Sentința civilă nr. 12744/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Dosar nr._ R O M Â N I A

Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILA Nr. 12744/2013

Ședința publică de la 13 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. -F. B.

Grefier I. -M. P.

Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul F. L. în contradictoriu cu pârâtele P. M. C. N., C. LOCAL AL M. C. N., M. C. N. PRIN P., având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant, avocat Cristea S., lipsă fiind restul părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier .

Tribunalul procedând conform art.131 Noul Cod procedură civilă la verificarea competentei, instanța constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză, in temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Instanța in temeiul art. 238 NCPC estimează durata procesului la o lună.

De asemenea, instanța în temeiul art. 248 NCPC, aduce în discuția reclamantului excepția invocată de pârâți prin întâmpinare, respectiv lipsa calității procesuale pasive a C. ui Local C. al M. C. N. si Municipiul C. N.

.

Reprezentantul reclamantului cu privire la excepția invocată prin întâmpinare cu privire la C. Local lasă la aprecierea instanței, dar cu privire la Municipiul C.

N. solicită a fi respinsă apreciind ca acesta are calitate procesuala. Alte cereri de formulat nu mai are în probațiune.

Instanța după deliberare, unește cu fondul excepția invocată și nefiind alte cereri de formulat în probațiune tribunalul, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul F. L. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. -N., C. Local al M. C. -

N. și Municipiul C. -N. prin P., a solicitat obligarea pârâților să îi permită studierea tuturor actelor care au stat la baza emiterii autorizației de construire

nr.525/_, inclusiv a documentației tehnice sau comunicarea acestor acte, respectiv la plata sumei de 2000 reprezentând daune morale și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că cererea sa privind studierea actelor care au stat la baza emiterii autorizației de construire susmenționate este întemeiată, deoarece în cadrul procesului aflat pe rolul Judecătoriei C. -N. a invocat efectuarea unor lucrări fără respectarea reglementărilor in construcții în aproprierea proprietății sale, astfel că interesul său era pe deplin justificat.

A mai arătat reclamantul că prin cererile înregistrate la pârât sub nr.87454/43/_ și nr.98696/43/_, respectiv audiență la directorul executiv, a solicitat consultarea tuturor actelor care au stat la baza emiterii autorizației de construire și a documentației tehnice, însă în mod nelegal i-a fost îngrădit dreptul de a consulta actele solicitate.

Reclamantul a apreciat că au fost încălcate prevederile Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public iar în urma prejudiciului produs prin încălcarea dreptului de acces la informații de interes public este îndreptățit la acordarea de daune morale.

Prin întâmpinarea formulată, pârâții P. M. C. -N., C. Local al M. C. -N. și Municipiul C. -N. prin P. au solicitat respingerea acțiunii în principal invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local al M. C. -N., iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat că potrivit art.7 alin.1 din Legea nr. 50/1991 și art.53 din Ordinul nr.839/2009, este obligatoriu a fi asigurat caracterul public doar în ceea ce privește autorizația de construire și anexele acesteia și că în aceste acte normative nu există precizări explicite referitoare la ce documente constituie anexele autorizației de construire, însă din analiza textelor de lege cuprinse in aceste acte normative rezultă că sintagma axele autorizației de construire reprezintă avizele, acordurile și actul administrativ al unității competente pentru protecția meniului și nu proiectul tehnic care reprezintă creația proprie a proiectantului și este afectată de drepturi de proprietate intelectuală.

Pârâții au mai arătat că în lipsa unor prevederi exprese ale legii privitoare la posibilitatea terților de a studia documentațiile tehnice ce stau la baza emiterii autorizațiilor de construire, este evident că autoritatea administrativă îndrituită de legiuitor cu analiza și emiterea acestora este obligată să asigure protejarea secretului comercial și industrial, a proprietății intelectuale, a interesului public și privat, garantarea și protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viață intimă, familială și privată în considerarea textelor de lege privind informațiile publice.

Analizand cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului C. -N.

instanța reține că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezulta din raportul de drept material dedus judecatii.

În cauza s-a solicitat instantei a dispune obligarea pârâtului la comunicarea informatiilor de interes public reprezentand autorizatie de construire si anexe.

Având în vedere ca relatiile solicitate sunt aferente activitatii desfasurate de catre P. municipiului C. -N. raportat la dispozitiile art 4 lit b din Legea nr 50/1991, entitate cu personalitate juridica distincta de cea a C. uiLocal al M.

C. -N., instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului

C. Local si, pe cale de consecinta,va dispune respingerea actiunii precizate ca fiind promovata împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

In privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul C. -N.

instanta remarca faptul a acest parat a fost chemat in judecata nu in calitate de emitent al actului administrativ a carui suspendare se solicita ci avand in vedere atributiile conferite prin art 21 alin 1 si 5 din Legea nr 215/2001. Acest pârât a fost chemat în judecată pentru opozabilitate aceasta fiind si ratiunea pentru care aceasta instanta a stabilit cadrul procesual cu includerea acestei parti,justificată printr-o serie de argumente juridice sustinute de dispozitii legale.

Astfel, de fiecare dată când acțiunea în justiție vizează și capete de cerere de ordin patrimonial, în litigiu, alături de emitentul actului conetstat sau autoritatea ținută de obligatția de a raspunde unei cereri trebuie să stea și unitatea administrativ-teritoriala.

Asupra fondului, din actele și lucrările dosarului, instanta reține următoarele

:

Prin cererile adresate Primăriei M. C. -N. si inregistrate sub nr.87454/43/_ și nr.98696/43/_, reclamantul a solicitat consultarea tuturor actelor care au stat la baza emiterii autorizației de construire nr 525/_ și a documentației tehnice aferente, privind pe numiții Bogătean S. și Bogătean I.

.

Prin adresele din data de_, respectiv din data de_, i s-a comunicat reclamantului că nu îi poate pune la dispozitie proiectul tehnic care a stat la baza emiterii autorizatiei de construire cu motivarea conform careia "autoritatea publică are obligația de a respecta restricțiile impuse de legislația in vigoare in legătură cu secretul comercial si industrial, proprietatea intelectuala, protejarea interesului public si privat precum si fara a se aduce atingere garantarii si protejarii drepturilor si liberatilor fundamenatle ale persoanelor fizice xu privire la dreptul la viata intima, faqmiliala si privata, porivit legii";.

Potrivit Legii nr.554/2004, art.2 ind.1 lit.h este refuz nejustificat de a solutiona o cerere, exprimarea explicită, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea, iar conform alin.2 al aceluiași articol se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Conform legii privind accesul la informatiile de interes public nr.544/2001, accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informatii de interes public, definite prin lege, constituie unul din principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane și autoritătile publice, în conformitate cu Constitutia României și cu documentele internationale ratificate de Parlamentul României, legea mentionând ce se întelege, prin « autoritate » sau « institutie publică », prin «informatie de interes public » și prin « informatie cu privire la date personale ».

Potrivit art.3 din Legea nr.544/2001, asigurarea de către autoritătile și institutiile publice a accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, iar în conformitate cu art.5 alin.1 din lege, fiecare autoritate sau institutie publică are obligatia să comunice din oficiu anumite informatii de interes public, accesul la aceste informatii realizânduse, astfel cum prevede alin.4 al aceluiași articol, prin: a) afișare la sediul autoritătii sau al institutiei publice ori prin publicare

în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicatii proprii, precum și în pagina de Internet proprie; b) consultarea lor la sediul autoritătii sau al institutiei publice, în spatii special destinate acestui scop.

Îndeplinirea obligatiei de a asigura publicitatea informatiilor din oficiu nu exclude posibilitatea ca aceste informatii să fie comunicate și în conditiile art.6, care statuează că orice persoană are dreptul să solicite și să obtină de la autoritătile și institutiile publice informatiile de interes public, iar autoritătile și institutiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate în scris sau verbal.

Fără a deroga de la aceste norme generale, art.7 alin.21 din Legea nr.50/1991 prevede că autorizatia de construire și anexele acesteia au caracter public și se pun la dispozitia publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autoritătii administratiei publice emitente sau prin afișare la sediul acesteia, după caz.

Asigurarea accesului la aceste informatii publice în modalitatea arătată nu reprezintă decât componenta de publicitate din oficiu, care, așa cum s-a arătat, nu o exclude pe aceea de comunicare a informatiilor publice la cerere, astfel că îndeplinirea obligatiei de publicare pe pagina de internet nu justifică refuzul recurentului pârât de a furniza informatiile solicitate de reclamant în conditiile art.6 din Legea nr.544/2001.

În ceea ce privește incidenta art.7 alin.22 din Legea nr.50/1991, insanța retine că autoritătile au obligatia de a respecta restrictiile impuse de legislatia în vigoare în legătură cu secretul comercial și industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public și privat, însă aceste restrictii nu pot limita accesul persoanelor la informatiile publice decât în conditiile prevăzute de lege, fără a-l putea suprima.

În acest sens, alin.23 al art.7 mentionează că autoritătile fac publică emiterea autorizatiei de construire și pun la dispozitia publicului informatii privind continutul autorizatiei de construire și al anexelor aferente, care includ toate conditiile necesare a fi îndeplinite de solicitanti.

Prin urmare, recurentul este tinut să comunice reclamantei continutul autorizatiei de construire și a anexelor acesteia și să ia, în același timp, măsurile ce se impun pentru a respecta secretul comercial și industrial, proprietatea intelectuală, fără a putea paraliza accesul reclamantului la informatiile solicitate.

In ce priveste capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratilor la plata daunelor morale in cuantum de 2000 lei instanta retine ca in conformitate cu dispozitiile art 22 alin 2 din Legea nr 544/2001 instanta poate obliga autoritatea sau institutia publică sa furnizeze informatile de interes public solicitate sa plateasca daune morale/materiale.

Potrivit jurisprudenței dauna morală constă in atingerea valorilor care definesc personalitatea umană, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional precum și consecințele negative suferite de reclamant pe plan psihic, instanța putand aprecia in raport de acestea importanța valorilor morale lezate și intensitatea cu care au fost receptate consecințele vătămării in plan social de către reclamant.

Pe de alta parte, pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească

producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității. Cum în cauza dedusă judecății aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, instanta va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale in cauntum de 2000 lei.

Pentru considerentele mai sus expuse instanta va admite in parte actiunea formulata de reclamantul F. L. si in consecinta va obliga pârâtul P. M.

C. -N. să comunice reclamantului informațiile solicitate prin adresa nr.87354/43/_, urmând să ia măsurile ce se impun pentru a respecta secretul comercial și industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public și privat, garantarea și protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viață intimă, familială și privată.

Prin Decizia nr 492/2006 Curtea Constitutionala a retinut ca prerogativa instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, a cuantumului onorariului avocatial convenit este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica, daca aceasta a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil.Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, tert in raport de conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta insusirii sale de catre instanta prin hotararea judecatoreasca prin al carei efect creanta dobandeste caracter cert, lichid si exigibil.

In acest context, tinand seama de gradul de complexitate a cauzei, dat inclusiv de existenta unei practici consecvente si unitare in materia dedusa judecatii, instanta apreciaza ca obligarea pârâților la plata unui onorariu in cuantum de 5000 lei apare ca fiind excesiv, astfel ca va dispune diminuarea acestuia la suma de 2000 lei.

In temeiul art 453 Cod procedura civilă instanța va obliga parații Municipiul

C. -N. și P. municipiului C. -N. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată in cuantum de 2000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al

  1. C. -N. .

    Respinge actiunea formulată de reclamantul F. L. în contradictoriu cu pârâtul C. Local al M. C. -N., cu sediul în C. -N., str.M. nr.1-3, jud.C., urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

    Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul C. -

  2. .

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul F. L., domiciliat în C.

-N., str.A. V. nr.28, bl.C3, sc.6, ap.53, jud.C. în contradictoriu cu pârâții

P. M. C. -N. și Municipiul C. -N., ambii cu sediul în C. -N., str.M. nr.1-3, jud.C. .

Obligă pârâtul P. M. C. -N. să comunice reclamantului informațiile solicitate prin adresa nr.87354/43/_, urmând să ia măsurile ce se impun pentru a respecta secretul comercial și industrial, proprietatea intelectuală,

protejarea interesului public și privat, garantarea și protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viață intimă, familială și privată.

Respinge cererea de obligarea pârâtilor la daunelor morale. Dispune reducerea onorariului avocațial la suma de 2000 lei.

Obligă pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei.

Pronunțată în ședința publică din 13 Septembrie 2013.

Președinte,

M. -F. B.

Grefier,

I. -M. P.

Red.MFB/tehn.MG 6 ex. 18.09.13

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 12744/2013. Contencios. Anulare act administrativ