Sentința civilă nr. 2210/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ * Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2210/2013
Ședința publică din 30 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D. B.
Grefier: I. S.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul L. J. , domiciliat în comuna Sălățig, D., nr.305 B, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. Z. , cu sediul în Z., p-ța Iuliu Maniu, nr.15, Sălaj, A. F. P. C. S. cu sediul în localitatea C. S., str. T.
, nr. 37, județul Sălaj și în calitate de chemat în garanție A. F. Pentru
M. - Ministerul M. lui
, cu sediul în B., S. I., nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect obligația de a face restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Pe baza probelor administrate, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate și pe fond.
T R I B U N A L U L :
Prin acțiunea sa,înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de_, reclamantul L. J. a chemat în judecată, inițial, pârâta A. F. P.
Z., solicitând restituirea sumei de 8731 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România o taxă poluare în sumă de 8731 lei, taxă pe care o consideră nelegală față de prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Prin întâmpinarea depusă în numele Administrației F. P. Z., Direcția Generală a F. P. Sălaj a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Z., întrucât actul atacat este emis de către un alt organ fiscal,
respectiv AFP C. - S. . Totodată, s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamantul nu atacă un act administrativ sau un act administrativ-fiscal, nici un răspuns la o plângere prealabilă sau un refuz nejustificat, obiectul acțiunii fiind restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, pe motiv că taxa a fost achitată de petent în baza dispozițiilor legale în vigoare, iar suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor.
Totodată, DGFP Sălaj a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. Pentru M., arătând in motivare că art. 1 alin. 1 prevede că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de
A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. 4 prevede că taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. . S-a solicitat ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea, să fie obligată chemata în garanție la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Chemata în garanție, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 6415/_ 1, Tribunalul Sălaj a admis acțiunea reclamantului L. J. împotriva pârâtei A. F. P. Z. cu sediul în localitatea Z., str. P. Iuliu Maniu, nr. 15, județul Sălaj și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 8731 lei, reprezentând taxă poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării până la restituirea efectivă. S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii,s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru M. și a fost obligată chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății.
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFP Sălaj,arătând că AFP Z. nu are calitate procesuală pasivă, actul atacat fiind emis de AFP C. S., care este și organul fiscal competent fiind cel de la domiciliul fiscal al reclamantului. Totodată, s-a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de Codul de procedură fiscală.
Prin Decizia civilă nr. 6932/_, Curtea de A. C. a admis recursul declarat de DGFP Sălaj, întrucât calitatea procesuală pasivă în cauză nu aparține AFP Z. . În recurs s-a depus o extindere de acțiune de către reclamant, prin care acesta a chemat în judecată AFP C. - S., dar s-a precizat că aceasta nu poate fi luată în considerare în recurs, raportat la prevederile art. 316,art.294 C.p. civ. Cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Sălaj.
În rejudecare, s-a comunicat AFP C. S. precizarea de acțiune.
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepți ilor invocate în cauză, tribunalul reține următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se
adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată
.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație, potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de Ministerul F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de emisii poluante, modul de calcul al acesteia, ci invocă caracterul său discriminator. Mai trebuie observat că obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 al.1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către reclamant și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că :"Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.";
Pentru considerentele de mai sus, instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DGFP Sălaj în nume propriu și în numele Administrației F. P. C. - S. este nefondată și va fi respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației
F. P. Z., instanța constată că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare achitată de reclamant, iar suma achitată nu a fost virată în contul acestei pârâte, astfel că excepția invocată în acest sens va fi admisă, iar acțiunea îndreptată împotriva pârâtei A. F. P. Z. va fi respinsă.
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul constată că:
Reclamantul a achitat la Trezoreria C. - S. suma de 8731 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS 3A nr.7434975 din data
de_ . Acesta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă prin adresa nr.5642/_ emisă de AFP C. -
S., s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Așa după cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea de programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile de limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Rezultă, așadar, că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate, întrucât, conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură,mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Rostul acestor reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu-hotărârea din 7 aprilie 2011), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:";Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât
descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE. Din dosarul prezentat rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Mai mult, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. Nisipeanu, a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie ( inclusiv la cauza Tatu), arătând următoarele: "din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu ,citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG 50/2008, între versiunea inițială a OUG 50/2008 și versiunile ulterioare acesteia";.
Față de cele expuse, instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite și va obliga pârâta să restituie reclamantului suma solicitată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat. Referitor la acordarea dobânzilor, Tribunalul apreciază că încasarea taxei de poluare prin încălcarea dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită, care poate fi reparată prin acordarea dobânzii civile.
Cum reclamantul a solicitat dobânda civilă aferentă, cererea acestuia urmează a fi admisă.
Având în vedere că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru
M. și se gestionează de A. F. pentru M., conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8, chiar actul prin care a fost achitată taxa atestând că aceasta a fost
virată în contul 51161009 al AFM, va fi admisă cererea de chemare în garanție,
A. F. pentru M. urmând fi obligată la restituirea către AFP C. - S.
, a sumei încasate, reprezentând taxa de poluare.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Direcția Generală a
F. P. Sălaj.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. P.
Z. și respinge cererea formulată în acest sens de reclamant.
Admite acțiunea precizată a reclamantului L. J., domiciliat în comuna Sălățig, D., nr.305 B, jud. Sălaj în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
C. - S., cu sediul în C. - S., P-ța T., nr.37, jud. Sălaj și, în consecință, obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 8731 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data plății (_ ) și până la restituirea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.
B., pe care o obligă la restituirea, către A. F. P. C. - S., a sumei de 8731 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_, la sediul Tribunalului Sălaj. Președinte Grefier
Ț. D. B. S. I.
Red.Ț.D.B./_
Dact.S.I./_
Ex.5/com.3 ex./_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
