Sentința civilă nr. 14118/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14118/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantele S. S+B P. & B. S. și SS DS și pe pârât D. G. A F. P. C., pârât A. F. P. A
M. C. N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_ când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, pronunțarea fiind ulterior amânată pentru datele din_ ,_ ,_ și_ ,
încheierile de la termenele menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea formulată de reclamanta S. S+B P. & B. S. în contradictoriu cu pârât D. G. A F. P. C., pârât A. F.
P. A M. C. N., s-a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. 667/_ si, ca urmare, să dispună si anularea Raportului de inspecție fiscală nr. F-CJ 556/_ si a Deciziei de impunere nr. F-CJ 61/_ .
S-a mai solicitat restituirea sumelor achitate în baza actelor atacate, actualizate cu dobânda legală de la data plății si până la data restituirii efective.
De asemenea, s-a mai solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare
, s-a arătat că, în urma unui control fiscal desfășurat la sediul reclamantei în perioada_ -_ vizând activitatea reclamantei din perioada_ -_, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată reprezentând impozit pe profit, 176.553 lei, TVA în cuantum de 227.381 lei și majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 50.618 lei.
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, contestația fiind respinsă.
Arată reclamanta că în mod greșit, prin decizia de soluționare a contestației, s-a menținut obligația societății de a achita impozit pe profit suplimentar si accesorii aferente, cu interpretarea greșită a dispozițiilor pct. 259 alin.4 din O.M.F.P. nr. 3055/2009.
Pârâta D.G.F.P. C. a interpretat greșit prevederile acordurilor de încetare a contractelor iar concluzia conform căreia reclamanta avea obligația de a înregistra în contabilitate si de a aplica tratamentul fiscal corespunzător lucrărilor executate nefacturate beneficiarilor în cadrul proiectelor, respectiv de a înregistra aceste costuri cu lucrări în contul 332 servicii in curs de execuție pe seama contului 712 venituri aferente costurilor, serviciilor în curs de execuție este eronată.
Tot în mod greșit s-a menținut și obligația societății de plată a diferenței de TVA,cu interpretarea greșită a dispozițiilor pct. 7 alin. 1, 2, 5 și 6 din Normele de aplicare a codului fiscal privind structura de comisionar.
Structura de comisionar este aplicabilă însă doar acelor contracte care pot fi considerate contracte de mandat
Contractele au avut în vedere prestarea unor servicii de proiectare generală si coordonare a lucrărilor de construcție. Prin urmare, sunt contracte de prestări servicii, având natura juridică a unei contracte de antrepriză.
Tinând cont de complexitatea proiectelor si pentru îndeplinirea propriilor obligații, reclamanta a subcontractat părți ale contractelor, servicii pe care le-a achitat subcontractărilor.
Contractele încheiate cu terțele persoane au generat cheltuieli din partea reclamantei, cheltuieli deductibile, fără ca acestea să aibă legătură cu prețul stabilit între reclamantă si beneficiari.
În drept
, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 218 si urm. Cod Procedură Civilă.
În probațiune, s-a anexat actele atacate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea cererii arătând că obligațiile suplimentare datorate bugetului de stat au fost în mod corect stabilite.
În cauză sunt aplicabile regulile generale prevăzute de art. 19 alin.1 Cod fiscal referitor la stabilirea profitului impozabil si Normele metodologice, HG 44/2004 precum si pct. 259 di Ordinul 3055/2009 referitor la înregistrarea beneficilor din prestarea de servicii.
Cadrul legal mai sus menționat a fost corect aplicat situației în cauză, generând obligații suplimentare de plată în sarcina reclamantei.
Analizând cererea formulată în baza probelor administrate, instanța retine că aceasta este întemeiată.
Astfel, cu privire la cadrul procesual, instanța reține că, pe parcursul litigiului s-a încheiat între reclamanta inițială S. S+B P. & B. S. și S.
S. DS un contract de cesiune de drepturi litigioase, această din urmă societate arătând că înțelege să continue demersurile judiciare ale reclamantei. Parata D. G. a F. P. C. s-a opus ca instanța să ia act de contractul de cesiune, arătând că acesta nu îi este opozabil. Arată pârâta că cesiunea nu se încadrează în prevederile art. 30 din OG 92 din 2003.
Potrivit textului legal menționat, creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sume afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate
numai după stabilirea lor potrivit legii. Cesiunea produce efecte fata de organul fiscal competent, numai de la data la care aceasta i-a fost notificata.
Reclamanta cedentă și cesionara arată că art.30 din OG 92/2003 nu este aplicabil deoarece în cauză nu s-a cesionat o creanță fiscală ci s-au cesionat drepturi litigioase.
Instanța reține însă că art. 30 din OG 92/2003 este aplicabil în cauză, prin urmare nu va lua act de cesiunea drepturilor litigioase și de transmiterea calității procesuale active. Cesiunea de drepturi litigioase în cauză presupune implicit și cesiunea drepturilor de creanță, astfel, atâta timp cât creanța urmează a fi stabilită doar la data rămânerii irevocabile a litigiului condițiile art. 30 din OG 92/2003 nu sunt îndeplinite.
Prin urmare, în privința cesionarei, instanța reține că deși aceasta a fost introdusă în cauză, la termenul din_, sub rezerva analizării calității procesuale, pe fond aceasta nu are calitate procesuală activă.
Cu privire la fondul cauzei
, instanța retine că reclamanta a oferit servicii în domeniul dezvoltării imobiliare, proiectare generală si managementul proiectului în domeniul imobiliar.
În anul 2008, reclamanta a încheiat mai mult contracte de prestări servicii, printre care si cele cu S. SLA D. SR.L, S. SBA CARO S. si S. FMZTM S.
Contractele aveau ca obiect servicii de proiectare generală si coordonarea proiectului incluzând si alte servicii speciale în privința unor proiecte imobiliare de gen parc comercial sub denumirea de "STOP SHOP";.
Datorită crizei imobiliare, în anul 2010 s-au încheiat acorduri de încetare a contractelor iar reclamanta a încasat de la beneficiari sumele de bani reprezentând serviciile prestate până în acel moment.
În vederea derulării proiectelor, reclamanta a efectuat la rândul său unele cheltuieli necesare îndeplinirii obligațiilor sale contractuale.
Reclamanta a facturat sumele stabilite potrivit acordurilor de încetare a contractelor, contabilizându-le pe contul 704 "venituri din prestarea unor servicii"; iar cheltuielile înregistrate în vederea executării proiectelor au fost trecute pe costuri, pe contul 628 "cheltuieli, servicii, terți";.
În perioada mai-iunie 2011 la sediul reclamantei s-a desfășurat o inspecție fiscală vizând activitatea reclamantei din perioada_ -_ .
În urma acestui control, potrivit Raportului de inspecție fiscală nr. F- CJ 556/_ si Deciziei de impunere nr. F-CJ 61/_, au fost stabilite obligații suplimentare de plată reprezentând impozit pe profit si T.V.A., în urma contractelor încheiate cu beneficiarii S. SLA. DS, S. SBA CARO S. si S. FMZTM S., respectiv impozit pe profit 176.553 lei, TVA în cuantum de 227.381 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit 50.618 lei.
Reclamanta a contestat modalitatea de stabilire a obligațiilor suplimentare, susținând că acestea au fost stabilite ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale. Contestația a fost respinsă potrivit Deciziei nr. 667/_, criticată pe calea acțiunii care face obiectul prezentului dosar.
Pentru verificarea exactității stabilirii obligațiilor suplimentare, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, fiind numită în cauză expert Codreanu S. .
Obiectivele stabilite s-au referit la determinarea corecta a contul în care trebuiau evidențiate costurile efectuate de către reclamantă în derularea contractelor pe perioada înregistrării costurilor si in momentul semnării acordurilor de încetare a contractelor, la stabilirea împrejurării de necesitate a refacturării costurilor către beneficiari, în condițiile în care au
fost semnate acorduri de încetare a contractelor, la stabilirea aplicabilității sau nu a structurii de comisionar.
Expertul a stabilit, în urma analizării documentației contabile și a actelor fiscale, că echipa de inspecție fiscală a inclus în baza de impozitare contravaloarea veniturilor aferente costurilor, serviciilor în curs de execuție neînregistrată de societate în contul 712, în valoare totală de 1.103.459 lei în baza punctului 259 O.M.F.P. 3055/2009.
În fapt, inspecția fiscală nu a admis ca societatea să înregistreze pierdere pe două din cele cinci proiecte, si în consecință, pierderea a fost considerată de către inspecția fiscală ca bază pentru impozitul suplimentar stabilit în sarcina reclamantei.
Se retine că în decizia de soluționare a contestației se precizează că măsura luată de organele de control se referă la înregistrările din luna aprilie 2010 când toate costurile cu serviciile achiziționate de reclamantă în perioada 2008-martie 2010 au fost trecute pe cheltuieli, dar numai pentru o parte din acestea au fost emise și facturi de venituri, rămânând o diferență de costuri nefacturată care trebuia evidențiată ca venituri în curs de execuție.
Dacă reclamanta ar fi utilizat si conturile 322 si 712, baza impozitabilă a impozitului pe profit era majorată cu suma veniturilor din contul 712 si astfel, aferent celor două proiecte nu se înregistra pierdere, veniturile înregistrate fiind la nivelul cheltuielilor angajate.
Potrivit raportului de expertiză, contul în care trebuiau evidențiate costurile efectuate de reclamantă în derularea contractelor pe perioada înregistrări costurilor si în momentul semnării acordurilor de încetare a contractelor nu este un element definitoriu din punct de vedere fiscal în stabilirea bazei impozabile, nefiind influențat profitul societății.
Expertul precizează că la data primirii facturilor ce atestă costurile, acestea ar fi trebuit evidențiate în contul 628 " cheltuieli cu servicii executate de terți";.
La sfârșitul lunii calendaristice în care s-au înregistrat cheltuielile în contul 628, acestea trebuiau evidențiate si în conturile 332 "servicii in curs de execuție"; si 712, " venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție";.
La momentul semnării acordurilor de încetare a contractelor, costul aferent serviciilor prestate reflectat în contul 712 împreună cu veniturile din prestări-servicii înregistrate în contul 704 venituri din servicii prestate, corespunzător facturilor emise, determină profitul realizat de societate.
Cu privire la refacturarea serviciilor către beneficiari, instanța retine, potrivit raportului de expertiză, că acestea nu trebuiau refacturate în condițiile în care au fost semnate acorduri de încetare a contractelor prin care s-a agreat un onorariu global cuvenit prestațiilor de servicii.
În ceea ce privește aplicarea structurii de comisionar, în raport cu beneficiarii S. SLA. DS, S. SBA CARO S. si S. FMZTM S.R.L
expertul precizează că aceasta nu este aplicabilă
în conformitate cu pct. 7 alin.1,2,5 si 6 din Normele de aplicare a Codului Fiscal.
Instanța reține că obiectul contractelor era de proiectare generală si servicii de coordonare a proiectului de construire, iar onorariul potrivit contractelor era aferent proiectării, supravegherii șantierului si coordonări proiectului de proiectant.
Pentru realizarea obligaților contractuale, reclamanta a contractat la rândul său serviciu cu diverși prestatori, respectiv serviciu de consultanță, dirijare proiect, proiectare arhitectură, verificare proiect în vederea obținerii
autorizației de construire. Astfel, în vederea realizării obiectivelor proprii, reclamanta a suportat unele costuri, acționând în nume propriu si în propriul său beneficiu. Nu se poate aprecia că pentru aceeași prestare de servicii au intervenit mai multe persoane impozabile care au acționat în nume propriu prin tranzacții succesive, astfel încât să se poată considera că fiecare persoană a primit si a prestat în nume propriu serviciul respectiv în scopul impozitării distincte.
Prin urmare, în raport de concluziile raportului de expertiză, instanța va retine că obligațiile suplimentare stabilite în sarcina reclamantei au fost în mod greșit determinate de organele de inspecție fiscală, astfel încât în baza art. 218 si urm. Cod Procedură Fiscală, raportat la art. 1,8 si 10 din Legea nr. 554/2004, instanța va anula actele atacate, exonerând reclamanta de la plata creanțelor suplimentare stabilite în sarcina sa.
Având în vedere că s-a dovedit, conform înscrisului de la fila 412, că reclamanta a achitat sumele de bani stabilite în sarcina sa potrivit Deciziei de impunere nr. 556/_, în baza art. 117 din O.G. nr. 92/2003, instanța va obliga pârâta AFP C. la restituirea sumelor achitate cu dobânda prevăzută de art. 124 din OG nr. 92/2003.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, instanța va obliga pârâta si la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4332 lei onorariul expertului si taxă de timbru, onorariul avocațial nefiind dovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S. S+B P. & B. S. cu sediul ales la Societatea Civilă N. escu, Somlea si Asociații în C. -N., str. B. J. nr. 1, ap. 3-4, jud.C. în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. C., cu sediul în C. -N., P. A. I. nr. 19, jud.C., A.
F. P. A M. C. N., cu sediul în C. -N., P. A. I. nr. 19, jud.C. .
Anulează Decizia de soluționare a contestației nr. 667/_ emisă de
D.G.F.P. C. si ca urmare si Raportul de inspecție fiscală nr. F-CJ 556/_ si Decizia de impunere nr. F-CJ 61/_ cu privire la impozitul pe profit,
T.V.A. si accesoriile aferente.
Obligă pârâta A. F. P. A M. C. N. la restituirea sumelor achitate în baza actelor anulate cu dobânda prevăzută de art. art. 124 din OG nr. 92/2003.
Obligă pârâtele în solidar, la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4332.
Respinge în baza excepției lipsei calității procesuale active cererea formulată de reclamanta SS DS cu sediul ales la Societatea Civilă N. escu, Somlea si Asociații în C. -N., str. B. J. nr. 1, ap. 3- 4, jud.C. în contradictoriu cu aceeași pârâți.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Octombrie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
C. T.
Red.M.T.
Tehnored.V.A.M. 4 ex./_
