclamantul a apreciat ca acestea ar reprezenta cheltuieli deductibile.Astfel, pe de o parte, suma primita de PFA sub forma de imprumut de la persoana fizica P. V. nu poate fi considerata venit brut, raportat la prevederile art 48 alin 3 lit b din Codul, fiscal. Pe de alta parte pentru a putea fi deduse, cheltuielile aferente veniturilor trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ conditiile prescrise de art 48 alin4 din acelasi act normativ, respectiv pct 37 din HG nr 44/2004, conditii a caror indeplinire nu a fost probata de catre reclamant.
De asemenea, s-a retinut ca reclamantul a stabilit eronat caracterul deductibil al cheltuielilor privind ratele de leasing achitate pentru autoturismul marca Volkswagen Bora in conditiile in care contractul de leasing a fost incheiat de persoana fizica P. V. iar ratele stabilite prin contract precum si valoarea reziduala au fost achitate tot de catre persoana fizica. Apare ca irelevant in sustinerea caracterului deductibil al acestor cheltuieli faptul ca autoturismul a facut obiectul unui contract de comodat intre persoana fizica si PFA P. V. atat timp cat cheltuielile cu aceste rate nu au fost efectuate in cadrul activitatilor PFA de consultanta si inginerie ci de catre persoana fizica P. V. . Mai mult, una dintre caracteristicile esentiale ale contractului de comodat este caracterul esentialmente gratuit, aspect in masura sa releve suplimentar faptul ca obligatia de plata a ratelor de leasing a ramas in sarcina persoanei fizice, nefiind o cheltuiala efectuata de contribuabilul-comodatar.
In ce priveste cheltuielile de intretinere pentru imobilului proprietatea persoanei fizice P. V., imobil in care isi desfasoara activitatea si PFA P.
V. precum si cheltuielile, tribunalul a constatat ca organul fiscal in mod temeinic a stabilit caracterul nedeductibil al acestora.
Prin decizia civilă nr.144/_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C. s-a admis recursul declarat de P. V. împotriva sentinței civile nr.8327/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, care a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că în cadrul rejudecării se va pune în discuție mai întâi aspectul legat de calea de contestare și se va avea în vedere principiul disponibilității, urmând ca în funcție de precizări să analizeze admisibilitatea sau nu a demersului iar apoi în funcție de analiza, va pune în discuție oportunitatea probei, urmând să motiveze și să argumenteze aspectele privind deductibilitatea și determinarea obligațiilor stabilite.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ **.
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei în data de_, reclamantul a solicitat anularea formelor de executare silită pornite împotriva sa și exonerarea sa de la plata sumelor care nu se justifică.
Reclamantul a învederat că nu s-a ținut cont de prevederile Codului fiscal valabil în 2007, 2009 și 2010 care prevăd că riscurile, cheltuielile deductibile erau prevăzute la art.47.
Totodată, a solicitat admiterea contestației și exonerarea sa de la plata sumelor care i se impută fără vreun temei legal, având în vedere că a fost de bună credință și a achitat toate sumele datorate către stat, iar sumele imputate nu se justifică, întrucât au fost ocazionat cu activitatea P.F.A. P. V.
, care a adus venituri bugetului de stat prin achitarea de contribuții substanțiale.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
In urma controlului efectuat de organele fiscale pentru reclamant a fost intocmit Raportul de inspectie fiscala prin care a fost identificat un venit anual impozabil diferit de cel declarata de reclamant, cu consecinta calcularii unui impozit pe venit suplimentar ,defalcat astfel:pentru anul 2008 suma de 2460 lei, la care au fost calculate majorari si penalitati de intarziere aferente in valoare de 1.482 lei; pentru anul 2009 suma de 4548 lei la care au fost calculate majorari si penalitati de intarziere in cuantum de 1242 lei; pentru anul 2010 suma de 1375 lei .
Prin Decizia nr. 291/_ parata a respins contestatia reclamantului formulata impotriva Deciziei de impunere nr. 35323/2011, retinand, in
esenta, ca inspectorii fiscali au identificat corect cheltuielile nedeductibile fiscal efectuate de PFA P., cu influenta directa asupra cuantumului venitului anual impozabil.
Prin sentința civilă nr.8327 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al T. ului C. a fost respinsă acțiunea formulată de PFA P.
V. în contradictoriu cu D. G. a F. P. C. .
In decizia de casare nr.144/2013 a Curții de apel C. s-a reținut că este necesar a se pune în discuție procedura specială instituită de prevederile fiscale aplicabile în materie fiscală respectiv dacă reclamantul solicită instanței de contencios administrativ și anularea deciziei date în soluționarea contestației cunoscut fiind că potrivit art.215, art.208 și art.218 C.pr.fiscală
O punere în discuție asupra acestui aspect nu a avut loc întrucât reclamantul nu s-a prezentat la prima zi de înfățișare și a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
La dosarul constituit după casare, reclamantul nu a depus nici o precizare în sensul în care instanța sa să pronunțe și asuprea Deciziei date în soluționarea contestației nr.291/2012 emisă de pârâtă.
Cu privire la împrejurarea că reclamantul nu a contestat decizia în soluționarea contestației administrative, s-a reținut că:
Potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii; potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că actul administrativ fiscal care poate și trebuie să fie contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, contestație care, potrivit alin. 2, vizează și refuzul organului fiscal de a emite un act administrativ fiscal, așa cum este cazul în speță.
În nici un caz, nu se poate contesta direct în instanță refuzul organelor administrativ-fiscale de a emite un act administrativ fiscal, fără a se urma întâi procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală și fără a se ataca, apoi, decizia emisă în soluționarea contestației potrivit dispozițiilor art. 218.
Or, în prezentul litigiu, tribunalul a constatat că reclamantul a solicitat, prin acțiune, direct în fața instanței de judecată, anularea deciziei de impunere și a Raportului de inspecție nr. 35323/2011, emise de pârâtă cu consecința exonerării sale de la plata sumelor cuprinse în deciziile de impunere, în consecință, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs P. V.,
criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului recurentul arată că în mod eronat instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea formulată de acesta, reținând că nu ar fi atacat și decizia dată în soluționarea contestației nr. 291/2012 emisă de către pârâta DGFP C. . A contestat și la finanțe decizia iar la instanță a contestat atât decizia emisă de finanțe cât și modul de soluționare a
contestației depuse la această instituție. Dovada contestației și răspunsul au fost depuse la dosarul cauzei, sens în care solicită instanței să aibă în vedere la soluționarea cauzei aceste aspecte. Din răspunsul primit de la finanțe rezultă că nu ține cont de modul de stabilire a sumelor care sunt impozabile conform Codului fiscal, art. 21 .... Sunt impozabile veniturile nete care se calculează scăzând din venitul brut cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor. De asemenea în răspunsul formulat de către DGFP nu se ține cont de prevederile art. 7 din Codul Fiscal în vigoare la data desfășurării activității de către PFA P. vasile .
Procedând nejustificat si în discordantă cu prevederile legale cu ocazia verificării suplimentare, funcționarul care a refăcut calculele, a aplicat eronat " deductibilitatea limitata" de la Art. 48, Pct. 5, Al. L. Intr-adevar Codul de procedura fiscala in cadrul Articolul 48, Pct. 5 prevede limitări ale deductibilității, dar nu la toate situațiile, astfel limitările sant aplicabile Aliniatelor: a; b; c; d; g; h; m; n. Procedând corect funcționarii care au calculat regularizările anuale au dedus sumele legale. Ulterior urmare a reorganizării alt funcționar prin aplicarea eronată, omite cu buna știință prevederile menționate, întocmind Decizia 35323/ 24._, contestata de recurent.
Solicită să se aibă in vedere faptul ca instituția menționata, ignorând flagrant prevederile Codului fiscal in vigoare in perioada desfășurării activității, prevede fara echivoc următoarele:
Cod fiscal Art. 7. - contract de leasing financiar - orice contract de leasing care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții: riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte; utilizarea autoturismului s-a făcut in scopul PFA pentru producere de venituri.
Art. 19. - (1) Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă si cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Acțiunea recurentului a fost respinsă la fond ca inadmisibilă pe considerentul că acesta nu a înțeles să conteste decizia emisă în soluționarea contestației cu respectarea procedurii prevăzute de art. 205 Cod proc. fiscală, rezumându-se să atace doar decizia de impunere.
Potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii; potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Astfel, reclamantul din actele depuse nu face dovada că a atacat decizia nr. 291 din_ dată în soluționarea contestației depuse de reclamant.
Pentru aspectele sus arătate, în mod legal s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului, astfel că recursul este nefondat, urmând a fi respins potrivit art. 312 (1) Cod proc.civ.
Datorită faptului că în mod legal acțiunea reclamantului a fost respinsă pe excepție, nu se impune examinarea motivelor din recursul formulat ce vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de P. V. împotriva sentinței civile nr. 5308 din 22 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ ** al T. ului
C. pe care o menține în întregime Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. I. A. DP C. I.
GREFIER
D. B.
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.Rădulescu
