Sentința civilă nr. 128/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
SENTINȚA CIVILĂ NR. 128/2013
Ședința publică din data de 11 februarie 2013 Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. | S. | |
GREFIER | :V. | D. |
S-a luat în examinare, după casare cu trimitere spre rejudecare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. F. - S., în contradictoriu cu pârâții A. N. A
F. P., P. C. P., P. A. N. A F. P. și M. A. - I., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
În data de_, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantului M. F. - S. .
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul M. F. - S. a chemat în judecată pe pârâții A. N. A F. P., P. C. P., P. A. N. A F. P.
și M. A. - I. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze Ordinul Președintelui ANFP nr.782/_ pentru aprobarea condițiilor de participare la concurs pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de secretar al comunei P., județul Sălaj și numirea comisiei de concurs și a comisiei de solutionare a contestatiilor; anularea Ordinului Președintelui ANFP nr.1086/_ prin care s-a modificat Ordinul Președintelui ANFP nr.782/_ ; anularea concursului organizat În perioada 27-29 aprilie 2011 pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de secretar al comunei P., judetul Sălaj; anularea Dispoziției primarului comunei P. nr.135/2011 prin care persoana care a fost declarată câștigătoare a concursului, d-na M. A. -I., a fost numită în funcția publică de conducere de secretar al comunei P., județul Sălaj; obligarea pârâtelor la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea acestei funcții publice, potrivit prevederilor legale în vigoare; obligarea pârâților la plata unor daune morale În valoare de 10.000 euro și la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că în susținerea celor solicitate se arată că ANFP avea obligația verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.23 alin.4 și 5 din Legea nr.188/1999 referitoare la transmiterea către primărie a proiectului planului de ocupare a funcțiilor cu
45 de zile înaintea aprobării cât și a transmiterii hotărârii consiliului local adoptată în acest sens iar în cazul în care acesta condiție nu a fost îndeplinită avea obligația a dispune suspendarea organizării și desfășurării concursului conform art.22/1 din Legea nr.188/1999. Condițiile de participare la concurs au fost aprobate prin ordinul nr.782/_ pe baza
propunerilor transmise de către primar prin adresele nr.431, 455 și 548/2011. Înaintea probei scrise din_ acest act administrativ a fost modificat prin ordinul nr.1086/_ prin înlocuirea unor membrii ai comisiei de concurs și secretarului comisiilor. Competența comisiei de concurs și a comisiei de soluționare a contestațiilor aprobată prin Ordinul nr.782/_ modificată prin ordinul nr.1086/_ nu a fost stabilită conform prevederilor art.90 alin-1 din HG nr.611/2008. Comisia de concurs și de soluționare a contestațiilor aprobate prin ordinul inițial au avut în competență doi reprezentanți ai ANAF, 2 reprezentanți ai instituției prefectului și doar un singur reprezentant al primăriei. Ulterior prin ordinul nr.1086 a fost modificată competența aceasta având 2 reprezentanți ANAF,
2 reprezentanți ai instituției prefectului și un reprezentant al consiliului județean deși legea prevede doi reprezentanți ai instituției publice în care se află funcția vacantă pentru care se organizează concursul. Prevederile art.30 alin.1 sunt obligatorii necidecum derogatoriu astfel că era necesar a se respecta norma.
Condițiile de participare la concurs mai susține reclamantul s-au stabilit cu încălcarea prevederilor legale. Astfel prin dispozițiile Legii nr.188/1999 art.57 alin.7 se prevede că pentru participarea la concursul de secretar organizat pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere candidații trebuie să fi absolvit studii de masterat sau postuniversitar, management ori în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice. Ori aceasta condiție nu a fost prevăzută în ordin.
O altă condiție de participare stabilită și aprobată prin ordinul 782/2011 a fost cunoașterea limbii maghiare fără a se preciza nivelul de cunoaștere in condițiile în care pentru condiția unei limbi străine de circulați a fost specificat expres nivelul de cunoaștere mediu. În plus nu s-a precizat că se va susține proba scrisă respectiv examinarea va consta în proba scrisă la una dintre limbi. Corect era a se preciza că examinarea va consta în proba scrisă atât în una din cele două limbi de circulație internațională
(engleza sau franceza cât și limba maghiară ori s-a dorit examinarea ținând seama de celelalte condiții. Prin aceasta au fost încălcate unul din principiile care stau la baza organizării comisiei funcționarului public prevăzut de art.4 lit.c din HG nr.611/2008 respectiv egalitatea de șanse.
Mai mult au fost încălcate dispozițiile art.48 din HG nr.611/2008 în condițiile în care subiectul nr.6 dat la proba scrisă a fost verificat de persoane ce nu cunosc limba maghiară. Ori într-o atare situație punctajul a fost atribuit nelegal.
Tot astfel arată reclamantul că potrivit art. 52 alin.1 din HG nr.611/2008 subiectele pentru proba scrisă se stabilesc pe baza bibliografiei și a tematicii de concurs astfel încât să reflecte capacitatea de analiză și sinteza a candidaților în concordanță cu specificul funcției publice pentru care se organizează concursul. Ori bibliografia și tematica de concurs
împreună cu anunțul nu au prevăzut în ce va consta proba scrisă la vreuna din limbile cerute.
De asemenea arată reclamantul în HG nr.1206/2002 și nici în Legea nr.215/2001 nu se prevede obligativitatea cunoașterii limbii minorităților naționale de către secretarii unităților administrativ teritoriale localitățile în
care este o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor și nici legea funcționarilor publici nu redă o atare situație. Întrunirea condiției nu are o bază legală iar impunerea unei atare cerințe duce la discriminarea în contextul în care cerința nu a fost precizată explicit iar în cadrul aparatului de specialitate există un singur funcționar de etnie romana, toți ceilalți fiind de etnie maghiară iar potrivit legii cetățenii sunt egali în fața legii și exercitarea drepturilor trebuie asigurată fără deosebire bazate în special pe limbă, religie s.a.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata unor daune morale în valoare de 10.000 euro, reclamantul arată următoarele:
Dauna morala a fost denumită pe rand în doctrina dreptului "orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane" (Rene Savatier, "La theorie des obligations. Vision juridique et economique" Dalloz, Paris, 1969, p 344) sau "prejudiciul care rezulta dintr-o atingere adusa intereselor personale și care se manifestă prin suferința fizică sau morală pe care le resimte victima"( Pierre Tercier "Contribution a l"etude du tort moral et de sa reparation en droit suisse", Editions Universitaires, Fribourg, Suisse, 1971, P 14). Daunele morale sunt, deci, consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingeri le aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale daca fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual.
În literatura juridică, s-a conchis că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Prin condiția cunoașterii limbii maghiare la concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere de secretar al comunei P., cât și prin subiectul nr.6 dat la proba scrisă prin care trebuia tradus un text de o jumătate de pagină în format A4 din limba română în limba maghiară, reclamantul apreciază că fost discriminat în propria-i țară în care limba oficială este limba română, fiind astfel împiedicat să se exprime în limba oficială a statului, dar și împiedicat să participe la concurs de pe poziții egale cu celelalte candidate de etnie maghiară, care au fost favorizate prin acest subiect, fiind astfel încălcat unul dintre principiile ce stau la baza organizării și dezvoltării carierei funcționarului public prevăzute de art.4 lit.c din HG nr.611/2008, respectiv egalitatea de șanse, principiu potrivit căruia este recunoscută vocația la carieră în funcția publică a oricărei persoane care îndeplinește condițiile stabilite potrivit legii.
Arată că toate acestea i-au adus un prejudiciu moral, datorat stresului psihic determinat de discriminarea produsă, de inegalitatea de șanse, de încălcarea libertății de exprimare, care au atins demnitatea, onoarea, reputația profesională și imaginea publică fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art.998 C.Civ.
Stresul psihic și frustrarea provocate de subiectul nr.6 dat la proba scrisă i-au creat o stare psihică ce m-a împiedicat să-mi concentrez atenția pe celelalte subiecte.
În speța de față consideră că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, producerea prejudiciului moral deducându-se din simpla existență a faptei ilicite de natură să determine un asemenea prejudiciu, soluția fiind
determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practice imposibilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar A. N. a F. P. solicită respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.F.P. raportată la capetele 4 și 5 de cerere, astfel cum figurează în acțiunea introductivă, întrucât Dispoziția primarului comunei P. nr. 135/2011 nu este un act administrativ emis de către A. N. a F. P., iar în ceea ce privește organizarea unui nou concurs pentru ocuparea funcției publice de conducere de secretar al comunei P., Sălaj, precizează că A. N. a
F. P., având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (1) tit. a) din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, nu poate organiza (decât la propunerea autorităților și instituțiilor publice), din proprie inițiativă, concurs pentru ocuparea funcțiilor publice din cadrul altor instituții publice, pentru care are competență de organizare a concursului.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea excepției invocată și respingerea capetele 4 și 5 de cerere indicate în cererea de chemare în
judecată (raportare la A.N.F.P.) ca fIind indreptate impotriva unei persoane juridice lipsiti de calitate proeesuală pasivă.
II. Pe fondul cauzei, invederează faptul că, în data de 27-_ a fost organizat de către A. N. a F. P., concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de secretar al comunei P.
, județul Sălaj.
Pentru ocuparea funcției publice de conducere de secretar al comunei
P., județul Sălaj, au fost solicitate și aprobate prin Ordinul Președintelui
A. N. a F. P. nr. 782/2011, ca și condiții de participare la concurs, îndeplinirea condițiilor generale pentru ocuparea unei funcții publice prevăzute de art. 54 din Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare, precum și condiții specifice printre care cunoașterea limbii maghiare.
Ordinul Președintelui A. N. a F. P. a avut la bază solicitarea Primăriei comunei P., județul Sălaj nr. 431/_ ,
înregistrată sub nr. 87570 l/18.l2.2011. Menționează că această adresă conține și numele persoanelor desemnate să participe, în calitate de membri în comisia de concurs sau în calitate de membri în comisia de soluționare a contestațiilor, la concursul indicat mai sus. Ca urmare a acestei adrese,
A.N.F.P. a demarat procedura de organizare și desfășurare a concursului in speță, emițând în acest scop, Ordinul Președintelui A.N.F.P. nr. 782/2011, în care au fost stabilite persoanele desernnate de către Primăria comunei P.
, județul Sălaj, ca membre în comisia de concurs cât și în comisia de soluționare a contestațiilor.
Apreciază, având în vedere aspectele mai sus menționate, precum și parte din motivarea cererii de chemare in judecată, că reclamantul face confuzie între termenul de "reprezentant" al unei instituții publice și termenul de "funcționar public" al aceleiași instituții publice.
Este universal recunoscut faptul că noțiunea de "reprezentare" semnifică îndeplinirea actelor procedurale de către o persoană, reprezentant, mandatar, în numele și in interesul unei alte persoane, reprezentant, mandatant, în scopul și limitele stabilite de către cea din urmă, reprezentantul nefiind ținut de calitatea de personal din cadrul persoanei juridice reprezentare.
De altfel legiuitorul ar fi putut să precizeze, la art. 26 alin. 1) lit. a) din HG nr. 611/2008 cu modificările și cornpletările ulterioare, ca cei 2 membri (atât din comisia de concurs cât și din comisia de soluționare a contestațiilor) să fie funcționari publici din cadrul instituției publice în al cărei stat de funcții se află funcția publică vacantă pentru care se organizează concursul, însă, prin stabilirea calității de "reprezentant" al acestora, s-a dorit, lărgirea spectrului din care se puteau alege membrii din cele două comisii.
Precizează că Ordinul Președintelui A.N.F.P. nr. 782/2011 s-a modificat prin Ordinul Președintelui A.N.F.P. nr. 1024/2011, la rândul său, modificat prin Ordinul Președintelui A.N.F.P. nr. 782/2011 (ca urmare a comunicării adresei nr. 1186/2011 de către P. comunei P., de schimbare a unui membru din comisia de concurs), la rândul său, modificat prin Ordinul Președintelui A.N.F.P. nr. 1138/2011 (ca urmare a comunicării adresei nr. 395/2011 de către Institutia prefectului județului Sălaj, de schimbare a membrului din comisia de soluționare a contestațiilor ).
În ceea ce priveste notarea subiectului stabilit pentru verificarea cunoașterii limbii maghiare, învederează instanței că s-a stabilit punctajul maxim de 15 puncte pentru acesta, in conditiile în care punctajul maxim pentru lucrare, în conformitate cu prevederile HG nr. 611/2008, cu modificările și completările ulterioare, putea fi acordat de 100 de puncte, iar punctajul minim pentru promovarea probei scrise, era de 70 puncte din totalul de 100. Aceasta semnifică faptul că reclamantul ar fi putut promova proba scrisă și fără rezolvarea subiectului stabilit pentru verificarea cunoașterii limbii maghiare respective cu 70 până la 85 de puncte obținute din rezolvarea celorlalte subiecte.
De asemenea, referitor la contestația reclamantului de la proba scrisă, învederează instanței că, comisia de soluționare a contestațulor a afișat soluționarea acesteia la sediul ANFP astfel cum prevede HG nr. 611/2008 cu modificările și completările ulterioare.
Menționează, de asemenea, că în cuprinsul adresei Primăriei comunei
P., județul Sălaj nr.431/_, înregistrată sub nr. 875701/_, se precizează ca fiind condiție specifică de participare propusă spre aprobare, în condițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, cu modificările și completările ulterioare: " vorbitor de limbă maghiară, având în vedere ca populația maghiară la nivelul comunei este mai mare de 20%" .
Totodată, atribuția stabilirii subiectelor pentru proba scrisă aparține comisiei de concurs, conform art, 40 alin. (L) lit. b.) din actul normativ invocat.
Susține că stabilirea condiției privitoare la cunoașterea limbii maghiare, nu este discriminatorie, din următoarele considerente:
Art. 13 din Constituția României, prevede că în România, limba oficială este limba română.
Aplicarea prevederii din legea fundamentală este asigurată, în domeniul funcției publice și funcționarilor publici prin prevederi exprese care reglementează cu privire la condițiile care trebuie îndeplinite de orice persoană pentru a putea a accede la o funcție publică.
Astfel, potrivit art. 54 lit. a) și b) din Legea nr. 188/1999 cu modificările și cornpletările ulterioare, poate ocupa o funcție publică persoana care are cetățenia română și domiciliul în România și cunoaște limba română, scris și vorbit.
Pe lângă această condiție, pentru a putea accede la o funcție publică, orice cetățean roman, cu domiciliul în România, trebuie să îndeplinească în
mod cumulativ condițiile prevăzute la art. 54 lit. c.)-j.) din același act normativ, astfel încât sfera cetățenilor români care pot accede la o funcție publică este restrânsă la acele persoane care îndeplinesc cumulativ aceste condiții. Printre acestea, art. 50 lit, g.) prevede ca și condiție, îndeplinirea condițiilor specifice pentru ocuparea funcției publice.
Art. 120 alin. (2) din legea fundamentală, prevede că în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice deconcentrate, în condițiile prevăzute de legea organică.
Precizează că prin legea fundamentală s-a instituit un drept în beneficiul cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale care aparțin unei minorități nationale cu pondere semnificativă în structura demografică de a li se asigura folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral în relatiile cu autoritățile publice și serviciile publice deconcentrate.
Totodată, legea fundamentală instituie obligația autorităților administrației publice locale și a serviciilor publice deconcentrate, de a asigura exercitarea acestui drept, în condițiile prevăzute de legea organică.
Prevederile constituționale menționate sunt dezvoltate în cuprinsul a două legi organice, respective art.19 din Legea nr.215/2011 cu modificările și completările ulterioare și art.108 din Legea nr.188/1999 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, art. 19 din Legea nr, 215/2001, cu modifieirile și completările ulterioare prevede în mod expres că în unitățile administrative-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea în raporturile cu aceștia și alimbii materne, în confo9rmitate cu prevederile Constituției ale prezentei lei și ale tratatelor internaționale la care România este parte.
Dispozițiile art. 2 alin. (l) din Legea nr. 188/1999 (r2) cu modificările și completările ulterioare, definesc funcția publică ca fiind un ansamblu de atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică.
Dispozițiile art. 62 alin. (5) din Legea nr.188/1999, prevăd că fișa postului aferenta funcției publice se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează funcționarului public.
Fișa postului se întocmește de fiecare autoritate sau instituție publică, pentru personalul din subordine, având in vedere vechimea în specialitatea necesară exercitării funcției publice respective, precum și condițiile specifice privind ocuparea postului, funcționarii publici fiind obligați sa-și exercite atribuțiile stabilite prin aceasta.
Condițiile specifice pentru ocuparea funcțiilor publice sunt prevăzute) potrivit pct. 2 la Anexa H.G. nr. 1209/2003, în fișa postului aferentă fiecărei funcții publice, competența de întocmire acesteia revenind fiecărei autorități sau instituții publice, pentru personalul din subordine. Astfel, apreciează că pentru funcționarii publici care au, conform fișei postului, contacte directe cu cetățenii, se impune a se avea în vedere că prin texte legale a fost impusă asigurarea respectării unor drepturi față de cetățenii aparținând minorităților nationale, respectiv cunoașterea limbii minorității respective și dreptul cetățenilor aparținând unei minorități de a primi răspuns la o cerere și in limba maternă.
În consecință, legiuitorul a conferit autorităților sau instituțiilor publice posibilitatea ca, in condițiile și limitele legii, să prevadă cunoașterea limbii minorităților naționale, în speță a limbii maghiare, pentru anumite funcții publice din structura proprie, avizul A. N. a F. P. cu privire la organizarea concursurilor pentru ocuparea acestor funcții publice, pe baza documentației înaintate instituției noastre, fiind acordat în temeiul și în aplicarea prevederilor legale prevăzute de Constituție și legile în vigoare referitoare la asigurarea respectării drepturilor cetățenilor români aparținând minorităților naționale.
Având în vedere prevederile legale menționate, faptul că potrivit solicitării de organizare a concursului de către Primăria comunei P., județul Sălaj, a rezultat că a fost stabilită ca și condiție specifică cunoașterea limbii maghiare, fiind stabilită pe baza fișei postului, rezultă că prin stabilirea cerinței privind cunoașterea limbii maghiare au fost respectate prevederile legale in vigoare privind dreptul cetățenolor maghiari din comuna
din jud.Sălaj.
In aceste condiții, prevederea ca și condiție specifică de ocupare a funcției publice de conducere a cunoașterii limbii minorității nationale respective pentru unitățile administrativ- teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități nationale au o pondere semnificativa, nu aduce atingere prevederilor constituționale privind limba oficială, egalitatea cetățenilor în fapt și a autorităților publice, fără privilegii și discriminare.
Având în vedere aceste aspecte, apreciează că atât solicitarea daunelor morale cât și a celorlalte capete de cerere, raportate la instituția pârâtă, sunt neîntemeiate.
De asemenea, susține că solicitarea obligării A.N.F.P. la plata sumei de 10000 euro reprezentând daune morale, în condițiile în care reclamantul nu a dovedit că a fost prejudiciat de către pârâtă, nu numai că este exagerată, dar o duce la concluzia că acesta dorește să se îmbogățească fără justă cauză.
Intimata, M. A. -I., prin întâmpinarea depusă la dosar invoca excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la solicitările privind anularea Ordinului nr. 728/2011 si a Ordinului 1086/011 a
Presedintelui ANFP (petitele 1 si 2) precum si în ceea ce priveste cererile referitoare la organizarea unui nou concurs și plata unor daune morale în favoarea reclamantului (petitele 5 si 6); întelege, de asemenea, sa invoce exceptia lipsei de interes în susținerea acțiunii. Invocă, totodată, exceptia inadmisibilității cererii de anulare a Dispoziției nr. 135/2011 a P. ui comunei P. precum și excepția inadmisibilității acțiunii, în general, cu solicitarea de a admite prezenta excepție si de a respinge actiunea ca fiind
inadmisibilă.
Referitor la fondul cererii: solicită a respinge actiunea promovată ca fiind neîntemeiată.
Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Cât privesc excepțiile invocate, pârâta arată următoarele:
Exceptia lipsei calitătii procesuale pasive în raport de cererea reclamantului privind anularea Ordinului nr. 728/2011 si a Ordinului 1086/2011 a Presedintelui ANFP (petitele 1 si 2) precum si în ceea ce priveste cererile referitoare la organizarea unui nou concurs și plata unor daune morale în favoarea reclamantului (petitele 5 si 6).
Cererea de anulare a Ordinului nr. 728/2011 si a Ordinului 1086/2011 a Presedintelui ANFP poate fi analizată strict în contradictoriu cu
autoritatea publică emintentă a actului administrativ, calitate pe care pârâta nu o detine.
În același sens, intimata nu are calitate procesuală pasivă fata de solicitarea concreta din cadrul actiunii introductive de instantă a reclamantului respectiv, obligarea paratelor (inclusiv a subsemnatei-n.n) la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea functiei publice de secretar al comunei P., jud. Salaj întrucât organizarea concursului în conditiile Legii 188/1999 rep se realizează de către autoritatea publică locala și ANFP iar nu de catre susbemnata, neavând niciun fel de prerogativa in acest sens.
Totodată, arată că nu are calitate procesuală pasiva fața de cererea reclamantului privind obligarea paratelor la plata de daune morale În considerarea faptului generator al acestor daune expus de catre reclamant prin acțiunea formulată.
Astfel, în cuprinsul cererii introductive formulate se arată că daunele morale sunt solicitate cu titlu de compensatie pentru prejudiciile cauzate reclamantului prin emiterea actelor administrative reputate ca fiind nelegale. Asa fiind, acțiunea pretins prejudiciabilă, constând în emiterea actelor administrative supuse controlului de legalitate nu poate fi realizată decat de catre autoritatile publice emitente ale acestora iar nu de catre subsemnata, situatie În care subsemnata nu sunt autoarea acțiunii apreciate ca fiind prejudiciabila pentru drepturile si interesele legitime ale reclamantului (emiterea actelor administrative).
Exceptia lipsei de interes.
Actiunea reclamantului este vădit lipsită de interes.
Existența interesului trebuie apreciată atât la momentul introducerii acțiunii dar si pe intreaga durata a litigiului, fiind necesar ca acest element indispensabil al actiunii civile să fie în ființă la momentul finalizării acesteia ca efect al pronuntării unei hotărâri si a dezlegarii raporturilor juridice litigioase dintre parti. Este de neconceput ca o hotărâre judecatorească, la momentul pronuntarii acesteia să nu aducă niciun beneficiu partii care a solicitat interventia judecatorului în privinta drepturilor si intereselor sale, mai precis, să nu aibă nicun efect în sensul sancționării/protejarii acestor drepturi si interese legitime ale reclamantului. Caracterul actual al interesului, trebuie sa existe pe întreaga durata a litigiului, această conditie nefiind îndeplinită de cererea reclamantului la acest moment.
Aceasta întrucât subsemnata nu mai ocup functia publică de secretar al comunei P., raporturile de serviciu ale subsemnatei cu Comuna Perice (încetând ca efect al transferului, în conditiile art 90 din legea 188/1999 rep.) și, ca atare, postul de secretar al comunei P. este vacantat la acest moment, din cunostintele subsemnatei.
Fata de aceasta împrejurare, reclamantul, nu are interes în a sustine acțiunea promovata având ca finalitate anularea actelor administrative si, pe cale de consecință, revenirea la starea anterioara organizării concursului, stare ce implică existenta unei pozitii vacante a postului de secretar al comunei P., această situație juridică existând la momentul prezent.
Exceptia inadmisibilitătii cererii privind anularea Dispozitiei nr. 135/2011 a P. ui comunei P. . Dispozitia nr. 135/2011 a P. ui comunei P. reprezintă, în mod indiscutabil, un act administrativ individual.
Ca atare, sunt incidente prevederile art 7. din legea 554/2004 modif potrivit carora înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori Într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să
solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Formularea plângerii prealabile reprezintă o conditie indispensabilă necesar a fi indeplinită în vederea sesizării ulterioare a instantei de judecată în vederea anulării actului administrativ.
În speța dedusă judecății reclamantul nu a formulat plângere prealabilă împotriva Dispozitiei 135/2011 a P. ui comunei P. si nu a urmat procedura obligatorie prev de art 7 din legea 554/2004 ci a procedat la sesizarea în mod direct a instantei de judecată cu cererea privind anulare acestui asct administrativ individual.
În conditiile date, cererea reclamantului privind anularea Dispozitiei nr. 135/2011 a P. ui comunei P. este inadmisibilă, nefiind îndeplinită conditia obligatorie a formulării plângerii prealabile în termenul prevazute de art 7 din Legea 554/2004.
Exceptia inadmisibilitătii actiunii.
De asemenea, cererea reclamantului privind anularea concursului organizat în perioada 27-29 aprilie 2011 pentru ocuparea functiei publice de secretar al comunei P. este inadmisibilă prin perspectiva art. 18 din Legea 554/2004 modif.
Potrivit dispozitiilor art 18 al. 1 din Legea 554/2004, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă iar potrivit art 18. al. 2 din legea 554/2004 Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalitătii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecătii.
Așadar, obiectul actiunii nu se poate referi la anularea unei operațiuni administrative ulterioare emiterii actului administrativ ci doar la cercetarea legalității operatiunilor administrative prealabile emiterii actului, cele care pregatesc ori favorizează emiterea actului administrativ.
În cazul de față, concursul nu este o operațiune prealabilă ci este rezultatul actului administrativ, mai precis, concursul reprezintă rezultatul, efectul actelor adminsitrative reprezentate de Ordinului ANFP nr. 782/2011 si Ordinul ANFP nr._ situație în care acestea este abstras controlului jurisdictional al instantei de contencios administrativ, din perspectiva art 18 din legea 554/2004.
Inadmisibilitatea actiunii promovate de catre reclamant trebuie analizata si prin raportare la finalitatatea acestui demers respectiv, invalidarea unor drepturi recunoscute în favoarea pârâtei ca urmare a concursului organizat în baza celor două ordine. Or, în conditiile in care este inadmisibilă, dată fiind lipsa plângerii prealabile, cererea de anulare a Dispozitia P. ui comunei P. nr. 135/2011 pin care se recunosc drepturile pârâtei la ocuparea functiei publice ce a facut obiectul concursului nu se poate tinde la anularea acestor drepturi ca efect al anulării actelor prelabile respective a celor două ordine astfel cum nu se poate, proceda la realizarea operatiunii administrative de organizare a unui nou concurs, aceasta fiind în mod evident conflictuală cu Dispozitia comunei P. nr. 135/2011.
Cât privește fondul cauzei susține că acțiunea reclamantului este netemeinică pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, apreciază că demersul de analiză a temeiniciei actiunii reclamantului trebuie să aibă în vedere împrejurarea că, toate criticile de nelegalitate ale reclamantului cu privire la ordin sunt prezentate post factum, mai precis după momentul organizării probei scrise si a comunicării rezultatelor obținute la aceasta proba de catre cei trei participanti.
De asemenea, este de observat faptul că reclamantul nu a contestat niciodata, nici prin cererea introductiva de instanta dar nici prin contestatia formulata la data de_ punctajul obținut la celelalte subpuncte ale subiectului de examinare (exclusiv cel referitor la traducerea in limba maghiara).
În acest sens, chiar si in iptoteza excluderii in totalitate din examinare a acestui subiect, având atribuite prin barem un număr de 15 puncte, lucrarea scrisa a reclamantului nu indeplinea cerintele unui punctaj minim de 70 de puncte pentru a fi declarat admis la proba scrisă, punctajul obținut de reclamant la celalalte subpuncte fiind de 44 puncte-necontestat de catre reclamant.
Așadar, reclamantul tinteste pe cale ocolită a invalida modalitatea de evaluare a comisiei de examinare si obtinerea unui punctaj sub pragul minim stabilit, în mod exclusiv prin prisma unui subpunct din cadrul subiectului (traducerea in limba maghiara) a cărui pondere în evaluarea reclamantului NU are nicio influentă în sensul declararii admis a reclamantului la proba scrisă în conditiile în care punctajul obținut de catre reclamant la celelalte subpuncte este 44 puncte, iar nu ca efect al unei evaluări incomplete/neintemeiate din partea comisiei de examinare la celelalte subpuncte.
De asemenea, reclamantul nu indica in niciun moment vatamarea produsă ca urmare a asa zisei neregulate compuneri a comisiei de examinare si a comisiei de contestatii astfel cum aceasta este prevăzută în cele două Ordine ale ANFP ori modul în care au fost afectate drepturile si interesele sale legitime ca efect al acestei compuneri a comisiei de evaluare/comisiei de solutionare a contestatiiilor.
Toate acestea demonstrează că criticile reclamantului au mai degraba un caracter conjunctural, fiind formulate doar dupa momentul la care acesta a fost declarat respins la evaluarea scrisa.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
În perioada 27-29 aprilie 2011 a fost organizat de către pârâta A. N. a F. P. concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante, aceea de secretar al comunei P., județul Sălaj.
Pentru ocuparea funcției publice de conducere de secretar al comunei
P. au fost solicitate și aprobate prin Ordinul Președintelui A. N. a
P. nr. 782/2011, ca și condiții de participare la concurs, îndeplinirea condițiilor generale pentru ocuparea unei funcții publice prevăzute de art. 54 din Legea nr. 188/1999 precum și condiții specifice între care și cunoașterea limbii maghiare.
Ordinul Președintelui A. N. a F. P. a avut la bază solicitarea Primăriei comunei P. nr. 431/_, înregistrată sub nr. 87570 l/_, adresă care conține și numele persoanelor desemnate să participe, în calitate de membri în comisia de concurs sau în calitate de membrii în comisia de soluționare a contestațiilor.
Urmare a acestei solicitări, pârâta A.N.F.P. a demarat procedura de organizare și desfășurare a concursului, emițând ordinul nr. 782/2011, în care au fost incluse persoanele desemnate de către Primăria comunei P. ,
județul Sălaj, ca membre în comisia de concurs cât și în comisia de soluționare a contestațiilor. La o dată ulterioară, urmare a solicitării adresate de aceeași instituție, art.2 și 3 ordinul nr.782/2001 este modificat prin ordinul nr.1086 din data de_, iar membrii comisiei de concurs și a celor desemnați în soluționarea contestațiilor au fost înlocuiți.
Prealabil soluționării fondului cauzei se impune soluționarea excepțiilor invocate, Curtea urmând a da eficiență prevederilor art.137 alin.1 C.pr.civ.
Susține pârâta M. A. -I. excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la solicitările privind anularea Ordinului nr. 728/2011 si a Ordinului 1086/011 a Presedintelui ANFP (petitele 1 si 2) precum si în ceea ce priveste cererile referitoare la organizarea unui nou concurs și plata unor daune morale în favoarea reclamantului (petitele 5 si 6); întelege, de asemenea, să invoce exceptia lipsei de interes în susținerea acțiunii, exceptia inadmisibilității cererii de anulare a Dispoziției nr. 135/2011 a P. ui comunei P. precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
Potrivit normelor juridice instituite prin Codul de procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
În speță, Curtea constată că cererea de anulare a ordinului nr. 728/2011 si a ordinului nr.1086/2011 a Presedintelui pârâtei ANFP poate fi analizată strict în contradictoriu cu autoritatea publică emintentă a actului administrativ, adică cu pârâta ANFP iar nu cu pârâta M. care nu are o astfel de calitate; prin urmare, se poate susține cu temei că pârâta M. nu are calitate procesuală pasivă pentru soluționarea acestor capete de cerere.
De asemenea, pârâta M. nu are calitate procesuală pasivă în raport de solicitarea din cadrul actiunii în contencios administrativ privind obligarea pârâtelor la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea functiei publice de secretar al comunei P., jud. Salaj întrucât organizarea concursului în conditiile Legii nr.188/1999 se realizează de către autoritatea publică locala și pârâta ANFP.
Cât privește cererea reclamantului de obligare a părților la plata daunelor morale, Curtea admite, de asemenea, că pârâta M. nu poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății întrucât acordarea acestor despăgubiri pot fi doar o consecință a constatării eventualelor nereguli în organizarea concursului respectiv, a emiteriii actelor administrative contestate și pentru prejudiciile suferite de reclamant urmare a emiteriii unor acte administrative nelegale în care pârâta nu are nici o prerogativă.
În consecință, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale a pârâtei M. A. I. în soluționarea capetelor de cerere care privesc anularea ordinelor nr.786/2011 respectiv 1086/2011, organizarea unui nou concurs și obligarea la plata daunelor morale.
Cât privește exceptia lipsei de interes, Curtea apreciază că aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Literatura juridică definește interesul ca fiind folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă sau oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia și trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.
În speță, Curtea observă că interesul invocat de reclamant pentru anularea actelor administrative apreciate ca fiind nelegale este legitim,
născut și actual, personal și direct. Astfel, interesul reclamantului este în legătură directă cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv afirmat, respectiv cu organizarea unui nou concurs urmare a anulării celui apreciat ca fiind nelegal susținut; apoi, interesul reclamantului există în momentul exercitării dreptului la acțiune, împrejurarea că la acest moment funcția publică este vacantă fiind fără relevanță juridică câtă vreme se constată că actele administrative contestate sunt nelegale iar cererea în despăgubiri este fondată. Nu în ultimul rând trebuie menționat că folosul practic urmărit de reclamant îl vizează pe acesta nu o altă persoană, astfel că se poate susține și caracterul personal și direct al interesului reclamat.
Exceptia inadmisibilitătii cererii privind anularea dispozitiei nr. 135/2011 a pârâtului P. comunei P. apare ca fiind nefondată și urmează a fi respinsă.
Este adevărat că potrivit art.7 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, formularea plângerii prealabile fiind o conditie necesar a fi îndeplinită în vederea sesizării ulterioare a instantei de judecată în vederea anulării actului administrativ.
În speța, însă, Curtea constată că reclamantul nu a formulat o astfel de plângere dar apreciază că fiind în prezența unui act administrativ subsecvent, care nu poate supraviețui ulterior anulării actelor administrative, ordinele nr.728/20011 respectiv 1086/2011, formularea unei plângeri prealabile nu este necesară.
Exceptia inadmisibilitătii actiunii.
Se susține că acțiunea reclamantului este inadmisibilă din perspectiva art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Potrivit dispozițiilor legale enunțate anterior, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă iar potrivit art 18. al. 2 din legea 554/2004.
Curtea obsrervă că în speță, reclamantul a înțeles să supună jurisdicției contenciosului administrativ analizarea, din perspectiva nelegalității, a unor acte administrative respectiv ordinele nr.782/2011 respectiv nr.1086/2011, astfel că ipoteza normei legale din art.18 a Legii nr.554/2004 este întrunită, excepția invocată fiind nefondată.
Nu în ultimul rând trebuie reținut și faptul că inadmisibilitatea actiunii promovate de catre reclamant trebuie analizata si prin raportare la finalitatatea acestui demers respectiv invalidarea unor acte administrative apreciate ca fiind nelelgale, împrejurare în raport de care excepția inadmisibilității acțiunii apare ca vădit nefondată și urmează a fi respinsă.
Cât privește fondul acțiunii în contesncios administrativ, Curtea reține următoarele:
Susține reclamantul că actele administrative emise de pârât în scopul organizării concursului pentru ocuparea funcției publice de secretar al comunei sunt nelegale întrucât organizatorul concursului nu a transmis anterior emiterii ordinelor de organizare a concursului proiectul planului de ocupare a funcțiilor publice și hotărârea consiliului local adoptată în aceste sens, că în ceea ce privește componența comisiei de concurs și a celei de
soluționare a contestațiilor acestea nu au fost stabilite conform art.30 din HG nr.611/2008 iar condițiile de participare la concurs s-au stabilit în mod nelegal.
Potrivit art.20 alin.1 lit.c din HG nr.611/2008, condițiile specifice de participare la concursul de recrutare pentru ocuparea funcțiilor publice vacante se stabilesc, pe baza fișei postului, pentru funcțiile publice pentru care competența de organizare a concursului aparține autorităților și
instituțiilor publice din administrația publică locală, condițiile specifice se aprobă de conducătorul autorității sau instituției publice în al cărei stat de funcții se găsește funcția publică pentru care se organizează concursul, cu
înștiințarea A. .
În speță (f.36-39), Curtea constată că pârâtul P. comunei P. a urmat întocmai procedura stabilită aprobând condițiile specifice de participare la concursul organizat pentru ocuparea funcției publice vacantă, cu acordul pârâtei ANFP, susținerile contrare ale reclamantului nefiind fondate.
Urmare a procedurii inițiate de pârâtul P. comunei P. pentru ocuparea funcției publice vacante, pârâta, la data de 18 martie 2011, a emis ordinul nr.782 prin care a aprobat condițiile de participare la concurs, componența comisiei de concurs și a celei de soluționare a contestațiilor. Cât priveșete componența comisiilor, pârâta ANFP a desemnat câte 2 membri ai acestei instituții, 2 membri ai Instituției Prefectului județului Sălaj și 1 membru al Primăriei P. .
La o dată ulterioară, ordinul nr.782 este modificat prin ordinul nr.1086/_ în sensul modificării componenței comisiei de concurs, prin înlocuirea unor membri.
Susține reclamantul că aceste acte administrative sunt nelegale întrucât la desemnarea componenței comisiilor nu au fost respectate prevederile 30 alin.1 din HG nr.611/2008.
Potrivit dispozițiilor legale amintite mai sus, prin excepție de la prevederile art. 26 alin. (1), în cazul concursurilor organizate în vederea ocupării funcțiilor publice de secretar al unității administrativ-teritoriale comisia de concurs și comisia de soluționare a contestațiilor se constituie după cum urmează:
2 membri sunt reprezentanți ai instituției publice în al cărei stat de funcții se află funcția publică vacantă pentru care se organizează concursul;
2 membri sunt reprezentanți ai A. ;
un membru este reprezentant al instituției prefectului din județul în care se găsește instituția publică pentru care se organizează concursul.
Curtea reține, însă, că aceste susțineri ale reclamantului sunt nefondate. Astfel, instanța apreciază că ipoteza normei legale enunțate anterior este întrunită și pentru ipoteza în care desemnarea membrilor comisiilor de examinare respectiv de soluționare a contestațiilor are loc și dintre alți funcționari publici ai instituțiilor publice implicate în organizarea concursului, în considerarea prevederilor art.29 din același act normativ; art.29 din HG nr.611/2008, permite ca pentru situația în care în cadrul unei autorități sau instituții publice constituirea comisiei de concurs și a comisiei de soluționare a contestațiilor nu se poate realiza cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri din cauza numărului mic de funcționari publici, desemnarea membrilor comisiilor să se realizeze din cadrul altor autorități sau instituții publice, ipoteză întrunită în speță.
Prin urmare, Curtea conchide că în speță desemnarea membrilor comisiilor de concurs respectiv de soluționare a contestațiilor s-a realizat cu
respectarea prevederilor art.30 din HG nr.611/2008, numirea unor funcționari publici din cadrul altor instituții publice implicate răspunzând cerințelor art.29 din același act normativ reținând că datorită numărului mic de funcționari publici existenți ar fi fost imposibilă constituirea comisiilor de concurs fără participarea unor funcționari publici din alte instituții implicate, susținerile contrare ale reclamantului fiind nefondate.
Curtea apreciază, însă, că deși comisiile au fost desemnate cu respectarea prevederilor art.30 din HG nr.611/2008 raportat la condițiile concrete de participare la concurs, componența comisiilor nu poate asigura realizarea unui veritabil concurs pentru ocuparea funcției publice vacante.
Astfel, analizând condițiile impuse pentru participarea la concursul organizat, Curtea constată că s-a cerut candidaților drept condiție obligatorie, cunoașterea limbii maghiare; subiectele elaborate pentru concursul organizat evidențiază împrejurarea că un subiect din cele șase și care este notat cu 15 puncte, viza traducerea unui text de 21 de rânduri din limba română în limba maghiară.
Chiar dacă instanța ar achiesa apărărilor formulate de pârât conform cărora corectarea lucrărilor s-a realizat potrivit metodologiei existente, Curtea constată că nu s-a făcut dovada faptului că toți membri comisiei sunt cunoscători ai limbii maghiare astfel încât fiecare membru al comisiei să poată să evalueze lucrarea și să acorde propria notă așa cum impun prevederile art.48 din HG nr.611/2008.
Mai mult, potrivit art.59 alin.4 din HG nr.611/2008, punctajele se acordă de către fiecare membru al comisiei de concurs în parte, pentru fiecare lucrare scrisă, și se notează în borderoul de notare. Acordarea punctajului pentru proba scrisă se face pe baza mediei aritmetice a punctajelor acordate de fiecare membru al comisiei de concurs.
În condițiile în care doar un membru al comisiei este cunoscător al limbii magiare (împrejurare recunoscută de pârât), Curtea apreciază că notele acordate participanților la concurs nu răspund exigențelor impuse de art.48 și 59 din HG nr.611/2008 întrucât în lipsa cunoștințelor de limbă maghiară notarea subiectului cu numărul 6 nu a fost posibilă.
Prin urmare, din această perspectivă se poate susține cu temei că notarea lucrărilor de concurs nu respectă exigențele dispozițiilor legale amintite și, pentru a înlătura vătămarea produsă astfel se impune anularea acestora.
Analizând condițiile de participare la concurs, stabilite de către conducătorul instituției publice în care s-a aflat funcția publică vacantă, se constată că s-a stabilit drept cerință obligatorie de participare, cunoașterea unei limbi străine de circulație internațională (engleză sau franceză) - nivel mediu și cunoașterea limbii maghiare.
Se poate observa că dacă pentru cunoașterea unei limbi străine de circulație internațională (engleză sau franceză) s-a stabilit că este necesar un nivel mediu de cunoaștere, pentru limba maghiară nu s-a prevăzut nici un nivel de cunoaștere, însă, subiectele elaborate au vizat doar cunoștințele de limbă maghiară.
Susține reclamantul că includerea cerinței speciale privind cunoașterea limbii maghiare este excesivă, inutilă, discriminatorie și ilegală.
Curtea reamintește că potrivit art.19 din Legea nr.215/2001, în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în
raporturile cu aceștia, și a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentei legi și ale tratatelor internaționale la care România este parte.
Nu se poate conchide, însă, pornind de la aceste dispoziții legale că în orice unitate administrativ teritorială care îndeplinește cerințele enunțate mai sus (ponderea cetățenilor aparținând unei minorități națioanle de peste 20%) este necesar ca secretarul comunității să cunoască limba minorității respective, ca o condiție obligatorie de accedere într-o funcție publică.
Prin urmare, ori de câte ori ipoteza normei legale enunțate mai sus este întrunită este necesar a analiza măsura în care impunerea unei condiții speciale de cunoaștere a limbii minorităților naționale pe seama funcționarilor publici constituie o discriminare.
În speță, reclamantul s-a adresat CONSILIULUI NAȚIONAL DE COMBATERE A DISCRIMINĂRII reclamând că prin impunerea condiției speciale de cunoaștere a limbii maghiare a fost săvârșită fapta de discriminare în înțelesul art.2 alin.1 și 2 din OG nr.137/2000. Cu privire la această solicitare a reclamantului, prin sentința civilă nr.272 pronunțată la data de 05 aprilie 2012 de către Curtea de Apel Cluj, s-a stabilit cu putere de lucru judecat (relativă) că fapta reclamată - impunerea unei condiții speciale de cunoaștere a limbii maghiare pentru ocuparea funcției publice vacante - reprezintă o discriminare în înțelesul OG nr.137/2000.
Reține instanța de contencios administrativ prin hotărârea pronunțată că în practica constantă a secției de profil a ÎCCJ s-a statuat că " Constituie discriminare, în sensul art. 2 din O.G. nr.. 137/2000, introducerea drept criteriu de selecție la un concurs pentru ocuparea unei funcții în administrația publică, a condiției referitoare la cunoașterea limbii vorbite de circa 85% din populația unui județ, în speță limba maghiară, întrucât are ca efect restrângerea drepturilor populației române care, în acel județ, este minoritară. Diferența de tratament nu are caracter rezonabil, întrucât pretinde concurenților români să cunoască limba maghiară într-un stat în care limba oficială - conform art. 13 din Constituție este limba română. (
A se vedea decizia nr. 1460 din 17 martie 2009 pe portalul instanței).
Mutatis mutandis
se poate reține că este faptă de discrimnare introducerea unui criteriu de selecție la un concurs pentru ocuparea unui post de secretrar al unei unități administrativ teritoriale, respectiv comună, a condiției referitoare la cunoașterea limbii vorbite de 54,68 % din populația comunei, în speță limba maghiară, întrucât are ca efect restrângerea drepturilor populației române care, în acea comună, este minoritară. Și din această perspectivă, diferența de tratament aplicată de autoritatea de resort nu are caracter rezonabil și nu este justificată obiectiv, deoarece pretinde concurenților români să cunoască limba maghiară într-un stat unde conform Legii fundamentale limba oficială este limba română (art. 13 din Constituția României)";.
Conchide, așadar, instanța că "după cum recunoaște și pârâtul, în fapt cerința impusă a fost de așa natură încât să excludă efectiv o persoană care nu are nici chiar cunoștințe solide de limba maghiară prin subiectul de consurs abordat ceea ce întărește teza conform căreia impunerea cunoașterii limbii maghiare în cazul dat constituie o faptă de discriminare";.
În fine, Curtea observă că impunerea acestei condiții speciale de cunoaștere a limbii maghiare nu a fost obiectiv și rezonabil justificată întrucât conform art. 77 rap. la art. 116 alin. 1 din Legea administrației publice locale, scretarul comunei, orașului, municipiului, județului și al
subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este funcționar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative.
De asemenea, legea prevede în art. 117 alin. 1 lit. e), printre alte atribuții, că secretarul unității administrativ-teritoriale îndeplinește și aceea de a asigura transparența și comunicarea către autoritățile, instituțiile publice și persoanele interesate a actelor prevăzute la lit. a), în condițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, conform art. 15 din HG nr. 1206/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispozițiilor privitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publica locală, cuprinse în Legea administrației publice locale nr. 215/2001, în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități au o pondere de peste 20% din numărul
locuitorilor, în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale sau județene, în compartimentele care au atribuții privind relații cu publicul vor fi încadrate și persoane care cunosc limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective. Angajarea se face prin concurs organizat în condițiile legii.
Prin urmare, exercitarea atribuției prevăzute la art. 117 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 215/2001 exclusiv de secretarul unei unități administrativ- teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor socotită decisivă de către pârât, nu este fondată dat fiind că într-o astfel de situație relația cu publicul - ceea ce implică inclusiv atribuții legate de implementarea dispozițiilor impuse de Legea nr. 544/2001 - se poate face prin încadarea pe bază de concuurs în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale sau județene, în compartimentele care au atribuții privind relații cu publicul, de persoane care cunosc limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective fără ca să fie socotită că angajarea unui translator de limbă maghiară ar fi o măsură ineficientă.
Nu în ultimul rând trebuie remarcat faptul că nu există nicio dispoziție legală imperativă din care să rezulte obligativitatea cunoașterii limbii minorității naționale de către secretarul unității administrativ teritoriale în
localitățile aparținând unei minorități naționale cu o pondere de 20% din numărul locuitorilor.
Se poate conchide, așadar, că cerința impusă de primarul comunei P. Județul Sălaj și aprobată de A. N. a F. P. nu este o măsură justificată obiectiv și rezonabil și reprezintă o măsură discriminatorie ce se impune a fi înlăturată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată ca fiind fondată iar în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 raportat la prevederile legale enunțate anterior urmează să o admită, anulând actele administrative contestate, concursul organizat în temeiul acestora precum și toate actele administrative subsecvente întocmite, cu consecința obligării pârâților la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea funcției publice vacante, care să respecte exigențele legale în vigoare.
Reclamantul a apreciat că pârâții trebuie obligați la plata unor daune morale în sumă de 10.000 euro pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin emiterea actelor administrative nelegale.
Potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, incident în speță prin prisma dispozițiilor art. 29 din același act normativ, în cazul soluționării
cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Din această perspectivă cererea privind despăgubirile morale solicitate este admisibilă și va fi apreciată ca fondată; fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu a fost dovedită prin ilegalitatea actelor administrative contestate iar prejudiciul moral suferit de reclamant poate fi justificat prin alterarea drepturilor personale nepatrimoniale recunoscute de lege, respectiv afectarea reputației și a carierei profesionale având în vedere că situația sa generată de discriminare a fost amplu relatată de presă care a furnizat publicului interesat informații ce pot afecta aceste atribute.
Cât privește, însă, cuantumul daunelor morale, instanța reține în primul rând că prin anularea actelor administrative vătămătoare dispuse de Curte, reclamantul a obținut o relativă satisfacție și de ordin moral iar unele consecințe vătămătoare au fost înlăturate prin soluția pronunțată.
Curtea apreciază, însă, că această satisfacție oferită reclamantului nu este suficientă pentru prejudiciul moral suferit și că se impune și acordarea unei despăgubiri materiale.
Pentru justa și corecta apreciere a prejudiciului moral, esențiale sunt câteva principii ce stau la baza stabilirii nivelului de despăgubire în astfel de situații și care mutatis mutandis pot fi reținute și în prezenta cauză corespunzător particularităților acesteia. Astfel, în literatura de specialitate unită cu practica judiciară pertinentă, s-a reținut în ansamblu că indemnizația acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte, în realitate, o reparare a acestuia, în sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii. Stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale include, în mod firesc, o doză mai mică sau mai mare de arbitrar. Totuși, despăgubirea trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanța si consecințele acesteia pentru persoana vătămată, iar aprecierea prejudiciului se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic si psihic.
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea "prețului" suferinței fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar însemna o viata normală, liniștită si fericita pentru aceasta în momentul respectiv, dar și în viitor, în societatea respectivă.
În speță, esențial în a stabili întinderea prejudiciului moral suferit de reclamant este analiza de legalitate efectuată de instanță asupra faptei ilicite și a vinovăției. Pornind de la aceste statuări ale instanței trebuie reținut că asemenea sume trebuie să aibă un efect stric compensatoriu, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorul daunei sau persoanele răspunzătoare și nici în venituri nejustificate pentru victime, astfel că în stabilirea lor trebuie avut în vedere criteriul importanței și gravității prejudiciului moral precum și criteriul echității.
Pornind de la toate aceste principii, reținând sentimentul de insecuritate și înstrăinare civică resimțită de reclamant urmare a atitudinii adoptate de către autoritățile române care au emis acte administrative vătămătoare precum și nenumăratele litigii derulate pentru a-și obține recunoașterea drepturilor nesocotite de autorități, Curtea apreciază că
daunele morale în cuantum de 5.000 euro sunt în măsură să asigure o compensație morală pentru suferințele pricinuite.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează ca în temeiul art. 18 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ cu aplicarea art. 1349 și urm. și respectiv art. 1381 și urm. cod civil să admită doar în parte cererea de acordare a daunelor morale apreciind că suma de 5.000 euro este justă și oferă o satisfacție echitabilă reclamantului.
Făcând aplicarea art.274 C.pr.civ., Curtea va obliga pârâții să plătească reclamantului suma de 204 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar precum și cheltuielile de transportafarente deplasării la termenele de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge excepția lipsei de interes și a inadmisibilității cererii de anulare a dispoziției nr. 135/2011.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. A. I. pentru petitele 1, 2, 5 și 6.
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. F. - S. dom.în Ș. S., str.A. nr.3/A, jud.Sălaj în contradictoriu cu pârâții A.
N. A F. P. cu sediul în B., S. E. nr.5, sector 5; P.
C. P. cu sediul în P., nr.239, jud.Sălaj, P. A. N. A F.
P. cu sediul în B., S. E. nr.5, sector 5 și M. A. - I. dom.în C.
S., str.C. nr.8, jud.Sălaj și în consecință:
Anulează ordinul Președintelului ANFP nr. 782 din_ și nr. 1086 din_ .
Anulează concursul organizat în perioada 27-29 aprilie 2011 precum și dispoziția P. ui C. P. nr. 135/2011.
Obligă pârâtele să organizeze un nou concurs pentru ocuparea funcției publice vacante.
Obligă pârâții să plătească reclamantului daune morale în sumă de
5.000 euro și cheltuieli de judecată în sumă de 204 lei. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. S. V. D.
red.M.S./A.C.
6 ex. - _
