Sentința civilă nr. 14121/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14121/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant M. E. și pe pârât I. G. AL P. R.
, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_ când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, pronunțarea fiind ulterior amânată pentru termenele din_ ,_ și_ încheierile de la termenele menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată, reclamantul M.
E. a chemat în judecată pe pârâtul I. G. AL P. R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 5.944 USD și 600.000 de rupii indoneziene, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport aferente celor 3 călătorii efectuate de către reclamant pe ruta Timorul de Est - România în perioada_ -_
; obligarea I. ui G. al P. R. la plata dobânzii legale
prevăzute de către O.G. nr. 13/2011, aferente debitului principal; cu cheltuieli de judecată.
În motivele acțiunii
, reclamantul arată că este angajat în cadrul
I.P.J. Cluj cu gradul de subcomisar de poliție, iar în perioada 2010 - 2012, a fost detașat în interes de serviciu în Timorul de Est, în cadrul unei misiuni internaționale sub egida Organizației Națiunilor Unite (O.N.U.).
În baza art. 28 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, orice polițist beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport în caz de detașare în interes de serviciu, în completarea acestei prevederi generale, a fost adoptată de către Parlamentul României Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate române la misiuni în afara teritoriului statului român.
Art. 16 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 42/2004, prevede decontarea cheltuielilor de transport pentru o călătorie în țară tur - retur la fiecare 6 luni de misiune pentru personalul militar și civil. La data de_, Legea nr.42/2004 a fost abrogată de Legea nr.121/2011, care la art.16 alin.1 lit.c conține o prevedere similară.
În considerarea acestor prevederi, reclamantul a efectuat trei călătorii pe ruta Timorul de Est - România, pentru a-și vizita familia, suportând din fonduri proprii contravaloarea biletelor de avion. În a doua jumătate a anului 2012, a formulat două petiții către I. G. al P. R., prin care a solicitat rambursarea contravalorii celor trei călătorii, însă s-a lovit de un refuz categoric, datorat în principal faptului că, în opinia pârâtului, aceste prevederi se aplică doar personalului militar și civil al Ministerului de Interne, prin analogie cu regulile care se aplică personalului Ministerului Apărării, iar reclamantului nu i s-ar aplica aceste reguli deoarece este funcționar public cu statut special.
Precizează că I. G. al P. R. refuză în cazul de față să acorde despăgubirile solicitate deoarece, în opinia sa, textele din Legea nr. 42/2004, respectiv Legea nr. 121/2011, se aplică doar militarilor și personalului civil din cadrul Ministerului de Interne angajați cu contract de muncă.
Astfel, persoanele aflate în postura reclamantului sunt excluse pe motiv că sunt încadrate în cadrul Ministerului de Interne ca personal civil cu statut special.
În cadrul structurilor cu atribuții în domeniul apărării, siguranței naționale și siguranței publice, personalul se împarte în două mari categorii: militari și civili. Cea de-a doua categorie este compusă din două subcategorii: prima este reprezentată de civili cu statut special (polițiști și personalul Administrației Naționale a Penitenciarelor); cea de-a doua este compusă din civili angajați cu contract individual de muncă (ex: informaticieni, specialiști contabili). Concluzia care trebuie reținută este faptul că și funcționarii publici cu statut special sunt cuprinși în categoria de "personal civil", așa cum prevedea Legea nr. 42/2004 și cum prevede în prezent Legea nr. 121/2011. De altfel această concluzie este întărită și de formula folosită de către legiuitor în cadrul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 care prevede că " ... polițistul este funcționarul public civil cu statut special...".
Mai mult, prin interpretarea oferită de către I. G. al P. R. se încalcă și textul art. 16 alin. (1) din Constituție, care impune egalitatea cetățenilor în fața legii. Astfel, în baza acestui principiu trebuie ca persoane aflate în situații similare să nu fie tratate diferit, iar persoanele aflate în situații diferite să nu fie tratate similar. Practic, prin acest text se interzice discriminarea.
Sub aspectul dobânzilor, precizează faptul că în baza art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale de la data de depunerii celor două rapoarte cu documente justificative (_ - primul raport, _
- ultimele două rapoarte) și până la data plății efective a sumelor solicitate la plată.
În drept
, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. c din Legea 42/2004 și Legea 121/2011.
În probațiune
au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, I. G. AL P. R. solicită a se respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Prin adresele transmise Direcției Afaceri Europene și Relații Internaționale nr. 2187477/3/_, respectiv nr.2191708/3/_, Direcția G. ă Juridică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a emis un punct de vedere prin care, după o argumentare detaliată, concluzionează că "dispozițiile Legii nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni
în afara teritoriului statului român "se aplică în mod corespunzător personalului militar (jandarmi,etc.) și civil (funcționari publici și personal contractual) al M.A.I., aflat în misiuni în afara teritoriului statului român, astfel cum acestea sunt stabilite de această lege, nu și polițiștilor.
Având în vedere punctul de vedere formulat anterior de Direcția G. ă Juridică, Direcția Financiară din cadrul inspectoratului G. al P. R. a procedat la comunicarea situației expuse mai sus structurii cu competențe în domeniu, respectiv, Direcției G. e Financiare din cadrul M.A.I. Conform precizărilor formulate de această direcție și transmise pârâtului prin adresa nr. 3.733.825/_, dispozițiile legale incidente sunt aplicabile în M.A.I. numai pentru componenta militară și personalul civil, nu și polițiștilor, distincție a categoriei de personal stabilită și de prevederile art. 2 și art. 77 alin. 2 alin. 2 din Cap. II al Anexei VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prin sintagma "personal militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, personal civil".
Întrucât Direcția G. ă Juridică și Direcția G. ă Financiară fac parte din cadrul Ministerul Afacerilor Interne - organ ierarhic superior I. ui G. al P. R. și având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I. " Ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite ", pârâtul a achiesat la punctele de vedere referitoare la aplicarea Legii nr. 42/2004 formulate de către structurile mai sus enunțate.
Legea nr.42/2004 a reglementat, potrivit art. 1, condițiile în care forțele armate ale României participă la misiuni în afara teritoriului statului român, enumerând în mod concret misiunile la care aceste forțe armate pot participa, respectiv de apărare colectivă, în sprijinul păcii, de asistență umanitară, tip coaliție, exerciții comune, individuale și ceremoniale (art. 2).
Legea nr. 121/2011 reglementează, potrivit art. 1, condițiile în care forțele armate ale României participă la misiuni și operații în afara teritoriului statului român și enumera în mod concret misiunile/operațiile la care aceste forțe armate pot participa, respectiv de apărare colectivă în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau de asigurare a securității statelor membre ale Uniunii Europene, de răspuns la crize, de pace și de asistență umanitară (art. 2).
Semnificativ în identificarea categoriilor de personal cărora le-au fost aplicabile anumite dispoziții ale Legii nr.42/2004 sau le sunt aplicabile dispoziții ale Legii nr. 121/2011 este art. 15 alin. (1) din aceste acte normative care stabilește în mod similar că "forțele armate participă la misiuni și operații în afara teritoriului statului român cu personal militar, iar, la nevoie, și cu personal civil, propriu". Această disociere a personalului care participă la misiuni în afara teritoriului statului român a fost/este determinată de specificul organizațional al Ministerului Apărării Naționale, încadrat cu personal militar și personal civil .
Potrivit art. 27 din Legea nr.42/2004 și din Legea nr. 121/2011, dispozițiile acestor legi s-au aplicat/se aplică în mod corespunzător și celorlalte instituții din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar competențele ministrului apărării naționale, stabilite prin aceste legi, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituțiilor respective.
In acest context, a fost relevantă aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.42/2004 și ale Legii nr. 121/2011 în cazul Ministerului Administrației și
Internelor, potrivit propriului său sistem organizațional al resurselor umane, dar tot pe componenta militară (cadre militare) și civilă (personal civil- contractual etc.).
Arată că Legea-cadru nr.284/2010 stabilește o distincție clară în ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională care desfășoară misiuni în afara teritoriului statului român, evidențiind faptul că polițiștii beneficiază de anumite drepturi salariate doar pentru misiuni în străinătate în cadrul forțelor de menținere a păcii sub egida ONU, NATO sau a altor organizații internaționale [art. 77 alin. (2) din Cap. II (Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională), Secțiunea a 9"a (Salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională care desfășoară misiuni în afara teritoriului statului român) al Anexei VII (Familia Ocupațională de Funcții Bugetare "Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională")], nu si pentru misiunile prevăzute la art. 2 lit. a)-d) si f) din Legea nr. 42/2004, care vizează personalul militar și personalul civil [art. 77 alin. (1) și (3) din Cap. II, Secțiunea a 9"a al Anexei VII],
Aceeași distincție între categoriile de personal încadrat în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională este stabilită și în art. 2 din Anexa VII la Legea-cadru nr.284/2010, unde se face referire la personal militar, polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, personal civil, astfel încât orice interpretare potrivit căreia Legea nr.42/2004 ori Legea nr.121/2011 s-ar aplica și polițiștilor, este eronată și depășește limitele stabilite de aceste legi si Legea- cadru nr.284/2010. Aplicarea Legii nr.42/2004 și a Legii nr.121/2011 nu poate fi extinsă și în cazul polițiștilor pe cale de interpretare extensivă raportată la aprecieri determinate de: înțelesul sintagmei personal civil (care ar putea include și funcționarul public civil, cu statut special-polițist); ori de aplicarea prevederilor Legii nr.42/2004 sau ale Legii nr.121/2011 în mod corespunzător la nivelul instituției MAI, fără a fi avută în vedere distincția între categoriile de personal cu care forțele armate sunt abilitate să participe la misiunile stabilite de această lege: personal militar și personal civil, propriu.
De asemenea, subliniază faptul că Legea nr.121/2011 a adus anumite modificării Legii-cadru 284/2010 pentru a se realiza o corelare cu prevederile de același nivel referitoare la salarizare, cu care se află în conexiune, astfel încât noua reglementare privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român să se integreze în ansamblul legislației. Prin acest demers au fost respectate normele referitoare la sistematizarea și unificarea legislației, astfel cum acestea sunt stabilite în cap. II al Legii nr.24/2000 .
Aceste modificări au urmărit doar dispozițiile din cuprinsul Legii- cadru nr.284/2010 referitoare la personalul militar si civil, nu si pe cele referitoare la polițiști.
Precizează că Legea-cadru nr.284/2010, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 121/2011, stabilește/menține o distincție clară în ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională care participă la misiuni și operații în afara teritoriului statului român, evidențiind faptul că polițiștii beneficiază de anumite drepturi sala riale doar pentru misiuni în străinătate în cadrul forțelor de menținere a păcii sub egida ONU, NATO sau a altor organizații
internaționale [art. 77 pct. (2) din Cap. II {Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională), Secțiunea a 9"a (Salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională care participă la misiuni și operații în afara teritoriului statului român) al Anexei VII (FAMILIA OCUPAȚI. ALĂ DE FUNCȚII BUGETARE
"APĂRARE, ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ NAȚI. ALĂ")], nu si pentru
misiunile si operațiile prevăzute de Legea nr. 121/2011 [art. 2 alin. (1) lit. a)- d)|, care vizează personalul militar și personalul civil [art. 77 pct. (1) și (3) din Cap. II, Secțiunea a 9"a al Anexei VII].
In situația în care intenția de reglementare ar fi vizat aplicabilitatea Legii nr.121/2011 si în cazul misiunilor la care participă polițiștii, această distincție din Legea-cadru nr.284/2010 se impunea a fi eliminată ori după caz ar fi impus o modificare corespunzătoare a art. 77 pct. (2) din Cap. II, Secțiunea a 9"a al Anexei VII. Or, dispoziția cuprinsă art. 77 pct. (2) din Cap. II, Secțiunea a 9"a al Anexei VII la Legea-cadru nr.284/2010 nu a suferit nicio intervenție normativă.
In context, semnalează faptul că personalul militar și personalul civil participă Ia misiuni și operații, astfel cum acestea sunt stabilite prin Legea nr.121/2011, iar polițiștii participă la misiuni în străinătate în cadrul forțelor de menținere a păcii sub egida ONU, NATO sau a altor organizații internaționale (inclusiv OSCE si UE).
In consecință, dispozițiile Legii nr.42/2004 s-au aplicat, iar dispozițiile Legii nr.121/2011 se aplică personalului militar (jandarmi etc.) și civil (funcționarii publici și personal contractual) al MAI, aflat în misiuni și operații în afara teritoriului statului român, astfel cum acestea sunt stabilite de această lege, nu și polițiștilor aflați în misiuni în străinătate în cadrul forțelor de menținere a păcii sub egida ONU, NATO sau a altor organizații internaționale (inclusiv OSCE si UE).
Cu privire la plata dobânzilor penalizatoare conform O.G. nr. 13/2011, acest act normativ reglementează dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești rezultate din convenții sinalagmatice din domeniul bancar, sens în care nu produc consecințe juridice cu privire la raporturi juridice aflate sub jurisdicția altor reglementări specifice.
Analizând cererea formulată, în baza probelor administrate, instanța reține că aceasta este întemeiată.
Astfel, instanța reține că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului I.
al P. R. la plata contravalorii cheltuielilor de transport aferente celor trei deplasări efectuate de către reclamant pe ruta Timorul de Est - România și retur, în perioada_ -_ precum și la plata dobânzilor legale.
Reclamantul are calitatea de subcomisar de poliție, iar în perioada 2010-2012 a fost detașat în interes de serviciu în Timorul de Est, în cadrul unei misiuni internaționale sub egida O.N.U.
Din actele dosarului, / f.22-41 / rezultă că pe durata misiunii realizate în Timorul de Est, reclamantul a efectuat trei călătorii din zona de misiune în România și retur. Deși reclamantul a solicitat decontarea contravalorii cheltuielilor de transport, pârâtul a refuzat onorarea cererilor reclamantului, cu motivarea că decontarea cheltuielilor de transport ale polițiștilor nu este acoperită de prevederile Legii 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român.
Pe parcursul derulării misiunii reclamantului s-a modificat cadrul legislativ referitor la decontarea cheltuielilor de transport.
Inițial, era în vigoare Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român iar potrivit dispozițiilor art. 16 alin.1 lit. c din lege, personalul militar și civil participant la misiunile prevăzute la art. 2 lit. a, d și f beneficiază pe durata acestora, de decontarea cheltuielilor de transport pentru o călătorie în tară și retur la fiecare 6 luni de misiune.
În același timp, potrivit art. 27 din aceeași lege se arată că dispozițiile acesteia se aplică în mod corespunzător și celorlalte instituții din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
La data de_, Legea 42/2004 a fost abrogată de Legea 121/2011 care conține prevederi similare.
În sensul prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea 121/2011
Personalul militar și civil participant la misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1) beneficiază, pe durata acestora, de: [...]
c) decontarea cheltuielilor de transport pentru o călătorie în țară și retur, la fiecare 6 luni de participare la misiune sau operație, cu excepția cazurilor în care cheltuielile au fost suportate de către organismele internaționale sub egida cărora se execută misiunea sau operația respectivă.
În sensul art.27 din Legea 121/2011,
Dispozițiile prezentei legi se aplică tuturor instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională. Competențele ministrului apărării naționale, stabilite prin prezenta lege, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituțiilor respective.
Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea P. R. prevede la art. 1 structura acesteia și atribuțiile.
Din întreaga economie a textului legal rezultă că Politia Română face parte din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională și prin urmare i se aplică în mod corespunzător dispozițiile Legii nr.42/2004. Aceeași concluzie se desprinde si din dispozițiile art. 26 pct.28 și respectiv art. 29 ale Legii nr. 218/2002 potrivit cărora Poliția Română are ca atribuție principală și participarea la constituirea forțelor internaționale de poliție, destinate unor misiuni de instruire, asistență și cooperare sau pentru acțiuni umanitare, iar personalul acesteia se compune din polițiști,
alți funcționari publici și personal contractual.
Prin urmare polițiștii fac parte din personalul P. R., alături de alți funcționari publici și de personal contractual. Așadar, statutul polițiștilor fiind reglementat de Legea nr. 360/2002 care prevede la art. 1 că acesta este funcționar public cu statut special, prin analogie cu prevederile Legilor 42/2004 și 121/2011, de decontarea cheltuielilor de transport, beneficiază și polițiștii, ca personal civil participant la astfel de misiuni.
O interpretare restrictivă a dispozițiilor legale, încalcă în primul rând principiul egalității de tratament precum și principiul potrivit căruia prevederile legale se interpretează în sensul în care produc efecte juridice.
Cât privește faptul că ulterior Legea nr. 42/2004 a fost abrogată, fiind adoptată Legea nr.121/2011, aceasta nu poate produce consecințe în sensul nerecunoașterii dreptului de decontare, în noua lege existând dispoziții similare celor din legea veche sub acest aspect.
În plus și potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 1 lit. j din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, polițistul are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului.
Prin urmare și reclamantul beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport în caz de deplasare în interes de serviciu.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de lege, așa încât acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant fiind întemeiată urmează a fi admisă cu consecința obligării pârâtului la plata în favoarea reclamantului a sumei solicitate și a dobânzilor legale aferente, având în vedere că reclamantului i s-a adus un prejudiciu prin privarea acestuia de sumele refuzate la decontare, de la data depunerii rapoartelor de decontare și până la plata integrală a debitului.
În temeiul art.451 din NCPC, instanța va dispune obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată, 1279 lei constând în onorariul avocațial și taxa de timbru..
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul
M. E.,
cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Costaș Cosmin Flavius din A., str.A. nr.3, jud.A., în contradictoriu cu pârâțul I.
G. AL P. R. B.,
cu sediul în B. ,str. M. V., nr. 6, sector 5.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a echivalentului în lei a sumelor de 5944 USD și 600000 rupii indoneziene, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport aferente celor trei deplasări efectuate de către reclamant pe ruta Timorul de Est - România și retur, în perioada_ -_ precum și la plata dobânzilor legale de la data depunerii rapoartelor de decontare și până la plata integrală a debitului.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată 1279 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recursul depunându-se la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică din 11 Octombrie 2013
Președinte,
M. T.
Grefier,
C. T.
Red.MT/tehn.MG 4 ex.28.11.13
