Sentința civilă nr. 16892/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 16892/2013
Ședința publică de la 23 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Grefier G. B. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC Z. S. și pe pârât M. C. -N. PRIN P., pârât P. M.
C. -N., având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constata:
Dezbaterile în fond,susținerile și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la data de 16 decembrie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23 decembrie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. Z.
S.R.L. în contradictoriu cu paratul M. C. -N. - Direcția de Taxe si Impozite Locale a solicitat anularea Dispoziției nr. 380/_ emisa de P.
M. C. -N. prin care s-a respins ca neîntemeiata a contestația administrativă formulată, anularea Deciziei de impunere nr. 5203/_ emisa de către M. C. -N. - Direcția de Taxe si Impozite Locale prin care se stabilesc obligații fiscale suplimentare in sarcina reclamantei, anularea tuturor actelor subsecvente Deciziei de Impunere nr. 5203 din data de_ ca o consecința a anularii actului principal și exonerarea reclamantei de la plata sumelor stabilite prin Decizia de impunere nr. 5203/_ .
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin Dispoziția nr. 380/_ emisă de M. C. -N. s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei 5203/_ privind stabilirea impozitelor pentru semiremorcile detinute în proprietatea acesteia. Deține 5 capuri tractoare si 16 semiremorci enumerate în Decizia de impunere 5203/_ care conform RAR au fost încadrate la categoria 04 - remorci având o masă maximă care depășește 10 t.
Impozitele achitate începând cu anul 2008 au fost stabilite prin încadrarea de către organul fiscal a semiremorcilor aflate in proprietatea reclamantei. In
anul 2011, în urma unui control efectuat de către Curtea de Conturi a Județului
C. privind contul anual de execuție bugetara pe anul 2010 al M. C. -N.
, Curtea de Conturi a emis Decizia nr. 44/_ prin care s-a dispus in sarcina conducerii M. C. -N. obligația stabilirii a impozitului pe mijloace de transport si a accesoriilor aferente, in limita termenul de prescripție si dispunerea masurilor legale de încasare a acestora. Arată reclamanta că potrivit Deciziei Curții de Conturi, încadrarea semiremorcilor s-a realizat in mod greșit de către
M. C. -N., arătând că acest act nu îi este opozabil si mai mult decât atât este în profund dezacord cu realitatea obiectiva. Din Decizia de impunere nr. 5203/_ rezulta faptul ca semiremorcile deținute de către reclamantă au fost încadrate la categoria de impozitare "Impozit mijloace de transport marfa cântărind mai mult de 12 tone" aplicandu-se prevederile art. 263 alin. 4 Cod fiscal, conform cărora in cazul unui autovehicul de transport de marfa cu masa totala autorizata egala sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzuta in tabelul prevăzut de lege. Ca urmare a Deciziei Curții de Conturi nr. 44/2011, a fost emisa Decizia de impunere nr. 5203/_, care formează obiectul prezentului dosar. Arată reclamanta că drepturile si interesele legitime i-au fost lezate in mod grav prin Decizia de impunere a cărei anulare o solicita, adresându-se organului emitent in vederea revocării acestuia. Arată reclamanta că instituția de control verifica doar modul in care sunt gestionate fondurile publice, iar nu activitatea operatorilor privați sau persoanelor fizice plătitoare de taxe si impozite locale. Contrar celor susținute prin Dispoziția de respingere a contestației administrative formulate, Deciziile Curții de Conturi sunt obligatorii doar pentru autoritățile publice. Orice alta persoana fizica sau juridica, in afara de autoritatea a cărei activitate este controlata, este considerata terț fata de Deciziile Curții de Conturi. Constatarea deficientelor in activitatea instituției publice pot conduce la un singur rezultat: angajarea răspunderii funcționarului sau funcționarilor responsabili de aceste deficiente (care, prin decizia de imputare puteau fi obligați la plata diferenței de taxa pe care nu au stabilit-o in conformitate cu prevederile legale). In speța, autoritatea locala a preferat insa ca printr-un act nelegal sa transfere sarcina patrimoniala asupra reclamantei, fara vreun temei legal si faptic in acest sens. Intr-o speța similara, instanța investita cu soluționarea recursului a constatat inopozabilitatea Deciziei Curții de Conturi fata de particular. Apreciază reclamanta ca Decizia Curții de Conturi îi este inopozabilă, motiv pentru care aceasta nu poate sta la baza emiterii unei Decizii de impunere care stabilește obligații suplimentare de plata in sarcina acesteia. Anterior Deciziei Curții de Conturi, încadrarea semiremorcilor deținute de reclamantă s-a realizat in mod corect de către organul fiscal in baza prevederilor art. 263 alin. 6 Cod fiscal, coroborate cu art. 115 din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004. Având in vedere punctul 115 ind. 2 din Normele metodologice de punere in aplicare a prevederilor Codului fiscal, avem o prevedere expresa cu privire la textul de lege care se aplica la stabilirea impozitului pentru semiremorca care deține carte de identitate si nu are auto propulsie: 263 alin. 6 din Codul fiscal. In speța de fata, toate semiremorcile deținute de către subscrisa au carte de identitate. Acestea nu sunt mijloace de transport cu autopropulsie, putând fi puse in
mișcare doar prin atașarea la un cap de tractor. Mai arată reclamanta că în speța de fata lipsește cadrul procedural pentru stabilirea unor obligații fiscale suplimentare. Astfel, anual, începând cu 2008 si pana in prezent s-au stabilit in sarcina sa obligații fiscale cu privire la semiremorcile pe care le deține in proprietate. Toate obligațiile de plata stabilite pana la începutul anului 2013 au fost achitate in totalitate de către reclamantă, apreciind că obligația fiscala a fost stinsa prin plata. Emiterea unei Decizii de către Curtea de Conturi cu privire la activitatea organului fiscal nu constituie un motiv legal in vederea stabilirii unor obligații fiscale suplimentare in sarcina contribuabilului, in baza căreia Decizia de impunere inițial emisa sa fie modificata. Prin urmare, obligațiile fiscale suplimentare au fost stabilite in lipsa unui raport juridic fiscal, acesta fiind stins prin plățile efectuate la termen din 2008 pana in prezent, neexistand vreo declarație rectificativa sau vreo inspecție fiscala față de reclamantă. Conform jurisprudentei constante a Curții Europene, orice legislație aplicabila unui subiect de drept trebuie sa fie accesibil persoanelor implicate, precisa și previzibila în aplicarea sa (Cauza Beyeler vs. Italia [GC], nr. 33202/96, § 109, ECHR 2000-1). Pornind de la acest principiu, reclamanta se prevalează de considerentele expuse în Cauza Serkov contra Ucraina din data de 7 iulie 2011. Pe de altă parte, reclamanta invocă nerespectarea dreptului la apărare cu ocazia emiterii Deciziei de impunere. De asemenea, organul fiscal poate percepe majorări de întârziere doar de la momentul comunicării deciziei de impunere modificatoare care stabilesc obligații fiscale suplimentare in sarcina contribuabilului. Învederează reclamanta că a achitat întocmai si la timp toate obligațiile fiscale stabilite începând cu anul 2008 si pana in prezent, nu suntem in prezenta unei încălcări culpabile a obligației de plata a impozitelor datorate. Creanțele reprezentând impozitul datorat cu privire la semiremorcile pe care le deține in proprietate au fost stinse prin plată.
În drept, au fost invocate Legea nr. 571/2003, art.263, HG 44, Constitutia României.
La data de_ reclamanta a formulat precizare de acțiune arătând că înțelege să îndrepte eroarea materială cuprinsă în cerere cu privire la anularea Dispoziției nr. 380/_, în sensul că emitentul dispoziției este P. M.
C. -N. iar nu M. C. -N. .
Prin întâmpinarea formulată la data de_ pârâții M. C. -N. - Direcția de Taxe si Impozite Locale și P. M. C. -N. au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și au arătat că actele administrative atacate de reclamantă au fost emise în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., constatându-se abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestor s-a emis Decizia nr. 44/_, general obligatorie. În condițiile în care criteriile de impozitare din art.263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art.263 alin.6 C. fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de M. C. -N., s-a procedat la punerea în aplicare a Deciziei
nr. 44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru mijlocul de transport deținut de reclamantă conform art.264 alin.4 C. fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în decizia de impunere, iar în conformitate cu prevederile art.1241C.pr. fiscală, reclamanta datorează și dobânzile calculate asupra creanței fiscale stabilite. Pârâtul a susținut că din analiza prevederilor art. 15, art. 23, art. 90, art. 91 din OG 92/2003 reiese că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună in situația în are acestea nu au
fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora. Prin coroborarea acestor dispoziții cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi, rezultă faptul că emiterea deciziei de impunere atacată de reclamantă este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a Județului C. în Decizia nr.44/_ .
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele
:
Prin Dispoziția nr.380/_ emisă de P. M. C. -N. - Direcția de impozite și taxe locale prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 5203/_ prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a unei diferențe de impozit aferent mijloacelor de transport pentru perioada 2008-2012 în sumă de 36,031 lei, a sumei de 13,937,49 lei cu titlu de majorări de întârziere și a sumei de 14.205 lei reprezentând totalul pe anul 2013.
In cadrul analizei de legalitate dispoziției contestate, instanta remarcă, in principal, că emiterea lor a avut ca fundament Decizia nr.44/_ emisă de Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi a Județului C. .
Decizia nr. 44/2011 a Curtii de Conturi a făcut obiectul controlului de legalitate in fața instantei de contencios administrativ, care prin Sentința civila nr.7591/_ pronunțată in dosarul nr_ al Tribunalului C. și rămasă irevocabilă prin Decizia civila nr.8294/_ a Curții de Apel C. a statuat cu privire la legalitatea deplina a acesteia sub aspectul stabilirii impozitului asupra mijloacelor de transport, cuprins la pct I.3.
Dupa cum rezulta din considerentele Deciziei civile nr nr.8294/_ a Curții de Apel C., in problema vizand incadrarea fiscala a mijloacelor de transport remorci si semiremorci care prezinta cumulativ urmatoarele caracteristici: au o masa maxima autorizata mai mare de 12 tone, circula in combinatiile de autovehicule prevazute de Codul fiscal si sunt destinate transportului de marfa Curtea a decis in sensul ca sunt aplicabile prevederile art 263 alin 4 sunt Cod fiscal.
Este real ca hotararea judecatoreasca nu poate crea drepturi si obligatii pentru tertii propriu-zisi, ei nefiind parti in litigiul transat prin hotarare, nici reprezentati in acel litigiu. Totusi, tertii nu pot ignora existenta unei situatii juridice careia judecata i-a dat nastere.Hotararea, prin insasi existenta ei, modifica ordinea juridica si aceasta modificare, obiectiv, trebuie recunoscuta si respectata de toti. Hotararea este deci opozabila tuturor chiar daca ea nu produce efecte decat fata de parti.Cu toate acestea, dacă o parte opune u nui terț hotărârea judecătorescă obținută, ea nu poate opune acestuia insuși conținutul
hotărârii, rezultat al dezbaterilor jurisdicționale la care terțul nu a participat, îintrucât el nu a beneficiat de contradictorialitatea dezbaterilor și de dreptul la apărare.
Astfel fiind, aceasta instanta apreciaza ca recunoasterea, anterioara procesului de fata, de catre instanta de contencios administrativ, a legalitatii Decizei Curtii de Conturi cu privire la modalitatea de stabilire a impozitului pe mijloacele de transport, valideaza exclusiv demersul paratilor de emitere a deciziilor de impunere privind diferentele de impozit calculate conform algoritmului descris in Decizia nr 44/2011 a Curtii de Conturi.
În perioada fiscală avută in vedere de pârâtul M. C. -N. pentru stabilirea obligațiilor fiscale retroactive (2008-2013), ipotezei de fapt a speței îi erau aplicabile dispozițiile art. 263 Codul fiscal, potrivit cărora impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol, la alin. 4 și 5 fiind stabilit impozitul datorat în cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, respectiv în cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masă totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, iar la alin. 6 vorbindu-se despre impozitul datorat în cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu fac parte dintr-o combinație de autovehicule.
Potrivit pct.113 din HG nr. 44/2004 privind Nomele metodologice de aplicare a Codului fiscal, forma in vigoare in perioada 2008-_, pentru remorci, semiremorci și rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de masa totală maximă autorizată a acestora. Potrivit pct. 114 din aceleasi Norme, nu intră sub incidența prevederilor pct. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinațiile de autovehicule- autovehicule articulate sau trenuri rutiere-de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. 5.
Pe de altă parte, potrivit pct. 115, impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinație.
In conformitate cu dispozitiile pct. 111 alin 1 din Norme criteriile in raport de care se determina cuantumul impozitului pentru categoriile de vehicule prevazute la art 264 alin 4 din Codul fiscal sunt: numarul de axe, masa totală autorizată și sistemul de suspensie cu care sunt dotate. Mijloacele de transport pentru care s-a emis Decizia de impunere nr. 5203/2013 nu sunt dotate cu axe motoare, prin urmare in cauza nu sunt incidente dispozitiile pct 111 alin 1 din Normele metodologice si implicit ale art 263 alin 4 Cod fiscal.Pe de alta parte, pct 113 din acelasi Norme prevede ca unic criteriu in baza căruia se determină impozitul pentru "remorci, semiremorci și rulote"; masa totală autorizată a acestora, in mod logic,de altfel, in condițiile in care remorca și semiremorca nu prezintă axe motoare și nici sistem de propulsie propriu.
La data de_ Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal au suferit o modificare in sensul introducerii art.115^2 alin 2, potrivit căruia dacă
mijlocul de transport, înregistrat este prevăzut cu roți și axe fără a avea autopropulsie, se impozitează conform art.263 alin.6 din Codul fiscal pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Raportat la succesiunea in timp a actelor normative care au stat la baza stabilirii creantei fiscale in totalitatea sa, instanța reține că principiul neretroactivitatii stabileste ca legea este destinată sa guverneze numai situatiile juridice care sunt plasate, din perspectiva nasterii, modificarii sau stingerii, dupa momentul intrarii ei in vigoare. Dupa cum reiese din chiar denumirea principiului acesta este reglementat printr-o norma imperativ prohibitiva. Expresia acestei interdictii este data de prevederea art 6 alin 1 din Noul cod civil care stabileste ca legea este aplicabila atât timp cat este in vigoare si nu are putere retroactiva. Regula astfel prescrisa este întărită prin consacrarea sa la nivel constitutioanl, a perceptului inscris in art 15 alin 2 din Constitutie, conform caruia " legea dispune numai petnru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile";.
Reținând că normele metodologice au un caracter de interpretare a dispozițiilor legale și că efectele acestora se aplică tuturor situațiilor juridice rezultate din aplicarea legii, instanța apreciază că Decizia nr.44/_ a Camerei de Conturi a Județului C. este lovită de caducitate în privința celor stabilite prin pct.I.3 cu privire la recalcularea și recuperarea impozitelor datorate pentru remorci și semiremorci.
Astfel, pârâta nu mai este ținută de dispozițiile deciziei devenită caducă, fiind necesar a calcula impozitele in conformitate cu normele metodologice în vigoare.
Pentru motivele arătate, reținând că pârâta a emis decizia de impunere și ulterior decizia de soluționare a contestației în condițiile în care Decizia nr.44/_ devenise caducă, prin adoptarea normelor metodologice in noua formă publicate in Monitorul Oficial nr.481 din _ , aceasta a procedat in mod nelegal, stabilind în sarcina reclamantei impozite într-un cuantum nedatorat.
Prin urmare, întrucât modalitatea de impozitare aplicata de paratul M.
C. -N. apare ca nelegală pentru întreaga perioada fiscală menționată in decizia de impunere nr 5203/_ instanța va admite acțiunea si va dispune anularea Dispoziției nr.380/_ a P. ui M. C. -N. și a Deciziei de impunere nr.5203/_ emisă de M. C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C.
S., cu sediul în C. -N., str. F. nr. 118, jud.C., J_ CIF RO 14958233 în contradictoriu cu pârâții M. C. -N. - Direcția de Taxe si Impozite Locale, cu sediul în C. -N., Piața Unirii nr. 1, jud.C., CUI 4305857 și P. M. C. -N., cu sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3, jud.C. .
Dispune anularea Dispozitiei P. ui municipiului C. -N. nr. 380/_ si a Deciziei de Impunere 5203/_ emisă de M. C. -N. .
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din 23 Decembrie 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
G. B. P.
Red.A.R.
Tehnored.V.A.M. 4 ex._
