Sentința civilă nr. 1448/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1448/2013
Ședința publică din data de 02 iulie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
P. comunei M.
în contradictoriu cu pârâtul O. Ș.
, având ca obiect pretenții.
Cauza s-a judecat în fond la data de 11 iunie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta sentință.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. comunei M. a solicitat obligarea pârâtului O. Ș. la plata sumei de 5725,80 lei reprezentând diferența de redevență neachitată în baza contractului de concesiune încheiat la data de_ în cuantum de 582 lei și penalități de întârziere în cuantum de 5143,80 lei.
În motivare s-a arătat că pârâtul este concesionarul unui teren în suprafață de 945 mp în baza contractului de concesiune încheiat la data de_ . În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi, prin decizia nr.21/2010, în sarcina reclamantului s-a instituit obligația de a calcula diferența de redevență și penalitățile de întârziere, precum și de a lua măsurile necesare pentru recuperarea acestor sume. În categoria persoanelor care datorează aceste diferențe și penalități de întârziere se înscrie și pârâtul.
Reclamantul a emis dispoziția nr. 212/2010 prin care s-a instituit recuperarea acestor sume, act care a fost atacat în contencios de pârât, iar prin decizia civilă nr. 2786/2012 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._ a fost anulat. Se menționează că pârâtul este printre puținii concesionari care nu a achitat aceste sume până în prezent.
În drept, s-au invocat disp. art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 8-9 din contractul de cesiune.
Reclamantul P. comunei M.
a depus la dosar "precizare de acțiune";,
solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 3165 lei reprezentând diferența de redevență neachitată în baza contractului de concesiune încheiat la data de_ în cuantum de 582 lei - diferența de achitat - și penalități de întârziere în cuantum de 2583 lei, sumă calculată de Curtea de Conturi a fi datorată de către pârât până la data de_ .
In urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României, s-a constatat că pârâtul datorează în baza contractului de concesiune suma de 582 lei cu titlu de diferență de achitat și penalități de întârziere în cuantum de 2583 lei, instituind în sarcina reclamantului obligația de a recupera aceste sume.
Reclamantul a emis Dispoziția nr.212/2010 pentru recuperarea sumelor, act anulat prin Decizia civilă nr.2786/2012 a Curții de Apel C. . Urmărind considerentele instanței care s-a pronunțat și pentru îndeplinirea obligației stabilită în sarcina reclamantului de către Curtea de Conturi, în vederea recuperării sumei reprezentând diferența de redevența și penalități de întârziere, reclamantul a promovat prezenta acțiune.
Se motivează restrângerea pretențiilor prin prisma faptului ca înțelege să recupereze debitul calculat de către Curtea de Conturi în ce-l privește pe pârât până la data_, astfel cum rezultă din anexa 29 la procesul verbal de constatare.
Pârâtul O. Ș.
a depus la dosar întâmpinare
, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Totodată a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, având în vedere că în modalitatea în care este redactată acțiunea, acesta nu are nici o calitate, contractul de concesiune nu este semnat cu el personal și poate cel mult să reprezinte o entitate juridică, de tip comună, consiliu local, etc. Chiar dacă, comunelor, prin dispozițiile art. 110 Cod de proc. Fiscală, li s-a acordat dreptul de a efectua acțiuni de colectare fonduri la bugetul local si general, acțiunea este una vădit netemeinică și nefondată, motiv pentru care se impune respingerea ei. Orice precizare în acest sens, este tardivă în lumina art. 132 Cod de proc. civ., primul termen în care părțile puteau pune concluzii a trecut.
Petentul a semnat un contract de concesiune în anul 1996 (_ ), cu Primăria C. M. prin care cel dintâi a primit in concesiune o suprafața de 945 mp teren, in vederea edificării unei case de locuit in regim personal pentru a putea satisface nevoile de locuința.
In urma unui control efectuat de Curtea de Conturi a județului Bistrița-Năsăud, s-a constatat că din evidența contabilă defectuoasă a Primăriei M. s-a concluzionat că aleșii locali nu au aplicat cuvenitele indexări al ratei inflației la suma inițiala a redevenței. Total fals și contrar stării de fapt.
Un simplu calcul matematic, poate arăta următoarele aspecte: cuantumul redevenței în anul 2008 a fost 168 lei (inițial in anul 1996 fiind de 20,6 lei/an), la care se aplică valoarea inflației în cuantum de 6.3%, din anul 2008 ar fi 10.54 lei, un total de apr. 180 lei. Pentru anul 2009 rata inflației s-a situat la valoarea de 4,74 %/an.
Dacă se calculează, matematic suma de 11 lei cu 5% /zi de întârziere, suma de încasat nu este cea trecută în acțiune.
Dispozițiile contractuale prevăd în sarcina cedentului, stabilirea ratei inflației și aplicarea acesteia în ultima rată a anului următor pentru anul anterior, reprezentând regularizări, conform art. 6 din contractul de concesiune. Se consideră, că principiul că legea părților este mai presus de alte dispoziții generale fără a avea dispoziții nelegale și contrare legilor țării nu poate fi subrogat atribuțiunii, organelor administrației locale de a emite decizii li dispoziții unilaterale, peste cele legale convenite de părți în cadrul unor contracte bilaterale din moment ce concesionarul și-a îndeplinit obligația asumată (situație în care se aplică legea civilă).
Calculul comunicat și nesusținut de o decizie administrativ fiscală, este unul netemeinic și nefondat este astfel lezat un drept obținut de petent și culpa autorității locale nu poate fi acoperită printr-o acțiune controversată, mai ales că acest act privește mai multe persoane aflate în aceeași situație.
Nu se poate achita o sumă de bani, care nu a devenit certă, exigibilă, care nu se cunoaște când devine lichidă. In lipsa unor calcule clare, cu arătarea corectă a perioadelor pentru care se calculează, precum și modalitatea de calcul, respectându-se contractul de concesiune, orice document emis de autoritatea locală este lovit de ineficacitate juridică.
Conform art. 8 din contract, Primăria M. trebuia să fie cea care comunică rata inflației și nu rata prețului de consum conform adresei și să colecteze sumele, dar funcționarii din cadrul Primăriei, nu au efectuat aceste demersuri.
Un alt aspect ce se invocă, după depunerea tuturor documentelor în cauză, că sumele de bani restante calculate anterior anului 2008 sunt prescrise, raportat la dispozițiile art. 135 si urm. Cod de proc. fiscală, în sensul că orice sumă de bani cu o vechime mai mare de 5 ani este prescrisă și nu mai poate fi executată, neavând caracter cert lichid și exigibil, astfel cum a fost definit de Codul de proc civ. aplicabil in materie. Hotărârea consiliului local nr.26/2008, de asemenea trebuie avută în vedere, astfel că și aceasta a întărit această convingere de culpă din partea autorităților și nu este posibil ca Curtea de Conturi să impună sume necuvenite, raportat și la principiul îmbogățirii fără justă cauză.
În drept, s-au invocat disp. art. 115, 274 Cod proc. civilă, art. 41-43, 110, 141 Cod proc.
fiscală.
Reclamantul P. comunei M.
a depus la dosar "concluzii";,
prin care a solicitat
admiterea acțiunii obligarea pârâtului la plata sumei de 3165 lei reprezentând diferența de redevență neachitată în baza contractului de concesiune încheiat la data de_ în cuantum de 582 lei - diferența de achitat - și penalități de întârziere în cuantum de 2583 lei, sumă calculată de Curtea de Conturi a fi datorata de către pârât până la data de _
În motivare se arată că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare este neîntemeiată deoarece pentru recuperarea debitului restant și penalităților aferente, calculate de
către Curtea de Conturi cu prilejul controlului efectuat, nu era necesară emiterea unei decizii, astfel cum apreciază pârâtul, întrucât Curtea de Apel C. prin Decizia civilă nr. 2786/2012 pronunțată în dosarul nr. 835/112/201 la statuat cu putere de lucru judecat "intimatul pârât (in speța reclamantul) nu-și poate constitui un titlu executoriu pentru executarea obligațiilor contractuale", se constată de altfel că dispoziția primarului privind recuperarea debitului este nelegală și sub acest aspect, prin urmare, reclamantul a promovat prezenta acțiune.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este neîntemeiată deoarece potrivit art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, în exercitarea atribuțiilor primarul exercită funcția de ordonator principal de credite.
Potrivit art.23 alin. 2 din Legea nr.273/2006, ordonatorii de credite răspund de urmărirea modului de realizare a veniturilor, situație care-1 îndreptățește să parcurgă toate etapele pentru recuperarea sumelor care se fac venit la bugetul comunei, inclusiv sumele aferente contractelor de concesiune care, de altfel, sunt considerate venit la bugetul local.
Potrivit art. 257 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, conducerea entității auditate răspunde pentru: c) realizarea veniturilor; unitatea audiată fiind unitatea administrativ - teritorială M., primarul fiind autoritate executivă potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001.
Pe fond se arată că în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României, s-a constatat că pârâtul datorează în baza contractului de concesiune suma de 582 lei cu titlu de diferență de achitat și penalități de întârziere în cuantum de 2583 lei, instituind în sarcina reclamantului obligația de a recupera aceste sume.
Se precizează că debitul datorat de pârât și penalitățile aferente au fost calculate de auditorii Curții de Conturi până la data_, astfel cum rezultă din anexa 29 la procesul verbal de constatare.
Analizând, cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale active a P. ui comunei M. , invocată de pârâtul O. Ș., tribunalul reține că între Consiliul Local al comunei M., prin primar și pârât s-a încheiat, la data de_, contractul de concesiune având ca obiect terenul în suprafață de 945 mp situat în loc. M., nr. 152/C, prețul concesiunii fiind stabilit, conform art. 5 din contract, la suma de 206.000 lei anual, iar potrivit art.7 plata urma a se realiza în numerar la casieria unității.
Inițial, prin dispoziția nr.212/_, P. com. M. a dispus recuperarea sumei de bani reprezentând diferența de redevență, penalități pentru neplata în termen a redevenței, impozit pe teren și majorări impozit pe teren, dispoziție anulată de Curtea de Apel C. prin decizia nr.2786/2012, pronunțată în dosarul nr._, în esență relevându-se că acest act administrativ, privește, pe de o parte, redevența datorată în baza unui contract administrativ, iar pe de altă parte, impozitul și majorările de întârziere aferente impozitului, datorate potrivit Codului fiscal, litigiul având o natură juridică mixtă, respectiv de litigiu contractual și de contencios fiscal; că pentru redevența datorată în baza contractului de concesiune încheiat între autoritatea administrativă și recurent, intimatul pârât nu își putea constitui un titlu executoriu pentru executarea obligațiilor contractuale; referitor la taxa pe teren datorată potrivit dispozițiilor art. 256 alin. 3 Cod fiscal, aceasta se putea stabili doar printr-un act administrativ fiscal, potrivit dispozițiile art. 43 din Codul de procedură fiscală și comunicat contribuabilului, potrivit dispozițiilor art. 44.
Este adevărat că obligativitatea recuperării sumei reprezentând diferență de redevență și de a lua măsurile necesare pentru recuperare a fost stabilită prin procesul-verbal de constatare nr.742 din_ întocmit cu ocazia desfășurării acțiunii de audit în perioada_ -_ de către Camera de Conturi Bistrița-Năsăud, precum și decizia nr.21/_ emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Bistrița-Năsăud, însă în litigiul de față se impune a se da eficiență prevederilor art.21 din Legea nr.215/2001: ";(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. (2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. (2^1) Pentru apărarea
intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal
";, primarul, conform art.23 alin.1 din aceeași lege fiind autoritatea executivă, iar consiliul local autoritatea deliberativă.
Așadar, acțiunea în pretenții pentru recuperarea unei sume ce intră la bugetul local se impunea a fi promovată de unitatea administrativ-teritorială, singura titulară, potrivit legii, a drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractul administrativ în speță, considerente pentru care se va admite excepția lipsei calității procesuale active a P. ui comunei M., cu consecința respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul P. comunei M. în contradictoriu cu pârâtul O. Ș., ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat reclamantul P. com. M. să plătească în favoarea pârâtului O. Ș. cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a P. ui comunei M. , cu sediul în loc.
M. str. P., nr. 182, jud. Bistrița-Năsăud, invocată de pârâtul O. Ș. , domiciliat în loc. M.
, nr. 206, jud. Bistrița-Năsăud și, în consecință, respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. comunei M. în contradictoriu cu pârâtul O. Ș., ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Obligă reclamantul să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 iulie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
red/dact: LDE/HVA
_ /4 ex
