Sentința civilă nr. 13866/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 13866/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -M. B.
Grefier C. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC E SS și pe pârât M. C. N. PRIN P., având ca obiect
anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Baciu A.
D. reprezentanta reclamantei, lipsă fiind pârâtul. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei depune cu titlu de practică judiciară copia sentinței civile nr.6947/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ și arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus pe rolul Tribunalului C. reclamanta S.C. E SSR.L. a solicitat in contradictoriu cu paratul M. C. -N., prin primar, pronuntarea unei hotărâri prin care sa se dispuna anularea Dispozitiei primarului municipiului C. -N. nr. 369/_ și anularea Deciziei de impunere nr. 4. /_ emisa de
C. -N. - Directia de Impozite si Taxe Locale, obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii reclamanta arata, în vederea desfasurarii activitatii specifice de club sportiv, la data de_ a încheiat cu Grupul Scolar de Electrotehnică "Edmond Nicolau"; contractul de închiriere nr.457 având ca obiect terenul în suprafață de 800 mp pe care l-au amenajat pentru desfășurarea de activități sportive.
Reclamanta a formulat contestație administrativa împotriva deciziei de impunere menționate, contestația fiind respinsa prin Dispoziția nr. 369/_ a P. ului municipiului C. -N. .
Arata reclamanta ca atât decizia de solutionare a contestatiei cat si decizia de impunere sunt nelegale pentru mai multe argumente:
Taxa pe teren a fost calculata pentru imobilul care face obiectul contractului de inchiriere, imobil care se afla in proprietatea M. ui C. -
si in administrarea Grupului Scolar de Elecrotehnică "Edmond Nicolau";. Potrivit prevederilor art 256 alin 3 Cod fiscal (forma in vigoare in perioada 2007-2010 ) obligația platii taxei pe teren revine " concesionarilor, locatarilor,titularilor dreptului de administrare sau folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe cladiri";. In baza acestor dispozitii legale sarcina fiscala ii revenirea Grupului Scolar de Elecrotehnică "Edmond Nicolau"; in calitate de titular al dreptului de administrare.
Prin HG nr 50/2012 a fost modificat pct 73 alin 2 indice 3 din Normele metodologice in sensul ca in care s-a stabilit ca sarcina fiscala apartine utilizatorului final. Or, aplicarea retroactiva a acestor dispozitii legale este de natura a incalca principiul neretroactivității legii, principiul eficientei impunerii precum si principiul certitudinii impunerii.
Paratul M. C. -N. reprezentat prin primar, a formulat intampinare in cauza prin care a solicitat respingerea actiunii ca neantemeiata.
In motivarea pozitiei sale procesuale paratul arata ca atat decizia de impunere cat si dispozitia de respingere a contestatiei administrative sunt deplin legale si temeinice .
Stabilirea titularului sarcinii fiscale s-a facut in conformitate cu prevederile art 256 alin 3 din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr 76/2010 si pct 73 alin 2 dindice 3 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr 44/2004. In conformitate cu dispozitiile legale invocate taxa pe teren se datoreaza de utilizatorul final . Prin HG nr 50/2012 nu a fost instituita taxa pe teren in sarcina utilizatorilor finali ai unui teren proprietate a unitatii administrativ- teritoriale ci a fost detaliata modalitatea de aplicare a prevederilor art. 256 alin 3 din Codul fiscal.
In conditiile in care reclamanta este titularul obligatiei de plata a taxei pe teren, neachitarea acestei taxe la scadenta atrage calcularea unor majorari de intarziere in conformitate cu prevederile art 119 si art 120 din Codul de procedura fiscala.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin decizia de impunere nr. 4. /_ emisa de catre Directia de Impozite si Taxe Locale a M. ui C. -N. s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 1340 lei reprezentand impozit pentru terenul în suprafață de 800 mp. situat în C. -N., str. Câmpului
nr. II/2, jud.C. aferent perioadei_ -0606.2010.
Reclamanta a formulat contestatie administrativa împotriva deciziei de impunere mentionate, contestatia fiind respinsa prin Dispozitia nr 369/_ a P. ului municipiului C. -N. .
Instanța remarca faptul ca reclamanta a fost identificata ca titular al sarcinii fiscale privind taxa pe teren in temeiul dispozițiilor art. 256 alin 3 din Legea nr. 571/2003 republicata privind Codul fiscal, respectiv pct. 73 alin 2 indice 3 din HG nr. 44/2004, astfel cum a fost modificata prin HG nr. 50/2012.
Astfel, terenul pentru care a fost calculata taxa impusa reclamantei, in suprafața de 800 mp situata in C. -N., str. Câmpului nr. II/2 se afla in proprietatea M. ui C. -N. si in administrarea Grupului Scolar de Electrotehnică "Edmond Nicolau"; . Titularul dreptului de administrare a inchiriat reclamantei suprafata de 800 mp situat in C. -N., str. Câmpului
nr. II/2 cu destinatia teren de sport, perioada contractuala fiind de patru ani.
Asadar, în întreaga perioada de timp supusa controlului fiscal reclamanta detinea calitatea de locatar al terenului in suprafata de 800 mp pentru care a fost calculata taxa pe teren .
Instanta noteaza ca pentru perioada supusa controlului taxa pe teren era reglementata de art. 256 alin 3 Cod fiscal respectiv art. 73. alin 2 indice 3 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004. Astfel, potrivit prevederior art 256 alin 3 din Codul fiscal:
" Pentru terenurile proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosințã, dupã caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clãdiri, care reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosințã, dupã caz, în condiții similare impozitului pe clãdiri.
Apoi, potrivit prevederilor pct. 73. alin 2 indice 3 din Normele metodologice in vigoare pana la data de_ :
"In cazul terenurilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, se datorează taxa pe teren, în sarcina concesionarilor, locatarilor, ori titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditi similare impozitului pe teren ";.
Coroborand dispozițiile legale mai sus citate, rezulta ca in speta,, existand un titular al dreptului de administrare, acesta devenea titular al sarcinii fiscale, desigur in măsura in care nu se incadra in situatiile exceptate expres de la plata taxei.
Cu toate ca organele fiscale aveau cunostință despre încheierea si derularea contractului de închiriere nr 457/2006 de la data incheierii acestuia, si in condițiile in care taxa pe teren se datoreaza anual, prima notificare in vederea depunerii documentelor necesare impunerii au fost solicitate acesteia doar la data de_, dată la care contractul de închiriere nici măcar nu mai era în vigoare.
Din circumstanțele cauzei rezulta, așadar, ca emiterea deciziei de impunere nr. 4. din_ a fost rezultatul direct al modificarilor survenite in cuprinsul pct. 73.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal prin HG nr. 50/2012.
Urmare a intrării in vigoare a HG nr 50/2012 ( 31 ianuarie 2012) textul pct 73.2 din Norme are urmatorul continut: "In cazul terenurilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ- teritoriale, concesionate, închiriate, date in administrare ori folosinta persoanelor fizice sau persoanelor juridice, după caz, se datorează taxa pe teren, în sarcina concesionarilor, locatarilor ori titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz. . Daca o persoana juridica- concesionar, locatar, titular al dreptului de administrare sau de folosință- încheie ulterior contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosința pentru același teren cu alte persoane, taxa pe teren va fi datorata de utilizatorul final";.
Modificarea esentiala a vizat, asadar, titularul sarcinii fiscale, care a fost explicit identificat ca fiind "utilizatorul final";.
Instanta noteaza, raportat la suscesiunea in timp a actelor normative care au stat la baza stabilirii creantei fiscale, ca este necesar a clarifica in ce masura suntem in fata unei incalcari a principiului neretroactivitatii legii
data de aplicarea de catre parat a dispozitiilor unui act normativ in vigoare din data de_ unor situatii juridice nascute in perioada_ -_ .
Principiul neretroactivitatii stabileste ca legea este destinata sa guverneze numai situatiile juridice care sunt plasate, din perspectiva nasterii, modificarii sau stingerii, dupa momentul intrarii ei in vigoare. Dupa cum reiese din chiar denumirea principiului acesta este reglementat printr-o niorma imperativ prohibitiva.Expresia acestei interdictii este data de prevederea art 6 alin 1 din Noul cod civil care stabileste ca legea este aplicabila atat timp cat este in vigoare si nu are putere retroactiva. Regula astfel prescrisa este intarita prin consacrarea sa la nivel constitutioanl, a perceptului inscris in art 15 alin 2 din Constitutie, conform caruia " legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile";. Asadar, in prezent, fara vreo posibila derogare, legea civila noua nu se poate aplica trecutului.
S-a apreciat ca legile interpretative ar putea fi considerate drept o exceptie aparenta de la principiul neretroactivitatii. Exceptia nu poate fi considerata drept una veritabila, deoarece normele interpretative nu sunt de natura sa genereze un conflict real de legi. De altfel, orice clarificare ar fi adusa prin interpretarea legala, cu privire la situatiile prevazute de legea anterioara interpretata ea nu va putea afecta in vreun fel drepturile castigate in baza unei interpretari diferite, date de organul judiciar care a solutionat raportul juridic generator. In acest sens, art 9 alin 2 din Noul Cod civil prevede fara echivoc ca:";Norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor";.
Fiind adoptate prin hotarare a guvernului Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal constituie acte normative care, potrivit Constitutiei si Legii nr 90/2011, sunt date in vederea organizarii executarii legilor. Normele metodologice de aplicare a Codului fiscale trebuie astfel concepute incat prin intermediul lor sa se realizeze exclusiv o concretizare a modului de aplicare a dispozitiilor Codului fiscal fara a se aduce atingere cu nimic sferei de reglementare a Codului. In masura in care prin Normele metodologice se aduce atingere Codului fiscal, functia de punere in executare nu mai este indeplinita iar normele devin nelegale.
Este de netagaduit dreptul statului de a percepe taxe si impozite, in baza unor legi reale, disponibile intr-o redactare accesibila contribuabilului cu pregatire medie. Este de asemenea, de natagaduit dreptul oricarei persoane de a fi prozejaza de abuzul de drept al autoritatii. Acest conflict intre protectia unui drept privat si apararea unui interes public este cazul judiciar tipic in care principiul proportionalitatii este cel care deceleaza.In contextul in care culpa pentru inexistenta unei legislatii fiscale coresunzatoare apartine autoritatilor stabilirea retroactiva a unor sarcini fiscale apare ca o masura administrativa care incalca principiul proprotionalitatii. In acest sens este si Decizia Curții Europene în cauza C- 188/09 Profaktor Kulesza, Frankowski, Jóźwiak Orłowski, extrem de relevantă în ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor instituite de statele membre în materie fiscală:"În această privință, este util să amintim că, în lipsa unei armonizări a legislației comunitare în domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condițiilor prevăzute de un regim instituit prin această legislație, statele membre sunt competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate. Acestea sunt totuși obligate să își exercite competențele cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității"; (parag. 29).
Mai mult decat atât, orice aplicare retroactivă a unei norme de interpretare în materie fiscală este contrară principiului certitudinii impunerii, care presupune elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale. De asemenea se incalca principiul eficienței impunerii care presupune asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice și juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiționale majore) consacrate de art. 3 lit. b și c din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Pentru considerentele mai sus expuse instanta constata ca Dispozitia
P. ului municipiului C. -N. nr. 369/_ este nelegala astfel ca va dispune anularea acesteia precum si a Deciziei de impunere nr. 4. /_ emisa de M. C. -N. .
In temeiul art 451 NCPC instanta va obliga paratul sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in sumă de 950 lei reprezentand onorariu avocatial. ( f 60-61).
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE
Admite actiunea formulata de reclamanta S.C. E SSR.L. cu sediul in C. -N., str. Micuș nr. 3, ap. 11, CUI RO15757572, j_, cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. I. V. nr. 14, parter, jud. C. în contradictoriu cu paratul M. C. -N. prin P., CUI 4305857, cu sediul in C. -N., str. Motilor, nr. 1-3, jud. C. .
Dispune anularea Dispozitiei primarului municipiului C. -N. nr. 369/_ și anularea Deciziei de impunere nr. 4. /_ emisa de M.
-N. - Direcția de Impozite si Taxe Locale.
Obliga parata la 950 lei cheltuieli de judecata în favoarea reclamantei. Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Octombrie 2013.
Președinte,
-M. B.
Grefier,
C. T.
Red.A.M.B.
Tehnored.VAM 4 ex./_
