Sentința civilă nr. 13540/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 13540/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC E. P. S. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. - D.
I. SI T., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care tribunalul din oficiu invocă excepția inadmisibilității acțiunii raportat la art. 218 Cod Procedură Fiscală si având în vedere că părțile au fost legal citate, după deliberare reține cauza în pronunțare pe această excepție.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta SC E. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. C. N. anularea deciziei de impunere nr.5203/2013 emisă de D. de I. și T. Locale.
In motivarea actiunii reclamanta arata ca având ca obiect activitate transporturi rutiere de mărfuri are in proprietate remorci pentru care a achitat impozitul pe mijloacele de transport aferent anilor 2008-2012 astfel cum a fost stabilit prin deciziile de impunere emise de către pârât.
A mai arătat reclamanta că incadrarea fiscala efectuata de parat este nelegala, mijloacele de transport reprezentand remorci si smiremorci neavand sistem propriu de propulsie.Registrul autor Roman a stabilit, la data inmatricularii vehiculelor proprietatea reclamantei, faptul ca acestea se incadreaza in categoria remorcilor si semiremorcilor nicidecum a autotrenurilor.
Reclamanta a susținut că nu i se poate reține nicio culpă pentru neplata impozitului datorat, deoarece și-a onorat obligațiile de plată astfel cum acestea au fost stabilite prin deciziile de impunere emise de pârât.
Pârâtul M. C. -N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii
ca neîntemeiată și a arătat că prin decizia de impunere nr.5203/_, reclamanta a fost încunoștințată cu privire la reîncadrarea acestor mijloace de transport în grila de impozitare prevăzută de art.263 lin.4 C. fiscal, față de grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal, utilizată anterior de către organul fiscal.
Pârâtul a mai arătat că actul administrativ atacat de reclamantă a fost emisă în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., constatându-se abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestor s-a emis Decizia nr.44/_, general obligatorie, a cărei legalitate a fost confirmată prin decizia civilă nr.8294/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ .
A mai arătat pârâtul că semiremorcile deținute de reclamantă, prin decizia de impunere atacată, a fost reîncadrată de organul fiscal în grila de impozitare cuprinsă în art.263 alin.4 C. fiscal, față de impozitul anual de 55 lei stabilit anterior de organul fiscal prin încadrarea în grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal.
În condițiile în care criteriile de impozitare din art.263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art.263 alin.6 C. fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de M. C. -N., s-a procedat la punerea în aplicare a Deciziei nr.44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru mijlocul de transport deținut de reclamantă conform art.264 alin.4 C. fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în decizia de impunere, iar în conformitate cu prevederile art.1241C.pr. fiscală, reclamanta datorează și dobânzile calculate asupra creanței fiscale stabilite.
Pârâtul a susținut că din analiza prevederilor art.15, art.23, art.90, art.91 din OG 92/2003 reiese că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună in situația în are acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora. Prin coroborarea acestor dispoziții cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi, rezultă faptul că emiterea deciziei de impunere atacată de reclamantă este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a Județului
în Decizia nr.44/_ . Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
La termenul de judecată de astăzi instanta a invocat si pus in discutie excepția inadmisibilitatii raportat la dispozitiile art 218 Cod proecdura fiscala.
Analizând exceptia invocată din oficiu instanța reține urmatoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii; potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că actul administrativ fiscal care poate și trebuie să fie contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală,
Or, în prezentul litigiu, instanta constată că reclamanta a solicitat, direct în fața instanței de judecată anularea deciziei de impunere din oficiu nr 5203 din _
, cu consecința exonerării sale de la plata sumelor cuprinse în decizia de impunere, fără a contesta dispozitia prin care a fost solutionata contestatia administrativa .
În consecință, cererea reclamantului de anulare doar a deciziei de impunere emisă de pârâtul M. C. -N. apare ca fiind inadmisibilă.
In temeiul art 451 Cod procedura civila instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata din oficiu.
Respinge ca inadmisibila actiunea formulata de reclamanta SC E.
P.
S.
cu sediul procesual ales la sediul Cabinet Avocat Suciu R. Iulia din C.
P. R., nr 3, ap.5, jud. C. in contradictoriu cu paratul M. C.
-N.
-N.
, str cu
sediul in C. -N., P. U., nr 1, jud C. .
Fara cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din 27 septembrie 2013.
Președinte,
-F. B.
Grefier,
-M. P.
I.P. 02 Octombrie 2013 Red.tehnored MFB/ 4 ex/_
